Sub soarele noptii de Trish Cook, Editura Epica – recenzie

O poveste sfâșietoare și unică, o carte perfectă pentru fanii romanelor Sub aceeași stea, Absolut tot și Cu drag, Simon.

KATIE PRICE, o adolescentă de șaptesprezece ani, suferă de o boală rară, care o face extrem de sensibilă la lumina soarelui și care îi pune viața în pericol. Izolată în propria casă în timpul zilei, compania ei se limitează doar la tatăl ei văduv și la cea mai bună (și singura) prietenă pe care o are. Dar, în fiecare seară, la căderea nopții, își ia chitara și merge la gară pentru a le cânta oamenilor care vin și pleacă.

CHARLIE REED este un fost atlet de top, care se află într-un moment de cumpănă în viața lui. El este cel pe care Katie îl urmărește de mulți ani de la distanță. Când băiatul nimerește într-o seară la una dintre cântările ei, destinul intervine și cei doi pornesc într-o aventură romantică născută sub o stea potrivnică.

Pe măsură ce se provoacă unul pe celălalt pentru a-și urma visurile și se îndrăgostesc sub cerul nopții de vară, între Katie și Charlie se creează o legătură suficient de puternică pentru a-i schimba atât pe ei, cât și pe toți ceilalți din jurul lor.

„Pentru că întotdeauna iubirea luminează calea.”

Cartea este o poveste frumoasa de dragoste despre și pentru adolescenți, dar nu numai. Este o poveste sfâșietoare despre iubire și pierdere, povestea unei veri aproape perfecte!

Cartea este povestită de personajul principal al cărții, Katie  Price, o adolescentă în vârstă de 17 ani  ce suferă de o boală rară, XP, care o face extrem de sensibilă la lumina soarelui și care îi pune viața în pericol. Katie e o tânără inteligentă și talentată, care cântă la chitară, scrie poezii și versuri pentru cântece și este pasionată de astronomie, însă cea mai mare dorință a ei este să fie o fată normală, dar știe că acest vis nu se va împlini niciodată. Izolată în propria casă în timpul zilei, compania ei se limitează doar la tatăl ei văduv, iubitor și foarte protector și la cea mai bună (și singura) prietenă din copilărie, Morgan. Sătulă de atâta izolare, își imploră tatăl să o lase să iasă afară, și, în fiecare seară la căderea nopții, își ia chitara și merge la gară pentru a le cânta oamenilor care vin și pleacă compozițiile proprii!

În timpul escapadelor sale îl întâlnește pe Charlie Reed, băiatul pe care ea îl urmărește de zece ani de la distanță, un fost atlet de top care se află într-un moment de cumpănă al vieții sale, iar când destinul intervine, cei doi pornesc într-o aventură romantică născută sub o stea potrivnică!

Mă mângâi ușor pe piept în dreptul inimii și-mi mai lipesc o dată palma de a lui Charlie. Amor vincit omnia, gândesc eu. Dragostea învinge totul.

Am mers singură, cu stelele în noaptea luminată de lună. Am mers singură, cu nimeni alături. Acum merg cu tine, ținând capul sus. În cea mai întunecată noapte, mă simt atât de vie.

Mă trage lângă el și mă las copleșită de sărutul lui. Ne sărutăm pentru toate stelele de pe cer, pentru toate săruturile pe care le-am ratat în trecut și pe care le vom rata pe viitor.

Mi-ai dăruit lumea. M-ai învățat să trăiesc. Chiar dacă timpul petrecut împreună a fost scurt, stelele au strălucit tot timpul. Și din lumina acelor momente se va răspândi pentru următorii o mie de ani.

Personajele principale sunt absolut superbe: Katie, în ciuda bolii de care suferă e plină de viață, iubitoare și foarte amuzantă, iar Charlie e un tânăr frumos și inteligent, iubitor și sufletist, care face tot ce e posibil pentru ființa iubită, iar sub cerul nopților de vară se creează o legătură suficient de puternică care-i provoacă să-și urmărească visele și să-i schimbe atât pe ei cât și pe cei din jur! Ca în orice carte, există și personajul negativ: Zoe Carmichael, o colegă de școală care, atunci când află diagnosticul lui Katie, lansează un zvon potrivit căruia fata ar fi vampir zicându-i ”Fata-Vampir”, și care nu renunță la răutate nici la adolescență!

Nu vă spun mai multe, vă las să citiți cartea, care are la final o nota despre XP.

O recomand cu drag tuturor iubitorilor de cărți romantice, o poveste fascinantă, plină de emoție și sensibilitate, care ne face să medităm asupra faptului că în tot efortul nostru existențial nu rămânem decât cu ”iubirea”!

Fragment:

Sigur, îi spun.
Însă nimic nu se schimbă niciodată când vine vorba de XP. Niciun fel de tratamente noi. Numai „ferește-te de soare până ce boala te va prinde la un moment dat”. Sunt prizoniera codului meu genetic, ceea ce e de-a dreptul nașpa. 
— Katie, promite-mi că nu-ți vei pierde niciodată speranța, spune tata, cu o voce extrem de emoționată. 
Ridic privirea și îl văd străduindu-se să-și țînă firea. Mi-aș dori să putem vorbi despre cât de puțîn timp, statistic vorbind, mi-a mai rămas și despre tot ce aș vrea să realizez în acest răstimp. Să vin cu un plan pentru o viață bună, știind că nu prea avem control asupra cantității. Însă el pur și simplu nu pare capabil de asta. Mă întreb, nu pentru prima dată, cum s-ar fi descurcat mama cu toate astea. De vreme ce ea a murit cu câteva luni înainte să fiu diagnosticată. Nu voi ști niciodată, ceea ce înseamnă că mereu îmi voi pune întrebarea asta. Oare ar fi făcut față mai bine? 
Nici la asta nu-mi place să mă gândesc. La dată expirării mele, adică. Sau la cum ar putea fi să mori. Dar câteodată o fac. Sigur că mă gândesc. De obicei, noaptea târziu, când e mai întuneric decât întunericul și când numai eu sunt trează – în casa mea, în cartierul meu, în oraș -, mă  întreb dacă moartea e cumva similară și la fel de singuratică. Cum ar fi, doar tu, în întuneric, treaz și conștient. Sincer, sper că nu, căci asta ar fi o cruzime de prisos. E că și cum ai trăi aceeași viață a mea iar și iar, doar că pentru toată eternitatea. 
Așa că, în loc de asta, zâmbesc forțat și spun: 
— Știi că n-aș face asta niciodată, tată. Suntem luptători. Nu plec nicăieri. El încearcă să-mi întoarcă zâmbetul, dar e la fel de palid la chip, așa că adaug: 
— Pe bune! N-ai putea să scapi de mine nici dacă ai încerca. 
— Bun, deoarece nu cred că aș supraviețui, spune el în timp ce se ridică să plece. 
Și iată acea sinceritate pe care am spus că mi-o doresc. Îmi frange inima odată cu a tatei.  (…)
Mă pun la curent cu ultimele postări de pe unul dintre forumurile despre boli rare, când Morgan îmi trimite un mesaj. Am luat carnetul, dar a trebuit să fug la muncă. L-am lăsat la ghișeul de bilete. E ceva foarte tipic lui Morgan să nu aibă timp să le facă pe amandouă. Am o teorie nedemonstrată că ea suferă foarte tare de ADHD, din pricina rotitului pe scaunul de la biroul din camera mea – față asta nu stă niciodată locului – și a absolutei inabilități de a ajunge la timp pentru orice. Pretinde că mie îmi lipsește o doagă și că ea este doar o persoană superenergica ce încearcă să îndese prea multe activități în prea puține ore. Am căzut de acord să nu fim de acord în această privință. 

Mulțumesc Tyna și Oli pentru încredere ❤

Cartea a fost ecranizata anul acesta și se bucură de un mare succes în rândul tinerilor și adolescenților!

În cinematografele din România din 20 aprilie 2018.

Cărțile apărute la Editura Epica se pot comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Epica