Shantaram de Gregory David Roberts, Editura ALL – recenzie

Shantaram

(Shantaram – 2003)

Gregory David Roberts

Editura ALL

Traducere: Raluca și Christian Tănăsescu

891 pagini

• Seria Shantaram – recenzie serie

1. Shantaram – Editura ALL –  Shantaram – 2003

2. Umbra muntelui – Editura ALL – The Mountain Shadow – 2015 – recenzie

O poveste uriașă, copleșitoare și irezistibilă

În acest roman de inspirație autobiografică, Gregory David Roberts își poartă cititorii prin cartiere mizere și hotele de cinci stele, printre mafioți și sfinți, descriind o serie de experiențe care vor lua prin surprindere și cea mai excentrică imaginație. „Shantaram” a fost publicat în peste 40 de limbi și a fost vândut în peste 4 milioane de exemplare.

„Mi-a luat mult timp și am străbătut aproape întreaga lume până am aflat ceea ce știu acum despre dragoste, despre destin, despre alegerile pe care le facem, însă esența acestor lucruri m-a lovit într-o clipă, în timp ce eram înlănțuit de un zid și torturat.”

Așa începe halucinanta poveste a lui Lin (prescurtarea de la Lindsay), un australian evadat din închisoare și stabilit într-un oraș supraaglomerat de pe alt continent. Bombay-ul i-a devenit complice, ajutându-l să își piardă urma. Nemaiavând casă, familie sau identitate, Lin a fost nevoit să caute iubire și sens în mahalalele sărace, făcându-și între timp ucenicia în afaceri murdare.

Însoțit de ghidul și de bunul său prieten Prabaker, a pătruns într-o lume formată din mafioți și cerșetori, prostituate și sfinți, soldați și actori, indieni și expați, din haosul căreia s-au desprins două figuri clare. Prima îi aparține lui Khader Khan, șeful bandei mafiote care i-a cumpărat libertatea de la autoritățile indiene, un infractor cu vocație de filosof care i-a devenit treptat mentor. A doua este frumoasa Karla, o femeie periculoasă ale cărei trăiri sunt alimentate de secretele care o chinuie, pe de o parte, și îi dau o putere incredibilă, pe de altă parte. Această descindere în societatea subterană a Bombay-ului l-a aruncat pe Lin într-o succesiune de întâmplări enigmatice și sângeroase. Totul se complică iremediabil atunci când acceptă să intre într-un război care nu îi aparține și din care nu știe dacă va scăpa cu viață…

„Tulburător… Romanul este străbătut de un sentiment sincer, cinemascopic. O lectură senzațională.“ – Publishers Weekly

„Cu totul unic, absolut îndrăzneț și minunat de sălbatic.” – ELLE

„Un roman amplu, inteligent, plin de personaje vibrante. Dar Bombay-ul în sine este cel mai puternic personaj din «Shantaram», iar dragostea lui Roberts pentru India și pentru oamenii ei este cât se poate de evidentă.” – The Washington Post

„«Shantaram» e o adevarată epopee. O poveste uriașă, copleșitoare și irezistibilă.” – The Seattle Times

Shantaram este o carte uluitoare, hipnotizantă, care te copleșește cu un noian de emoții, aventuri incredibile și personaje fascinante. Binele și răul coexistă într-o uniune halucinantă de la prima până la ultima pagină, reușind să te captiveze și să te provoace în permanență să faci propriile reflecții asupra naturii umane.

Cartea, scrisă la persoana întâi, de inspirație autobiografică, ne relatează uluitoarele aventuri palpitante de care are parte Lin, un deținut australian evadat, din prima zi a sosirii lui în India, punctate cu impresiile și reflecțiile lui personale, creionând o poveste irezistibilă despre umanitate, revoluţie şi activism, dependenţă şi eliberare, ură şi dragoste, dezvăluind o experienţă umană care ascunde în inima ei o imensă dragoste pentru India.

”Adevărul simplu și uluitor despre India și despre poporul indian este că, atunci când ajungi acolo și faci afaceri cu ei, inima te călăuzește întotdeauna mai bine decât capul. În niciun alt loc din lume acest lucru nu este mai adevărat.”

Lin, un om instruit, cu o cultură vastă în multe domenii, un socialist prin educație și convingeri, un revoluționar care își pierduse idealurile în heroină, un filosof care își pierduse integritatea în nelegiuiri și un poet care își pierduse sufletul într-o închisoare de maximă securitate, care nu credea că mai era posibil să-și mai vadă vreodată prietenii și familia, întreaga lui viață reducându-se la amintiri, talismane și legăminte de dragoste, s-a îndrăgostit din prima clipă de India, țara în care a fugit imediat după ce a evadat, și al cărei miros resimțit din prima clipă i-a readus în suflet speranța – acel sentiment miraculos care i-a redat credința că își poate găsi în sfârșit mântuirea.

”Acum știu că era mirosul dulceag și transpirat al speranței, opusul urii; și, în același timp, aroma acră și înăbușitoare a lăcomiei, opusul mirosului iubirii.Era mirosul zeilor, demonilor, imperiilor și civilizațiilor care înfloresc și decad. Era mirosul pielii albastre a mării care se simte oriunde te-ai afla în Island City și mirosul metalic de sânge al mitralierelor. Miroseau agitația, somnul și risipa a mai mult de șaizeci de milioane de animale, mai mult de jumătate fiind oameni și șobolani. Mirosea a inimi frânte, a luptă pentru supraviețuire, a eșecuri și iubiri care ne fac curajoși. Mirosea a zece mii de restaurante, a cinci mii de temple, altare, biserici și moschei, a o sută de bazaruri care vând numai parfumuri, condimente, tămâie și flori proaspăt tăiate. Karla l-a numit odată cel mai urât miros frumos din lume, și bineînțeles că avea dreptate, așa cum avea dreptate cu toate lucrurile.”

Întreaga viață a lui Lin pare să stea sub semnul destinului, un destin care l-a făcut să sufere înzecit pentru suferința pe care le-a pricinuit-o altora pe când îi jefuia, împins de dependența de droguri, dar și care i-a scos în cale oameni predestinați, de diferite naționalități, care l-au influențat și i-au schimbat cursul vieții:

Prabaker (Prabu) –  un ghid indian micuț cu capul mare, perfect rotund, și un zâmbet irezistibil, plin de căldură, ce părea că cuprinde întreaga lume.

Karla – femeia misterioasă, tulburătoare, plină de secrete, fascinant de frumoasă, cu părul negru, pielea albă și ochi verzi, care avea mereu o vorbă de duh, de care Lin se îndrăgostește irezistibil la prima vedere

Johnny Trabuc – contabilul neoficial al mahalalelor, cinstit și altruist

Qasim Ali – conducătorul mahalalei, înțelept și plin de vitalitate, primise puterea de la un popor care îl iubea. Deciziile lui inteligente au rezolvat foarte ingenios mai multe situații conflictuale în mahala.

Abdel Khader Khan – unul din capii mafiei din Bombay, unul din fondatorii sistemului de consilii care împărțise Bombay-ul în feude controlate de consilii care împărțise Bombay-ul în feude controlate de consilii independente formate din doni mafioți. Khader obținuse cu forța puterea și o păstra prin voință și puterea armelor.

Abdullah – un iranian periculos, puternic și letal, dar care se împrietenește cu Lin, salvându-l de câteva ori din mai multe situații critice

Didier – un evreu francez filozof, homosexual, care își ascundea adevărata fire aprigă sub o aparentă nonșalanță

Vikram – un indian îndrăgostit de filmele cu cowboy, a cărui ținută reflecta din plin acest lucru

Lettie – o englezoaică aprigă

Kavita – o ziaristă indiană sufletistă și entuziastă

Ulla – o prostituată nemțoaică, ce păstrase o urmă de inocență, în ciuda meseriei sale și care se afla sub protecția a doi bărbați – Modena, un spaniol taciturn ce o iubea nespus dar era incapabil să o elibereze și să-i ofere o altă viață, și Maurizio, un italian periculos și rece.

Madame Zhou – o proxenetă diabolică, ce deținea un bordel de lux, condus cu o mână de fier

Lisa Carter – o prostituată americană pe care Lin o eliberează din sclavia lui Madame Zhou, la rugămintea lui Karla și pe care o ajută ulterior să înceapă o nouă viață, obținându-i un post de impresar în lumea filmului

Am enumerat doar câteva dintre personaje, galeria lor este însă mult mai impresionantă, în carte întâlnim mult mai multe, de diverse naționalități și din diverse cercuri sociale – săraci din mahalale, țărani, traficanți de droguri, gangsteri, soldați, prostituate, oameni din lumea filmului, din politică.  Cu toții au calități și defecte, cei mai mulți fiind bântuiți de demonii propriului trecut, căutând cu disperare să dea un sens propriilor vieți. Răul și binele coexistă în fiecare într-o simbioză ciudată, fiecare e alcătuit din pete de lumină și întuneric, faptele bune săvârșite oscilând cu cele rele.

Interesantă filozofia cum că poți face fapte rele din motive bune și fapte bune din motive greșite.

De altfel, desele discuții filozofice dintre personaje sunt foarte captivante,  ideile emanate sunt deosebit de originale și incitante, provocându-te să-ți pui propriile întrebări, să fii de acord sau să combați în minte cu argumente proprii teoriile expuse în carte.

Traseul lui Lin e foarte sinuos, presărat cu multe momente de cumpănă. De-a lungul experienței sale uriașe, a cunoscut momente de pace sufletească, de liniște, de bucurie și iubire, dar și momente de teroare pură, deznădejde, ură, renunțare sau resemnare.

Imediat după sosirea în India, avându-l pe Prabu cel bun, vesel, optimist și altruist drept ghid spiritual, Lin descoperă secretele poporului indian, colindând străzile Bombay-ului și învățând să facă mici afaceri cu turiștii străini, obținând diverse comisioane.

Însoțindu-l pe Prabu, Lin petrece șase luni în satul acestuia, având șansa să descopere mentalitatea țăranilor indieni, atât de sinceri și de curați în sufletul lor. Femeile din sat îi vor da și numele de Shantaram, care înseamnă ”om al păcii”, întrucât ele considerau că el fusese binecuvântat cu o fericire plină de pace.

În acea perioadă idilică petrecută în sat, Lin a avut pentru prima dată revelația răului pe care-l făcuse și irosirea propriei vieți. După divorțul de soția sa și pierderea custodiei fiicei sale, Lin își amorțise durerea luând narcotice și, pentru a-și satisface dependența de heroină, făcuse mai multe jafuri armate, neconștientizând grozăvia faptelor sale, având mintea învăluită în ceața indusă de drog. Apoi, după ce fusese condamnat, deși avea mintea limpede, era prea preocupat de ideea că fusese pedepsit și de gândul să evadeze, pentru a reflecta la faptele sale din trecut. Dar, în acel sat din India, gestul tatălui lui Prabu de a-l alina, punându-i o mână pe umăr, într-un gest de bunătate și ospitalitate, a avut un efect răvășitor asupra lui, aducându-i în suflet un val de rușine și durere, realizând cât de multe lacrimi și cât de puțină dragoste avea în el.

După ce s-a întors în Bombay, viza lui Lin a expirat, fiind imposibil să mai poată fi cazat la vreun hotel, unde i s-ar fi verificat actele. Tot bunul, simpaticul și energicul Prabu i-a oferit soluția, introducându-l în lumea fascinantă a mahalalelor sărace, un adevărat organism viu, guvernat de reguli și sentimente proprii.

În mahala Lin descoperă o lume simplă și săracă, dar bogată în respect, în dragoste și în legături reale, de vecinătate, cu o mare de inimi umane ce îl înconjura. Deși în jur era multă nenorocire și mizerie, Lin a descoperit în mahala multă puritate. Pentru a supraviețui în permanenta zvârcolire a speranței și suferinței, oamenii trebuiau să fie scrupulos, sfâșietor de cinstiți, mai ales cu ei înșiși.

Implicarea unuia pentru celălalt, sprijinul neprecupețit pe care și-l acordau unul altuia era un lucru pe  care Lin l-a găsit numai acolo, în acel ocean de pericole, mizerie și lipsuri, rămânând pentru el un ideal de atins, un lucru pe care și l-a dorit și căutat apoi toată viața.

Tot în mahala Lin a găsit o cale pentru mântuirea sufletului său. Folosindu-se de cunoștințele sale dobândite în Australia pe când urmase un curs de prim ajutor, Lin a înființat o clinică în mahala, consultând pe gratis locuitorii mahalalei și reușind de multe ori să-i vindece sau măcar să le alunge suferințele.

Printr-o conjunctură ciudată, Lin intră în legătură cu Abdel Khader Khan, puternicul cap al lumii mafiote, acesta oferindu-i un sprijin neașteptat pentru funcționarea clinicii, punându-l în legătură cu un doctor ce putea să preia cazurile grave și cu o comunitate de leproși ce puteau să-i furnizeze medicamentele necesare.

În tot acest timp, drumurile lui Lin s-au intersectat de mai multe ori cu Karla, femeia pe care o întâlnise încă din prima zi a sosirii sale în India și de care se îndrăgostise instantaneu, în ciuda faptului că ochii ei văluriți de secrete, zâmbetul ei ironic, siguranța, aroganța și mândria pe care le emana îl avertizau să se țină departe de ea.

”Legendele acelea spun că pe femeia iubita o recunoști instantaneu pentru că-i iubești toate gesturile, toate cuvintele, toate mișcările, toate sunetele și stările de spirit care-și ridică ruga în acei ochi. Legendele spun că o recunoaștem după aripi – aripi pe care doar noi le putem vedea -, și asta datorită faptului că dorința ucide în noi orice alt impuls erotic.

Tot acele legende avertizează că o asemenea dragoste predestinată poate fi, uneori, posedarea și obsesia unuia și numai a unuia dintre cele două suflete îngemănate de soartă. Dar înțelepciunea, într-o anumită privință, este opusul dragostei. Dragostea supraviețuiește în noi tocmai din pricină că nu este înțeleaptă.”

Karla îl introduce în cafeneaua Leopold, unde întâlnește multe persoane interesante, cu care se împrietenește și poartă lungi discuții captivante – Didier, Vikram, Lettie, Kavita, Ulla, Modena și Maurizio.

Dar, deși în timpul epidemiei de holeră ce izbucnește în mahala, Karla vine să îl ajute pe Lin și par să se apropie sufletește, în momentul în care el îi declară iubirea lui arzătoare, Karla îl respinge categoric, fiind total împotriva ideii de iubire, datorită propriilor sale experiențe din trecut, pe care nu i le dezvăluie însă, iar Lin nu are decât să-și adune resturile sufletului său zdrobit. Totuși, ceva mai târziu, după ce Lin o salvează pe Karla dintr-o situație dificilă, cei doi petrec o noapte magică de iubire.

”Geamătul prelung care ne-a pecetluit la sfârșit buzele era o lume de speranță și de mâhnire pe care extazul le smulge îndrăgostiților pe măsură ce le inundă sufletul cu beatitudine.”

Însă, interacțiunile cu persoanele pe care le cunoscuse îl aduseseră pe Lin în contact cu lumea nemiloasă a mafioților, proxeneților și traficanților de droguri și, în urma unei trădări, Lin este arestat și aruncat în închisoare. Momentele petrecute acolo sunt terifiante, de o cruzime extremă.  În cele din urmă, Lin este eliberat de Khader Khan, în schimbul unei sume exorbitante pe care acesta o plătește drept mită autorităților indiene. În semn de recunoștință și pentru a-și putea plăti datoria, Lin acceptă să se înroleze în gruparea mafiotă a acestuia, devenind pentru prima dată un adevărat infractor.

”Până atunci fusesem un om care comisese delicvențe decât un delincvent, pentru că există o diferență între cele două. Diferența, ca în majoritatea lucrurilor din viață, rezidă în motive și mijloace.”

Întoarcerea în mahala era imposibilă din mai multe motive. Lin avea o datorie de plătit, dorea cu ardoare să se răzbune, plus că se simțise rănit că nimeni din mahala nu se gândise să-l caute, crezând că el se hotărâse pur și simplu să plece, iar el considera că, după atâta timp petrecut alături de ei, ar fi trebuit să-l cunoască mai bine și să știe că nu ar fi fost capabil să-i părăsească fără un cuvânt de adio. Și nu în ultimul rând, Lin se schimbase în interior, devenind mai dur și mai închis sufletește.

Urmează o perioadă întunecată în viața lui Lin, în care face o mulțime de fărădelegi, trecând prin diverse departamente ale grupării mafiote, de la schimbul valutar, la piața neagră a aurului iar apoi la confecționarea de pașapoarte false. Pe măsură ce se învăluie tot mai mult în tentaculele nemiloase ale caracatiței mafiote, sufletul lui Lin devine tot mai pustiu, adrenalina fiind singura ce-i umplea golul din interior.

”Un mercenar olandez din Kinshasa mi-a spus odată că singurele momente când nu se mai ura pe sine erau cele în care riscurile deveneau atât de mari, încât acționa fără să mai gândească și să mai simtă ceva.”

Deși Lin nu și-a împovărat niciodată sufletul cu o crimă, mulți dintre tovarășii săi luaseră multe vieți și dovediseră multă brutalitate în anumite momente. Cu toate acestea, e surprinzător să descoperi că și în cei mai cruzi criminali pot exista sentimente pozitive, ca prietenia, în numele căreia erau chiar dispuși să-și dea viața, loialitatea, iubirea, iar uneori compasiunea sau chiar bunătatea.

O pierdere durereoasă îl aruncă în negura consumului intens de droguri, fiind smuls de acolo de Karla, la ordinul lui Khader Khan. Lupta pentru scăparea de dependența de drog pe care o căpătase este cumplită și descrisă în amănunțime, practic ca și cum ar fi fost jupuit de viu. Pentru a reuși, Lin cere să fie legat de pat și să i se pună un căluș în gură.

Khader Khan, cel care îl salvase de două ori, capătă în ochii lui Lin dimensiuni mitice, Lin venerându-l, iubindu-l ca pe un tată după care tânjise în permanență.

Astfel, în momentul în care Khader Khan îi cere să i se alăture în războiul lui din Afganistan, Lin acceptă fără să ezite vreo clipă. Dar, ajunși acolo, pe lângă pericolele extreme și trădărea neașteptată a cuiva din interior, Lin mai are parte de un șoc teribil, aflând câteva informații bulversante care răstoarnă multe din percepțiile sale, multe evenimente din trecut căpătând o cu totul altă semnificație.

Rănit cumplit sufletește, Lin trebuie să se adune din bucăți pentru a găsi o nouă motivație de a merge mai departe, găsind un răspuns neașteptat în propriul trecut.

”Eu crezusem dintotdeauna că soarta este de neschimbat: un lucru stabilit pentru fiecare dintre noi, de la naștere, și la fel de constant ca traiectoriile astrelor. Dar înțelesesem dintr-odată că viața este mult mai stranie și mai frumoasă de-atât. Adevărul este că, indiferent în ce fel de joc te trezești prins, indiferent cât noroc sau ghinion ai, îți poți schimba viața cu totul, printr-un singur gând sau gest de dragoste.”

La sfârșitul cărții, ai impresia că ai parcurs și tu o lungă călătorie alături de Lin. În carte sunt foarte multe evenimente, peripeții și răsturnări de situații. Momentele tensionate se împletesc cu cele de mare încărcătură emoțională. Viața din mahalale este descrisă cu multă acuratețe. Momentul în care năvălesc șobolanii este de-a dreptul terifiant. Este cumplit când realizezi că aceasta era o realitate dură cu care oamenii de acolo se confruntau zilnic.

”Șobolanii începură să treacă pe lângă noi cu sutele, apoi cu miile: valuri negre de animale alergând și chițăind, care se revărsau dinspre alei și ne măturau picioarele ca unda ropotitoare a unui fluviu. Erau imenși, mai mari ca pisicile, grași și jegoși, năvălind pe poteci ca o hoardă în care se suprapuneau câte doi, trei, unul peste altul. Trecură pe lângă noi într-un șuvoi care ne ajunse până la glenză, apoi până la gambă și, într-un final, până la genunchi, alergând unii pe spinarea altora, plesnindu-mă și pocnindu-mă peste picioare cu forță brutală. După ce treceau din noi, se avântau în noapte, către conductele de canalizare ce duceau până la apartamentele bogătașilor, așa cum făceau în fiecare noapte, migrând dinspre piețele din apropiere și traversând mahalaua. Cu miile. Părea că valurile negre de șobolani clănțănitori se perindă vreo zece minute, deși nu era posibil să fi durat atât de mult. În cele din urmă dispărură. Aleile rămaseră în urma lor fără strop de mizerie sau resturi, iar liniștea înfundase văzduhul.

– Ce… mă-sa… a fost asta? mă întrebă ea, cu gura căscată de uluire.

– Animalele dracului trec pe-aici în fiecare noapte, cam pe la ora asta. Nu deranjează pe nimeni și nu-ți fac probleme dacă ești la tine în colibă sau dacă dormi pe jos, afară. Dar dacă le stai în drum și intri în panică, pur și simplu trec peste tine și-ți lasă oasele la fel de curate ca aleile pe unde trec.”

M-au impresionat și obiceiurile indienilor descrise în carte, pasiunea lor pentru muzică, dans, lumea filmului. Un moment spectaculos a fost când Vikram a cerut-o în căsătorie pe Lettie, pe acoperișul unui tren în plină viteză. Deosebit de pitoresc a fost momentul dublei nunți a lui Prabaker și Johnny Trabuc, în care au fost descrise tradițiile specifice nunților indiene.

”Orchestra a interpretat un top zece al celor mai populare cântece ale sezonului. Fetele au cântat și au dansat pe fiecare dintre ele, subliniind seducător și erotic subtextul fiecărei expresii. Unii dintre miile de vecini și de invitați la nunta mahalalei erau scandalizați în mod plăcut, în timp ce majoritatea se arătau încântați de năstrușnicia perversă – Prabaker și Johnny Trabuc mai mult decât oricine. Iar eu, văzând pentru prima dată cât de lubrice erau versiunile necenzurate ale acestor dansuri, mi-am făcut o cu totul altă părere despre gesturile mai subtile, văzute atât de des în filmele indiene.”

Cartea este plină de fraze și cugetări cu tâlc, din care am ales câteva dintre cele ce m-au impresionat în mod deosebit.

Citate:

Viața de fugar pune câte o minciună în ecoul fiecărui râset și cel puțin un dram de tâlhărie în orice gest de iubire.

Când ești un evadat, oamenii pe care îi iubești sunt mai mulți decât cei în care te încrezi.

Unele din cele mai mari nedreptăți au fost provocate de oameni care la un moment dat au încercat să schimbe lucrurile.

Iertarea este cea care ne facem să fim ceea ce suntem. Fără iertare, n-ar mai fi istorie. Fără acea speranță, n-ar mai exista artă, căci fiecare operă de artă în parte este în felul ei un act de iertare. Fără vis, n-ar mai fi dragoste, căci fiecare act de iubire este, în felul său, o promisiune de iertare. Continuăm să existăm pentru că putem iubi și iubim pentru că putem ierta.

Optimismul e văr primar cu iubirea și este identic dragostei în trei privințe: e insistent, nu are simțul umorului și se ivește acolo unde te aștepți mai puțin.

Dacă soarta nu te face să râzi, înseamnă că nu eşti în stare să te prinzi de poantă.

Virtutea se referă la ceea ce facem, pe când onoarea se referă la modul cum o facem.

Când evaluezi potenţialul de putere prezent în cineva, trebuie s-o faci luând în considerare atât capacitatea acestuia de a fi prieten, cât şi cea de a duşmăni.

Dreptatea nu este numai modul în care îi pedepsim pe cei care greşesc, ci este modul în care încercăm să-i salvăm.

Oamenii puternici nu au regrete.

Cea mai bună răzbunare se face lent, cu ochii deschişi.

Tăcerile pot răni la fel de sigur ca şi biciul răsucit.

Fiecare bătaie a inimii omului este un univers de posibilităţi.

Norocul este ceea ce ţi se întâmplă, când soarta oboseşte să aştepte.

Dragostea este opusul puterii. De aceea, ne temem noi de ea atât de mult.

Nu ştiu ce mă sperie mai mult, puterea care ne zdrobeşte, sau abilitatea noastră fără sfârşit de a o suporta.

Dragostea este o stradă cu sens unic. Dragostea, ca şi respectul, nu este ceva ce primeşti; e ceva ce dai.

…atunci când clipa cinstită a iubirii vine, trebuie înșfăcată și rostită, pentru că s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată.

Puține lucruri sunt mai incomode decât o revărsare spontană de cumsecădenie sinceră din partea cuiva pe care ești hotărât din capul locului să nu-l placi, fără vreun motiv anume.

Singurul regat care face din orice om un rege este cel al propriului suflet. Singura putere care înseamnă realmente ceva este puterea de a face lumea mai bună.

Am menționat cartea în Top 10 cărți fascinante din culturi diferite

Cartea Shantaram de Gregory David Roberts poate fi comandată de pe site-ul Editurii ALL, pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura ALL

Recenzii și prezentări cărți culturale