Delicatese Literare
Recenzii

Talismanul (seria Outlander partea a II-a) de Diana Gabaldon, Editura Nemira – recenzie

Talismanul – seria Outlander de Diana Gabaldon – recenzie

Talismanul (seria Outlander partea a II-a) (Dragonfly in Amber)

Diana Gabaldon 

Editura Nemira

Traducere: Maria Drăguț

880 pagini

0.5. Virgins – 2013
1. Călătoarea – Editura Nemira – Outlander – 1991 – recenzie
2. Talismanul – Editura Nemira – Dragonfly in Amber – 1992 – recenzie
3. Cercul de piatră vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Voyager – 1993 – recenzie vol.1 + recenzie  vol.2
4. Tobele toamnei vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Drums of Autumn – 1996 – recenzie vol.1 + recenzie vol.2
5. Crucea de foc vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – The Fiery Cross – 2001 – recenzie vol.1 + recenzie vol.2
6. Prin zăpadă și cenușă vol.1 + vol.2 – A Breath of Snow and Ashes – 2005 – prezentare vol.1 + prezentare vol.2
7. Ecouri din trecut – Editura Litera – An Echo in the Bone – 2009
7.5. The Space Between – 2013
8. Written in My Own Heart’s Blood – 2014
8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows – 2012
9. Go Tell The Bees That I Am Gone
A doua parte din seria OUTLANDER 
Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER
Claire Randall și-a ținut secret trecutul aproape 20 de ani. Dar acum se întoarce acolo unde a început totul, pe plaiurile misterioase ale Scoției, împreuna cu fiica ei. Acolo Claire plănuiește să-i dezvăluie totul: secretul cercului de piatra, secretul unei iubiri care traversează secole și adevarul despre Jamie Fraser – un războinic scoțian a cărui dragoste și curaj a făcut-o pe Claire să se întoarcă în timp și să rămână în epoca tulbure în care trăia el.
Călătoria ei fascinantă continuă la Curtea Franceză plină de intrigi și în Scoția, prin război și moarte, într-o încercare disperată de a-l salva pe bărbatul pe care îl iubește și pe copilul lor.
Diana Gabaldon este o povestitoare înnăscută… Paginile zboară singure când citești această carte.“ – Arizona Republic
O poveste puternică, ancorată în istorie și mit. Am iubit fiecare pagină.“ – Nora Roberts
Talismanul, cea de-a doua carte din seria Outlander, reușește să ne fascineze cu o combinație spectaculoasă de date istorice, intrigi, trădări, magie, ritualuri mistice, lupte crâncene, o galerie de personaje deosebit de interesante și, peste toate, o poveste de iubire puternică și pasională ce sfidează bariera timpului.
Cartea te provoacă să-ți pui întrebări bulversante referitoare la călătoria în timp. Oare o călătorie în trecut poate modifica dramatic prezentul pe care îl știai sau, din contră, prezentul în care ai trăit până în momentul întoarcerii în timp era așa și datorită acțiunilor tale din trecut? O întrebare extrem de dificilă, gen ”cine a fost mai întâi: oul sau găina?”, la care nimeni nu poate răspunde cu exactitate…
La sfârșitul primei cărți din serie, Călătoarea, i-am lăsat pe Claire și Jamie într-un cadru idilic, cu un aer încărcat de speranță, întrucât tocmai ce aflaseră că urmau să aibă un copil, Claire fiind însărcinată.
Începutul celei de-a doua cărți din serie, Talismanul, ne bulversează complet. Firul epic este povestit la persoana a treia de data aceasta, iar acțiunea se reia în anul 1968, când Claire și Brianna, fiica ei în vârstă de douăzeci de ani, vin în Scoția pentru a afla anumite informații istorice referitoare la supraviețuitorii unei lupte dramatice desfășurată la Culloden în anul 1745, ce pusese capăt Răscoalei Iacobite conduse de prințul Charles, armatele englezești conduse de ducele de Cumberland măcelărindu-i practic pe cei 2000 de scoțieni susținători al prințului Charles. În urma acelei lupte urmase o foamete cumplită, iar puținii supraviețuitori migraseră fie în Lumea Nouă, fie se târâseră din câmpii și mlaștini spre orașe, în căutare de hrană și locuri de muncă.

Ghidul lor va fi Roger Wakefield, născut MacKenzie, care își schimbase numele după ce fusese adoptat de unchiul său Reginald Wakefield, după ce părinții săi muriseră în război. Pe reverend și pe Roger i-am cunoscut în prima carte din serie în anul 1945, Roger având pe atunci cinci ani. Între timp, Roger devenise un reputat profesor de istorie la Oxford și venise la Inverness pentru a face ordine în hârtiile reverendului, după moartea acestuia, pentru a le putea dona unui muzeu.
Între Roger și Brianna se naște o atracție instantanee încă de la prima vedere, Roger fiind de-a dreptul fascinat de tânara cu temperament vulcanic, deosebit de înaltă, cu părul roșcat, pomeți bine conturați și ochi albaștri scânteietori. Este evident a cui fiică era.
Ce se întâmplase oare? De ce se întorsese Claire în timpul ei?
Încetul cu încetul, adunăm frânturi de informații. După trei ani de la dispariția sa misterioasă din anul 1945, Claire se întorsese pe neașteptate, dezorientată, confuză și, pe deasupra, și însărcinată! Deși Frank înghițise cu greu explicațiile ei, acceptase cu drag copilul, căruia îi fusese un tată deosebit de iubitor până la moartea sa în urmă cu doi ani. În tot acest răstimp cei trei trăiseră în America, unde Claire devenise un reputat medic chirurg.
Totuși, Claire nu-și putea găsi liniștea până când nu-și îndeplinea o datorie sfântă pentru ea, anume să-i dezvăluie Briannei cine era adevăratul ei tată, întrucât Jamie merita măcar atât…
”O adusesem pe fiica mea înapoi în Scoția, ea care avea oasele tari precum coastele munților Scoției, în speranța că cochilia ei era suficient de puternică încât să o protejeze, păstrând miezul ei la fel de deschis ca și până acum.
Însă propriul meu miez nu mai putea izola eul meu și nu mai aveam nicio cochilie care să mă apere de moliciunea provenită din interior. Nu mai știam cine sunt sau cine va fi ea; știam doar ce trebuie să fac.
Căci mă întorsesem și visasem din nou în aerul răcoros al Scoției. Și glasul din visul meu încă îmi mai răsuna în urechi și în inimă, în ritmul respirației adormite a Briannei.
– Ești a mea, spusese glasul. A mea! Și nu te voi lăsa să pleci.”
Momentul în care Claire găsește mormântul lui Jamie în curtea bisericii din St Kilda este deosebit de emoționant, iar inscripția de pe piatra funerară ”Soțul iubit al lui Claire” certifică practic urmele trecerii ei în trecut.
”-  ”Soțul iubit al lui Claire”, a citit ea. Da, l-am cunoscut, a mai spus, cu o voce atât de moale încât Roger abia o putea auzi. Eu sunt Claire. El a fost soțul meu.
Apoi și-a ridicat fața spre chipul palid și uluit al fiicei sale.
– Și tatăl tău.
Roger și Brianna o priveau muți și curtea bisericii a fost învăluită într-o tăcere mângâiată doar de foșnetul acelor de tisă de deasupra.”
Brianna suportă cu greu șocul, respingând complet ideea, întrucât pentru ea Frank fusese tatăl ei, pe care-l iubise nespus. Roger însă, deși complet uluit, pare să accepte cumva realitatea celor afirmate de ea, iar Claire începe să-și depene amintirile, acțiunea mutându-se în februarie 1744, în La Havre, Franța.
Evenimentele din trecut, relatate la persoana întâi din perspectiva lui Claire, sunt atât de veridic prezentate, susținute cu multe argumente istorice bine documentate despre personalități celebre ale vremii respective, intrigile de la curte, tradiții, ritualuri satanice, superstiții, alchimiști, leacuri și otrăvuri, astfel încât ai impresia că o pagină de istorie se scrie sub ochii tăi.
Întrucât Claire îi dezvăluise lui Jamie că răscoala iacobită va avea un deznodământ tragic, iar mii de oameni din clanurile scoțiene vor fi măcelăriți, cea mai bună cale pentru a preveni această nenorocire era să înăbușe răscoala din fașă, înainte de a porni. Pentru aceasta, cei doi au plecat în Franța, unde prințul Charles se afla în exil la curtea vărului său, regele Ludovic.
Jamie avea un văr acolo, Jared, care se ocupa cu comerțul de vinuri și care i-a primit cu brațele deschise, încredințându-i chiar conducerea afacerii sale lui Jamie, în timpul cât el urma să facă o călătorie de afaceri în Germania.
Chiar de la început, Jamie și Claire și-au făcut un dușman extrem de periculos – maleficul conte de Saint-Germain, căruia i-au ruinat un transport de marfă, nava acestuia trebuind să fie incendiată după ce Claire a dezvăluit faptul că unul dintre marinari ce fusese pe navă era bolnav de variolă.
Ca o paranteză, contele de Saint-Germain, un alchimist desăvârșit, adept al ritualurilor satanice, este un personaj extrem de controversat al istoriei, susținându-se chiar că ar fi descoperit secretul vieții veșnice, mai multe persoane susținând, de-a lungul timpului, că l-au întâlnit la un moment dat, de fiecare dată părând să aibă în jur de 45 de ani, astfel că nu se știe exact data nașterii și cea a morții sale. Pe acest personaj l-am mai întâlnit, de altfel, într-o trilogie fascinantă ce tratează tema călătoriilor în timp – Culorile dragostei de Kerstin Gier (Roșu de rubin, Albastru de safir, Verde de smarald).
Revenind la acțiunea cărții Talismanul, prințul Charles nu părea să aibă vreun gând de a porni vreo revoltă, complăcându-se în tot felul de acțiuni frivole, beții, petreceri și petrecând o grămadă de timp în compania amantei sale, Louise, soția prințului de Rohan, care rămăsese, de altfel, și însărcinată cu copilul său.
Totuși, toate acestea puteau fi doar o fațadă, astfel că Jamie petrece mult timp în compania lui încercând să-i afle planurile, interceptând în același timp scrisorile acestuia, pentru a descoperi dacă aveau mesaje codificate incluse în ele.

Pentru a-și îndeplini misiunea, Jamie trebuie să ia parte la ritualurile curții regelui Louis, luând-o și pe Claire la câteva petreceri, unde l-a întâlnit pe puternicul duce de Sandringham, un personaj cu un rol neclar în istorie, pe care Claire nu știe dacă să-l considere prieten sau dușman. Secretarul acestuia era Alexander Randall, fratele lui Jonathan Randall, dar care, spre deosebire de perversul și crudul lui frate, era extrem de sensibil și blând. Claire are un adevărat șoc însă când o cunoaște pe fina ducelui, Mary Hawkins, o tânără bună și blajină, în vârstă de cincisprezece ani ce venise în Franța trimisă de familia ei pentru a se mărita cu un lord bogat ce i-ar fi putut fi bunic, întrucât Claire știa din hârtiile pe care le studiase cândva cu Frank că aceasta se căsătorise cu Jonathan Randall în anul 1745, lucru ce părea imposibil acum, din moment ce Jonathan murise strivit în picioare de vitele dezlănțuite, după ce Jamie evadase din închisoare.
Un alt personaj secundar deosebit de interesant este Raymond – un spițer misterios, cu față de broască, ce deținea multe leacuri și otrăvuri, cunoscând de asemenea și tainele multor ritualuri magice. Raymond se va dovedi un prieten de nădejde pentru Claire, ajutând-o în câteva situații critice.
În afara evenimentelor sociale la care participa, Claire avea o grămadă de timp liber în care se plictisea astfel că, în momentul în care a aflat că în apropiere se afla un spital de caritate, L’Hopital des Anges, a dorit imediat să-și ofere ajutorul. Jamie a fost categoric împotrivă la început, în ciuda insistențelor ei, temându-se că ar putea să se molipsească de vreo boală cumplită, care i-ar fi putut pune în pericol integritatea fizică a ei și a copilului lor încă nenăscut. Totuși, realizând cât de mult își dorea ea acest lucru, în cele din urmă va ceda, mai ales după ce ea și-a petrecut o după-masă întreagă în compania lui Louise de Rohan, amanta lui Charles, după care a venit acasă complet epilată, oripilându-l pe Jamie. Spiritul mucalit al lui Jamie se va arăta din plin în replica prin care și-a dat acordul, punând însă în prealabil condiția să aibă permanent o gardă de corp care să o însoțească pe drumul de acasă la spital.
”- Nu știu dacă asta vreau să spun cu exactitate, a zis el, mestecându-și propriul terci cu un aer foarte serios. Dar cred că m-ar deranja mai mult decât dacă nu te-ai duce. Dacă muncești la spital, măcar n-o să-ți mai petreci ziua cu Louise de Rohan. Am impresia că sunt lucruri și mai rele decât să stai în compania cerșetorilor și borfașilor, a comentat el, îngrijorat. Cel puțin nu mă aștept să vii de la spital cu părțile intime jumulite ca la găini.
– Îmi voi da toată silința, l-am asigurat.”
Pentru Claire, munca la spital a fost ca o gură de oxigen necesară, fiind entuziasmată peste măsură să se simtă din nou utilă.
”- Ah, va să zică te-ai distrat!
– O, Jamie, a fost atât de plăcut să fac din nou ceva util! Am spălat podelele și i-am hrănit pe bolnavi cu terci, iar când sora Angelique se uita în altă parte, am reușit să schimb câteva bandaje murdare și să drenez un abces.
– Ah, bun, a răspuns el. Ți-ai amintit să și mănânci în toiul acestor frivolități?”
N-am putut să nu mă distrez citind cum Claire îi povestea cu lux de amănunte, în timpul mesei, tot ceea ce făcuse la spital, neobservând cum bietul Jamie se înverzea tot mai mult, neputând înghiți nimic.
”- (…) Nu vrei și tu o bucățică? m-am întrerupt pentru a-l întreba. E foarte bună.
Jamie a privit sceptic bucata de plăcintă pe care i-o țineam sub nas.
– Dacă tu crezi că te poți abține să îmi povestești despre unghii de la picioare gangrenoase suficient de mult timp cât să apuce îmbucătura să-mi ajungă în stomac, atunci da, vreau.
Într-un târziu am băgat de seamă paloarea obrajilor săi și nările strânse. Am turnat un pahar de vin și i l-am întins înainte de a mă întoarce din nou la farfuria mea.
– Și cum a fost ziua ta, dragul meu? am întrebat sfioasă.”
Acțiunile lor nu trecuseră însă neobservate și mai mulți dușmani pândeau din urmă, viața lui Jamie atârnând de un fir de păr într-o seară când a reușit să scape cu ajutorul unui băiețel de nouă ani, Fergus, ce fusese născut și crescut în bordel. Jamie îl ia sub protecția lui pe Fergus, spre imensa fericire a copilului, care reușise să-și păstreze o inocență înduioșătoare, în ciuda atrocităților la care fusese supus până atunci.
Un moment crucial se petrece în momentul în care Jonathan Randall apare din senin, ca și cum s-ar fi întors din morți pentru a-l bântui pe Jamie. De fapt, se dovedește că nu el murise strivit în picioare de vitele dezlănțuite, ci valetul lui.
Deși pentru Jamie reapariția acestuia îl aruncă în plin coșmar, fiind hotărât să-l omoare în duel, pentru Claire reprezintă o mare ușurare. Deși făcuse din toată inima acea alegere, rămânând alături de Jamie în loc să se întoarcă în timpul ei la Frank, totuși îl iubise din suflet pe acesta din urmă și nu suporta gândul că acesta n-ar mai fi existat, întrucât strămoșul lui murise înainte de a-l concepe. Doar inelul pe care acesta i-l dăduse la căsătoria lor îi alina momentele când îndoielile îi frământau sufletul, acesta fiind un adevărat talisman pentru ea, întărindu-i convingerea că, în ciuda celor întâmplate, bărbatul pe care-l iubise cândva va trăi.
”Patru luni de zile îl crezusem pe Randall mort și fără copii și mă temusem pentru viața lui Frank. Însă în toate aceste luni fusesem mângâiată de prezența inelului simplu, din aur de pe inelarul mâinii mele stângi.
Inelul geamăn al lui Jamie pe mâna dreaptă era un talisman în orele întunecate ale nopții, când îndoielile îmi înecau visele. Dacă încă mai purtam acest inel, atunci bărbatul care mi-l dăruise va trăi. Îmi spusesem asta de o mie de ori. Chiar dacă nu știam cum un bărbat mort fără moștenitori ar putea avea urmași, printre care și Frank; inelul era acolo, așa că Frank va trăi.”
Claire reușește să-i smulgă promisiunea lui Jamie că nu-l va ucide pe Jonathan până în aprilie 1745, dată în care era consemnată căsătoria lui cu Mary Hawkins.
Deși ura lui Jamie pentru Jonathan era imensă, având în vedere atrocitățile și perversiunile la care îl supusese acesta, totuși este de acord să facă târgul, motivația lui fiind de-a dreptul emoționantă: dacă lucrurile nu se vor termina cu bine, în cele din urmă, Claire să se poată întoarce la un bărbat care o iubea. O imensă dovadă de iubire și altruism!
”- Cred că nu se va întâmpla, Claire; cred că îl vom opri. Și dacă nu, tot nu cred că mi se va întâmpla ceva. Dar, dacă se va întâmpla, a șoptit sincer, dacă se va întâmpla, vreau să existe un loc în care să te duci; vreau să ai la cine să te duci dacă eu… nu voi putea avea grijă de tine. Și dacă nu pot fi eu, atunci va trebui să fie un bărbat care te iubește.
Mi-a strâns degetele și mai tare; cele două inele îmi săpau în carne, iar mâinile îi transmiteau încordarea.
– Claire, tu știi ce înseamnă pentru mine să fac asta – să-i cruț viața lui Randall. Promite-mi că, dacă va fi cazul, te vei întoarce la Frank.”

Evenimentele se precipită în perioada următoare, au loc mai multe întâmplări nefericite și întorsături dramatice de situație, Jamie și Jonathan ajung până la urmă să se dueleze, Jamie cruțându-i viața lui Jonathan dar rănindu-i grav bărbăția, lăsându-l în imposibilitatea de a procrea. Din nou, existența lui Frank este pusă sub semnul întrebării. Vom descoperi abia spre finalul cărții care a fost misterul care a dus la apariția lui Frank.
Pentru a-l salva pe Jamie de la spânzurătoare, la care urma să fie condamnat din cauza duelului, a venit rândul lui Claire să se sacrifice și umilească, cerându-i o favoare personală regelui Louis, cu toate consecințele ce decurgeau din aceasta…
Claire și Jamie se întorc în Scoția, întrucât condiția pusă de regele Louis pentru a-l ierta fusese ca el să părăsească Franța.
După o scurtă perioadă de acalmie petrecută la Lallybroch, proprietatea lui Jamie din Scoția, destinul lovește nemilos, sosind o misivă ce cuprindea declarația lui Charles de a pretinde tronul celor trei regate, la sfârșitul căreia erau trecute toate căpeteniile clanurilor scoțiene care își declaraseră loialitatea față de el, ultimul nume trecut fiind al lui Jamie, deși el nu-și dăduse  niciodată un acord în acest sens. Exista o singură soluție în situația dată, ca Jamie să i se alăture lui Charles și să-l ajute să câștige, în caz contrar soarta lui era oricum pecetluită, fiind declarat trădător de coroana britanică.
Deci, în ciuda eforturilor lor, se părea că istoria intra pe făgașul ce-i fusese predestinat…
Din acest punct de vedere este foarte interesantă întâlnirea pe care Claire o are cu Maisri, o clarvăzătoare cu un chip interesant, ușor asimetric, ca o pictură de Modigliani și în părul lung și negru care îi cădea liber peste umeri se zăreau fire albe, deși era evident tânără.
Reflecțiile acesteia subliniază faptul că, deși știi ce va urma, totuși nu poți face nimic pentru a schimba lucrurile.
”- De ce? De ce pot vedea ce se va întâmpla, dacă nu pot face nimic pentru a schimba ori a opri lucrurile? La ce e bun un dar precum acesta? Nici măcar nu e un dar, e un blestem nenorocit, deși nu am făcut nimic pentru a fi blestemată astfel!”
Darul clarviziunii pare că face parte dintr-un plan mai amplu, dar căruia nu-i știi toate ramificațiile…
”- Te-ai gândit vreodată că poate nu propriul destin te face ceea ce ești? Că poate ai darul vederii ori putere doar pentru că ele sunt necesare altcuiva și că nu au nimic de-a face cu tine – doar că tu le ai și trebuie să suferi pentru asta. Te-ai gândit?”
Cu toate acestea, câteodată se pare că poți schimba ceva. Maisri îi dezvăluie că, având o viziune cu un tânăr înconjurat de ape verzi și alge, îl prevenise pe socrul acestuia, care îi stricase barca, salvându-i viața în timp ce ceilalți pescari cu care trebuia să plece muriseră în timpul unei furtuni. Vorbele lui Maisri îi alimentează un fir de speranță lui Claire la gândul că, totuși, poate soarta nu e chiar bătută în cuie…
”- Deci se poate întâmpla, am spus în șoaptă. Uneori.
– Uneori, a spus ea, încuviințând din cap, cu privirea încă ațintită spre pământ.”
Însă, în ceea ce privește răscoala iacobită, lucrurile au mers exact cum era prevăzut, nimic neputând împiedica cursul știut al istoriei…

Iar când a devenit evident că deznodământul tragic al bătăliei de la Culloden se va produce în cele din urmă, iar Jamie și oamenii lui urmau să se afle prin forța lucrurilor chiar în inima luptei, Jamie i-a cerut lui Claire să se țină de promisiunea făcută cândva și să se întoarcă la Frank, miza fiind siguranța copilului lor nenăscut, rostind însă o promisiune solemnă și o declarație impresionantă de dragoste în același timp!
”- Te voi găsi, mi-a șoptit la ureche. Îți promit. Chiar dacă trebuie să îndur două secole de purgatoriu, două sute de ani fără tine, atunci asta să fie pedeapsa mea, pe care am primit-o pentru crimele mele. Căci am mințit, am ucis și am furat, am trădat și am înșelat. Dar există un lucru care trebuie să atârne în balanță. Când voi sta înaintea lui Dumnezeu, voi avea un singur lucru de spus, pentru a cântări împotriva celorlalte.
Vocea i-a scăzut până a devenit o șoaptă și brațele i s-au strâns în jurul meu.
– Doamne, mi-ai dat o femeie rară și, Doamne, cât am iubit-o!”
În ultima parte a cărții ne întoarcem din nou în anul 1968, unde avem parte de o nouă surpriză de proporții. Cercetând arborele genealogic al lui Roger, Claire descoperise că strămoșul acestuia era chiar copilul lui Geillis Duncan și Douglas MacKenzie!
Iar Claire ajunsese la Inverness chiar înainte de momentul trecerii în timp al lui Geillis. Din nou, alegerea este deosebit de dificilă. Dacă o împiedica pe Geillis să facă saltul în timp, existența lui Roger era pusă sub semnul întrebării, în caz contrar Geillis urma să ardă pe rug.
Pentru a doua oară, s-a dovedit însă că este imposibil să rescrii o pagină de istorie…
Cartea se termină cu o informație complet bulversantă. Din documentele istorice consemnate, reieșea faptul că Jamie nu murise în timpul bătăliei de la Culloden.
Ce se întâmplase oare cu el? Claire și Jamie vor mai avea vreodată șansa de a se întâlni?
Răspunsul îl vom afla abia în următorul volum din serie – Cercul de piatră, pe care abia aștept să îl citesc pentru a afla ce alte aventuri incredibile le sunt rezervate eroilor noștri!

 

Am menționat cartea în Top 10 cărți pline de forță scrise de femei

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.roelefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.rocarturesti.ro, emag.ro, librariadelfin.rolibrex.ro

Recenzii și prezentări cărți Diana Gabaldon

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți cu scoțieni

16 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *