Delicatese Literare
Recenzii

Taina stelelor de Dan Claudiu Tănăsescu, Editura Velvet Story – recenzie

Taina stelelor

Autor: Dan Claudiu Tănăsescu

Editura: Velvet Story

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 290

Dan Claudiu Tănăsescu (n. 26 aprilie 1938, Mogoșoaia) este medic, scriitor, publicist și politician român. Prieten bun cu Marin Preda, Fănuș Neagu, Mircea Micu și mulți alți scriitori români marcanți, Dan Claudiu Tănăsescu are un portofoliu impresionant de cărți, cele mai multe premiate și vândute într-un număr de exemplare de-a dreptul impresionant.

Dan Claudiu Tănăsescu își emoționează cititorii cu o poveste țesută de destin și culminată de vicisitudinile vieții, urmări ale unor alegeri și fapte necugetate. „Taina stelelor” este mărturia unor personaje care trăiesc cu speranța în suflet, înșelate sau împlinite de visurile lor. La veghea nopții, soarta lui Virgil Huțanu și a Feliciei se va schimba. Viețile celor doi nu sunt scăpate de tragedie și durere, însă când drumurile li se intersectează doar stelele le mai pot îndura suferințele.
Narată pe perspective, „Taina stelelor” este atât povestea unui cuplu, cât și povestea unui bărbat prins sub influența patimilor și a unei femei cu sufletul răscolit de neșansă și remușcări. Cu o sensibilitate puternică și evenimente marcante, romanul semnat de Dan Claudiu Tănăsescu impresionează până la lacrimi.

“Tramvaiul prindea viteză. Virgil alerga, ținându-se strâns de fierul lustruit. Din când în când, țopăind, căuta să-și strecoare măcar vârful pantofului printre sumedenia aia de picioare încălțate în te miri ce. Erau acolo cizme, bocanci, ghete și șoșoni, ba chiar și niște teniși murdari. Ca la cizmărie, nu alta! I-ar trebui și lui un loc cât măsoară o talpă. Dar nu găsea! De atâta trudă obosise. Deodată, mâinile vlăguite i se desfăcură de pe fierul înghețat, și trupul, ca luat de un vârtej, i se răsuci prin aer. Apoi, cu iuțeală, se prăbuși pe caldarâm. Un picior îi alunecă sub tramvai. Roțile remorcii trecură peste el, retezându-i-l. Se auziră o trosnitură și un țipăt scurt.”

Cu o copertă care invită imaginația pe cărări nebănuite și un sinopsis care te cutremură și te intrigă, “Taina stelelor” aproape că s-a cerut singură a fi luată la citit. Ceea ce am și făcut!
Este povestea lui Virgil Huțanu, un tânăr a cărui viață a fost schimbată complet de o invitație la o petrecere și de un tramvai.
O lectură în care emoțiile iau cu asalt cititorul, îl trec de la un pol la altul, îl îmbogățesc și la final, oferă o lecție de viață.
Cu un stil de scriere simplu, transmițând sentimente și senzații, nu doar întâmplări, autorul Dan Claudiu Tănăsescu are o muzicalitate a vremurilor trecute în frazarea sa, captând atenția cititorului chiar de la început.
Virgil este un băiat timid, care-și vede de treabă și de facultatea la seral, dorind să ajungă inginer. Dar la petrecere apare Tina…
“Își prinseră mâinile și își jurară că nu se vor desparți nicicând.”
Dintr-un băiat muncitor, odată cu amorul pentru Tina, se transformă intr-un petrecăret căruia începe să-i placă băutura și chiulul de la muncă…
Trece timpul și-l regăsim pe Virgil amețit bine așteptând tramvaiul. Încercând să se urce în el din mers, acesta fiind deja plin, are un accident și-și pierde piciorul de la genunchi… O imagine groaznică. Medicii nu au ce să îi facă.
Îl îngrijește cea pe care a tot necăjit-o în stație, o soră medicală pe nume Felicia.
“Taina stelelor” este o lectură ușoară, datorită stilului de scriere aproape că nu-ți dai seama când zboară paginile.
Autorul Dan Claudiu Tănăsescu ne ilustrează o societate de prin anii ‘80 – ‘90, prinsă între muncă și casă, este povestea clasei muncitoare, a celor care își duc traiul cu greu și a celor care se apucă de băutură datorită anturajului. Dar povestea își află începuturile în perioada de sfârșit a războiului, atunci când tânăra Felicia rămâne orfană.
“— Te-aș ruga numai să-mi aduci mâine o sticlă de coniac.
Fata s-a apropiat de patul lui și, așezându-se pe marginea tăioasă de fier, i-a prins mâna.
— Virgile, de ce nu te liniștești? Din pricina coniacului ți-ai pierdut un picior. Ai ajuns un infirm. O să trebuiască să porți proteză. Huțanu i-a strâns cu putere degetele firave și-a început să plângă. Hohotea zgomotos, descătușându-se poate de suferința ce se strânsese în el de atâtea zile. Dar mai plângea și din dorința de a o impresiona pe Felicia. Simțea un soi de plăcere să se simtă umilit, dar mai ales să stârnească milă în sufletul fetei.”
Feliciei i-au murit părinții și cele două surori în timpul razboiului, când a fost bombardat Bucureștiul. A crescut la orfelinat, a dus un trai destul de greu, dar acum este soră medicală.
Povestea ei cu Virgil este sortită eșecului încă de la început, după părerea mea. Dar, se încăpățânează să spere că acesta se va lăsa de băutură…
Viața alături de Virgil este dură, cu beții, plină de momente tensionate și câteva clipe de bucurie. Ea îl iubește chiar dacă el nu vrea să o ia de nevastă. Ba mai mult, când rămâne gravidă, acesta îi spune să facă avort.
Bineînțeles că lucrurile nu merg bine. Iar Virgil o bate până pierde sarcina și o lasă singură, plecând în treburile lui.
Romanul ne oferă povestea Feliciei din două perspective ce alternează — trecut și prezent, astfel că tabloul ilustrat de autor ne arată o viață plină de durere și tristețe, chinuită. Dar viața merge înainte cu bune și cu rele.
O lectură care te înfioară, te pune pe gânduri și te face să apreciezi bucuriile pe care ți le oferă viața.
Povestea Feliciei este departe de a se fi terminat, dar tânăra mai are multe de înfruntat până să descopere liniștea sufletească.
Personajul feminin este puternic, curajos, dispus să lupte cu greutățile și să îndure. Chiar dacă după pierderea sarcinii își pierde brusc bucuria de a trăi, Felicia continuă să-și ducă mai departe existența, de-o manieră robotică. Ani de zile nimeni nu o mai vede zâmbind, râzând cu atât mai puțin.
Ștefan, un tânăr ce lucra la Pitești ca inginer la una dintre uzine, o cunoaște pe Felicia prin intermediul Marcelei și a inginerului Didilescu. Este impresionat de tânăra care pare mereu absentă, tristă și firavă.
Soarta face în așa fel încât cei doi să rămână împreună atunci când tânăra se trezește, parcă, dintr-un vis și îl observă.
“— Pe ăștia nici dracu’ nu-i mai desface toată viața!
Dracul, acel încornorat plămădit de mințile noastre și născut în umbrele nopților, ce-l pomenim cu toții aproape în fiecare zi, avea să-și bage coada, încercând să-i despartă. Fuseseră așa de aproape de încercarea împielițatului, încât, după ce trecuse furia furtunii, s-au mirat că mai sunt încă împreună. S-au atunci în brațe cu putere și au zăbovit așa lipiți unul de altul, tăcuți, cu privirile acoperite de pleoapele din care picurau lacrimi fierbinți, legându-și pentru toată viața, pe care le-o mai lăsase timpul, sufletele în aceeași trăire.”
O lectură cu multe lecții de viață, cu emoții ce ne răscolesc și cu o poveste despre lupta pentru dreptul la un strop de fericire. “Taina stelelor” este o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească, fie și numai pentru a aprecia cu adevărat ceea ce este bun în viața noastră.
Avem parte de o poveste cu multe răsturnări de situație, cu lacrimi și apatie, dar și cu bucurii și momente de liniște sufletească.

12 Comments

Spune-ți părerea!