Sînt alta de Svetlana Cârstean, Editura Nemira
Sînt alta
Svetlana Cârstean
Editura Nemira
An apariție: 2021
Nr. pagini: 104
Svetlana Cârstean (născută în 1969) este poetă și traducătoare. A debutat în 1994, în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături de T.O. Bobe, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, Sorin Gherguț și Cezar Paul-Bădescu. Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut în 2008, iar în 2013 a fost publicat în Suedia la Editura Rámus, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. Poemele sale au fost traduse în numeroase limbi. A lansat în 2015 volumul Gravitație, la Editura Trei. În aprilie 2016, volumul Trado, scris împreună cu Athena Farrokhzad, a fost lansat în Suedia, de Editura Albert Bonnier în colaborare cu Editura Rámus.
Despre carte:
„Arthur Rimbaud ar fi iubit arta cu care Svetlana Cârstean a actualizat Je est un autre. Svetlana este une autre în sensul precis intenționat de Rimbaud – cu adaosul capacității poeziei de a povesti direct și curajos o viață de azi. Un subtil simț al umorului, auzul perfect și privirea fără ifose dau acestei cărți o cadență deosebită, care pune de acord istoria poetei cu viața obștească. Frumusețea lumii în mișcare, prezentul care se îndepărtează și devine povești, plutesc prin tărîmuri geografice și psihologice în acest poem-fluviu.“ – Andrei Codrescu
„Dacă aș semna regia unui film după Sînt alta, aș porni de la un anumit cadru: imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere. Despre asta e vorba în noul volum al Svetlanei Cârstean, despre o abordare frontală a propriei identități, despre apropierea de sine prin îndepărtare, despre deteritorializarea traumei și a spaimelor pe care oamenii le poartă cu ei peste tot, oricât de mult s-ar îndepărta, în timp și spațiu, de momentul în care le-au trăit. Cinematice și impecabil pilotate la nivel formal, poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absențele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bântuie ca soundtrackul de la In the Mood for Love. O carte ca un föhn îndreptat spre o rană / care mai sîngerează încă.“ – Anastasia Gavrilovici
Fragment:
sînt cîteva lucruri la care nu cred că m-aș pricepe prea bine
sinucidere
sex pe skype
playback
și-aici chiar nu are importanță că sînt afonă
am învățat însă în ultimii ani să privesc în jos în prăpastie
cu ochii aproape larg deschiși
am învățat în ultimii ani
să-mi număr mărunțișul
ca pe lingouri de aur
(…)
să constați tristețea nu e o vitejie
să spui ce trist nu e o contribuție
să te sperie orice contact rupt
orice conexiune întreruptă
nu e semn de maturitate
dar să-i lași să te vadă dezbrăcată pînă la capăt
e instinct pur
ca cel al apei care curge la vale
instinctul nevăzut al apei
„I-am spus.Sînt alta.N-are nici un rost să-mi faci portretul.Sînt mereu alta.”