Suflet rebel de Nieves F. Joy, Editura Librex Publishing – recenzie

37

Nieves F. Joy

Editura: Librex Publishing
Data aparitie: Aprilie 2017
Pagini: 452
Volumul I din seria ” Paradoxul iubirii”
Un suflet captiv într-un trup umil. O fire rebelă ţinută sub control de eticheta strictă a unei societăţi superficiale. Un spirit înlănţuit de concesii şi renunţări. O viaţă trăită în minciună, sub atenta lupă a unui gardian nepăsător. Năzuinţe anulate de concepţii greşite. Compromisuri duse la extrem, datorită prejudecăţilor unui păpuşar manipulator.
Toate acestea şi nu numai, se pot pronunţa într-un singur cuvânt: Raisa. Tiparul prelucrat minuţios de eronat, a unei soţii moderne, redactor şef la o editură din Boston, care nu o solicită, dar nici n-o umple de satisfacţii. La suprafaţă e modelul perfect de femeie. Tăcută, rafinată, strălucitoare, dar în adâncuri, zace un suflet saturat de regulile societăţii şi de soţul mereu taciturn, care îi oferă rămăşiţele unui trai îmbelşugat, dar sterp de beneficii spirituale. Raisa este in adâncuri un suflet visător, poet din naştere, dar neînţeles şi alege să tacă şi să înghită o căsnicie de faţadă, doar ca să nu dea greş, eşecurile pentru ea, fiind echivalentul ruşinii imposibil de suportat.
Ce va alege când viaţa îi va oferi posibilitatea să se dezbare de tot ce nu o defineşte? Pe ce drum va purcede, când descoperă, printr-o conjunctură neaşteptată, că inima ei e însetată de afecţiune veritabilă şi nu de singurătate în doi, aşa cum are parte in viaţa conjugală. O nesfârşită minciună, înăbuşindu-şi aspiraţiile native sau eliberarea lor şi un zbor lin spre libertatea de exprimare, aşa cum şi-a dorit dintotdeauna?
Citind interesantul sinopsis al cărții, am fost tentată să cred că voi descoperi o carte psihologică, dulce – amăruie, ce oferă teme de gândire și scoate la iveală cotloane ascunse ale sufletului. Ei bine, nu vă așteptați (doar) la așa ceva, sau, mai bine zis, asta e doar o latură a cărții. Am avut surpriza să descopăr o poveste intensă, cu acțiune alertă, cu personaje temperamentale, greu de încadrat în tipare, cu dialoguri vioaie, uneori violente chiar, pline de forță, în care protagoniștii își aruncă replicile unii altora ca mingile de ping-pong într-un meci terminat remiză. Nu vă grăbiți să puneți etichete personajelor, întrucât e greu să le încadrați ca bune sau rele, loiale sau duplicitate, sincere sau prefăcute, slabe sau puternice ca şi caracter. Multe din ele au o combinație de aceste trăsături, în funcție de ipostazele în care sunt puse, uneori mai presus de voința lor.
Stilul cărții este foarte captivant, presărat cu o savuroasă autoironie, iar gândurile personajelor principale și întâmplările prin care vor trece sunt redate cu lux de amănunte, cele 450 de pagini ale cărții acoperind o perioadă de doar câteva zile din viața Raisei – personajul principal al poveștii.
Vom avea parte, alături de aceasta, de multe întâmplări neprevăzute cărora cu greu le va putea face față şi îi vor da peste cap existenţa şi aşa greu încercată!
Fără a vă da (prea multe) spoilere, pentru a vă lăsa să fiți uimiți și chiar bulversați, așa cum am fost și eu citind cartea – când am terminat de citit ultima pagină, a fost ca și când m-am dat jos dintr-o mașină de curse ce a iesit de pe pistă, ca să fac o comparație făcând trimitere la o bună parte din decorul cărții, și anume cursele de mașini – o să vă dau câteva amănunte privind firul acțiunii.
Acţiunea este plasată la Boston. Raisa este o tânără frumoasă, visătoare și sensibilă. Pe plan profesional este redactor la o editură, unde se bucura de aprecierea și simpatia colegilor, între care Susan și François fiindu-i prieteni devotați, iar șefa ei, Mara, fiind o persoană pe care o respecta și simpatiza. Pe plan personal însă, Raisa era de cinci ani captivă într-o căsătorie care îi înfrânsese spiritul. Steven Calahan, soțul ei, era un bogat și influent om de afaceri, care își dorise o soție supusă, ușor de modelat și condus, și o găsise în persoana Raisei, care îi descoperise adevărata față abia după căsătorie.
Povestea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Raisei, iar în a doua parte a cărții, avem câteva capitole scrise din perspectiva lui Race. Cine e Race? Veţi vedea imediat.
Când a plecat în acea zi de acasă, Raisa nu bănuia că aceea era ziua în care viața ei va lua o nouă cotitură. Se obișnuise sa fie resemnată și să accepte cu stoicism nefericirea personală. La serviciu se purta normal, singurul gest de „revoltă” fiind acela de a-și schimba ținuta office, de firmă, impusă de soțul ei – care îi controla și dicta și felul în care trebuia să se îmbrace – cu blugi și o cămașă în carouri, așa cum se simțea confortabil și ea însăși. Problemele ei personale rămâneau la acest nivel, doar Susan și François știind iadul pe care îl îndura acasă. Serviciul devenise mai mult decât o ocupație care o împlinea, era refugiul ei personal.
Însă nimic nu a putut-o pregăti pentru impactul pe care l-a avut asupra ei întâlnirea cu Race.
Race era fratele șefei ei, Mara, care se oferise să-l angajeze la editură până își găsea altceva de lucru. Un faimos pilot de curse, Race se nimerise în locul nepotrivit la momentul nepotrivit și fusese acuzat și condamnat pentru o faptă pe care nu o comisese. Ieșit abia de o zi din închisoare, înainte de terminarea executării pedepsei, datorită unei intervenţii „sus-puse” – e foarte importantă această precizare – Race arăta periculos și neîmblânzit, dar ceea ce sărea în ochi oricărei femei care îl privea, era faptul că era un exemplar masculin superb! Iar Raisa, căreia îi este dat în grijă pentru a-i face ucenicia – observă cu prisosință acest lucru, fiind copleșită instantaneu, împotriva propriei voințe.
OMFG! Mă ia la secundă cu cald şi contrar a tot ce aveam de gând, sunt rămasă mască la cel care traversează cu paşi mari încăperea trecând pe lângă capul meu plecat, colonia lui lăsându-mi la propriu, apă în gură. De la spate nu văd mare lucru, dar ce văd, Sfinte tare, e bombă curată! Un păr şaten ciufulit de zici că şi-a trecut degetele prin el până a uitat de câte ori o face, un spate lat îmbrăcat într-o haină de piele neagră şi nişte blugi care sunt imoral de căzuţi pe şoldurile înguste, completate de nişte picioare interminabile, tăiate brusc în nişte mocasini din piele întoarsă, dar nu pot jura cu mâna pe inimă că sunt realistă în descriere la cât sunt de fascinată în faţa fabuloasei imagini…
Şi se întoarce… Dumnezeule, de ce păcatele mele ai făcut-o?
Ochii lui de un albastru metalic mă ţintuiesc cu capul dat pe spate, sunt leoarcă de transpiraţie, nu ştiu exact până unde şi rămân fără aer, uitând că doar cu foarte puţin timp înainte, tipul n-avea cea mai bună părere despre femeile care sunt în limbă după farmecele lui. Dacă ar fi să spun ce găsesc cel mai fascinant la el, ce mă atrage mai mult, aş spune cu certitudine că sunt ochii! Şi ai mei sunt tot în ton de albastru, dar ai lui parcă sunt lentile de contact, aşa par de ireali, de parcă o bucată de cer s-a rupt şi s-a adăpostit în ei şi dacă ar mai şi zâmbi… Pe toţi sfinţii! Aş vrea să mă rup de privirea hipnotizantă. Aş vrea să-mi cobor privirea mai jos. O, Doamne, cum aş vrea! Dar mi-e teamă că pierzând contactul vizual o să dispară ca o iluzie magnifică. Revino-ţi, Raisa! Parcă n-ai mai văzut bărbaţi! Bărbaţi da, dar nu asemenea specimene făcute în ciuda femeilor care n-au parte de foarte multă activitate sexuală în căsnicie şi care parcă sunt creaţi, ca să visezi cu ochii deschişi. Fir-ar… Parcă spune ceva?! Buzele lui se mişcă de câteva secunde, sau minute, sau mama mă-sii mai ştie, că eu parcă sunt pe punctul de a decola de pe planetă, iar mâna ce mă scutură nu poate fi a lui, deoarece el e în faţa mea. Pământul către Raisa! Vă rog recepţie!
— Raisa? Eşti bine?
Nu mai sunt, de când mi-au zburat minţile şi sunt gata să salivez, după cum a prezis, pe tricoul lui negru, complet mototolit, scos numai într-un colţ din blugii care din faţă sunt şi mai indecent de lăsaţi în jos, lăsând la vedere o pereche de boxeri roşii cu bandă lată. Steven nu poartă niciodată… Steven! Numele lui e ca o găleată de apă rece peste mine şi dregându-mi glasul, sperând că nu m-am dat prea mult în spectacol, îmi mut privirea de pe, puţin spus, bunăciunea de bărbat, pe şefa mea, care mă priveşte de zici că am venit fără sutien la întâlnire, ba mai rău, de parcă aş fi dezbrăcată complet.
Bine lucrat, Raisa! Profesional, n-am ce zice!” 
Fără cuvinte! Sper că fragmentul ăsta v-a convins! Pe mine m-a luat cu cald instantaneu când l-am citit!
Iar atracția e reciprocă și Race nu pierde timpul, dându-i foarte repede – prea repede – de înțeles că e interesat de ea.
Nu o să vă povestesc cum a decurs în amănunt prima lor întâlnire și zi împreună, o să vă spun doar că aceasta s-a terminat cu Raisa plecând în trombă cu mașina din parcarea editurii, mult peste ora terminării programului, conducând în noapte cu o viteză nebună, într-o cursă care nu se știe cum s-ar fi terminat dacă Race n-a fi urmat-o și determinat-o în cele din urmă să oprească mașina și să accepte să aibă o discuție.
În urma acesteia, Raisa găsește în ea destul curaj și determinare pentru a lua hotărârea să pună punct căsătoriei ei toxice. Intenționa să-l părăsească pe Steven după acea noapte. Prea târziu însă… Nu a prevăzut ce avea să se întâmple odată ajunsă acasă: va fi bătută și violată de nemernicul ei soţ, reușind cu greu să fugă din casă și s-o sune pe buna ei prietenă, Jessica. Aceasta, care conducea o fundație ce se ocupa cu femeile abuzate, îi sare imediat în ajutor, luând-o și ducând-o la spital. Întâmplarea a făcut ca Raisa și Race să se întâlnească din nou în acea noapte, la spital, unde el venise cu nepoțelul lui, fiul Marei, care era bolnav. Race a fost de-a dreptul înnebunit văzând starea în care se afla „Raisa lui”.
După câteva ore chinuitoare și solicitante emoțional petrecute în spital – plus „bomba” care a ieșit la iveală că Raisa e însărcinată, căreia efectiv aceasta nu îi poate face față – Race o scoate pe Raisa din spital.
La insistențele ei, îl va însoți pe pista de curse unde el avea o întrecere de susținut. Spre uimirea lui, Raisa se va simți foarte în largul ei acolo, în lumea lui. Numai că lucrurile iau o întorsătură urâtă când ea pune cap la coadă niște comentarii, replici și indicii și o realitate neașteptată iese la iveală.

Iar Race are multe explicații de dat.
Ce se va întâmpla în continuare, dacă Raisa va merge în continuare cu divorțul, cu sarcina (vom avea parte de câteva întorsături de situație referitor la aceste aspecte), și cum va evolua relația ei cu Race în lumina noii stări de lucruri, vă las să descoperiți citind cartea.
Pentru a risipi un pic misterul, o să vă dezvălui cum de a ieșit Race din închisoare înainte de termen (urmează un spoiler): în urma unui șantaj asupra Marei – sora lui Race- al cărei punct slab era copilul pe care îl avea cu un bărbat care nu îl recunoscuse, Mara îl roagă pe Race să accepte propunerea pe care i-o va face un bărbat cu relații sus-puse în schimbul eliberării lui. Race nu ar fi acceptat niciodată așa ceva dacă n-a fi fost la mijloc Mara și amenințarea de a-i fi luat copilul.
Ce avea de făcut? Să seducă și să aibă o aventură, cu dovezi clare în acest sens, cu soția nenorocitului care i-a făcut propunerea, pentru ca nefericita să fie dovedită adulteră la divorț. Miza era bineînțeles despăgubirea și compensația substanțială la care soţia nu va mai avea dreptul, odată dovedită adulteră. Și, după cum veți vedea, nu era doar atât, ci erau implicate interese materiale mult mai mari.
Bănuiți probabil cine era cel care l-a angajat pe Race să-i discrediteze soția… Doar că nu a putut prevedea că Race se va îndrăgosti de cea pe care trebuia s-o compromită…

Referitor la personaje, am compătimit-o pe Raisa, dar nu am fost de acord cu unele acțiuni ale ei, în principal cu faptul că nu a pus mai repede piciorul în prag și nu fost mai hotărâtă. Mi-au plăcut prietenele ei și François, am fost dezamăgită de menajera Raisei în care aceasta avea încredere, ca și de Mara, care a avut o mare parte de vină în ceea ce s-a întâmplat, chiar dacă și ea era, la rândul ei, o victimă. Şi l-am urât pe Steven!
Cât despre Race, deși si-a asumat destul de repede vina în sinea lui și nu s-a împotrivit atracției explozive care l-a mânat spre Raisa și pe care a recunoscut-o cinstit drept dragoste, a fost totuși, în câteva rânduri, destul de slab, prin prisma acțiunilor și atitudinii lui, inclusiv la final (nu vă spun despre ce e vorba, veţi vedea). Din punctul meu de vedere, mai are de tras până să-l încadrez la personaje masculine favorite. Însă sunt dispusă să am răbdare și să-i acord toate șansele.
În final, nu pot decât să sper că va apărea cât mai curând volumul următor. Sunt foarte curioasă cum vor evolua personajele, relația dintre ele și, în primul rând, povestea de dragoste dintre Raisa și Race. 

Mulţumim autoarei Nieves F. Joy şi Editura Librex Publishing pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea Suflet rebel de Nieves F. Joy poate fi comandată de pe site-ul Librex.
Imagini de la lansarea cărţii, la Bookfest 2017, unde am avut plăcerea să particip:

 

 

About Author

37 de comentarii

    • Mulțumesc Anca! Așa este, am fost bulversata de câteva ori pe parcursul lecturii de răsturnările de situație!

  1. Felicitări pentru recenzie! pare o carte frumoasă si abia astept sa o citesc. Curând ajunge la mine datorită provocării de pe un alt grup.

      • Multumesc! am citit-o într -o zi. O carte superma care m-a surprins încă de la început. Abia astept sa citesc vol 2.

  2. Suuuuuper!!! Atât de alerta și interesantă recenzia ca deja sunt curioasa cum va fi cartea. Ce sa zic? Cartea are un subiect interesant care te face sa nu o mai lași din mâna.

    • Mă bucur că îți place recenzia mea Geo, iar cartea e intr-adevăr din genul cărora se citesc pe nerasuflate! Și subiectul, și stilul cărții, personajele, dialogurile, întorsăturile de situație, toate o recomandă ca o lectură deosebită și foarte captivantă.

  3. Balan Daniela on

    o carte interesanta , recenzia am citit-o cu sufletul la gura ! felicitari Oli pentru recenzia tentanta si captivanta

    • Multumesc Daniela! E o carte foarte captivanta, n-o poti lasa din mana pana la final, plus ca ofera si niste teme de gandire. Ti-o recomand!

  4. Nu. N-am reusit sa intru decat de pe laptopul fiicei mele, dar macar sunt fericita ca am putut accesa blogul si ca macar seara pot intra aici. Multumesc Tyna, pentru toate indrumarile si promptitudinea cu care mi-ai ascultat oful. Sper sa-i dau de cap si telefonului, extesia mainii mele drepte. Inca o data, multumesc pentru minunata recenzie si pentru votul de incredere. O seara placuta.

    • Cu drag! Mă bucur că ai reușit să intri. Mulțumesc, o seară plăcută și ție!

    • Ma bucur ca ai reusit sa intri din nou pe site! Sper sa se rezolve problema si pe telefon.

  5. Am citit aceasta carte cu emotie si incantare. O poveste superba dar cu un final pe care nu l-am asteptat!Acum astept cu mare nerabdare vol 2 si sunt cu gandul la Raisa si la Race.O fata puternica,incapatanata si un baiat de baiat!Spre final, Race a reusit sa ma supere putin dar îl iert…..si eu mai sunt geloasa uneoriO carte in care gasesti tot ce vrei!
    Felicitarile mele Nieves,mi-ai incantat sufletul!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: