Strania calatorie a domnului Daldry de Marc Levy, Editura Trei – recenzie

15

Strania călătorie a domnului Daldry 

(L’Étrange Voyage de Monsieur Daldry – 2011)

Marc Levy

Editura Trei

339 pagini

Traducere : Marie-Jeanne Vasiloiu

 

Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cărțile lui sunt traduse în 47 limbi, regăsindu-se pe majoritatea listelor de bestseller din țările în care a fost publicat.
Născut în 1961, la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai întâi voluntar la Crucea Roșie, apoi antreprenor în SUA, după care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franța.
Cariera sa de scriitor a demarat cu maxim de succes în anul 2000, când a publicat romanul Și dacă e adevărat…, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare și ecranizat de Steven Spielberg (2005).
Strania călătorie a domnului Daldry este cel de-al doisprezecelea roman al autorului și a fost tradus în 42 de țări, inclusiv în Turcia, unde se desfășoară o bună parte a acțiunii.
Strania călătorie a domnului Daldry este o carte cu o intrigă deosebit de captivantă, cu personaje remarcabile și dialoguri interesante, romantică, învăluită în mister și condimentată cu un strop de paranormal, purtându-ne într-o călătorie inițiatică de la Londra la Istanbul, alături de eroina cărții, care încearcă să-și descopere originile și să-și afle propriul destin.

Mi-a plăcut mult atenția pe care autorul o acordă detaliilor. Orașul Istanbul este descris cu multă măiestrie. Parcă vezi aievea străduțele mici, pitorești, moscheele cu minaretele lor îndreptate către cer, bazarurile atât de colorate și pitorești. Simți aroma de ambră și vanilie, te lași îmbătat de mirosul de bougainvillea. Detaliile istorice sunt și ele redate cu multă acuratețe.
Acțiunea cărții începe la Londra în anul 1950, la cinci ani după terminarea războiului, majoritatea cartierelor purtând încă stigmatele bombardamentelor.
Alice Pendelbury ducea o viaţă liniştită, pasionată de munca sa, de parfumier, petrecându-și timpul liber cu gașca ei de prieteni, gălăgioși și simpatici, cu toţii artişti ocazionali: Sam, librar și un excelent contrabasist; Anton, tâmplar și un trompetist fără egal; Carol, infirmieră la spital; și Eddy, care își câștiga pâinea din două în două zile, cântând din gură la picioarele scării din Gara Victoria sau în crâșme, când i se dădea voie.
Alice era vecină de palier cu Ethan Daldry, nesociabil și celibatar convins, care se arăta adesea deranjat de zgomotele petrecerilor ce se auzeau din apartamentul lui Alice. Daldry era pictor, fiind pasionat de răspântii, pe care le așternea adesea pe pânză. Pentru el, răspântia era un loc pasionant, întrucât acolo întâlnesti toate tipurile de locomoție: trăsuri, automobile, motociclete, biciclete, pietoni, care se ating, se incomodează unii pe alții, se ignoră ori se salută, se înghiontesc, se insultă.
„Când observi oamenii, afli atâtea lucruri!”
O experiență bulversantă pe care Alice o va avea în ajunul Crăciunului îi va schimba întreaga viață. Împreună cu grupul său de prieteni, Alice a pleacat într-o excursie la bâlciul din Brighton. La plecare, Alice, provocată de prietenii săi, a intrat în cortul unei ghicitoare, pentru a afla ce îi rezervă destinul. Ghicitoarea, al cărei zâmbet fermecător nu o părăsea nici o clipă, avea ochii imenși, iar privirea, de o profunzime abisală. În momentul în care a atins-o, Alice s-a simțit învăluită de o blândețe stranie, o stare de bine așa cum nu mai cunoscuse de multă vreme. Premonițiile ghicitoarei au răscolit-o pe Alice, evocând origini necunoscute, dintr-o țară îndepărtată și un viitor alături de un bărbat misterios, ce îi va schimba întreaga viață.
„Bărbatul care va conta cel mai mult în viaţa ta, cel pe care-l cauți dintotdeauna, fără ca măcar să știi că există, acest bărbat a trecut doar cu câteva clipe în urmă chiar prin spatele tău.”
„Înainte de a ajunge la el va trebui să întânești șase persoane.”
„Alice, în tine sunt două vieți. Cea pe care o cunoști și o alta, care te așteaptă de multă vreme. Aceste două existențe nu au nimic în comun.”
„Tu vii dintr-un imperiu care nu mai există, o țară foarte veche, aflată la mii de kilometri distanță. Sângele care îți curge prin vine își are izvorul între Marea Neagră și Caspică. Uită-te într-o oglindă și convinge-te singură.”
„La Istanbul, vei întâlni pe cineva care te va îndruma spre următoarea etapă. Dar să nu uiți niciodată: dacă vei continua până la capăt această călătorie, realitatea pe care o cunoști nu va supraviețui.” 
Deși Alice n-a crezut niciodată în astfel de lucruri, este fascinată de cuvintele femeii, care îi revin obsesiv în minte în perioada următoare. 
„Faptul de a ști nu e întotdeauna fără consecințe.”
A doua zi, prietenii ei fiind cu toții plecați să sărbătorească alături de familiile lor, Alice îl invită pe vecinul ei, Daldry, să petreacă împreună cu ea Crăciunul. În timpul mesei, fiecare află lucruri noi despre celălalt.
Daldry i-a mărturisit că nu avea afinități cu familia lui, mama lui fiind prinsă într-o căsătorie de conveniența cu un bărbat care nu îi împărtășea nici preferințele, nici modul de a vedea lucrurile, iar fratele lui mai mare, plin de ambiție, făcuse totul pentru a-l îndepărta de familie, în ideea de rămâne unic moștenitor.
La rândul ei, Alice i-a povestit despre părinții săi, care, din păcate, muriseră amândoi în timpul unui bombardament. Tatăl ei fusese farmacist, pasionat de virtuțile plantelor medicinale, iar în afara programului, cercetător. Mama îi împărtășise pasiunea, lucrând împreună cu el. Părinții ei se iubiseră mult, iar în casa lor se râdea tot timpul.
Intrigată de prezicerile ghicitoarei, Alice i le relatează lui Daldry, punctând că, în opinia ei, acestea erau complet lipsite de sens. Din câte știa, părinții ei nu plecaseră niciodată din țară, cu excepția unei scurte excursii la Nisa, înainte de a se naște ea.
Surprinzător, Daldry este extrem de fascinat de acele preziceri și o provoacă să facă acea călătorie, până la orașul de pe țărmul Bosforului. Alice nu era prea convinsă, dar coşmaruri inexplicabile, ce păreau extrem de reale, îi bântuie nopțile. În vis, se vedea alergând pe o stradă, speriată și confuză, iar o femeie ce părea extrem de familiară îi jura că o iubește, luându-și în același timp adio de la ea.
„O pulbere fină plutea în aer, mișcată de un vânt cald. Din capătul unei străduțe de pământ, o scară înaltă cobora spre un alt cartier al orașului.
Alice înainta, desculță, uitându-se în toate părțile. Obloanele de fier ale prăvălioarelor în culori pestrițe erau toate coborâte.”
„Un vuiet se întețea în spatele lui Alice, se auzeau strigăte, urlete. S-a repezit spre scară. Femeia o aștepta la picioarele acesteia, dar nu i-a dat voie să înainteze. I-a jurat că o iubește și i-a spus adio.”
Pentru a o ajuta să se decidă, Daldry i-a dat exemplul lui Adrienne Bolland, prima femeie care a încercat să traverseze Anzii Cordilieri cu avionul pilotat de ea însăşi. Înainte de zbor, o ghicitoare i-a prezis că va scăpa cu viața și va cunoaște triumful, cu singura condiție ca, la un moment dat, să facă alegerea potrivită. Astfel, în timpul zborului, va ajunge deasupra unui lac. La stânga întinderii de apă înghețată, norii vor întuneca cerul, în timp ce, în dreapta ei, acesta va fi albastru și senin. Pentru a reuși, va trebui să se îndrepte spre nori, indiferent cât de negri ar fi fost aceștia. Adrienne a urmat întocmai prezicerile ghicitoarei, intrând în norii cei amenințători și reușind să aducă avionul la sol, acoperindu-se de glorie. La fel ca și Adrienne, și Alice va trebuia să urmeze prezicerile ghicitoarei.
Daldry tocmai ce primise o moștenire, astfel că va putea sa finanțeze costurile deplasării. Pentru a-și justifica interesul, Daldry îi explică faptul că, ajunși acolo, fiecare va putea să își realizeze măcar un vis. El va putea să picteze câte răspântii va dori, iar ea va putea să își creeze noi parfumuri. Dacă vor avea succes, fiecare îi va da celuilalt un procent de cincisprezece la sută din câștig. Mai mult, imediat ce Alice va întâlni a doua persoană care o va conduce la destinația ei, cea prezisă, Daldry se va întoarce la Londra și va putea să îi folosească apartamentul ei, care avea un tavan de sticlă și putea să îi ofere lui Daldry lumina necesară pentru a putea picta.
„Toți avem nevoie de cineva în viața noastră, nimeni nu poate realiza lucruri mari de unul singur.”
Alături de Daldry, Alice pornește într-o călătorie inițiatică, pentru a-și afla originile și pentru a-și descoperi propriul destin.
După o scurtă escală la Paris și la Viena, ajung la destinația finală, Istanbul, singurul oraș din lume care se află pe două continente, un loc încărcat de tradiții și mistere. Acolo, Alice descoperă peisaje încântătoare și arome deosebite, care îi încânta simțurile.
Pentru prima dată îi vine ideea de a crea un parfum ambiental, care să evoce fiecăruia amintirile plăcute dintr-o perioadă a vieții. Extraordinară această idee! Mi-ar plăcea și mie un astfel de parfum. 
„- Gândește-te la plăcerea de a regăsi la tine acasă miresmele din natură. Imaginează-ți că am putea pulveriza în apartamente parfumurile anotimpurilor.”
„Știai că memoria olfactivă este singură care nu se șterge? Chipurile celor mai iubite persoane se estompează cu timpul, vocile sunt uitate, dar mirosurile niciodată.”
În același timp, nu poate scăpa de senzația de deja-vu. În multe locuri simte că a mai fost, că este conectată printr-o legătură misterioasă, dar indestructibilă, de acele meleaguri exotice, încărcate de istorie.

Încetul cu încetul, adunând informații și împletindu-le atent, ca într-un joc de puzzle, Alice face descoperiri uluitoare despre propriul trecut, care o ajută să se redescopere și să conștientizeze mai bine cine era și ce își dorea.
”…cu nasul lipit de ceafa ei, am recunoscut acordul perfect din copilăria mea, am regăsit mirosurile trecutului, parfumul sărutărilor primite înainte de culcare. Am auzit, ivit din acei ani ai copilăriei, foșnetul draperiilor date deoparte dimineața, vocea dădacei care îmi striga: ”Anouche, scoală-te, în radă e un vapor atât de frumos, trebuie să-l vezi.
Am regăsit mirosul de lapte cald din bucătărie, am revăzut picioarele unei mese din lemn de cireș, sub care îmi plăcea atât de mult să mă ascund. Am auzit treptele scării trosnind sub pașii tatei și, brusc, mi-au apărut, ca într-un desen în tuș, două chipuri pe care le uitasem.
Am avut două mame și doi tați, Daldry, și nu mai am niciunul.”
Cine era însă bărbatul misterios care o aștepta la capătul drumului? Autorul ne dă false indicii, ai impresia de mai multe ori că știi cum se va termina, după care urmează o nouă întorsătură de situație.
Să fie oare Daldry, gentlemanul excentric şi mucalit, care i-a finanțat, cu atâta generozitate, călătoria?
“Oamenii din jurul nostru și-or fi spunând că ești o femeie încântătoare și că sunt norocos că mi-ai acceptat invitația. Ce bărbat și-ar pierde timpul uitându-se la ținuta vestimentară pe care o ai, când numai ochii ăștia ar putea acapara toată atenția speței masculine !
– Daldry, nu cumva flirtezi cu mine ?
Să fie oare Anton, cel mai bun prieten al ei încă de când erau copii și căruia îi scria epistole lungi, pline de gânduri personale, dar pe care nu le trimitea niciodată ?
“Iată-mă la Istanbul, instalată într-un hotel de lux pe care nici tu, nici eu nu l-am cunoscut vreodată. Ai înnebuni de plăcere, dacă ai vedea micul birou de acaju de la care îți scriu. Mai ții minte când eram adolescenți și treceam prin fața portarilor în livrea, de la marile hoteluri, iar tu mă țineai de mijloc și ne făceam că suntem un prinț și o prințesă veniți într-o vizită în străinătate?”
Să fie oare Can, carismaticul ghid care o călăuzește în călătoria de pe Bosfor?
“- Mamă Can, ce încercați să îmi spuneți ?
– Îți cer doar să fii atentă ce faci cu el. Știi tu, dragostea la prima vedere nu există decât în cărți. În viața reală, sentimentele se construiesc la fel de încet cum construiești o casă, piatră cu piatră.”
Un mic indiciu, dezvăluit cu măiestrie la final, schimbă perspectiva asupra lucrurilor, iar deznodământul este unul fericit și complet satisfăcător din punctul meu de vedere. Mai mult, bătrâna ghicitoare, ce o privise atât de intens, era strâns legată de trecutul lui Alice, fiind chiar înrudită cu aceasta!
Cartea se termină într-o notă de umor, care îți aduce zâmbetul pe buze, lăsându-te cu o stare de bine.
”- Numai de-ar dura! (…)
– De ce, n-ai intenția asta?
– Ba da, bineînțeles. Dar tu? Încă nu-mi cunoști toate defectele. Cu timpul, poate că n-ai să mi le mai suporți.
– Dar dacă nu-ți cunosc încă toate calitățile?
– Ah, într-adevăr! La asta nu mă gândisem…”
Recomand cu plăcere această carte, este bine scrisă, are aventură, mister, umor, romantism și îți trezește dorința de a călători în locuri exotice.

Cartea poate fi comandate pe libris.ro, carturesti.ro

Am inclus cartea în Top 10 cărți fascinante din culturi diferite

 

About Author

15 comentarii

  1. Carolina Bianca on

    Tyna iarasi ma ispitesti? Imi place mult cum scrie Marc Levy, are un stil aparte care te captiveaza. Felicitari pentru recenzie!

  2. Mariam Oana on

    Nu am citit nimic încă de la Marc Levy… Aceasta mă atrage foarte tare, mai ales că aduce în discuție două orașe dragi mie: Londra și Istanbul…

Lasă un răspuns