Și eu exist de Căprariu Flavia, Editura Berg – recenzie

15

Și eu exist

Căprariu Flavia

Editura Berg

SliceOLife Collection
Anul apariției: 2018
Număr pagini: 149
„De la supremație la o stare deplorabilă. Dacă a crezut vreodată că este atotcunoscător al psihologiei umane, acest lucru a fost evident doar o eroare de raționament pe care a plătit-o cu vârf și îndesat. Cezar Begu este poate unul dintre cei mai bogați și periculoși oameni ai României. Ceea ce el dă la o parte cu o indiferență strivitoare alți oameni nici nu pot visa. Ce te faci însă când vine vremea în care norocul te lasă la greu, când sângele singurei persoane căreia chiar i-a păsat vreodată se află pe mâinile tale, când tot ce ai construit se prăbușește în câteva momente fulgerătoare? Mai mult decât atât: reziști umbrei tuturor morților de care ești vinovat? Aceasta este provocarea căreia Cezar trebuie să învețe să-i facă față!”
Cuvânt înainte,către cititori: „Pentru toți cei care susțin că banii aduc fericirea, dar mai ales pentru voi, oamenii care își pun valorile morale mai presus de orice!”
Despre Flavia Căprariu nu am aflat prea multe. este o tânără autoare din noua generație și romanul de față este prima ei carte publicată! „Și eu exist” este un roman captivant, răvășitor și surprinzător, o poveste de viață care te răscolește, un roman despre mărire și decădere, despre alegerile care sunt definitorii în viață și despre faptul că orice lucru  făcut – bine sau rău  – în viață se plătește la un moment dat!
În prima parte a romanului îl cunoaștem  pe personajul principal al romanului, Cezar Begu, care, aflându-se în compania unei femei, își dă seama că aceasta îl drogase și, mândră de reuşită, îl anunță cu mare satisfacție că tot ceea ce i se întâmplă  era răzbunarea unei întregi familii. Bărbatul făcuse multe sacrificii pentru a ocupa un loc în înalta societate și încerca pe cât posibil să nu aibă nici o remușcare vizavi de ilegalitățile săvârșite de-a lungul timpului.
Numele pe care și-l croise în rândul celor mai importanți oameni ai statului se datora și căsătoriei cu Ela, fiica unui personaj care conducea jumătate din parlament și pe care nu o îndrăgise niciodată, fiind incapabil să iubească. Alegea să își petreacă fiecare noapte alături de o altă femeie pentru că îi era mult mai comod să se afle lângă o străină decât lângă soția lui. Se aștepta, mai devreme sau mai târziu, ca unul din adversarii săi politici sau inamicii pe care şi-i făcuse de-a lungul timpului să încerce să-l deturneze, însă blondina din noaptea precedentă îl luase prin surprindere, neștiind motivul așa- zisei răzbunări. Acuzat pentru deținerea unor droguri de mare risc și punerea la dispoziție a unei locuințe pentru consum ilicit de droguri, conștientiza un singur lucru, și anume că femeia nu acționase singură și că scopul acesteia era de a câștiga câteva ore în plus, un avantaj pe care Ela l-ar folosi pentru a fugi din nou.
Regreta faptul că i-a permis Elei să se vadă cu bărbatul de care era îndrăgostită, conștient fiind că aceasta nu era fericită, dar nu își permitea să îi scape atât de ușor printre degete, mai ales că pruncul pe care aceasta îl purta era moneda în schimbul căreia primea toată averea familiei Adamescu.
În urma unui telefon primit află că Ela este în spital și are puține șanse de supraviețuire iar în interiorul său se dezlănțuie un veritabil haos și, plecând grăbit, ignoră toate semnele de circulație dar și trupul unui om care avusese ghinionul să  se  afle în zonă la acea oră târzie deși impactul maşinii cu acel corp solid îl trăsni asemenea unui fulger. La spital, după câteva ore de așteptare, este felicitat de unul din asociații săi pentru venirea pe lume a copilului, dar când intră în salon, sângele îi îngheață în vene când o descoperă pe Ela vie și nevătămată, care i se adresează cu o tonalitate joasă și gravă:
” – Data viitoare când îmi dorești moartea, comportă-te ca un adevărat bărbat, și nu îi mai pune pe alții să o facă în locul tău.”
Dacă un copil este văzut asemenea unei binecuvântări de la Dumnezeu, Cezar Begu este cu siguranță expert în a-l transforma într-un maldăr de bani și, ca atare, a convocat o ședință de urgență cu asociații săi, în care tatăl Elei îi va înștiința despre noul posesor al averii uriașe agonisite de acesta. În pofida așteptărilor pe care  Cezar le avea, domnul Adamescu îi anunță că în cameră se află doi suspecți în cazul unei crime cu premeditare, victima fiind fiul unui important om de afaceri iar Cezar, neștiind faptul că nu era pe lista suspecților, își ia inima în dinți și îi trânti din plin un pumn în maxilar socrului său .
„Poate că viața este de cele mai multe ori nedreaptă. Hăul în care sunt devorați unii în timp ce ceilalți privesc indiferenți de pe margine aclamând acest macabru show de circ susține cel mai aprig această idee. Este abominabil faptul că noi, ca oameni, nu auzim conștiința mustrându-ne, ba chiar mai rău, chiar dacă o auzim, încercăm pe cât posibil să o reducem la tăcere dacă situația nu ne afectează în mod direct. Pârjolirea sufletului este pasul care ne aruncă direct în gheenă. Dacă în timpul trăirilor noastre existențiale majore acesta ne aduce de cele mai multe ori necazuri, momentul în care începem cel de-al doilea ciclu de viață este totodată ceasul în care sufletul prinde aripi și ne înalță.”
Ela se afundase în paginile cărții scrise de William Faulkner -Zgomotul și Furia, recitind prima parte a romanului, simțind că în sfârșit putea să își adune cioburile nemiloase ce îi chinuiau sufletul, întrucât bebelușul se oprise din plâns. Jubila la gândul că o să moștenească și una din activitățile ei preferate, căci adormise de abia după ce terminase de citit primul capitol. Și-ar fi dorit o familie mult mai bună decât cea actuală, cu oameni iubitori și calzi, sperând ca micuțul să fie ocolit de amarul vieții și de aceea cântărise alegerea pe care era pregătită să o facă, cu toate că simțea cum sufletul i se rupe bucată cu bucată, cu speranța că cel mic merita o familie adevărată cu părinți iubitori care să îl țină departe de oameni ca Cezar, unde să însemne mai mult decât un maldăr de bani. Lacrimi amare îi cuprinseră obrajii în momentul în care își înmână bebelușul familiei pe care o alese spunându-le că îl cheamă „Gabriel” și plecând în viteză nu mai avu timp să reacționeze prompt în fața mașinii aflată în depășire pe contrasens .
„În pofida suferințelor și bătăilor pe care le îndurase cu greu din partea unui tată care devenise foarte instabil din punct de vedere mintal după decesul mamei sale, Ela își găsise alinarea în ultima soluție pe care o avea la îndemână: Dumnezeu. Realizase că El era singurul părinte care nu o va dezamăgi niciodată, care îi va oferi iubire nemărginită și care o va proteja la fiecare pas. Știa că Îl dezamăgise  în numeroase rânduri: prin căsătoria cu Cezar, prin relația extraconjugală cu Liviu, prin faptul că ascunsese adevărul privind tatăl biologic al nou-născutului pe care îl înmânase altei familii care merita cu adevărat să îl aibă și prin alegerea pe care o făcuse cu privire la crima pe care o săvârșise domnul Adamescu. Ela știa că nu este foarte diferită de Cezar, dar încerca să își spele păcatele de câte ori avea ocazia. Realiza că impulsivitatea  ei în anumite momente nepotrivite i-a adus cele mai mari greutăți în viață, dar pe unele nu le regreta. Ura însă cumplit de mult pasiunile pe care oamenii din jurul său le dezvoltau pentru bani și putere. Ura cum propriul tată o privase de orice șansă la fericire, ba chiar mai mult, făcuse orice posibil pentru împiedicarea acestui lucru. Ura faptul că nu avea cui să-i mărturisească, în fața cui să își jertfească sufletul, căci în fața Lui se simțea prea murdară pentru a îngenunchea. Ura slăbiciunile pe care le avea și modul în care privea neputincioasă cum ceilalți îi zdrobeau sufletul în picioare. Ura faptul că avea să se perpelească asemenea unui animal aruncat în mare, căci nimeni nu vedea cum se pârjolește, nimeni nu observa cum arde pe interior.”
Accidentul Elei și dispariția copilului, decesul mamei sale și adevărul despre dispariția tatălui său precum și șantajul la care era supus îi făcură zilele grele lui Cezar, fiind pe punctul de a ceda psihic. Nu își putea închipui  vreodată că un om poate trăi un grad atât de intens de singurătate în ciuda atâtor persoane de care era înconjurat zilnic. Încerca pe cât era posibil să afișeze un comportament destul de teribilist doar din teama să nu observe cineva ca simțea, în sfârșit, și era profund îndurerat.
„Cezar învățase prea bine comportamentul oamenilor încât să mai poată fi păcălit în vreun fel. Știa cu exactitate că fiecare dintre ei avea câte un punct slab și că fix asupra aceluia trebuia să se năpustească asemenea unui animal flămând în lupta pentru supraviețuire. Oamenii erau mult mai eficienți după ce le afla secretul și cu siguranță Cezar se pricepea de minune să îi descoasă suficient de mult încât să realizeze că lumea se ducea la vale cu o forță extrem de mare. Ură, invidie, disprețuire, frustrare, mânie, lăcomie, ostilitate, umilire și cât mai mult exces de zel regăsea în trăsăturile tuturor oamenilor. Tocmai de aceea Cezar găsea cu ușurință un țap ispășitor pentru fiecare lucru în parte, indiferent de gravitatea situației. Lumea în sine nu era plină de fericire și milostenie pentru cei care ne înconjurau, pentru că toți doreau să îți fure câte ceva, toți aveau câte un interes vădit sau ascuns. Cezar era genul de om care realizase poate mai devreme decât ar fi fost tocmai bine că viața mereu va găsi o fisură, o hibă, ceva prin care să dărâme ceea ce ai trudit poate în mulți ani, ceva la care ai visat mereu.”
Modul în care decurge povestea de viață a lui Cezar Begu, mărirea și decăderea, personajele cu care acesta  se intersectează, cine îl șantajează dar și ce s-a  întâmplat cu copilul, dar și cu Ela vă las să descoperiți singuri.
Recomand această carte tuturor cititorilor, este o carte foarte bine scrisă, cu personaje bine conturate, care vă va surprinde cu fiecare pagină citită și, chiar dacă autoarea este tânără, îi prevăd un viitor strălucit, având un real talent!

Mulțumim Editurii Berg pentru cartea Și eu exist oferită pentru recenzie!

Cartea poate fi comandata de pe edituraberg.rolibris.roemag.ro

About Author

15 comentarii

  1. Foarte frumoasă și tentantă recenzia! Felicitări! Pare o carte cu mult suspans dar și cu mesaje de viață. Mulțumesc pentru recomandare! ❤

  2. Inteleg ca este o poveste cu mesaj moralizator, in sensul in care de la marire la cadere uneori este doar un pas iar bogatiile materiale nu sunt tot ceea ce conteaza. Multumesc pentru recomandare!

  3. Felicitări Daniela, frumoasă recenzie! Și mulțumesc de recomandare, mi-ai atras atenția asupra cărții, se vede că ti-a plăcut și că e interesantă, cu un subiect actual.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: