Delicatese Literare
Recenzii

Soția aviatorului de Melanie Benjamin, Editura Humanitas Fiction – recenzie

Soția aviatorului

(The Aviator’s Wife – 2013)

Melanie Benjamin

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere: Cornelia Dumitru

Nr. de pagini: 392

An apariție: 2019

Născută pe 24 noiembrie 1962 la Indianapolis, MELANIE BENJAMIN a studiat la Indiana University at Indianapolis. În 1988 s-a căsătorit cu Dennis Hauser, au împreună doi copii și locuiesc la Chicago. Cu numele Melanie Hauser a publicat povestiri în In Posse Review și The Adirondack Review, una câștigând în 2001 un concurs de proză scurtă al Radioului Public din Chicago, și două romane. Cu pseudonimul Melanie Benjamin a semnat mai multe romane istorice. Al treilea roman al său, Alice I Have Been, apărut în 2010, a fost bestseller național. În 2011, a publicat romanul The Autobiography of Mrs. Tom Thumb, iar în 2013, The Aviator’s Wife, bestseller internațional aflat în curs de ecranizare. Lebedele de pe Fifth Avenue (The Swans of Fifth Avenue; Humanitas Fiction, 2018) a apărut în 2016, fiind, asemenea romanului anterior, bestseller New York Times și USA Today. Cel mai recent roman al lui Melanie Benjamin, din ianuarie 2018, The Girls in the Picture, aduce în prim-plan prietenia dintre două femei legendare ale Hollywoodului timpuriu: scenarista Frances Marion și actrița Mary Pickford.
Bestseller New York Times • Bestseller USA Today • Bestseller NPR • Roman în curs de ecranizare
Când îl întâlnește pe faimosul Charles Lindbergh la o recepție de Crăciun dată de tatăl ei, ambasador al Statelor Unite în Mexic, Anne Morrow, studentă în ultimul an la un prestigios colegiu pentru fetele din lumea bună, nu bănuiește că viața i se va schimba spectaculos. Obișnuită să fie eclipsată de sora ei, Anne aproape că îl refuză pe tânărul aviator care îi propune să zboare împreună a doua zi în zori. Mica escapadă se dovedește începutul unei mari aventuri, aventura unei vieți trăite la limită, presărată cu uluitoare expediții și recorduri, dar marcată de o tragedie inimaginabilă care va lăsa cicatrici de neșters.
 „Melanie Benjamin ne oferă un nou roman istoric de excepție, inspirat din viața unei femei extraordinare. Ficțiune biografică de cel mai înalt nivel.“ – Booklist
„Anne Morrow Lindbergh a fost deseori pusă în umbră de faimosul său soț, Charles. Romanul istoric semnat de Melanie Benjamin o are ca personaj central, punând în lumină atât realizările ei individuale ca aviatoare, cât și suferința și, în cele din urmă, triumful din viața personală.“ – NPR
„Forța doamnei Lindbergh reflectată în această carte îi va fascina pe împătimiții de istorie și îi va surprinde pe cei care o cunosc numai ca pe «soția aviatorului».“ – People Magazine

Soția aviatorului  este o carte excepțională, fascinantă, care te absoarbe pe nesimțite în poveste și te face să-ți dorești să afli mai mult.
Cartea este foarte bine scrisă, iar sentimentele personajului principal sunt atât de credibile și bine redate încât efectiv ai impresia că o auzi pe Anne Morrow Lindberg povestindu-ți viața, începând din anul 1927, când l-a întâlnit pentru prima dată pe Charles Lindberg, până în anul 1974, anul morții acestuia.
Charles Augustus Lindbergh, Jr. (n. 4 februarie 1902 – d. 26 august 1974), cunoscut și ca „Lucky Lindy” (Norocosul Lindy) sau „The Lone Eagle” (Vulturul solitar), a fost un pilot american, de origine suedeză, unul din pionierii zborurilor de lungă durată, devenit faimos pentru realizarea primului zbor transatlantic fără escală de la New York la Paris în 1927.
În ciuda calităților acesteia de-a dreptul remarcabile, Melanie Benjamin nu a prezentat-o pe Anne ca pe o eroină idealizată, ci ca pe o femeie în carne și oase, măcinată adesea de îndoieli și incertitudini. Anne a gustat din plin atât din nectarul împlinirilor, atât pe plan personal cât și profesional, dar și din cupa amară a tristeții și dezamăgirilor.
”Visurile ar fi putut fi picturile de pe pereții mei, dar îndoielile și temerile erau gratiile de la geamurile mele.”
Marcată de greutățile vieții, Anne se transformă, de-a lungul anilor, dintr-o tânără timidă, naivă și idealistă, îndrăgostită nebunește de un erou și copleșită de faptul că acesta o alesese dintr-o mulțime de admiratoare ale sale, într-o femeie puternică, sigură pe ea și capabilă să se reinventeze pentru a-și găsi în final echilibrul și fericirea.
Cartea începe ca un basm frumos, cu Anne pe post de Cenușăreasă, Charles fiind prințul fermecător care a remarcat-o, încă de la prima întâlnire, pe ea și nu pe sora ei cea strălucitoare. Iubirea de început a lui Anne pentru Charles aduce mai degrabă cu o idolatrizare, fiind orbită de faima și personalitatea lui strălucitoare astfel că, abia peste ani, avea să remarce faptul că Charles nu pomenise nicio clipă de dragoste atunci când o ceruse în căsătorie. De-a lungul cărții m-am întrebat și eu adesea dacă Charles a iubit-o cu adevărat pe Anne, sau a ales-o conform unor criterii riguroase, foarte atent definite.
La scurt timp după căsătorie, viziunea idilică a lui Anne despre cum avea să fie căsnicia ei s-a spulberat, iar visul frumos a început din ce în ce să capete accente de coșmar, mai ales din cauza agresivității fanilor înfocați ai lui Charles, cărora li se părea că au tot dreptul să se infiltreze cu brutalitate în viața tânărului cuplu, vânându-l peste tot.
”Între timp, afară, foarte aproape de barcă, niște necunoscuți ne scandau necontenit numele, o incantație lugubră care îmi punea nervii la încercare.
Și am știut că asta va fi legătura pe care o vom împărtăși, care ne va uni pe vecie. Nu experiența pierderii unei roți la decolare. Nu pasiunea nopții trecute, nici măcar jurămintele pe care le rostiserăm, făgăduințele pe care le făcusem înaintea familiilor noastre.
Nu, ci experiența de a fi vânați. De a fi două animale, prăzi, străduindu-ne din răsputeri să-i ținem departe pe cei care ne-ar fi făcut rău, în timp ce ne doreau binele.”
În plus, Anne avea să se confrunte imediat după căsătorie cu exigențele soțului ei, care i-a pretins să învețe contracronometru să piloteze un avion și să-și însușească cunoștințe avansate de astronomie, pentru a-l putea însoți în zborurile de cartografiere pe care le efectua, ea fiind practic echipajul lui.
”În acea seară am reușit, pentru prima oară, să identific Steaua polară. Era steaua a cărei căutătură rece ca gheața îmi amintea cel mai bine de soțul meu.”
Realizările lui Anne sunt absolut remarcabile pentru acele vremuri (a fost prima americană care a obținut licența de pilot de planoare) însă, ironic și oarecum predictibil, nimeni nu părea să le dea o prea mare importanță, întrucât păleau în comparație cu cele ale ilustrului ei soț.
În acei ani de început, Anne s-a lăsat de bunăvoie modelată, însușindu-și dorințele soțului ei ca și cum ar fi fost ale ei, fiind de-a dreptul uimită la un moment dat, când sora ei i-a atras atenția că și-a negat complet personalitatea pentru a-i face pe plac lui Charles.
O tânără soție entuziastă care fusese modelată, ca orice altă soție entuziastă din generația mea, de soțul ei, însă eu eram o soție care se voise modelată, se pusese de bunăvoie în mâinile lui și îi ceruse să o plăsmuiască de la zero după chipul său mai bun.”
Un moment de răscruce în viața celor doi avea să se petreacă în anul 1932, când fiul lor, Charlie, în vârstă de doar douăzeci de luni, a fost răpit, lăsându-se în camera acestuia un bilet de răscumpărare. În ciuda faptului că Charles a plătit răscumpărarea, micuțul a fost omorât, totul fiind disecat în presă cu lux de amănunte. Această incredibilă tragedie i-a marcat profund pe ambii soți, deși fiecare a ales să reacționeze complet diferit. Charles și-a pus o mască impenetrabilă și a refuzat să mai discute ulterior despre primul său fiu, ca și cum îl alungase într-un colț al memoriei și aruncase cheia. Abia la sfârșit am realizat că Charles nu a depășit niciodată acea traumă, care l-a măcinat pe interior în tot acest răstimp, în timp ce Anne, care-și exteriorizase emoțiile, a reușit în cele din urmă să se vindece sufletește.
În anii ’40, Lindbergh și-a pierdut din imensa popularitate pe care o avea datorită ideilor sale antisemite și prin implicarea puternică în mișcarea menită să împiedice intrarea Statelor Unite ale Americii în cel de-al doilea război mondial. Lindbergh s-a reabilitat însă în momentul intrării SUA în război, oferindu-și serviciile de aviator, riscându-și de mai multe ori viața participând la misiuni militare combative.
După război, cei doi soți au început să petreacă tot mai puțin timp împreună, Charles fiind mai mereu plecat în tot felul de misiuni secrete pentru Pan Am, în timp ce Anne rămânea acasă pentru a se ocupa de creșterea și educația celor cinci copii ai lor – Jon,  Land, Anne, Scott și Reeve.
”Eram Mamă. Eram Soție. Eram Tragedie. Eram Pilot. Toate mă alcătuiau pe mine, iar eu, pe ele. O soartă de care noi, femeile, nu putem scăpa; alții vor avea mereu pretenții de la noi, într-un mod în care de la bărbați pur și simplu nu au. Dar oare nu suntem întotdeauna, înainte de toate, femei? Oare nu există tărie în asta, biruința, claritate – în toate stadiile vieții unei femei?”
Pe măsură ce copiii creșteau și își luau zborul din cuib, Anne este tot mai des frământată de căutarea propriei identități. Ambiția de a scrie o carte n-o părăsise niciodată pe Anne. Inspirându-se din propriile ei experiențe personale, Anne a scris un roman ce a avut un succes imens – Gift from the Sea. Mi-ar plăcea să citesc această carte, care pleacă de la o idee foarte originală și interesantă!
”Cochetasem cu ideea de a compara stadiile vieții unei femei cu diverse scoici; ghiocul, răsăritul dublu, argonautele, alte câteva. Fiecare perfectă, fiecare diferită, fiecare slujind unui scop aparte; ispititoare, luate una câte una, dar luate ca o colecție, un festin desăvârșit.
Sau o viață desăvârșită. Viața unei femei, veșnic în schimbare, găzduind, apoi lepădând îndatoriri vechi pentru altele noi; așteptările cuiva pentru ale altcuiva, până când devine în sfârșit, triumfător, mai puternică. Desăvârșită.”
O femeie care a reușit în final să renască din propria cenușă și să-și reclame dreptul la fericire… O femeie care a ascuns sub covor secretele soțului ei pentru a nu-și tulbura copiii… O femeie puternică, inteligentă, curajoasă și înțeleaptă, dar totodată sensibilă și bună, pe care nu poți să nu o admiri!
După cum preciza și autoarea Melanie Benjamin în Nota autoarei de la sfârșit, astfel de cărți inspirate din biografii reale îți stârnesc dorința să descoperi și mai multe informații.
”Și, în încheiere, vă mai spun un lucru: ca autoare de romane istorice, cel mai mulțumitor lucru pe care-l aud e că, după ce mi-a citit opera de ficțiune, cititorul a fost inspirat să cerceteze mai bine viața respectivelor personalități remarcabile. În opinia mea, asta face ficțiunea istorică cel mai bine: îl lasă pe cititor cu dorința de a afla mai multe. Sper ca romanul meu va avea acest efect (…).”
Imediat ce am terminat cartea, am căutat pe internet și am descoperit că, într-adevăr, Charles Lindberg nu a fost doar un erou, ci un om cu slăbiciuni și greșeli, având încă șapte copii din trei legături extraconjugale.
Într-un interviu dat în anul 2017, Reeve Tripp, cea mai mică fiică a lui Anne și Charles a spus că mama ei știa de legăturile extraconjugale ale soțului ei, iar ea ține în prezent legătura cu mai mulți dintre surorile și frații ei vitregi.
Deosebit de emoționantă mi s-a părut mărturisirea lui Reeve care a spus că a pierdut, la rândul ei, un copil la vârsta de doi ani și doar sfaturile mamei ei au ajutat-o să depășească momentul: ”Când un copil moare, o parte din tine moare… vei renaște cu fiecare copil”.
Reeve a divorțat după acea dureroasă pierdere de soțul ei, însă s-a recăsătorit ulterior și a mai avut încă patru copii.
Am descoperit câteva poze inedite și multe alte informații interesante despre familia Lindbergh în acel interviu, iar dacă sunteți curioși vă invit să îl citiți.
Vă recomand cu mult drag cartea ”Soția aviatorului”! Eu una abia aștept să apară și filmul inspirat după acest roman!

Cartea Soția aviatorului  de Melanie Benjamin poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

Recenzii și prezentări cărți istorice

 

 

14 Comments

Spune-ți părerea!