Soția paznicului de far de Karen Viggers, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie

10

Soția paznicului de far

(The Lightkeeper’s Wife – 2011)

Karen Viggers

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

An apariție: 2020

Nr. de pagini: 388

Traducere şi note de Irina Bojin

KAREN VIGGERS s-a născut la Melbourne, în Australia și a crescut la Dandenong Ranges, având pasiunea călăritului și a scrisului. A studiat medicina veterinară la Melbourne University și a lucrat ca veterinar vreme de șapte ani, până la obținerea doctoratului în ocrotirea faunei sălbatice la Australian National University din Canberra. A debutat în 2008 cu romanul The Stranding, bestseller în Australia, urmat de Soția paznicului de far (The Lightkeeper’s Wife, 2011; Humanitas Fiction, 2020), care s-a bucurat de un remarcabil succes internațional; în Franța, a fost pe lista celor mai vândute cărți din anul 2016 vreme de patruzeci și două de săptămâni și a fost distins cu premiul Petit Mots des Libraires – Roman Découverte. Au urmat romanele The Grass Castle (2014) și The Orchardist’s Daughter (2019). Cărțile ei sunt traduse în peste zece limbi. Trăiește la Canberra împreună cu soțul său, de asemenea ecologist, și cu cei doi copii ai lor. Pe lângă scris, Karen Viggers se ocupă în continuare cu medicina veterinară și oferă asistență biologilor care studiază fauna endemică a Australiei.
Soția paznicului de far invocă iubirea, pierderea și acceptarea, având în fundal natura sălbatică și misterioasă a Australiei.
Unde să fugi când trecutul pe care îl credeai uitat te prinde din urmă? Unde să-ți afli refugiul în fața unui prezent copleșitor? Mary Manson, soția paznicului de far, și fiul ei Tom caută răspunsuri, fiecare în felul său. Și le găsesc la capătul lumii: pe mica insulă Bruny din sudul Tasmaniei și în Antarctica. Þinutul măturat de vânturi și întinderea albă a ghețurilor veșnice, pustie și elementară, sunt personaje cu drepturi depline în povestea țesută de Karen Viggers. Citind-o, simți cum te desprinzi de cotidian și respiri alt aer, al unor locuri unde lucrurile și sentimentele capătă altă valoare, unde te poți regăsi, pătrunzând întregul sens al întâmplărilor și al personajelor.
Romanul este pe atât de tulburător, pe cât este de captivant. Soția paznicului de far e o poveste despre dragoste și pasiune, bine și rău, și nu în ultima instanța, despre iertare. – Bookseller & Publisher
Soția paznicului de far are toate atuurile unui roman cu tema universală: trecutul care prinde prezentul din urmă. Cartea farmecă prin descrieri, adevărate tablouri cu peisaje australiene, locurile de origine ale autoarei și ale personajelor sale. – France Catholique
Fiecare pagină este impregnată cu aerul sărat al mării, valuri sălbatice și coaste stâncoase, într-o mie de nuanțe. Karen Viggers a scris o carte minunată despre efectul trecerii timpului asupra sufletelor noastre îndurerate. – Lire
Soția paznicului de far de Karen Viggers este o carte tulburătoare și emoționantă despre destin, alegeri și consecințele acestora. O carte în care trecutul ajunge prezentul din urmă și influențează viitorul. O carte care reușește să creeze atmosferă, purtându-te în ținuturi sălbatice și făcându-ți sufletul să vibreze. O carte cu un mesaj profund, care îți va rămâne mult timp în memorie…
Personajele au caractere interesante și sunt foarte bine creionate, autoarea reușind să te convingă de motivația acțiunilor acestora.
Cartea reușește să-ți suscite interesul încă din prolog. Mary Manson, o femeie aflată la vârsta senectuții, primește o vizită neașteptată de la un bărbat în vârstă care-i dă o scrisoare, spunându-i să o predea destinatarului acesteia. Ce conținea respectiva scrisoare și cui îi era adresată? Misterul va persista pe tot parcursul cărții, iar răspunsurile le vom afla abia la final.
Gestul bărbatului necunoscut a bulversat-o teribil pe Mary, ale cărei amintiri au fost puternic răscolite. Conștientă fiind că sfârșitul i se apropie, Mary a decis să se reîntoarcă pe insula Bruny din Tasmania, unde trăise până în urmă cu douăzeci și cinci de ani, pentru a se reconcilia cu trecutul său.
”Scrisoarea pusese lucrurile în mișcare. Venise vremea să se întoarcă. I se forțase mâna și, înainte să se hotărască ce va face mai departe, trebuia să se ocupe de trecut.”
Pentru aceasta, și-a închiriat din vreme o căbănuță acolo și a aranjat, contra cost, ca Leon Walker, paznicul rezervației, să o viziteze zilnic pentru a-i verifica starea de sănătate și a-i aduce provizii. Știind că fiica ei, Jan, nu ar fi fost în niciun caz de acord cu planul ei, Mary a convins-o pe nepoata ei, Jacinta, cu care avea o relație specială, să o ducă într-o vizită pe insulă și, abia după ce a ajuns acolo, a anunțat-o că vrea să rămână pe termen nedeterminat în acel loc.
Mary intenționa să revadă locurile în care trăise zeci de ani ca soție de paznic de far și să rememoreze întâmplările dramatice prin care trecuse de la vârsta de șaisprezece ani, de când părinții săi o duseseră pe insulă să locuiască împreună cu mătușa și unchiul ei. Pe insulă trăise multe momente fericite, avusese trei copii și asistase la maturizarea acestora. Însă tot acolo relația cu Jack, soțul ei, se erodase încetul cu încetul, pe măsură ce acesta se închidea tot mai mult în sine, înăsprit de vânturile aprige în bătaia cărora era nevoit să lucreze zilnic. Totuși, în ciuda tuturor dificultăților pe care le întâmpinase, Mary luptase să-și salveze căsnicia și îi fusese alături lui Jack până în ultima lui clipă. În fond, dragostea însemna mai mult decât dorință. Jack îi stătuse alături când trecuseră prin furtunile vieții, fusese lângă ea când obosiseră să fie părinți și trăiau parcă într-o ceață înveninată, înfruntaseră împreună plictisul vieții de zi cu zi, grijile financiare și frica de a lua o hotărâre, se frământaseră împreună în legătură cu viitorul copiilor. O foarte interesantă radiografie a căsătoriei!
”Într-un cuvânt, asta însemna căsnicia – stăruință, puterea de a suporta frecușul cotidian, istoria comună, adunată zi cu zi.”
Mary și Jack plecaseră de pe insulă în urmă cu douăzeci și cinci de ani, când vechiul far fusese scos din uz, fiind înlocuit cu unul automat. În prezent, vechiul far exista doar ca obiectiv turistic, iar accesul către acesta era mult mai facil ca în trecut, când Mary și familia ei trăiseră practic izolați de restul lumii. Pe atunci, în timp ce Jack își îndeplinea multiplele sarcini ce-i reveneau ca paznic de far, Mary avea grijă de gospodărie și făcea lecții cu copiii ei pentru a le asigura educația necesară până când creșteau suficient de mari pentru a putea merge la internat. Dacă fiica ei, Jan, cu care nu avusese niciodată o relație prea caldă, și fiul ei mai mare, Gary, abia așteptaseră să plece de pe insulă, Tom, fiul ei cel mic și cel mai drag sufletului ei, avusese, la fel ca și ea, o conexiune specială cu natura.
Întorcându-se pe insulă, Mary spera să se împace cu ea însăși, să-și răscumpere greșelile trecutului și să-și regăsească liniștea interioară. Ar fi vrut și ca, înainte să moară, să repare și relația tensionată pe care o avea cu fiica ei Jan, însă Mary învățase de mult să nu mai spere la lucruri imposibile…
Într-adevăr, așa cum se așteptase și Mary, Jan a luat foc descoperind ce a făcut mama ei și a convocat de urgență un consiliu de familie, încercând să-și convingă fiica și frații că cel mai bun lucru pentru Mary era să o interneze într-un azil, unde ar fi avut parte în permanență de o asistență medicală specializată.
O mare greșeală care se face adesea este aceea de a avea impresia că știi mai bine decât oricine cum ar trebui să procedeze o altă persoană și să încerci să impui binele cu forța.
Însă, a supraviețui nu înseamnă și a trăi cu adevărat, iar nepoata și fiii lui Mary au realizat că pentru aceasta conta mult mai mult să trăiască în modul ales de ea în ultima parte a vieții, chiar dacă în acest fel risca să moară mult mai repede, și au sprijinit decizia acesteia.
Însoțind-o pe Mary prin periplul ei pe insulă, avem parte de descrieri minunate ale peisajelor sălbatice australiene. Dialogurile dintre Mary și Leon Walker, paznicul rezervației, sunt deosebit de interesante și, prin intermediul acestora, aflăm multe amănunte fascinante despre istoria locurilor.
”Locuiam într-o căsuță cu acoperiș roșu, chiar la baza farului. Ca să urcăm în turn trebuia să o luăm pe o potecă betonată. De cele mai multe ori vremea era îngrozitoare – vântul bătea fără oprire. Îți pătrundea prin haine și îți dădea dureri de urechi. Când urcai dealul, vedeai stâncile colțuroase care mărgineau capul. Iar în depărtare era fața mișcătoare a oceanului, urcând și coborând fără încetare. Mai jos de căsuța noastră se întindea o plajă frumoasă, numită Plaja Farului. Iar spre apus se zăreau umbrele zdrențuite ale Golfului Recherche.”
Deși relația dintre Mary și Leon nu a debutat sub cele mai bune auspicii, acesta din urmă fiind inițial agasat de imixtiunea bătrânei în viața sa, încetul cu încetul între cei doi s-a înfiripat o neobișnuită prietenie, care l-a ajutat în final pe Leon să-și găsească drumul de urmat în viață.
Pe un alt plan, îl urmărim pe Tom, fiul lui Mary, un bărbat deosebit de sensibil și onest, capabil de multă afecțiune și loialitate. Din păcate însă, Tom era tot singur la vârsta de patruzeci și doi de ani, fiind dureros trădat în urmă cu zece ani de Debbie, soția lui, pe care o iubise nebunește. Pe atunci, Debbie îl convinsese să accepte un job foarte bine plătit în Antarctica, timp de un an și jumătate, pe motiv că astfel și-ar fi achitat mai repede ratele la bănci. Însă, după ce vara arctică a trecut și a plecat și ultimul vapor spre casă, Debbie l-a anunțat sec că singurătatea a fost mult prea greu de suportat și și-a găsit pe altcineva, zdrobindu-i inima. Iarna și vara arctică ce au urmat au fost cumplit de greu de suportat de Tom, care nu se putea integra în restul lucrătorilor de acolo, pentru care antidotul la izolare erau petrecerile zgomotoase și implicarea în relații la întâmplare, în ciuda faptului că aproape toți erau căsătoriți sau logodiți, iar partenerii lor rămăseseră acasă. Singurul refugiu al lui Tom era în mijlocul naturii, însă frumusețea stranie a locurilor putea fi totodată și copleșitoare.
”Peisajele și vederea întinderii de gheață îmi aducea o oarecare alinare. Lumina a fost salvarea mea, alături de culorile gheții și ale cerului: nuanțe de roz, mov și gălbui care se intensificau până se preschimbau în portocaliu, argintiu și alb.”
De curând, în viața lui Tom intrase Emma, o cercetătoare în domeniul vieții pinguinilor, o tânără plină de viață. Vrăjit de personalitatea ei, Tom a început să ia tot mai mult în calcul ideea de a se întoarce în Antarctica, alături de Emma, aplicând pentru un nou job. Va avea însă Tom puterea să lupte pentru relația lor când în ecuație va intra și Nick, fostul prieten al Emmei, un afemeiat notoriu, dar care părea să o considere ca aparținându-i încă? Sau va lua în calcul o relație cu Laura, vecina lui mult prea timidă și atât de devotată fratelui ei bolnav, a cărei personalitate semăna foarte mult cu a lui?
Cartea are o notă de duioșie aparte, cu multe tonuri de melancolie, viețile personajelor fiind influențate de mai multe ori de jocul implacabil al destinului. Misterul care se risipește abia în final rupe niște lanțuri invizibile, deschizând calea spre un nou început. Unele secrete ar trebui să rămână îngropate pentru totdeauna, pe când altele ar fi trebuit de mult timp dezvăluite…
O carte cu un mesaj profund, pe care o recomand cu drag!

Cartea Soția paznicului de far de Karen Viggers poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro, librarie.net

About Author

10 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Waw!! Splendida recenzia! ❤O recomandare minunata pe care am trecut-o in wishlist! Multumesc mult!❤

  2. Mirela Barbalata on

    Oooo, ce recenzie caldă!
    Felicitări, Tyna!
    O poveste pe gustul meu . Mulțumesc pentru frumoasa recomandare!

  3. Una dintre acele povesti despre destinele oamenilor obisnuiti, atat de frumoasa si scrisa cu emotie! Pot sa imi dau seama de acest lucru citind minunata recenzie, multumesc mult, Tyna, pentru recomandare! Inca o carte buna apartinand uneia dintre colectiile mele preferate.

  4. Superba recenzie, Tyna! ❤ Imi place ce ai scris despre carte, o recenzie calda si sensibila. Felicitari si multumesc pentru deosebita recomandare, o poveste dulce- amaruie plasata intr-un decor/decoruri minunate si pitoresti. ❤

Spune-ți părerea!