Delicatese Literare
Recenzii

Soacra de Sally Hepworth, Editura Nemira – recenzie

Soacra

(The Mother-in-Law – 2019)

Sally Hepworth

Editura Nemira

Colecția Armada

Traducere: Ruxandra Toma

Nr. de pagini: 336

An apariție: 2022

În familia aceasta, fiecare ascunde un secret.

„O descriere perfectă a importanței lucrurilor despre care nimeni nu vorbește…“ – Booklist

Una dintre cele mai bune cărți ale anului pentru People, PopSugar, Entertainment Weekly, Bustle & Cosmopolitan

Din clipa în care a făcut cunoștință cu soacra ei, Lucy a știut că nu era deloc nevasta perfectă pe care Diana și-o dorise pentru fiul ei. Relația lor a fost mereu politicoasă, lipsită de căldură. Și tânăra nu s-a putut plânge niciodată, pentru că Diana era o femeie despre care nimeni nu avea nimic rău de spus, un adevărat stâlp al societății, o luptătoare pentru drepturile femeilor refugiate.

Până când Diana se sinucide, lăsând în urmă un bilet în care mărturisește că nu a mai suportat să trăiască luptând cu cancerul. Numai că autopsia nu dă la iveală nicio urmă a bolii nemiloase, ci doar semne de otrăvire și urme de sufocare. Așa că toți cei din preajma sa devin suspecți de crimă.

Cine i-ar fi putut dori moartea Dianei? De ce și-a schimbat aceasta testamentul, dezmoștenindu-și copiii? Și, mai presus de orice, de ce Lucy nu pare deloc tristă fiindcă i-a murit soacra?

„Un roman delicios de captivant despre complicata relație a unei femei cu soacra sa, o relație căreia îi pune capăt moartea. Perfect pentru fanii lui Big Little Lies (Marile minciuni nevinovate).“Good Morning America

„Polițiștii sunt în bucătăria mea. Fără să întrebe unde să caute, bărbatul, Simon, a găsit cănile, pliculețele de ceai și laptele, iar acum face un ceai pentru mine. Lângă el, femeia, Stella, pune farfuriile din plastic în mașina de spălat vase și aruncă la gunoi resturile de chifle și de ketchup.

Ollie e în hol, vorbește la telefon cu Nettie. Îl aud spunându-i că nu știe precis… că i-a zis tot ce a aflat… că i-a mai spus o dată că nu știe!… că ar trebui să vină aici să discute și ea cu polițiștii.

Vorbește despre Diana, mi-aduc aminte. Diana a murit. Faptul că nu ne-am înțeles niciodată pare să devină, dintr-odată, irelevant în fața acestei realități sau măcar să pălească ușor; o tristețe profundă pune stăpânire pe mine. Moartea pare s-o fi ridicat pe Diana la un rang superior, aproape nobil, trans­for­mând neînțelegerile noastre trecute în ceva minor, ba chiar meschin. La urma urmei, nimeni nu se înțelege bine cu soacra, nu-i așa?“

Dând o căutare pe libris.ro, mi-a atras atenția sinopsisul cărții Soacra de Sally Hepworth.

Doar ce am terrminat de citit această carte, pe care nu am putut să o las din mână odată ce am început-o, și am sufletul plin de sentimente amestecate.

Încă de la început mi-am dat seama că Lucy, nora Dianei, nu a omorât-o pe aceasta. Capitolele, alternând trecut-prezent, sunt scrise la persoana întâi din perspectiva lui Lucy și a Dianei, iar bucățile pe care le adunăm încetul cu încetul ne ajută să obținem în final o imagine surprinzătoare, diferită de cea percepută inițial, a relației dintre cele două protagoniste.

Deși relația lor a debutat cu stângul, în timp cele două au ajuns să se admire și respecte reciproc, Lucy ajungând să o cunoască mult mai bine pe Diana decât proprii ei copii.

Dacă pe Lucy am plăcut-o de la început până la sfârșit, apreciindu-i iubirea, devotamentul și loialitatea față de cei dragi, precum și spiritul ei etic și moral, în schimb Diana mi-a stârnit sentimente contradictorii. I-am admirat forța interioară și dedicarea în acte de caritate, dar nu am putut să nu mă gândesc că cea mai mare vină pentru sfârșitul ei prematur îi aparține.

Propria dramă petrecută în trecutul ei, pe când avea doar 20 de ani, i-a gravat cicatrici adânci în suflet, influențându-i tot comportamentul ulterior și privând-o cumva de empatia pe care ar fi trebuit să o simtă față de propriii copii. Diana a fost o soție iubitoare si devotată, un stâlp al societății, un sprijin real pentru multe femei însărcinate și refugiați aflați în suferință, și pot spune chiar o soacră decentă, însă, deși și-a iubit copiii, consider că nu a fost o mamă bună. Iar aici nu mă refer neapărat că a refuzat constant să-i ajute material, provocându-le frustrare și lăsându-i să se zbată în lipsuri, deși ea dispunea de o avere considerabilă, ci că a fost incapabilă să sesiseze anumite semnale de disperare sau strigăte mute de ajutor de-a lungul anilor.

Relevantă în acest sens mi s-a părut chiar propria ei părere la un moment dat, când a afirmat că nu înțelege de ce prietenele ei își doresc pentru copiii lor să fie fericiți. Ea nu își trasase niciodată acest obiectiv. Ea dorise ca fiul și fiica ei să fie puternici și să aibă parte de greutăți care să-i întărească.

”Eu, una, cred că se pune prea mult preț pe fericirea copiilor noștri. Pe oricine-ai întreba ce-și dorește cel mai mult pentru copii, vei primi același răspuns: toți își doresc să fie fericiți. Nu să dea dovadă de empatie și să contribuie la bunăstarea tuturor membrilor societății. Nu să dea dovadă de modestie, înțelepciune și toleranță. Nu să fie puternici în fața împrejurărilor potrivnice sau recunoscători în fața eșecului. Pe de altă parte, eu mi-am dorit întotdeauna ca și fiul, și fiica mea să se confrunte cu greutăți. Să aibă parte de greutăți adevărate, veritabile. De provocări suficient de serioase, care să-i facă să devină niște oameni empatici și înțelepți. Mă gândesc la refugiatele însărcinate cu care am de-a face zilnic. Fetele astea au trecut prin niște dificultăți de-a dreptul inimaginabile și uite cum se spetesc acum muncind, cum participă pline de recunoștință la efortul comun.

Ce altceva ți-ai putea dori pentru copiii tăi?”

Oare asta să fie mentalitatea corectă? Nu am putut să nu remarc că dorința Dianei i s-a îndeplinit din plin, atât fiul, cât și fiica ei s-au confruntat cu greutăți adevărate și au avut parte de provocări serioase. Vă las să descoperiți singuri în carte cum s-au descurcat aceștia cu ele.

E drept că ce nu te doboară te întărește, însă ce te faci când te împiedici și te prăbușești la pământ? Ar fi bine să te poți baza pe o mână de ajutor care să te ajute să te ridici…

Diana a putut să dea dovadă de căldură și duioșie când a fost să moșească băiețelul unei refugiate pe podeaua din camera sărăcăcioasă a acesteia, în schimb față de propriii copii era rece și exigentă, considerând că aceștia au avut deja o șansă de care alți năpăstuiți nu au avut parte. Da, dar de multe ori în viață s-ar putea să ai nevoie de o a doua șansă sau de un nou început. Iar anii se scurg nemilos și, dacă te zbați să obții totul fără niciun ajutor, s-ar putea ca, atunci când îți atingi în sfârșit obiectivul, să fie prea târziu ca să îl mai poți fructifica…

Spre deosebire de Diana, părinții lui Lucy își înconjuraseră fiica cu multă iubire și tandrețe, încercând să-i facă toate voile. După ce mama lui Lucy murise de cancer pe când ea avea doar 13 ani, tatăl ei își canalizase întreaga existență în jurul ei și, deși nu avea o situație materială înfloritoare, fusese dispus să facă datorii uriașe doar pentru a-i oferi fiicei sale o nuntă de vis. Poate tocmai de aceea Lucy a reușit să rămână echilibrată emoțional, în ciuda greutăților vieții, știind că oricând exista un umăr pe care să se poată sprijini.

Cel mai mult m-a enervat comportamentul Dianei după moartea soțului ei, Tom, acțiunile ei denotând lașitate, egoism, inconsecvență cu propriile principii și chiar o lipsă de logică. Din păcate, când vălul de pe ochii Dianei părea să se fi ridicat, iar ea a realizat greșelile făcute ca mamă, fiind gata să încerce să le repare, s-a întâmplat ceva și a curmat totul. Iar, întocmai ca într-un joc de domino, în care o carte o antrenează pe alta în cădere, situația ar fi putut deveni de-a dreptul catastrofală, cel puțin două persoane nevinovate riscând să înfunde pușcăria. Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte despre ce este vorba.

După multă tensiune și suspans, epilogul cărții, a cărui acțiune se petrece după 10 ani de la moartea Dianei, este cald și liniștitor, cu un mesaj profund.

”Aș fi putut să scriu mai multe, dar, dacă mă gândesc bine, nu am decât două lucruri pe care cred că merită să vi le spun. Am muncit din greu pentru tot ce a fost important pentru mine. Și ce-a fost important pentru mine nu a costat absolut deloc.”
Vă recomand cu drag această carte deosebit de captivantă, care pe mine m-a bulversat, m-a contrariat și m-a provocat să-mi pun mai multe întrebări legate de parenting și de principii de viață.

Cartea Soacra de Sally Hepworth poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Armada

 

8 Comments

Spune-ți părerea!