Soniecika. Înmormântare veselă. Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia, Editura Humanitas Fiction – recenzie

14

Soniecika; Înmormântare veselă; Minciunile femeilor 

(Soniecika; Vesiolie Pohorî; Skovoznaia linia)

Ludmila Ulițkaia

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducerea: Gabriela Russo
Anul apariției: 2019
Număr de pagini: 352
“În aceste trei ficțiuni definitorii pentru stilul său, Ludmila Ulițkaia oferă un tablou al vieții ca atare, cu luminile și umbrele ei, cu micile și marile ei comedii și drame cotidiene. Dar destinele neînsemnate, viețile mărunte ale eroinelor scriitoarei ruse dezvăluie întotdeauna adevăruri adânci ale existenței. Între acestea, faptul că în dragoste, în credință, ba chiar și în preajma morții, oamenii își păstrează întotdeauna acea undă de seninătate și acea ironie care constituie omenescul însuși.”
“Fac parte dintre scriitorii care pornesc de la viață. Nu construiesc, nu fac scheme pe care apoi să le pun în pagină, ci locuiesc în scrierile mele.” — Ludmila Ulițkaia
“Ludmila Ulițkaia spune că practică în romanele și povestirile sale o “antropologie aplicată”, aflată mereu “la limita dintre Eros și Tanathos”. Într-adevăr, eroinele ei sunt îndrăgostite și se află adesea deopotrivă în preajma morții, dar sunt întotdeauna înzestrate cu o imperceptibilă ironie datorită căreia stau neîncetat de veghe în inima incurabilului.” — Julia Kristeva
“Ulițkaia creează personaje puternice, care ne arată prefacerile sufletului rus de-a lungul complicatei sale istorii.” — Kirkus Reviews
“Ludmila Ulițkaia este o prozatoare de primă mărime în peisajul literar al Rusiei contemporane, precum și o înfocată susținătoare a libertății de exprimare.” — The Observer
Ludmila Ulițkaia, una dintre cele mai importante și apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a născut într-un sat din Urali în 1943. Licențiată în biologie la Universitatea din Moscova, lucrează în cadrul Institutului de Genetică. La sfârșitul anilor ‘70 se angajează consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova și scrie scenarii de film.
Primul său roman, “Soniecika”, publicat la Editura Humanitas Fiction, îi aduce instant notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurtă la Premiul Booker pentru Literatură Rusă și recompensat cu premiile Medicis Etranger și Giuseppe Accerbi.
A mai scris “Medeea și copiii ei” (1996), “Cazul Kukoțki”, “Înmormântarea veselă”, “Minciunile femeilor” și multe altele.
Cărțile Ludmilei Ulițkaia s-au vândut până în prezent în peste 3.000.000 de exemplare. În 2013 i s-a acordat distincția Officier de la Legion d’honneur și în 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană.
În “Soniecika”, eroina, o bibliotecară timidă, căsătorită aproape miraculos cu un artist moscovit faimos, dă dovadă de o iubire și o fidelitate care devin din admirabile condamnabile, determinând-o să accepte lucruri de neconceput.
“Femeile create de Ludmila Ulițkaia sunt deosebite. Fermecătoare, inteligente, seducătoare și suficient de puternice cât să ducă în spate o țară disfuncțională.” — Gary Shteyngart
Soniecika, o tânără pasionată de citit, cu calități și defecte ca orice om, mulțumită sau nu de aspectul fizic… un om obișnuit, pe care poți să-l întâlnești oricând pe stradă.
“Era cuprinsă de lectură cum ești cuprins de un leșin care nu ia sfârșit decât odată cu ultima pagină a cărții.”
În privința asta, multe dintre noi ne putem recunoaște în această descriere!
Soniecika era atât de pasionată de citit încât pentru ea, personajele cărții erau la fel de vii precum membrii familiei. Iar tragediile lor la fel de reale precum ale surorii sale, care dintr-o neatenție și-a pierdut fetița de 4 ani…
“Odată cu trecerea anilor învățase singură să deosebească în oceanul imens de cărți valurile mari de cele mici, iar pe cele mici de spuma de la mal care ocupa aproape fără excepție rafturile austere din sectorul cu literatură contemporană.”
Nimic nu s-a schimbat nici în ziua de azi. Citind, învățăm să apreciem valorile.
Robert Viktorovici, soțul ei, este și el un personaj important.
Autoarea ne face o radiografie clară și obiectivă a vieții simple, cu griji sau fără, a celor doi soți. O viață în care se mulțumesc cu lucrurile simple, apreciază cu adevărat bucuriile simple pe care le oferă viata, nu își doresc mai mult. Iar Soniecika ne demonstrează că iubirea poate deveni din calitate, defect. Are spirit de martir, eroina noastră.
Pătrundem prin intermediul celor doi într-o lume simplă, mulțumită cu puțin, care este învățată cu munca și care face față greutăților. Și asta fără a se revolta în vreun fel.
Cei doi au o fetiță, se mută în Ufa, unde Robert a fost trimis, iar tiparul vieții lor este oarecum previzibil. Soția îi ridică altar soțului…
Soniecika este produsul acelor vremuri: femeia tipică, care trebuie să-și urmeze soțul, care să-i dea ascultare și să-l pună pe primul loc. O femeie foarte puternică și umilă, care nu râvnește la ce au alții, dar capabilă de sacrificii mari pentru familia ei.
Tania, fiica celor doi, ajunsă în pragul maturității, era ba jenată de părinții în vârstă, ba nemulțumită de cum arăta… ca orice tânără!
O povestire cu tâlc, această “Soniecika”, pe care vă invit să-l pătrundeți citind această carte.
Înmormântare veselă” imaginează ultimele zile ale lui Alik, un artist rus imigrant stabilit la New York, petrecute alături de prietenii săi, o galerie impresionantă de portrete și destine memorabile.
… O carte spirituală și ironică, amintind de Isaac Babel și Isaac Bashevis Singer, cu o doză de Samuel Beckett.” — New York Times
Ludmila Ulițkaia reușește să ne redea prin intermediul scrierilor sale tiparele umane ale rușilor și nu numai, oameni simpli dar cu povesti prin intermediul cărora ai întotdeauna câte ceva de învățat.
Oameni ale căror vieți simple, lipsite de griji, le aduc mulțumire. Autoarea se dovedește a fi o fină cunoscătoare a acestora.
“Alik însuși, culcat pe un divan lat, era atât de mic și atât de tânăr încât părea că este propriul său fiu. Numai că el și cu Nimka nu aveau copii. Și era clar că nici nu vor avea. Pentru că Alik trăgea să moară.”
Alik suferă de o paralizie care i-a acaparat trupul ușor, ușor, atrofiindu-i mușchii și nepermițându-i să se mai miște. El reprezintă observatorul. Participantul inactiv la acțiune. Se află în prim plan ca personaj central al poveștii, dar în același timp, este un nonpersonaj.
Observă femeile, cu talentele și defectele lor, ce se învârt în jurul lui, în timp ce el își așteaptă liniștit sfârșitul.
Soția și prietenele sunt asemănătoare unui stol de păsări: gureșe, mereu agitate, care vorbesc încontinuu. Alik este ca un pui pentru ele, fiind mereu în atenția lor.
O frescă plină de viață a societății, cu oameni veseli și lipsiți de ambiții, care știu să aprecieze cu adevărat viața. Prietenia dintre ei este absolut uimitoare.
“Nu simțise niciodată nevoia să fie de partea cuiva, el își avea locul lui, și locul acesta îi îngăduia să-i iubească pe toți deopotrivă.”
Romanul “Minciunile femeilor” e construit din șase povestiri ale căror personaje se intersectează, în șase registre diferite: o femeie inventează o poveste despre copiii pe care nu i-a avut, fetița care-și inventează un frate cu care să se joace și alături de care să crească, o adolescentă își fantasmează prima iubire… și tot așa.
Vise care înlocuiesc realitatea. O realitate plină de regrete și singurătate, care îi îndeamnă la visare. Îi ajută să rămână normali.
“Romanul ia forma unui colaj de povestiri, fiecare vorbind în felul său despre minciună. […] Minciuna este un refugiu care permite, mai mult decât orice altceva, reinventarea prin imaginar.” — Chronicart.com
Minciuna, după părerea unora, este doar evitarea adevărului…
Așa să fie oare?
Pentru a afla ce i-a împins pe acești oameni să mintă, de ce se simt mai în siguranță cu această realitate de rezervă, alternativă, cu ce îi face mai buni… vă invit să citiți acească succesiune de povestiri.
Ludmila Ulițkaia a reușit să-mi capteze atenția cu viziunea sa asupra omului simplu. A scos în evidență însăși umanitatea acestuia prin ele. Recunosc că această carte a fost prima mea întâlnire cu autoarea și, efectiv m-a cucerit prin simplitate și complexitate. Sună cam antagonic, știu…
Cam atât aș putea spune despre scrierile sale: simplitatea și complexitatea le caracterizează; defectele și calitățile umane sunt cele care scot în evidență anumite aspecte. Scrieri lucide, radiografii simple, cititori captivați!

Cartea Soniecika. Înmormântare veselă. Minciunile femeilor de Ludmila Ulițkaia se poate comanda pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, librarie.net, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Cărțile din această colecție ştiu că sunt bune. Despre aceasta nu ştiu ce să zic . Pare o carte interesantă prin poveştile prezentate, toate cu tâlc, dar nu mă atrage . Nu e genul meu .
    Felicitări pentru recenzie!

  2. Foarte frumoasă recenzia! Felicitări! Pare o carte interesantă, fiecare povestire în parte transmite un mesaj. Mulțumesc pentru recomandare!

    • Mulțumesc! Da, sunt povesti care au mesaje, te învață sa privești mai in profunzime lucrurile ce par, la suprafață, simple.

  3. Imi place foarte mult ceea ce ai scris despre carte, o gasesc o lectura tentanta. Chiar ma atragea numele autoarei si cred ca un volum de proza scurta e intotdeauna un mod bun de a face cunostinta cu un autor.

  4. Ce interesanta pare, multumesc pentru recomandare! Foarte frumoasa recenzia, imi place mult ce ai scris despre carte, cred ca mi-ar placea sa citesc aceste povestiri ca niste „felii” de viata…

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: