Sunt aici de Clelie Avit, Editura Rao – recenzie

27

Sunt aici (Je suis là

Clélie Avit

Editura Rao

Traducere: Oana-Alexandra Calen

220 pagini

Volumul lui Clélie Avit, distinsă cu Premiul Nouveau Talent 2015, ilustrează povestea  unei iubiri profunde.
Elsei nu-i mai este frig, foame, teamă după ce a intrat în comă  în urma unui accident montan. Ea e în camera 52.
Thibault şi-a pierdut toată încrederea în ziua în care fratele lui a accidentat cu maşina două adolescente şi a fost internat la acelaşi spital cu Elsa, în camera 55. Într-o zi, Thibault intră din greşeală în camera Elsei. Şi iată-l începând, brusc, să-i vorbească, fără să aştepte răspuns. Ceea ce el nu ştie e că pentru Elsa totul s-a sfârşit, nu se va mai trezi vreodată. Însă, în timp ce medicii, prietenii şi familia vor să o deconecteze de la aparate, Thibault construieşte o relaţie cu Elsa, convins că ea îl aude. E chiar atât de disperat? Sau a descoperit la ea ceea ce nimeni n-a văzut?
„Romanul-fenomen care a emoţionat lumea întreagă.“ Editura JC Lattès
„Povestea unei iubiri improbabile sau miraculoase. Un amestec între filmul Sub aceeaşi stea (Nos étoiles contraires, 2014) şi Frumoasa din pădurea adormită.“ Jeanne de Ménibus, Elle booknode.com

Sunt aici este o carte răvășitoare, emoționantă până la lacrimi, despre greșeli și consecințele lor, despre optimism, speranță și o iubire atât de profundă încât poate dărâma orice obstacole sau prejudecăți, făcându-te să crezi în miracole și magia unui nou început.
”Toată lumea credea că e imposibil. A venit un imbecil care n-o știa și care a făcut-o.” – Marcel Pagnol
Cum ar fi să descoperi că ești prizonieră în interiorul propriului corp, fără posibilitatea de a comunica cu lumea exterioară, și să auzi că cei din jur încep să renunțe la tine, convinși că numai aparatele te țin în viață?
Din fericire, miracolele există uneori, înfăptuindu-se prin intermediul oamenilor, iar scăparea poate veni de unde nu te aștepți.
Elsa este o tânără de treizeci de ani, specialistă în studiul ghețarilor. O pasionată înfocată a drumețiilor montane, Elsa făcea adesea ascensiuni împreună cu un grup de prieteni. În urmă cu douăzeci de săptămâni un accident nefericit s-a produs, iar Elsa a căzut într-o prăpastie, fiind adusă la spital în stare de comă.

În urmă cu șase săptămâni însă, Elsa s-a trezit, recăpătându-și toate amintirile și auzind zgomotele din jur. Din păcate, nu poate comunica în niciun fel cu cei din jur, simțindu-se ca și cum ar fi în gazdă în propriul corp.
”Sunt un cocon gol. Nu, locuiesc într-un cocon gol. O crisalidă găzduită într-un cocon, asta e, poate, mai drăguț. Aș vrea să ies de aici, ca să spun că am fost captivă în acest înveliș protector, o vreme.”
Thibault este un bărbat de treizeci și patru de ani, cu o slujbă în domeniul ecologiei. Thibault fusese mereu serios și responsabil, spre deosebire de fratele lui Sylvain, care nu luase niciodată lucrurile prea în serios. Iresponsabilitatea lui Sylvain, care se urcase beat la volan, a costat viața a două adolescente, iar Thibault nu-l poate ierta. Deși o însoțea săptămânal pe mama lui când venea în vizită la fratele lui, el refuza să intre în salonul acestuia și să-i vorbească.
Într-una dintre dăți însă, Thibault intră din greșeală în salonul Elsei. Este intrigat de tânăra care zăcea pe pat, înconjurată de o încrengătură de fire și începe să adune informații despre ea.
Împins de un impuls irezistibil, Thibault începe să vină tot mai des în salonul Elsei și să petreacă timpul cu ea, vorbindu-i și stând alături de ea.
Bunul lui prieten Julien realizează cel mai bine de ce simțea Thibault nevoia să facă acest lucru. Cu inima frântă după ce se despărțise de iubita lui Cindy după o relație de șase ani, descoperind că aceasta îl înșela, Thibault primise o lovitură cumplită când fratele lui făcuse acel accident.
”- Toată lumea are o inimă, Thibault. Rămâne de văzut ce facem cu ea. A ta e spartă în mii de bucăți după povestea cu Cindy. Și într-un milion după povestea cu fratele tău. Îți spui că, dacă ai face ceva ca s-o trezești pe fata de la spital, asta te-ar ajuta să mai lipești la loc câteva bucăți.”
Cu un suflet bun și generos, Thibault suferea cumplit și se simțea copleșit de vină pentru fapta iresponsabilă a fratelui său, care provocase moartea a două suflete nevinovate.
”Refuz să-i găsesc scuze sau să accept o oarecare răscumpărare a păcetelor lui. Vreau să continui să-l detest. Dacă încetez să-l mai urăsc, înseamnă că-l iert și nu pot face așa ceva.”
Timpul petrecut cu Elsa venea ca o gură de oxigen necesară, alinându-i sufletul rănit.
”…. ea e semnalul luminos menit să mă aducă la țărm, după o călătorie în adâncuri. Mi-am găsit refugiul și e mult mai bine decât de scări, mult mai bine decât pe un scaun pe un hol lângă abisul în care s-a înfundat fratele meu.”
În același timp, pentru Elsa Thibault este ca o rază de speranță, însuflețindu-i momentele de singurătate. Neputându-l vedea, Elsa îl asociază mai multor simboluri.
”Thibault începe să râdă. Am impresia că e sunetul cel mai minunat pe care l-am auzit vreodată. Pe loc, îmi schițez acest râs în minte. Îl asociez unei flăcări scânteind, cu aripi aurii ridicându-se și coborându-se în jurul vocii lui. Cu fiecare râs, acesta luminează puțin câte puțin întunericul care mă înconjoară. Mă agăț de aceste aripi timp de o clipă. Când râsul lui se oprește, mă sting ca flăcările.”
”Thibault a apărut cu toate emoțiile lui, toate noutățile pentru mine. N-am reușit să-i asociez nicio culoare în mod special. A fost, pur și simplu, strălucitor și surprinzător. M-am oprit la un curcubeu. Mi s-a părut poetic. E mai bine decât restul, care devenea extrem de grețos.”
Deși Elsa reușește să declanșeze o reacție în aparate în timpul unei emoții mai puternice în prezența lui Thibault, acest lucru nu este de măsură să îi convingă pe doctori, care iau decizia de a o deconecta de la aparate, așteptând doar acordul familiei în acest sens, considerând-o un caz fără speranță, toată această discuție purtându-se în prezența Elsei, care asculta disperată cum i se hotăra soarta cu mult cinism. Cumplit!
Aflată într-o cursă contracronometru, Elsa începe să se concentreze tot mai mult pe ideea de a deschide ochii și a-l privi pe Thibault, singurul care credea cu tărie că ea este conștientă.
Va reuși ea oare acest lucru înainte de a fi prea târziu?
O carte profundă despre puterea magică a iubirii, cea care te face să speri că imposibilul poate deveni posibil…
”Reînchid pleoapele. E prea multă lumină. Le redeschid încet și, în acest moment, e în fața mea. Nu voi spune că-l preferam curcubeu, deoarece creierul meu nu reușește încă să interpreteze toate culorile vizibile. Știu doar că am reușit și cuvintele lui fac ecoul gândurilor mele:
  – Ești aici.
Sunt aici.”

Cărțile autoarei Clelie Avit pot fi comandate pe elefant.rolibris.rolibrarie.netcartepedia.ro

 

 

About Author

27 de comentarii

  1. Minunată recenzie, Tyna! Pe mine m-ai convins, vreau și eu sa citesc cartea! Un subiect dramatic!
    Îmi place foarte mult și coperta!

  2. Suna foarte tentanta recenzia, cu atat mai mult cu cat, de foarte mult timp n-am mai citit Rao.
    De trecut pe lista.

  3. Mariam Oana on

    Am auzit că acest roman este unul superb, recenzia ta m-a convins… Abia aștept să o citesc și eu.

  4. Felicitări, îmi place foarte mult recenzia. Abia aștept sa citesc si eu cartea! Sunt sigura ca este o carte pe gustul meu!

  5. un alt subiect interesant,felicitari pentru recenzie.Eu am cam ramas in urma cu noutatile,dar imi clatesc ochii cu recenziile voastre in speranta ca in viitor o sa le citesc si eu

  6. Gata, mi-am luat și eu cartea! Tentația a fost maxima, cu așa o recenzie. O s-o citesc cât de curând!

Spune-ți părerea!