Delicatese Literare
Recenzii

Soția engleză de Lauren Willig, Editura Litera, Colecția Blue Moon – recenzie

Soția engleză

(The English Wife – 2018)

Lauren Willig

Editura Litera

Colecția Blue Moon

Nr. de pagini: 416

An apariție: 2019

Annabelle și Bayard Van Duyvil trăiesc o viață de vis în New York: el este descendentul unei vechi familii de knickerbockeri, ea a crescut într-un conac în stil Tudor în Anglia; au avut parte de o poveste de dragoste în Londra, iar el a recreat casa familiei ei pe malul fluviului Hudson și a numit-o Illyria. Da, există zvonuri că ea are o aventură cu arhitectul, însă zvonurile sunt zvonuri și oamenii vor bârfi întotdeauna. Dar Bayard este găsit mort, cu un pumnal înfipt în piept, în noaptea balului „A douăsprezecea noapte“, Annabelle dispare și se presupune că s-a înecat, iar ziarele se dezlănțuie. Sora lui Bay, Janie, formează o alianță improbabilă cu un reporter, pentru a descoperi adevărul, fiind convinsă că Bay nu și-ar fi ucis niciodată soția, dar cu cât află mai multe, cu atât începe să se întrebe cine erau, cu adevărat, fratele ei și soția lui…

„Scrisă cu atenție la detalii și plină de nuanțe subtile, Soția engleză este o poveste întunecată și scânteietoare despre trădare, secrete și despre o căsnicie ce se destramă, care îi va ține pe cititori cu sufletul la gură până la final.“ – Pam Jenoff

„Un mystery romantic, întunecat, plin de răsturnări de situație.“ – Library Journal

Soția engleză

Soția engleză de Lauren Willig este o carte plină de mister și suspans, cu o atmosferă apăsătoare și întunecată. Nu întâmplător câteva dintre personaje au o legătură cu lumea teatrului, multe dintre replici fiind condimentate cu replici din opere celebre. Niciunul dintre personaje nu este ceea ce pare la prima vedere, fiecare disimulându-și intențiile sau adevărata fire în spatele unui fațade, interpretând un rol autoimpus pe scena vieții.

Autoarea ne introduce brusc în acțiune, crima petrecându-se chiar în epilog, unde asistăm, în anul 1899, la o petrecere somptuoasă cu tema ”A douăsprezecea noapte”, dată de Bayard Van Duyvill, descendentul unei familii de knickerbockeri cu o tradiție îndelungată, în cinstea soției lui, Annabelle, o aristocrată engleză rafinată și misterioasă. Morișca bârfelor se pornise de ceva vreme, societatea neputând să nu remarce imensa iubire și devotamentul necondiționat al lui Bayard față de soția lui, în ciuda zvonurilor din ce în ce mai insistente că aceasta avea o aventură cu arhitectul care proiectase casa recreată după reședința ei din Anglia – Illyria. Cei doi soți aveau împreună doi gemeni adorabili, în vârstă de patru ani. Petrecerea, scânteietoare și extravagantă, venea să confirme încă o dată legătura lor indestructibilă în fața lumii. Însă, la scurt timp după miezul nopții, Bayard este găsit mort cu un cuțit în piept, iar Annabelle este dată dispărută, existând suspiciunea că s-ar fi înecat. 

În continuare, acțiunea contiună pe două planuri – prezent și trecut, firul din trecut începând din anul 1895 și apropiindu-se treptat de firul din prezent, unindu-se cu acesta în final. Am mai întâlnit această tehnică și la Kate Morton, însă în cazul cărților acesteia – Casa de lângă lac, Casa de la Riverton, Păzitoarea tainei, Grădina uitată, Fiica ceasornicarului -, cele două fire sunt mai îndepărtate ca perioadă de timp.

În firul din trecut o cunoaștem pe Georgie Smith, o actriță londoneză ce trăia într-un zbucium continuu, bântuită de un trecut întunecat, din care răzbăteau din când în când amintiri dureroase și bulversante, în care apăreau două personaje misterioase – Annabelle și vărul acesteia. Ne dăm seama că Georgie crescuse cândva înconjurată de lux, însă niște circumstanțe fataliste o determinaseră să fugă de acasă, trăind în sărăcie și într-o stare de incertitudine continuă întrucât teatrul obscur la care juca urmând să se închidă în curând, iar marile teatre refuzând să o angajeze. În acea perioadă tulbure a intrat în viața ei Bayard Van Duyvill, un magnat american, chipeș, înalt și bine făcut, cu maniere impecabile. 

„Fusese cât pe ce să spună ce gândea, dar se stapanise la timp. Numai pentru că vocea domnului Van Duyvil era amabilă și purtarea lui plină de respect, asta nu însemna că este în siguranță și poate să-și arate punctele slabe. Mai cunoscuse ticăloși cu vorba mieroasă, și nu erau toți pe scenă.

– Este un loc destul de plăcut, dacă nu ținem seama de atacul împotriva limbii engleze, spuse Georgie vioaie. Sunteți pentru prima dată la Londra?

– Sunt pentru prima oară în străînătate. Chiar dacă domnul Van Duyvil găsise cam ciudată schimbarea subiectului, oricum nu făcu nici un comentariu. Probabil ți se pare că sunt foarte provincial.

– Nu mai provincial decât orice londonez. Nici unul dintre noi nu este aici cosmopolit. Pe străduța lăturalnică liniștită, vocea ei suna prea strident, o caricatură a ceea ce pretindea a fi. De unde sunteți, de fapt?

– Din New York. Suntem acolo de pe vremea lui Peter Stuyvesant, de peste două sute de ani, răspunse domnul Van Duyvil, făcând un gest vag spre curbă străzii, spre fațadele caselor înnegrite de funingine, care arătau de parcă ar fi fost acolo de când lumea. Probabil că asta nu va spune prea multe.

Georgie se gândea la casă în care își petrecuse ea copilăria, o clădire așezată printre ruinele unei vechi mănăstiri, la alte mănăstiri medievale transformate în grădini publice; o casă din secolul al XVI-lea construită pe ruinele unei biserici din secolul al XII-lea; un conac din secolul al XVIII-lea ridicat peste această. Familia căreia îi aparținuse susținea că poate să demonstreze că își are rădăcinile mult mai adânci în trecut, chiar înainte de Wilhelm Cuceritorul.

– Există momente când o săptămâna pare cât un veac, spuse ea sec.

Mai ales primul an petrecut la Londra, când trăise de pe o zi pe altă, scotocind prin buzunare după câțiva bănuți că să-și poată plăti proprietăreasă.”

Povestea lor de iubire evoluează de parcă era desprinsă din basmul Cenușăreasa, Bayard fiind parcă, pentru Georgie, sir Galahad și Lancelot la un loc, ea îndrăgostindu-se total și nebunește de el. Citind toate acestea, nu poți să nu ai o strângere de inimă, știind deja cum se va sfârși totul…

Când vărul lui Georgie a reapărut pe neașteptate în viața ei, Bayard și-a dat seama că aceasta era înspăimântată de el și a insistat să se căsătorească în cel mai scurt timp pentru a-i asigura protecția. Când Georgie a încercat să-i povestească trecutul ei, Bayard a oprit-o, spunându-i că și-a dat seama că ea era de fapt Annabelle și că vărul ei i-a făcut mult rău, astfel încât a forțat-o să fugă de acasă. Mi-a părut foarte rău pe parcursul acțiunii de Georgie – un personaj tragic, căreia viața i-a tras de mai multe ori preșul de sub picioare…

În firul din prezent asistăm la eforturile lui Janie, sora lui Bayard, de a descoperi adevărul despre moartea acestuia, în acest scop asociindu-se, în secret față de familia ei, cu Jimmy Burke, un jurnalist de la un cunoscut ziar de scandal. Jimmy a prevenit-o însă că adevărul poate fi adesea dificil de digerat și că investigațiile ei ar putea deschide o adevărată cutie a Pandorei, cu consecințe greu de imaginat. Janie a decis însă să-și asume orice risc, neputând crede în ruptul capului zvonurile vehiculate de presă, conform cărora Bayard și-ar fi ucis soția într-un acces de gelozie, după care s-ar fi sinucis.

Pe măsură ce firul din trecut avansează, noi amănunte surprinzătoare ies la iveală. Descoperim astfel că și Bayard ascundea multe secrete, însăși călătoria lui în Anglia fiind determinată de faptul că fugise în acel moment de ceva anume. Să fi fost acest lucru legătura lui specială cu verișoara lui Anne? Anne era oaia neagră a familiei, fiica surorii mamei lui Bayard. La vârsta de șaptesprezece ani, Anne încercase să fugă cu un actor sărac, însă mătușa ei îi dejucase planurile la timp, răzbunându-se totodată și pe respectivul actor, căruia avusese grijă să-i ruineze cariera. Mama lui Bayard, o persoană extrem de demnă și convențională, cu principii ferme și rigide, respingea categoric orice idee de scandal în familia ei și nu ar fi acceptat sub nicio formă o legătură între fiul ei și Anne. 

Între timp, Anne se căsătorise cu fostul logodnic al lui Janie, care rupsese logodna cu aceasta pentru a se căsători cu Anne. Gurile rele spuneau însă că Anne și Bayard continuaseră să aibă o legătură ilicită chiar sub ochii soților lor, zvonuri întărite de faptul că soțul lui Anne îl dăduse în judecată pe Bayard pentru îndepărtarea afecțiunii soției lui, care ceruse divorțul. 

Misterul se adâncește din ce în ce pe măsură ce noi secrete sunt dezvăluite și descoperim câteva conexiuni surprinzătoare între anumite personaje. La un moment dat, aproape de final, am început să bănuiesc care era criminalul și motivația acestuia. Nu vă dau niciun indiciu, lăsându-vă să descoperiți singuri în carte cheia misterului.

Mi-a plăcut povestea de dragoste din plan secundar dintre Janie și Jimmy – două suflete pereche care au reușit în final să-și găsească o cale împreună, în ciuda circumstanțelor nefavorabile și a unor secrete din trecut ce amenințau să îi despartă.

Finalul, deși aduce majoritatea răspunsurilor la întrebări, lasă totuși o notă de mister, un ultim detaliu rămânând neelucidat. Să fi lăsat oare autoarea intenționat posibilitatea unei continuări? Rămâne de văzut.

Recomand cartea tuturor iubitorilor de cărți thriller și de mister, vă va captiva și vă va ține în priză până la sfârșit, surprinzându-vă cu câteva răsturnări neașteptate de situație.

Cărțile din colecția Blue Moon pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți din colecția Blue Moon

Recenzii și prezentări cărți cu mult mister

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *