Simon si planul Homo Sapiens de Becky Albertalli, Editura Epica – recenzie

22

Simon și planul Homo Sapiens 

(Simon vs. the Homo Sapiens Agenda)

Becky Albertalli

Editura Epica

1. Simon și planul Homo Sapiens (Simon vs. the Homo Sapiens Agenda – 2015)
2. Leah on the Offbeat – 2018
DISTINS CU ,,WILLIAM C. MORRIS DEBUT AWARD”, 2016, PENTRU CEL MAI BUN ROMAN DESTINAT TINERILOR.
Ecranizat de ,,FOX 2000 PICTURES”.
Simon Spier, un adolescent în vârstă de șaisprezece ani, gay nedeclarat, preferă să-și păstreze dramele pentru musicalul de la școală. Însă când un e-mail ajunge în mâinile cui nu trebuie, secretul său e pe cale de a fi aruncat în lumina reflectoarelor. Acum, Simon e de fapt șantajat: dacă nu o face pe pețitorul pentru măscăriciul clasei, Martin, orientarea lui sexuală va fi cunoscută de toată lumea. Mai mult, intimitatea lui Blue, pseudonimul băiatului cu care corespondează prin e-mail, va fi pusă în primejdie.
Când în grupul său de prieteni iau naștere momente tensionate, iar discuțiile lui cu Blue devin tot mai pasionale pe zi ce trece, Simon își dă brusc seama că penultimul an de liceu este unul extrem de complicat. Și cu toate că are o aversiune față de schimbări, el știe că trebuie să găsească o cale de a ieși din zona lui de confort, înainte de a fi împins cu forța de acolo – fără să-și îndepărteze prietenii, să se autocompromită sau să rateze o șansă la fericire cu cel mai derutant și mai adorabil băiat pe care nu l-a cunoscut niciodată.
BECKY ALBERTALLI este un psiholog clinician care a avut onoarea de a fi desfășurat ședințe de terapie cu adolescenți isteți, ciudați și creativi. De asemenea, timp de șapte ani a organizat, alături de alte persoane, un grup de sprijin pentru copiii cu probleme de identitate sexuală din Washington, DC.
Romanul sensibil și incisiv al lui Albertalli redă cu dibăcie complexitatea identității, dificultatea schimbării și importanța maturizării.” – Booklist
Cititorii se vor îndrăgosti nebunește de Simon.” – Publisher’s Weekly
La același nivel de obsesie ca în cazul fenomenului Sub aceeași stea.” – Entertainment Weekly
Plină de relații și drame adolescentine realiste, cu hohote de râs la fiecare cotitură, această este o poveste despre maturizare, despre recunoașterea orientării sexuale și despre sfidarea sorților, elemente cu care foarte mulți adolescenți se vor identifica.” – School Library Journal

Simon și planul Homo Sapiens este o carte young adult amuzantă, sensibilă și înduioșătoare despre maturizare și autocunoaștere, care îți demonstrează că o dragoste romantică, profundă și sinceră, poate lua naștere și între doi băieți gay. Până la urmă, fiecare merită să-și găsească marea dragoste, indiferent de orientarea sexuală pe care o are!
Cartea îți oferă o lectură plăcută și relaxantă, presărată cu multe replici și întâmplări pline de haz, fiind lipsită de tensiuni majore sau drame profunde. De altfel, filmul Love, Simon – adaptarea cinematografică a cărții, a fost încadrat în categoria ”comedie romantică pentru adolescenți”, explorând temele principale ale cărții: ce înseamnă să te îndrăgostești, ce înseamnă să ți se frângă inima și ce înseamnă să ascunzi un secret și dorința de a te ține agățat cât mai mult cu putință de acel secret fiindcă nu vrei ca restul vieții tale să ți se schimbe.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Simon, un puști cumsecade, adorabil de zăpăcit, simpatic și sociabil în vârstă de șaptesprezece ani, aflat în penultimul an de liceu. Simon era mereu înconjurat de o gașcă de prieteni, cu care se simțea în largul lui și alături de care petrecea clipe minunate. Cel mai bun prieten al lui era Nick, cu care se cunoștea încă de la grădiniță, iar cu Leah se împrietenise în urmă cu șase ani. În urmă cu șase luni li se alăturase Abby, o adolescentă sexy după care erau topiți toți băieții heterosexuali. Grupului lor li se adăugaseră cele două prietene ale lui Leah, Morgan și Anna, precum și cei doi prieteni ai lui Nick de la fotbal: Bram alias ”tăceri incomode” și semi-enervantul Garrett. Cei opt erau practic nedespărțiți, petrecându-și timpul împreună atât la școală cât și în timpul liber.
Simon avea însă un secret, pe care și el însuși îl descoperise cu surprindere pe când avea paisprezece ani: era gay, orientarea lui sexuală fiind foarte clară, în ciuda faptului că avusese trei prietene de atunci.
Simon era perfect împăcat cu acest lucru, doar că nu dorea încă să-l facă public, nedorind să-și tulbure viața plăcută și comodă pe care o ducea, cu atât mai mult cu cât liceul Creekwood la care învăța nu era unul dintre cele mai progresiste.
”Heterosexualii ar trebui să-și declare și ei răspicat orientarea sexuală. Și cu cât va fi mai stânjenitor, cu atât mai bine.”
Totuși, secretul lui era pe cale de a fi deconspirat, dintr-o neglijență crasă a lui Simon. Logându-se pe contul lui de gmail de la bibliotecă pentru a-și verifica e-mailurile, uitase să se delogheze la plecare, astfel că Martin Addison, tocilarul clasei, care intrase pe calculator după el, se delectase în voie citind schimburile de mesaje dintre Simon și un alt băiat, Blue, din care reieșea clar orientarea celor doi.
Simon era disperat, nu atât pentru el, cât pentru Blue, băiatul misterios cu care se împrietenise pe o platformă de socializare și cu care coresponda de câteva luni, fiecare dintre ei simțindu-se perfect compatibil cu celălalt, deși nici unul nu îi cunoștea adevărata identitate a celuilat (Simon folosind în e-mailuri numele de Jacques).
”E o situație destul de stânjenitoare și n-am să pretind c-o aștept cu nerăbdare. Dar presupun că nu va fi sfârșitul lumii. Nu pentru mine.
Problema e că nu știu ce va însemna pentru Blue. Dacă Martin va spune cuiva. Chestia e că Blue e o persoană destul de rezervată. Genul de persoană care n-ar uita să se delogheze. Genul de persoană care n-ar putea să mă ierte pentru o astfel de neglijență.
Așa încât bănuiesc că ceea ce încerc să spun e că nu știu ce va însemna pentru noi. Pentru mine și pentru Blue.”
Astfel că, dorind să-și salveze prețioasa relație cu Blue, băiatul care îl fascinase, Simon cedează șantajului lui Martin, care îi cere ca, în schimbul tăcerii lui, să-l integreze în grupul lui de prieteni și să-l ajute să se apropie de Abby, fata de care era îndrăgostit în secret.
Simon era revoltat în sinea lui de cât de mult se înșelase în privința lui Martin, pe care îl considerase până atunci un tip amuzant și cam superficial.
”Se uită la mine și nu prea pot să-i citesc expresia. E amuzant. Toți anii aceia în care am fost coleg de clasă cu puștiul acesta, râzând împreună cu ceilalți la rahaturile pe care le spunea. Toate acele momente când l-am văzut jucând în piesele de teatru. Ba chiar am stat unul lângă altul la cor timp de un an. Dar, sincer, nu pot să spun că-l cunosc. Mai degrabă, nu-l cunosc deloc.
Niciodată în viața mea nu am mai subestimat pe cineva atât de tare.”
Martin nu era singurul în privința căruia se înșelase Simon. El era convins că lui Nick îi place de Abby, lui Leah îi place de Nick, iar lui Bram îi place de Leah. De asemenea, era aproape sigur că Blue era de fapt Cal, un coleg sexy și carismatic, cu un breton adorabil și ochi albaștri, de care se simțea atras fizic, coleg cu el în echipa de teatru. Vom descoperi abia la sfârșit cât de mult greșise în presupunerile lui…
În continuare, asistăm la mai multe întâmplări care ne aduc aminte de anii de liceu, acea perioadă fermecătoare în care apar fiorii primei iubiri, în care micile drame capătă proporții epice, iar speranțele și bucuriile se împletesc adesea cu dezamăgirile și tristețile…
În momentul în care identitatea lui sexuală este dezvăluită pe un site de socializare, Simon decide că a venit momentul să nu se mai ascundă, recunoscând deschis în fața tuturor că era gay. Reacția celor apropiați a fost cea scontată, atât familia cât și prietenii asimilând ușor știrea și susținându-l necondiționat.
După ce știrea s-a răspândit cu repeziciune la școală, Blue i-a trimis un mail în care i-a scris că bănuiește cine este de fapt Jacques. Fericit să nu se mai ascundă, Simon s-a repezit să-i răspundă că și el bănuiește cine este Blue, înșirându-i câteva indicii care îl conduceau de fapt la Cal. Din păcate, greșise în presupunerile lui, iar Blue, rănit, a încetat să-i mai scrie.
Simon suferea îngrozitor și nu știa cum să îndrepte lucrurile. Deși Cal îi sugerase clar că era interesat de o relație cu el, Simon nu se mai simțea atras de el, întrucât Cal avea un defect major: nu era Blue, băiatul profund și sensibil de care Simon se îndrăgostise! Mi-a plăcut mult această idee, că sentimentele puternice pentru o persoană sunt stârnite de esența acesteia și nu de aparența ei!
Vă las să descoperiți singuri în carte cine era Blue și cum vor reuși în final cei doi să se întâlnească. De fapt, Blue bănuia de mult timp identitatea lui Jacques, Simon fiind cel de care el se îndrăgostise și în viața reală.
”- Păi, da, zice el, coborându-și privirea în pământ. Am ghicit asta mai de mult. Doar că mă gândeam că probabil vedeam ceea ce voiam să văd.”
Iar în momentul în care Simon îl confundase cu altcineva, Blue simțise că trebuia să se retragă.
”- Fiindcă, dacă ți-ai fi dorit să fiu eu, cred că ai fi ghicit și singur.”
În apărarea lui, Simon poate ar fi ghicit mai demult, însă el își impusese un principiu ferm: să nu se îndrăgostească niciodată de un băiat heterosexual, iar el fusese convins până când i-a aflat identitatea că alter-ego-ul lui Blue din viața reală era heterosexual sută la sută.
Momentele de tandrețe din final dintre Simon și Blue sunt înduioșătoare și emoționante, cei doi convingându-ne de puterea sentimentelor pe care le aveau unul pentru celălalt, fiecare simțind că și-a găsit sufletul pereche în celălalt.
O carte caldă și încântătoare, care ne demonstrează că dragostea e frumoasă în toate formele ei!

Fragment din roman:
„Miercuri e Ziua Flexibilității Sexelor, ceea ce înseamnă că sudistii hetero se vor travesti. În mod clar nu e preferata mea.
La prima oră urmărim „A douăsprezecea noapte”, deoarece fiecare profesor de engleză se crede comediant. Domnul Wise are în sala de clasă o canapea lăsată și ponosită, care miroase un pic a bere, și sunt destul de sigur că oamenii se furișează aici după ore că să facă sex și s-o mânjească de tot felul de fluide. E acel tip de canapea. Dar cu toții ne luptăm pentru a prinde un loc acolo în timpul orei, deoarece bănuiesc că totul e pur și simplu de un milion de ori mai suportabil când nu stai într-o banca.
Astăzi e ocupată de fotbaliști, care sunt îmbrăcăți în uniformele majoretelor de la Creekwood — mai precis, Nick, Garrett și Bram. De obicei, asta e ceea ce fac atleții pentru Flexibilitatea Sexelor. Nu avem decât vreo douăzeci de majorete cu totul, așa că habar nu am cum reușesc să satisfacă cererea. Poate că fiecare față are vreo zece uniforme de căciulă. Cine dracu’ știe pe ce cheltuie banii școală asta.
Dar trebuie să recunosc că există ceva destul de mișto în legătură cu gleznele fotbaliștilor și cu tenișii roși care ies de sub fustele cu pliuri ale majoretelor. Nu pot să cred că Bram Greenfeld s-a deghizat. Bram, de la masă noastră. E un puști de culoare, foarte tăcut, despre care se zice că e foarte isteț, dar pe care nu l-am auzit niciodată vorbind fără să fie forțat s-o facă. Se lasă pe spate într-un colț al canapelei, își freacă vârful unui picior de celălalt și n-am mai observat până acum, dar e oarecum adorabil.
Domnul Wise a pornit deja filmul când Abby se năpustește în sala. Între repetițiile majoretelor, piesă de teatru și toate celelalte activități în care e implicată, există mereu un motiv că Abby să întârzie la prima ora, însă nu e admonestata niciodată. Asta o scoate mereu din sărite pe Leah, mai ales fiindcă cei de pe canapea par mereu dispuși să se înghesuie puțin pentru a-i face loc și lui Abby.
Aruncă o privire grupului de pe canapea și începe să râdă. Iar Nick pare ridicol de mulțumit de sine. Expresia de pe chipul lui e exact aceeași din ziua în care a găsit un os de dinozaur îngropat sub locul de joacă al școlii primare. Vreau să zic, s-a dovedit a fi un os de găină, dar chiar și-așa.
— Ce naiba? face Abby, strecurându-se în banca din spatele meu. Poartă un costum bărbătesc cu cravată și o barbă lungă a la Dumbledore.
— Voi nu v-ați deghizat!
— Am clame în par, o contrazic eu.
— OK, păi, eu nu le văd. Se întoarce spre Leah. Iar tu porți rochie?
Leah se uită la ea și ridică din umeri fără ofere vreo explicație. Să se îmbrace extra-feminin în Ziua Flexibilității Sexelor e ceva tipic pentru Leah. E felul ei de a fi subversivă. „

Mulțumim Editurii Epica pentru exemplarul oferit pentru recenzie

logo

Urmăriți promoțiile editurii și pe pagina de facebook Epica Publishing House

Cărțile autoarei Becky Albertalli se pot comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.rocarturesti.ro

Cărțile apărute la Editura Epica se pot comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.rocartepedia.ro, carturesti.ro

About Author

22 de comentarii

  1. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte cu un subiect tare sensibil. Tinand cont ca am doi baieti si cine stie ce ne rezerva viata, nu pot sa spun pas! O recenzie minunata Tyna! Felicitari!

  2. Felicitări Tyna, o recenzie de notă maximă! Mi-ai înlăturat complet reținerea pe care am avut- o, nu știu de ce, în privința acestei cărți. Îmi doresc s-o citesc și cred ca îmi va plăcea surprinzător de mult. Recenzia ta m-a încântat, nu mă așteptam să fie o carte așa frumoasă, romantică chiar.

  3. Felicitări, Tyna! Frumoasa recenzia. ❤️❤️❤️Atât de multe răsturnări de situație apar in viața unui adolescent la acea vârsta încât cred si eu ca este dificil pentru Simon sa gestioneze situația. Oare de ce am tot ocolit eu cartea asta? Măcar filmul voi încerca sa îl văd!

  4. Mi-a placut mult recenzia, chiar daca este o carte YA si eu citesc rar acest gen. Parca incurcaturile de situatie imi amintesc de piesele lui Shakespeare si asta mi se pare super.

  5. Mirela Barbalata on

    Sincer ocoleam aceasta cartea dar acummi-ai starnit curiozitatea. Daca este si comica sigur o sa imi placa . Frumoasa recenzia!

Spune-ți părerea!