Delicatese Literare
Recenzii

Tărâmul verii de Hannu Rajaniemi, Editura Nemira, Colecția Armada – recenzie

6 aprilie 2021 /12 Comments

Tărâmul Verii

(Summerland – 2018)

Hannu Rajaniemi

Editura Nemira

Colecția Armada

Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu

Nr. de pagini: 296

An apariție: 2021

SCIENCE FICTION – THRILLER – ISTORIE ALTERNATIVĂ

Născut și crescut în Finlanda, HANNU RAJANIEMI trăiește acum în Scoția, la Edinburgh, unde este director fondator al unei firme de consultanță financiară, ThinkTank Maths. Deține titlul de doctor în fizică matematică al Universității din Edinburgh. Vorbind mai multe limbi de la o vârstă fragedă, Rajaniemi scrie science-fiction în limba engleză. A publicat seria JEAN LE FLAMBEUR – The Quantum Thief (Hoțul cuantic, Nemira, 2015), The Fractal Prince (Prințul fractal, Nemira, 2016) și The Causal Angel (Îngerul cauzalității, Nemira, 2017).

Moartea e doar începutul. Crima e irelevantă.

În 1938, moartea nu mai e capătul vieții. Dimpotrivă, este o continuare în altă dimensiune, pentru că oamenii au descoperit viața de apoi. Imperiul Britanic s-a extins până la Tărâmul Verii, o metropolă pentru cei recent decedați. Dar Britania nu e singura care vrea puterea în viața asta – și în următoarea. Spionii sovietici sunt și ei acolo, cu tehnologia potrivită pentru a construi un nou zeu.

Agenta Rachel White nimerește în miijlocul unui complot și trebuie să facă imposibilul: să prindă un om care e deja mort.

„Se citește ca John le Carré, dacă acesta ar fi consumat LSD înainte să scrie Cârtița.“ – NPR

„Conspirații și intrigi tipice romanelor cu spioni, dar cu un fundal extrem de ingenios.“ – Chicago Tribune

„Incredibil de originală. O lume fascinantă. Ar trebui să le placă și cititorilor de fantasy și celor care se bucură de istorii alternative având ca fundal al Doilea Război Mondial.” – Booklist

„Hannu Rajaniemi, încoronat regele cyberpunk-ului și nanoficțiunii, scrie un science fiction menit să devină un clasic, despre o lume unde spiritualitatea a fost codificată și moartea cucerită.” – Wall Street Journal

„Pentru cei care vor un experiment de gândire combinat cu complexitățile unui Război Rece, aceasta este o poveste de spionaj cu o premiză intelectuală fantastică.” – SFFWORLD

„Tărâmul verii”, de Hannu Rajaniemi, pe care l-am găsit pe stoc pe libris.ro, e o călătorie literară în patru dimensiuni. În primul rând, este un roman de spionaj, însă protagoniștii și cadrul de desfășurare sunt cu totul aparte. Aici intervine a doua dimensiune, paranormalul, care nu este nici el înscris în tipicul cunoscut, ci aduce elemente SF. În fine, a patra dimensiune este cea a ficțiunii istorice alternative, autorul alegând să își plaseze acțiunea în tumultuoșii ani ’30 ai secolului trecut. 
 
Nu degeaba am menționat cele patru dimensiuni: în roman, lumii 3D în care trăim și pe care o cunoaștem i se alătură o a patra, lumea celor de dincolo de moarte, exemplificată în primul rând prin Tărâmul Verii, aceasta fiind doar porțiunea explorată conștient de omenire la acel moment, ea fiind mult mai vastă și ascunzând nenumărate secrete.
 
Romanul este o ficțiune speculativă care pornește de la premisa că, la un moment dat, un contact a putut fi stabilit între cei aflați de o parte și de alta a pragului numit, generic, moarte, iar cu ajutorul unor invenții spiritele au reușit să oprească procesul natural pe care îl numeau Destrămare, unde toate amintirile erau lăsate în urmă, iar sufletul se pierdea într-un infinit necunoscut. Acestea reușeau așadar să-și păstreze aproape intacte personalitatea și amintirile, dar și privilegiile sociale, rămânând în apropierea planului terestru, într-un plan învecinat, care a fost numit Tărâmul Verii. Acest lucru era însă posibil în primul rând pentru cei care dețineau un Tichet, aceștia fiind, evident, cei bogați, puternici, nobili sau care jucau un rol important în desfășurarea evenimentelor: membri de elită ai armatei sau serviciilor secrete.
 
Accentul este pus pe Curtea Imperială Britanică, care se împărțise în două: Curtea Verii, cu membrii ei eterici, trecuți de pragul morții și Curtea Iernii, cei încă aflați de această parte. Fiecare Curte avea ramura ei de servicii secrete, care colaborau pentru binele Coroanei, dar care, așa cum se întâmplă, se aflau adeseori în postura de rivalitate.
 
Cadrul istoric este setat în timpul Războiului Civil din Spania, unde atât britanicii, cât și sovieticii încearcă să își dispute supremația puterii în zonă. Germanii sunt lăsați de data aceasta în umbră. Rușii au un alt model de viață de dincolo: în loc de Tichet pentru o nouă societate, sufletele se contopesc într-un soi de Dumnezeu creat pe cale artificială, pornind de la Lenin, o mașinărie spirituală denumită Prezența și care deja a căpătat câteva milioane de suflete. Oricum ar fi, modul în care oamenii priveau moartea s-a schimbat pentru totdeauna, iar meritocrația împinge pe mulți dintre cetățeni să caute să își procure Tichetul care le poate oferi continuarea aproape neschimbată a vieții.
 
Cei din Tărâmul Verii comunică prin ectofoane, au o mulțime de device-uri specifice, uneori vizitează lumea celor vii folosindu-se de mediumuri plătite în acest scop sau de păpuși Edison. Războiul s-a schimbat și el, au apărut noi arme monstruoase, bazate pe ectoplasmă.
 
Autorul a creat un cadru complex pentru un roman de sine stătător, din care nu v-am relevat decât o mică parte, pentru a înțelege decorul în care își plasează eroii.
 
Cei doi protagoniști sunt Rachel White, membră a SIS (serviciul de informații britanic), soția lui Joe White, un veteran de război și Peter Bloom, spion de pe Tărâmul Verii, cu studii superioare de matematică. Rachel află de la un rus dezertor că printre spionii Curții Verii se află un agent dublu, care lucrează în paralel pentru sovietici. Acesta pare să fie nimeni altul decât Peter Bloom, aparent de neatins din anumite motive care privesc descendența lui. Devastată de pierderea sarcinii și de distanțarea dintre ea și Joe, cauzată de amintirile acestuia din război, pornește să investigheze această pistă, hotărâtă să îl demaște pe agentul dublu. Bloom însuși are motivele lui să joace acest joc periculos, care ni se dezvăluie pe parcurs.
 
Așadar, începe o cursă plină de acțiune alertă, avându-i în centru pe cei doi agenți. Capitolele prezintă, alternativ, cele două puncte de vedere: al lui Rachel și al lui Peter. Atmosfera este eminamente britanică, personajele conturate interesant și chiar reușit, luând în considerare că aparțin nu doar sexelor opuse, dar și unor mentalități diferite. Situația se complică din ce în ce, mai mulți membri ai Curților Iernii și Verii ajung implicați, precum și agenți dubli de diferite naționalități și cu diverse scopuri și interese. Miza este mult mai mare decât o arată aparențele: în joc se află întregul Tărâm al Verii și tot ce omenirea a obținut escaladând pragul morții, dar dincolo de acest Tărâm se află mult mai multe mistere.
 
După părerea mea, Hannu Rajaniemi a creat un roman de ficțiune speculativă reușit, interesant, cu idei puse în schemă original și cu un stil nepretențios, de roman tipic de spionaj. O lectură antrenantă, plăcută, în special pentru fanii genurilor menționate mai sus. Eu vă invit să o descoperiți!
 
„Rachel recunoscu câteva chipuri: Anthony Blunt, Tim Milne, Victor Rothschild, Richard Brooman-White – ofițeri mai tineri de la Curtea Iernii, care sorbeau toți din vin roșu sau băuturi mai tari și erau angajați în conversații animate.
Un contingent mai mic din Curtea Verii se strânsese lângă pianul cu coadă de lângă fereastră, purtând corpuri închiriate; la reunirile Grupului nu participau păpuși Edison. Noii Morți recurgeau frecvent la mediumuri ce semănau cu fostele lor trupuri, însă Rachel îl întâlnise pe Bloom doar o singură dată, pentru scurt timp, pe când era viu, și nu era sigură că-l va putea recunoaște după mediumul pe care și-l alesese. În tot cazul, aceste corpuri închiriate arătau identic, ca niște păsări exotice în haine de seară, măști venețiene albe sau negre și cununi ale spiritului cu creste metalice.”
 
„Cu ani în urmă, la Cambridge, chiar înainte ca mașina lui Unschlicht să fi terminat de scris răspunsul – PE DOWNING STREET –, Peter știuse deja că  era adevărat. Iar asta însemna că el fusese mințit întruna încă de la naștere.
Îl privise pe Unschlicht fără un cuvânt, cu lacrimi în ochi. Filozoful zâmbise trist.
– Nimic nu este mai dificil decât să nu te autoamăgești, domnule Bloom, rostise el. După prelegerea aceea, când m-ai urmărit, am crezut că ai putea fi deschis spre a nu te lăsa amăgit. Se pare că am avut dreptate.
Îl strânsese de umăr.
– Nu te îngrijora. Dacă îți este teamă de adevăr, asta nu înseamnă decât că nu cunoști întregul adevăr, aidoma unei muște care nu știe că este captivă într-un borcan. Însă, împreună, noi putem găsi ieșirea – și tu, și eu… și ea.
Arătase mașina.
– Desigur, dacă vrei s-o mai întâlnești.”

Cartea „Tărâmul verii”, de Hannu Rajaniemi poate fi achiziziționată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Armada

S-ar putea să-ți placă...

Promisiuni de catifea de Jude Deveraux, Seria de Catifea, Editura Miron – recenzie

7 februarie 2020

Violetele sînt albastre de James Patterson, Editura Lider – recenzie

19 septembrie 2018

John Rain. Prima misiune în Tokio de Barry Eisler, Editura Meteor Press – recenzie

21 octombrie 2020

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *