Soseaua Jellicoe de Melina Marchetta, Editura Storia – recenzie

Șoseaua Jellicoe

Melina Marchetta

Șoseaua Jellicoe este o poveste amețitoare despre dragoste, despre drame familiale și despre maturizare. Taylor Markham este abandonată de mama ei la unsprezece ani pe șoseaua Jellicoe. Acum are șaptesprezece ani și în sfârșit da piept cu propriul trecut. Este conducătoarea comunitățîi Școlii cu internat Jellicoe și responsabilă de lupta pentru teritoriu dintre elevii de aici, Cadeți și Orasei. Iar asta îi lasă prea puțîn timp pentru introspecție. Peste toate, Hannah, cea mai apropiată persoană de sufletul lui Taylor, dispare în mod misterios, iar Jonah Griggs, conducătorul Cadetilor și cel care ar putea fi cheia tuturor secretelor din trecutul ei, revine în oraș.

În această poveste ca un puzzle, nimic nu este ceea ce pare a fi și fiecare indiciu duce la o întrebare nouă. Taylor încearcă să înțeleagă legătură dintre mama ei, care a abandonat-o, Hannah, care a găsit-o pe șoseaua Jellicoe și care acum este de negăsit, un străin misterios, care i-a șoptit odată ceva la ureche, un băiat, care îi apare în vise, cinci copii, care au locuit pe șoseaua Jellicoe în urmă cu optsprezece ani și Jonah Griggs, o prezența înnebunitoare și magnetizantă, care o cunoaște mai bine decât oricine. Dacă Taylor reușește să pună cap la cap toate bucățile din trecutul ei, ar putea să-și schimbe viitorul.

„Acest roman seamănă cu un montagne russe – te prinde încă de la prima scenă și nu-ți mai dă drumul. Poate că la început nu este clar unde te va purta cursa, dar fiecare detaliu – de la complexitatea narațiunii duble și până la durerile primei iubiri – este expus  cu perfecțiune.” Mary Arnold, președintele comitetului pentru Premiul Michael L. Printz

Șoseaua Jellicoe este o carte captivantă, o poveste de dragoste și abandon, de tragedii familiale și iubiri pierdute.

Cartea  este relatată pe două planuri: trecut și prezent. Povestea lui Narnie Și cea a lui Taylor, care se îmbină perfect.

 Totul începe cu călătoria pe care o face Narnie împreună cu familia sa la mare.

Tatălui meu i-au trebuit 132 de minute să moară.

S-a întâmplat pe Jellicoe. Cea mai frumoasă șosea pe care am văzut-o vreodată, deasupra căreia copacii se împleteau într-o boltă care tremură în adierea vântului și formau ca un fel de tunel către Shangri-La.

Narnie împreună cu frățiorul sau Webb, sunt salvați de Tate și Fitz, doi copii de la Școală Jellicoe, ei urmând să-și continuie viața la cămin. Acolo l-au întâlnit pe Jude și au format un grup de nedespărțit.

La internat ei au stabilit regulile, au împărțit-o pe teritorii și au construit o casă în Stejarul din vârful dealului.

Relatările lui Narnie se completează perfect cu povestea lui Taylor, o tânăra de șaptesprezece ani pe care mama ei a abandonat-o pe șoseaua Jellicoe, ea fiind salvată de Hannah, o tânără misterioasă.

Taylor a devenit liderul comunitățîi și responsabilă de lupta pentru teritoriu dintre elevii de acolo, Cadeții și Orasei.

Ea este o fire fire bătăioasă dar în același timp tristă, melancolică, și încă suferă după abandonul mamei sale.

În această poveste ca un puzzle, nimic nu este ceea ce pare a fi și fiecare indiciu duce la o întrebare nouă.

Dispariția lui Hannah îi trezește suspiciuni lui Taylor și amintiri vechi îngropate.

Taylor  o descoperă pe Narnie în persoana lui Hannah și legătura dintre aceasta cu Webb,  încearcând astfel să descifreze povestea celor cinci prieteni.  Alături de ea se află Jonah Griggs, Raffy și Santangelo, conducătorii celorlalte cămine.

Fiecare copil are o poveste în spate, un trecut dureros pe care încearcă să îl depășească, unii prin umor alțîi prin durere.

Jonah, dacă mai continui pe drumul asta, nu te vei mai întoarce niciodată,,- și, chiar dacă mi s-a spus de mii de ori în timpul ședințelor de consiliere că n-am nevoie de iertarea lui, m-am gândit că era cea mai pură formă de iertare.

Jonah îi este alături de Taylor pe toată durata călătoriei, acesta având un trecut încărcat și plin de durere. Amândoi reușesc să se absolve de vina și povara pe care o duc pe umeri. Între ei se înfiripă o legătură de dragoste blândă și curată, fiecare punând  nevoia celuilalt înaintea sa.

,Mă doare totul, fiecare părticică din mine, mă apasă greutatea trupului sau și suspin pentru că mă doare, iar el îmi spune iar și iar că îi pare rău și mă gândesc că, la un moment dat, o să învățăm s-o facem cum trebuie, dar acum nu vreau să-i dau drumul, pentru că în noaptea asta nu vreau decât să devin o parte din ființa lui. Pentru că să fiu parte din ființa lui nu înseamnă puțin lucru. De fapt înseamnă totul.

Taylor reușește să dezlege misterul, să o găsească pe Narnie alături de Tate.

Mamei mele i-au trebuit șaptesprezece ani să moară. Am numărat.

Cea mai frumoasă șosea pe care am văzut-o vreodată și deasupra căreia copacii se împleteau într-o boltă care tremură în adierea vântului și formau ca un fel de tunel către Shangri-La.

Tărâmul lui Dumnezeu, cum zice Raffy. Îmi jură că îmi va schimba perspectiva asupra vieții.

Să-ți dorești să existe un vis spre care să tinzi.

Dar să iubești lumea exact așa cum este.

Pentru mine Șoseaua Jellicoe a fost o carte fascinantă pe care am citit-o pe nerăsuflate. Am întâlnit personaje frumoase care s-au maturizat pe parcusul poveștii. Am retrăit fiecare întâmplare alături de ei.  O carte despre tineri care abordează probleme foarte des întâlnite în societate.

O carte minunată!

Fragment:

În fiecare an se organizează în oraș o festivitate de primire a Cadetilor și de fiecare dată suntem și noi invitați la evenimentul de deschidere, dacă așa se poate numi un grătar cu cârnați și un meci de rugbi. Pe la prânz mi se da de știre că urmează să aibă loc o întâlnire între toate cele trei grupuri, după ce se termină ceremonia oficială. Îl pun pe Ben să-i adune pe ceilalți conducători de cămin și punem la cale o strategie, cu care nu suntem de acord niciunul dintre noi. În cele din urmă hotărâm să le „închiriem” Cadetilor răul, dar să le impunem să nu-l traverseze mai mult de doisprezece odată. 
Că de obicei, Cadetii sunt îmbrăcați cu hainele lor militare și, în mijlocul lor, se înalta trupul solid al lui Jonah Griggs. Inspectează terenul pe care ne aflăm, dar și împrejurimile acestuia și își organizează membrii echipei de parcă ar fi soldați. Îmi dau seama că sunt extrem de bine pregătiți. Santangelo e un tip tenace și minusurile pe care le are echipa lui la capitolul îndemânare sunt compensate de rezistență și viteză. Echipa noastră e ca vai de lume și, pe la jumătatea competiției, îmi dau seama că nu suntem jucători nici măcar în războiul pentru teritoriu. 
După ce se încheie evenimentul sportiv, începe ceremonia oficială. În spatele microfoanelor se pregătește o trupa – îi zăresc pe Frații Chica cum își acordează chitarele alături de o țipă cu dreaduri și cu un munte de piercinguri. 
Mama lui Santangelo e primarul orașului și o aud șoptindu-i fiului ei „Poartă-te civilizat” în timp ce se așază în rând, pentru o poză cu conducătorii căminelor. Judecând după culoarea pielii lui Chaz, e clar că tipa e de prin partea locului. Și dacă ar fi fost italian, pielea lui tot mi s-ar fi părut prea închisă la culoare. Ni se fac poze alături de ea, după care suntem așezați toți trei în față scenei, unde ni se fac încă și mai multe poze. 
– Chaz! 
Mama lui Santangelo încearcă să-l facă atent din locul în care se află împreună cu unii dintre oficialii școlii. Schițează cu degetul un zâmbet invizibil și mimează cuvântul „Zâmbește”. 
– Chaz, spune Jonah Griggs în batjocură. Mami vrea să zâmbești. 
– Și a ta vrea să mănânci cac** și să te-mpuști. Eu stau între acești doi intelectuali în timp ce fotograful ne face poze și ne tot pune să pronunțăm cuvinte precum „copii” și „pornografii” că să apărem în poze zâmbind. 
– A ta zice că ar fi mai bine să stai în banca ta, continuă Griggs să-l agaseze. 
– Pe bune? 
– Pe bune. Mi-a zis azi-noapte. 
Primele acorduri ale imnului național încep să zbârnâie strident pe scenă și toată adunarea tresare. 
– Ce-ai zis? întreabă încet Santangelo. 
– Mami a ta. Prietenoasă femeie. Foarte prietenoasă. 
Santangelo sare primul la bătaie. Îi arde una în stomac lui Jonah Griggs și, în secunda următoare, se tăvălesc amândoi pe jos și își cară pumni. După aceea se aude un strigat de război și se dezlănțuie o încăierare generală din care eu mă sustrag, evident. Chiar dacă mă simt exclusă, iese din discuție să mă alătur nebuniei. Conducătorul Căminului Murray zboară prin aer și aterizează la picioarele mele, gemând. încerc să îl ajut, dar imediat îmi dau seama că situația îl încânta nespus. Pe toți îi încânta. E un fel de ciomăgeala între neanderthalieni patetici. Unii dintre profesorii Oraseilor încearcă să pună capăt răscoalei. Mare greșeală. Circul continuă să ne plictisească încă vreo patru minute și până și fetele de la Liceul Jellicoe își dau ochii peste cap, privindu-mă cu subînțeles.”

Mulțumim Editurii Storia Books pentru cartea oferită pentru recenzie!

Cartea Soseaua Jellicoe de Melina Marchetta poate fi comandată de pe storiabooks.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Storia Books