…Si vreme e ca sa ucizi de John Grisham, Editura Rao – recenzie

13

…Şi vreme e ca să ucizi (A Time to Kill

John Grisham

Editura Rao

Traducere: Gabrielea Nedelea

574 pagini

Nu veți fi capabili să lăsați această carte din mână” – Daily News
Vinovat sau nevinovat? O întrebare la care trebuie să răspundă juraţii la orice proces. Dacă însă un tată negru ucide violatorii albi ai fetiţei lui în vârstă de 10 ani, dacă oroarea se întâmplă într-un stat american din sud şi dacă, pe deasupra, reînvie pornirile rasiste, iar mass-media răscoleşte sentimentele comunităţii, atunci acesta nu este un proces obişnuit. Deci, vinovat sau nevinovat?
…Şi vreme e ca să ucizi este un thriller juridic bulversant despre răzbunare și dreptate. În această dramă tulburătoare, John Grisham analizează profunzimea sălbatică a violenței rasiale, oferindu-ne o poveste convingătoare despre o justiție incertă într-un mic oraș sudic – Clanton, Mississippi.
Cartea te ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, pompându-ți o infuzie de adrenalină, scoțându-te din zona de confort și provocându-te să-ți faci propriile scenarii în minte, în care să fii sincer față de propria ta conștiință. Oare tu ce verdict ai da?…
Viața unei fete de culoare în vârstă de zece ani este zdruncinată din temelii de doi tineri rasiști, beți și drogați, care o răpesc în timp ce aceasta mergea la un magazin, o urcă într-o camionetă și o duc departe de drum, unde o violează cu bestialitate. Scena descrisă este zguduitoare, cele două ființe abjecte torturând-o în moduri cumplite, inumane, motivația lor incredibilă fiind că negrii nu mureau dintr-atâta.
”Deşi împlinise zece ani, fetiţa părea mult mai mică. Stătea pe coatele care îi fuseseră imobilizate, legate cu sfoară galbenă de nailon. Picioarele îi erau desfăcute grotesc; dreptul era legat de un stejar tânăr, iar stângul, de un par putred, căzut dintr-un gard părăginit. Sfoara îi pătrunsese în carne, iar sângele îi şiroia pe picioare în jos. Faţa îi era umflată şi plină de sânge; avea un ochi tumefiat; celălalt era pe jumătate deschis, aşa că îl putea vedea pe bărbatul alb din camionetă. Nu se uita la cel de deasupra ei, care gâfâia şi înjura transpirat, făcând-o să sufere îngrozitor. Când termină, acesta îi trase o palmă şi începu să râdă. Celălalt izbucni şi el în hohote. Râdeau din ce în ce mai tare, rostogolindu-se prin iarbă, lângă camionetă, chicotind şi ţipând ca doi nebuni. Fetiţa se întoarse cu spatele la ei şi începu să plângă încetişor, ca să nu facă zgomot. O bătuseră mai devreme pentru că strigase după ajutor. O ameninţaseră chiar cu moartea,dacă nu-şi ţinea gura. Obosiră de atâta râs şi se urcară în remorcă. Willard se şterse cu cămăşuţa fetiţei, umedă de sânge şi de sudoare, ceea ce îl făcu pe Cobb să bombănească. Prietenul său îi întinse o bere rece, din frigorifer. Fetiţa suspina, scoţând sunete ciudate, înăbuşite. Apoi se linişti. Cutia cu bere, din care Cobb băuse jumătate, se încălzise, aşa că o azvârli spre ea, lovind-o în abdomen. Spuma albă se împrăştie peste tot. Apoi cutia se rostogoli printre gunoaie, alături de celelalte pe care le aruncaseră înainte. Willard nu prea nimerea la ţintă, dar Cobb era destul de abil. Deşi nu le stătea în caracter să facă risipă de bere, azvârleau cutiile pe jumătate goale, ca să doară mai tare. Pe lângă asta, era amuzant să vezi cum spuma sare în toate părţile. Fetiţa nu mişca. Berea caldă i se amestecase cu sângele întunecat şi i se prelingea pe faţă şi pe gât, formând o băltoacă. Willard îl întrebă pe Cobb dacă nu cumva murise.”
Fără nicio remușcare față de fapta comisă, cei doi indivizi o aruncă pe un câmp din apropiere, mai mult moartă decât vie, după ce încercaseră mai întâi să o spânzure.
Durerea tatălui fetiței, Carl Lee Hailey, când vede în ce hal fusese torturat unicul lui copil, este imensă.
”Tatăl îngenunche în faţa canapelei şi atinse umărul fetiţei, vorbindu-i blând. Ea încercă să-i zâmbească. Faţa îi era o masă informă, sângerândă şi tumefiată, plină de vânătăi. Nu-şi putea deschide ochii umflaţi. Tatăl lăcrimă, uitându-se la trupul micuţ, înfăşurat înprosoape, care sângera din cap până în picioare.”

Carl Lee Hailey apelează la Jake Brigance, un avocat alb, îngrijorat de faptul că bărbații pot fi achitați ca urmare a rasismului adânc înrădăcinat în zona deltei fluviului Mississippi, mai ales că într-un caz similar, petrecut mai la sud, patru adolescenți albi au fost achitați de acuzația de violare a unei fete negre.
După ce Brigance recunoaște că acest lucru ar putea fi posibil, Carl Lee își procură o pușcă M16 și îi omoară pe violatori, fiind imediat arestat fără a opune rezistență.
Pentru a-i salva viața lui Carl Lee, conștient de verdictul aproape sigur care plana asupra acestuia, Brigance este de acord să-l apere pentru o sumă mult mai mică de bani decât ar necesita un astfel de proces, intenționând să pledeze nevinovat pe motiv de nebunie temporară.
Violul și uciderea ulterioară în scop de răzbunare atrag atenția mass-mediei naționale, împărțind comunitatea locală în două.

Pe de o parte, Ku Klux Klan-ul începe să se organizeze în zonă, cerând executarea lui Carl Lee și amenințându-l cu moartea pe Brigance și pe membrii familiei acestuia, procurorul districtual decide să ceară pedeapsa cu moartea pentru criminal, iar judecătorul Omar Noose refuză cererea lui Brigance de schimbare a locului de desfășurare a procesului. După ce Brigance și poliția capturează pe unul dintre membrii Klanului, asupra căruia găsesc o bombă,  Jake își trimite soția și fiica departe în timpul derulării procesului, pentru a-i proteja.

Pe de altă parte, protestatarii negri cer achitarea lui Carl Lee, iar când cele două grupări se întâlnesc în fața tribunalului haosul se instaurează, iar poliția pierde controlul asupra mulțimii.
Deși Jake își găsește casa în flăcări, refuză să renunțe la proces, motivând că astfel ar însemna că toate sacrificiile făcute de el ar fi lipsite de sens.
Întocmai ca într-un joc de domino, viețile mai multor oameni sunt profund afectate în urma acțiunilor întreprinse de ambele părți aflate în conflict.
Pledoaria lui Brigance la momentul final al procesului este impresionantă, provocându-i pe jurați să schimbe perspectiva și să-și închipuie că bestialul viol fusese făcut de doi negri asupra unei fetițe albe, blondă cu ochi albaștri ba, mai mult, că era propria lor fiică. transmițând clar mesajul că, în cultura rasistă a comunității în care a avut loc crima, acțiunile lui Hailey nu ar fi fost puse la îndoială în fața instanței dacă victima violului ar fi fost albă, iar motivul tatălui de a-i ucide pe violatori ar fi fost văzut de public ca fiind justificat, și nu ar fi avut loc nicio urmărire penală.
”După aia le-a spus să-şi închipuie că puştoaica era blondă cu ochi albaştri, şi că siluitorii erau negri, şi că au legat-o cu un picior de un copac şi cu altul de un gard, c-au violat-o de nu ştiu câte ori şi c-o-njurau pentru că era albă. Le-a zis să-şi închipuie cum zăcea amărâta acolo şi cum ţipa după taică-său în vreme ce ăia-i cărau la picioare în gură şi-i zburau dinţii şi-i crăpau fălcile şi-i spărgeau nasul. Le-a zis să-şi închipuie doi negri beţi turnând bere peste ea şi pişându-se pe faţa ei şi râzând ca idioţii. Şi după aia le-a spus să-şi închipuie că fetiţa era a lor – că era fiica lor, înţelegi. Le-a  cerut să fie cinstiţi cu ei înşişi, să scrie pe o foaie de hârtie dacă i-ar fi omorât sau nu pe nenorociţii ăia, în caz că le-ar fi căzut la îndemână.”
Vinovat sau nevinovat? Ce verdict vor da oare jurații?
O carte cutremurătoare, care te bulversează și te provoacă la propriile reflecții referitoare la natura umană!
Cartea a fost ecranizată în anul 1996 într-o distribuție de excepție: Samuel L. Jackson,  Matthew McConaughey, Sandra Bullock, Ashley Judd, Kiefer Sutherland, Donald Sutherland, Kevin Spacey și Patrick McGoohan.

Am menționat cartea în Top 10 cărți din genul thriller

Cărțile autorului John Grisham pot fi comandate din librăriile online raobooks.comelefant.rolibris.ro, carturesti.rolibrarie.net, emag.ro

Recenzii Editura RAO

About Author

13 comentarii

  1. Foarte sensibilă recenzie, mi s-a făcut piele de găină când am citit-o. Citatele alese sunt extrem de impresionante. Am citit cartea și pot spune că m-a copleșit. Iar ecranizarea e excepțională. Recomand și eu, la rândul meu, atât cartea, cât și filmul.

  2. Un thriller de trecut pe lista de dorințe… Mulțumesc pentru recomandare și felicitări pentru recenzia tentantă!

  3. Îmi place foarte mult recenzia ta, Tyna. Nu am citit nimic de acest autor așa ca îți mulțumesc pentru recomandare. Sună bine povestea.

  4. Nu am citit nicio carte scrisa de Grisham. Am avut o perioadă, acum multi ani, in care mergeam la biblioteca si puneam mana pe cărțile lui, dar nu le luam. Parca îmi pare rău. O recenzie superba, Tyna!

Spune-ți părerea!