Delicatese Literare
Recenzii

Strigăt în întuneric de Emma Healey, Editura Litera – recenzie

Strigăt în întuneric

(Whistle in the Dark – 2018)

Emma Healey

Editura: Litera

Colecția: Carte pentru toți

Traducere: Diana-Ligia Ilin

An apariție: 2019

Nr.pagini: 430

Emma Healey a scris prima povestire la vârsta de patru ani, le-a spus profesorilor ei că va fi scriitoare la opt, dar la doisprezece ani s-a hotărât să devină avocat pedant (inspirată de filmul Liceenele din Bevey Hills). I-au trebuit încă zece ani până să se întoarcă la scris. Și-a petrecut copilăria în Londra, unde a absolvit colegiul de artă. A lucrat pentru două biblioteci, două librării, două galerii de artă și două universități, și intenționa să-și facă o carieră în lumea artei când scrisul a devenit cel mai important lucru din viața ei. S-a mutat în Norwich în 2010 pentru a face un masterat în scriere creativă la University of East Anglia și nu s-a mai întors la Londra. Elizabeth a dispărut (2014),primul ei roman, a câștigat Costa BooK Award pentru roman de debut și a fost nominalizat la Național BooK Award – Popular Fiction, National BooK Award – New Writer of The Year și la Dylan Thomas Prize. Cel de-al doilea roman, Strigăt în întuneric (Whistle in the Dark, 2018), s-a bucurat, de asemenea, de o primire favorabilă din partea criticilor și a publicului.
Jen și Hugh Maddox tocmai au supraviețuit celui mai cumplit coșmar al oricărui părinte. Ușurați, dar încă îngroziți, stau lângă patul de spital al fiicei lor în vârstă de cincisprezece ani, Lana, care a fost găsită dezorientată, plină de sânge și de vânătăi, după ce a dispărut patru zile în timpul unei vacanțe petrecute cu mama ei într-o tabără de pictură.
În timp ce Lana stă mută în pat, fără să vrea sau fără să poată să spună ce i s-a întâmplat în acea perioadă, presa face tot felul de speculații, iar Jen și Hugh încearcă să răspundă la multe întrebări. Unde a fost Lana? Cum s-a rănit? A fost implicat adolescentul care s-a împrietenit cu ea? Cum a supraviețuit în toate acele zile? Chiar și atunci când se întoarce în casa familiei și la rutina școlară, Lana oferă un singur răspuns frustrant: „Nu-mi amintesc“.
O poveste crudă, tulburătoare și scrisă cu măiestrie, care explorează legătura mamă–fiică și constrângerile vieții de familie, durerea provocată de boala mintală, o poveste despre vinovăție, frică, speranță și iubire care ne arată ce înseamnă să-i pierdem, dar și să-i regăsim pe cei pe care îi iubim.
Healey compune acest roman din mai multe secțiuni, fiecare cu titlul ei, secțiuni care au de la câteva rânduri până la câteva pagini, o tehnică ce face narațiunea să progreseze. Apelând la flashbackuri și eliminând în același timp detalii inutile, autoarea construiește suspansul în mod natural. Rezultatul este panorama unei familii, luminată de dragoste, cu accentul pe legătura dintre mamă și fiică.Booklist
Am citit cartea de debut a autoarei Emma Healey, „Elizabeth a dispărut„, cu ceva timp în urmă și mi-au plăcut atât stilul de scriere, cât și povestea în sine, motiv pentru care nu em ezitat să citesc Strigat în întunericnoul roman al scriitoarei. 
Și aici, ca și în primul său roman, stilul de scriere este unul profund și sofisticat, iar latura psihologică a poveștii este puternic evidențiată. Interesantă este, însă, modalitatea aleasă de autoare de a structura romanul în capitole, când scurte, de câteva rânduri sau o pagină, când lungi, de mai multe pagini, cu titluri mai mult decât sugestive, bine corelate cu narațiunea, reușind astfel să stârnească curiozitatea cititorului: „Trasă pe sfoară”, ” Pe o ureche intră și pe alta iese”, „Tropa – Trop”, etc. 

„Strigăt în întuneric” explorează relația părinte – copil, dar mai ales pe cea dintre mamă și fiică, punând accent pe emoții negative ca anxietate, frică, vinovăție, conturând, totodată, portretul unei familii britanice obișnuite lovită de un necaz ce ar fi putut avea un final tragic.
Lana Maddox , o adolescentă de cincisprezece ani din Londra, cu istoric problematic, episoade depresive și dorință de automutilare, dispare timp de patru zile din tabăra de pictură la care participa împreună cu mama sa, Jen. 
După patru zile de coșmar pentru Jen și Hugh, părinții Lanei, aceasta este găsită, dezorientată, murdară, cu „o tăietură adâncă pe capul de culoarea cenușii, o julitură pe maxilarul delicat…slabă și rece și înfăşurată în folie de aluminiu…”. Găsirea Lanei în viață este finalul pe care și-l doreau cu toții deși nu aveau curajul să spere la el. 
„Era un sfârșit fericit al poveștii. Nu sfârșitul la care s-ar fi așteptat cu toții.” 
Totuși rămâne întrebarea ce s-a întâmplat cu Lana în răstimpul celor patru zile de dispariție?” și, atâta timp cât nu se află, lucrurile nu vor avea finalitate. Cheia este însăși Lana dar ea nu își aduce aminte nimic. 
Narata la persoana a III a din perspectiva lui Jen, mama Lanei, povestea cu iz de detectiv, se desfășoară pe două planuri, când trecut, când prezent, cu flashbackuri în istoricul psihologic al familiei Maddox, de aici și complexitatea poveștii. 
Pentru a afla misterul din spatele dispariției fiicei sale, Jen duce o luptă continuă cu ea însăși, cu fiica sa adolescentă, cu cei dragi, dar și cu cei din jur, devenind încet, încet, o mamă detectiv agasantă, enervantă și, pe zi ce trece, tot mai dezorientată, tulburată. Acțiunile sale frenetice de a afla adevărul nu fac altceva decât să o îndepărteze pe fiica sa, Lana, care păstrează în continuare tăcerea asupra celor întâmplate, îi irită pe cei din jur și, nu în ultimul rând, îi creează probleme la locul de muncă, aruncând-o, într-un final, într-un abis al disperării. Ironic, în opoziție cu Jen este soțul acesteia, Hugh, care are, pur și simplu, o atitudine pasivă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. 
Ce s-a întâmplat cu Lana în cele patru zile de dispariție? A fost violată? A fugit de propria familie? Mai este cineva implicat în această dispariție? Multe întrebări la care vom găsi răspunsuri doar însoțind-o Jen într-o călătorie anevoioasă pe un drum plin de capcane ale minții umane. 
Subiectul romanului este unul profund și zguduitor. Nu sunt părinte astfel că nu pot decât să îmi imaginez ce emoții m-ar încerca dacă propriul copil, într-o zi, ar fi de negăsit. 
Din acest motiv, de la „Strigăt în întuneric”, aș fi vrut să simt durere, să sufăr alături de Jen și Hugh, să o înțeleg pe Lana, dar nu a fost așa. Nu am înțeles personajele, acțiunile lor sau lipsa acestora iar expunerea poveștii a fost prea lentă , pentru ca la final, să se precipite brusc.
Dacă veți citi cartea sau ați făcut-o deja, îmi doresc să vă aflu părerea. De ce? Pentru că sunt câteva aspecte care m-au lăsat „fără cuvinte”: nu pot să cred că un tată, căruia îi dispare fiica timp de patru zile, găsită într-un final, dar într-o stare deplorabilă, să nu își dorească să afle ce i s-a întâmplat acesteia; nu pot să cred că o mamă poate începe o muncă de detectiv – una haotică, de altfel –  fără ajutorul politiei, hărțuindu-și fiica și prietenii acesteia, doar din dorința de a afla adevărul fără să țină cont de sentimentele celor implicați; greu de crezut că poliția poate renunța atât de ușor la anchetă, deși sunt aspecte care dau de bănuit, din dorința de a „menaja” victima. Sincer, eu nu am putut să înțeleg aceste ipostaze! De aceea, chiar vreau să aflu și alte păreri!!! 
Nu pot spune că am fost dezamăgită pentru că am învățat să nu am așteptări de la o carte. Autoarea are talent și se simte! Ba mai mult, povestea te poate pune pe gânduri datorită subiectului, delicat, dureros, despre obsesie, depresie, cunoașterea de sine, iertare și regăsire. 
Citate:
„Au petrecut câteva ore la Urgențe, unde Lanei i s-au făcut radiografii și teste de urină, i-a fost curățată rana, i s-au pus copci și i-a fost ras o parte din păr. I-au scos hainele și i-au dat o cămașă de noapte, iar labele picioarelor, albe ca varul, se ițeau goale de sub tiv. Jen ar fi vrut să i le țină la piept, să le sărute, așa cum făcea când Lana era bebeluş, dar deasupra fiecărei glezne era o dungă vineție, ca adânciturile pe care le lasă şosetele, însă mai subțiri și mai întunecate. Felul de urmă pe care ar lăsa-o o sfoară subțire. Ele au făcut-o pe Jen să ezite, erau o aluzie, o amenințare, și semnalau un început – începutul unei noi bănuieli, a unei noi spaime, a unui nou hău care se căsca între ea și fiica sa.”
„Lana părea hotărâtă să nu se bucure de nimic. De când se întorseseră acasă, cu zece zile în urmă, dormea sau se uita la televizor cu concentrare sumbră, ca și cum ar fi fost prea dureros să fie în lumea reală, de după trezire. Se mișca, mânca și vorbea foarte puțin și încă spunea că nu-și amintea ce se întâmplase, că nu știa de unde se alesese cu rănile, că nu știa unde fusese.”
„Era atât de obosită, și întunericul nesfârșit, atât de apăsător și totul părea atât de disperat. Poate că lucrul cel mai bun era uitarea. Să doarmă ar fi însemnat un răgaz, un fel de a se izola de lume. Era un lucru pe care o văzuse pe Lana făcându-l și, dacă reușea să ajungă acasă, și-a jurat că n-avea s-o mai silească niciodată pe Lana să intre în lumea reală.”

Romanul Strigăt în întuneric de Emma Healey poate fi achiziționat de pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Litera

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

14 Comments

  • Tyna

    Foarte interesantă recenzia! ❤ Nu am citit cartea, dar sunt de acord cu punctele tale de vedere. Voi reveni cu impresii după ce o citesc. Mulțumesc pentru recomandare! ❤

    • Mirela Barbalata

      Multumesc! Este o poveste interesanta ce isca intrebari, totodata.

  • anasylvi

    Foarte interesanta recenzia! Atunci cand anumite elemente nu sunt foarte verosimile, se pune intrebarea daca autoarea le-a combinat astfel din stangacie sau intentionat, pentru a da indicii sau a ridica anumite probleme. Numai o lectura integrala poate lamuri acest gen de chestiune, pentru fiecare cititor. Bine argumentata si la obiect, recenzia atrage atentia. Felicitari!

    • Mirela Barbalata

      Bine spus!
      Oricum, autoarea are talent si, dupa cum am spus, chiar se simte. Eu nu am fost de acord cu anumite aspecte, cele pe care le-am si mentionat, dar suntem diferiti, percepem diferit.

  • Doina

    Tot respectul pentru tine ca ai avut curajul sa citesti o asfel de carte !
    Am citit recenzia ta pentru ca m-a atras, insa nu voi citi cartea. Nu imi place subiectul. Ca parinte nici nu vreau sa ma gandesc ca s-ar putea intampla ceva cu copilul meu.
    Insa iti pot spune ca in momente critice, de maxima intensitate emotionala si psihica, parintii pot admite situatii pe care nu s-ar fi gandit in veci ca le-ar putea accepta si se pot comporta in moduri pe care pana in acel punct le-au considerat aberante. Mai bine sa nu aiba nimeni ocazia sa descopere cum poate reactiona !

    • Mirela Barbalata

      De acord cu tine! Nu putem ști cum vom reacționa în situații critice, mai ales ca părinte. De aceea mi-ar plăcea să aflu și alte păreri legat de această carte. În special ale cititorilor părinți.

      Mulțumesc pentru vizită! Înțeleg motivul pentru care nu poți citi cartea. Tuturor ni se întâmplă.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *