Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, Editura Humanitas Fiction – recenzie

27

Tatuatorul de la Auschwitz

(The Tattooist of Auschwitz – 2018)

Heather Morris

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

An aparitie: 2018

Nr. pagini: 312

Traducător: Luana Schidu

Un milion de exemplare vândute în nouă luni de la apariție, între ianuarie și septembrie 2018 • Romanul cel mai bine vândut în Marea Britanie și Irlanda în 2018 • Bestseller în SUA, Canada, Australia, Africa de Sud, Olanda, Portugalia, Ungaria etc. • 25 de săptămâni în top 10 Sunday Times • Bestseller Amazon, New York TimesSaturday TimesThe Irish TimesThe Northern Eco • Carte tradusă în peste 35 de țari • În curs de adaptare TV.
HEATHER MORRIS s-a născut la Te Awamutu, în Noua Zeelandă. Și-a început studiile universitare la Canterbury University, în 1986, iar după ce s-a mutat în Australia, la Melbourne, le-a finalizat la Monash University, în 1991. Din 1995 până în 2017 a lucrat în cadrul Departamentului de asistență socială al Monash Medical Centre din Melbourne. În 1996 s-a înscris la un curs pentru scenariști profesioniști la Australian College of Journalism. A urmat apoi mai multe workshopuri și seminare de scenaristică, atât în Australia, cât și în Statele Unite.
În 2003 l-a cunoscut pe Lale Sokolov și prima formă a poveștii lui s-a constituit într-un scenariu cu care Heather Morris a câștigat International Independent Film Awards în 2016. Impulsionată de succesul avut și de părerile celor care au citit scenariul în cadrul competiției, l-a rescris ca roman. Apărut în ianuarie 2018, Tatuatorul de la Auschwitz (The Tattooist of Auschwitz) cunoaște un succes fulminant, fiind nominalizat în Marea Britanie la prestigiosul Specsavers National Book Award.
Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gita.
„Această carte va fi citită și peste o sută de ani.“ – Jeffrey Archer
„Istoria lui Lale și a Gitei demonstrează că nu există loc pe lume în care iubirea să nu poată învinge.“ – Il Mattino
„Un roman vindecător despre dragoste și altruism.“ – The Times Literary Supplement
„Tatuatorul de la Auschwitz spune povestea adevărată a lui Lale și a Gitei Sokolov, doi evrei slovaci, doi oameni obișnuiți care au trăit în vremuri ieșite din comun, cărora li s-au luat libertatea, demnitatea, familiile, și chiar și numele le-au fost înlocuite cu numere.“ – The Irish Times
Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris este o carte profundă, cutremurătoare și deosebit de emoționantă, care îți atinge toate coardele sufletului. Este o carte cu atât mai impresionantă cu cât este inspirată dintr-un caz real.
Povestea de dragoste dintre Lale și Gita este înduioșătoare și cu totul aparte, demonstrându-ți că, inclusiv în cele mai crâncene și precare condiții, iubirea poate triumfa…
Perioada evocată în carte este una dintre cele mai teribile și mai întunecate din istoria omenirii. Este extrem de revoltător ceea ce s-a întâmplat în lagărele de concentrare. Cele mai malefice trăsături ale caracterului uman au ieșit la suprafață, iar ceea ce au putut să le facă unii oameni unor semeni ai lor a depășit orice graniță – torturi, mutilări, umiliri, batjocură, omoruri la întâmplare. Lipsiți de orice fel de constrângere, înăbușindu-și orice sentiment de milă sau compasiune, încurajați de spiritul de turmă, întrucât și camarazii lor procedau la fel, ofițerii SS au ajuns să se creadă un fel de Dumnezei, cu drept de viață și de moarte asupra prizonierilor, pe care-i tratau mai rău decât pe niște animale.
Cruzimea acestora nu avea limite, iar prizonierii trăiau în permanență ”cu sabia deasupra capului”, neștiind dacă aveau să mai fie în viață sau nu peste cinci minute. Moartea putea veni rapid și în chinuri, mulți dintre prizonieri fiind trimiși direct spre camerele de gazare, după o triere sumară și arbitrară la sosirea în lagăr.
”Cercetează din ochi sutele de noi prizonieri adunați aici. Băieți, bărbați tineri, toți cu groaza întipărită pe chip. Ținându-se unii de alții. Îmbrățișându-se pe ei înșiși. SS-iști și câini îi mână ca pe niște miei la tăiere. Ei se supun. Astăzi se va hotărî dacă vor muri sau vor trăi.”
Pentru alți prizonieri, moartea survenea fulgerător, fără măcar să știe ce i-a lovit, fiind omorâți din motive inumane, revoltător de absurde, fie că un ofițer SS se plictisea și dorea să se distreze, fie era nervos și își descărca nervii secerând vieți nevinovate, fie te miri din ce alt motiv stupid…
Cei care aveau ”norocul” să rămână în viață își trăiau fiecare zi în tensiune, conștienți că aceasta ar putea fi și ultima. În plus, umilințele la care erau supuși erau diverse, iar pericolele ce planau deasupra lor de-a dreptul înfricoșătoare. Până și un zâmbet îți putea atrage o palmă peste față. A te bucura văzând un avion american pe cer era o crimă cumplită, ce se cerea aspru pedepsită, ”vinovații” fiind doborâți pe loc de o rafală de gloanțe… Simplul fapt că nu ți-ai plecat privirea la timp putea avea consecințe groaznice, un biet prizonier atrăgându-i fără voia lui atenția torționarului Mengele, scăpând ulterior cu viață, dar castrat…
De departe cea mai cutremurătoare scenă este cea în care Lale, eroul cărții, ajunge la un moment dat în camera de gazare, iar descrierea a ceea ce a văzut acolo te sfâșie pur și simplu pe dinăuntru, știind că nu este vorba de o ficțiune, ci de ceva ce s-a întâmplat aievea – o piramidă umană formată din cadavre cu ochii goi și cu membrele contorsionate, înconjurată de o baltă de sânge, vomă și fecale.
Indiferent cât ne-ar tulbura, toate aceste fapte trebuie cunoscute și povestite mai departe generațiilor următoare, pentru a preîntâmpina orice alte tentative de acest gen. Cine nu cunoaște istoria, riscă să o repete…
Însă, paradoxal sau nu, tot atunci au ieșit la suprafață și cele mai frumoase trăsături ale caracterului uman: bunătatea, altruismul, empatia, solidaritatea, mila, renunțarea la prejudecăți, iubirea necondiționată și, mai ales, speranța – acel sentiment magic care îți dă forța să mergi mai departe chiar și atunci când totul pare definitiv pierdut…
Riscându-și propriile vieți (și uneori chiar pierzându-le), mulți prizonieri au sărit în ajutorul altor prizonieri, pentru a-i salva de la moarte sau a le face viața mai ușoară.
”Cine salvează o viață, salvează întreaga lume!”.
Sunt multe exemple în acest sens în carte, vă las plăcerea să le descoperiți.
Interesant de remarcat este și prietenia care ia naștere între evreul Lale și un grup de țigani, fiecare parte recunoscând sincer că, dacă s-ar fi întâlnit în afara lagărului, s-ar fi evitat reciproc.
”- Știți, într-o altă viață n-aș avea nimic de-a face cu voi. Probabil m-aș feri de voi sau aș traversa pe trotuarul celălalt dacă v-aș vedea apropiindu-vă.
Pentru câteva clipe se lasă tăcerea, apoi unul dintre oameni spune deodată:
– Ehei, Tätouvierer, într-o altă viață nici noi n-am fi vrut să avem nimic de-a face cu tine. Am fi traversat primii strada!”
Lale, personajul principal al cărții, este un luptător și un supraviețuitor, reușind să scape de moarte, ca prin urechile acului, de mai multe ori, fapt ce l-a făcut pe un ofițer SS să constate la un moment dat că Lale, întocmai ca și pisica, avea mai multe vieți.
Lale se oferise voluntar să plece să muncească în lagăr, pentru a-și proteja membrii familiei lui.
După o călătorie în condiții inumane cu trenul, în momentul în care ajunsese în sfârșit la destinația lui – Auschwitz, Birkenau, Lale își făcuse singur promisiunea că va face orice să supraviețuiască, întrucât viața lui era mult prea prețioasă pentru a și-o lăsa acolo.
Pe lângă tenacitatea și pofta lui impresionantă de viață, e drept că a avut și noroc de mai multe ori.
Pepan, un francez inimos, i-a propus, încă de cum a ajuns în lagăr, să fie ajutorul lui ca Tätouvierer, adică persoana care le imprima pe piele numerele de identificare ale deținuților. La scurt timp după aceea, Pepan a dispărut fără urmă și fără nicio explicație, Lale ajungând principalul Tätouvierer. Pepan nu era singurul caz de acest gen. Disparițiile misterioase și inexplicabile ale multor persoane întrețineau atmosfera de teroare și neliniște din lagăr.
Pretextând că era în exercițiul misiunii sale, purtând în permanență o servietă asupra lui, Lale a reușit să se deplaseze mai ușor prin lagăr și să realizeze contacte cu cei de afară, făcând mai multe trocuri în natură. Astfel, în schimbul diamantelor și pietrelor prețioase, pe care i le furnizau deținutele care triau hainele deținuților, Lale obținea mâncare și alte bunuri, pe care le împărțea cu generozitate și altor deținuți.
Pe Gita, cea care avea să devină marea iubire a vieții lui, a cunoscut-o în momentul în care i-a tatuat numărul pe mână, fiind fascinat de profunzimea ochilor ei, inima începând să-i bată nebunește, iar pământul părând că s-a cutremurat.
”Când termină, îi ține brațul o clipă mai mult decât e necesar, privind-o în ochi. Zâmbește slab, chinuit. Ea îi răspunde cu un zâmbet și mai slab. Ochii ei dansează însă în fața lui. Privindu-i, inima lui pare că se oprește și totodată începe să bată pentru prima oară, bubuind, aproape amenințând să-i sară din piept. Se uită în jos și pământul i se clatină sub picioare.”
Cu tenacitatea, ingeniozitatea, optimismul și curajul care-l caracterizau, Lale a sfidat imposibilul, reușind să stabilească mai multe întâlniri cu persoana iubită, ba chiar să își consume dragostea.
”- Ba da! O să existe un mâine și pentru noi. În noaptea în care am ajuns aici mi-am jurat că o să supravițuiesc acestui infern. O să supraviețuim și o să ne facem o viață în care vom fi liberi să ne sărutăm când vrem, să facem dragoste când vrem.”
Vă las să descoperiți singuri în carte cum s-au desfășurat evenimentele.
Ultima parte a cărții este plină de dramatism, viața lui Lale atârnând de mai multe ori de un singur fir de păr. Norocul a fost însă de partea lui, iar Lale a avut marea șansă de a o reîntâlni pe Gita după eliberare, căsătorindu-se imediat cu ea.

Epilogul cărții ne aduce amănunte deosebit de interesante despre evoluția personajelor după terminarea războiului. Lale s-a dovedit același întreprinzător talentat și, mai mult decât atât, un vizionar. Realizând riscul pe care-l pândea de a fi judecat ca și colaboraționist, a emigrat în Australia împreună cu soția lui.
Nu toți au avut însă aceeași șansă, din păcate pentru unii deținuți suferințele continuând și după eliberarea din lagăr… După toate traumele suferite în timpul prizonieratului, mai mulți deținuți au fost judecați drept colaboraționiști și condamnați la ani grei de muncă silnică, neținându-se cont că aceștia nu avuseseră nicio posibilitate de a alege, dacă mai doreau să rămână în viață. Un exemplu în acest sens, care m-a umplut de tristețe, este cel al lui Cilka, prietena Gitei, care fusese obligată să-și ofere favorurile unui ofițer, alternativa în caz contrar fiind moartea. Aceasta nu ceruse niciodată nimic pentru ea însăși, singurul favor obținut fiind acela de a i se cruța viața lui Lale, într-un moment critic. Totuși, deși evident fusese doar o victimă, Cilka a fost condamnată la 15 ani de muncă silnică, pe care i-a efectuat în Siberia.
Cartea are și o postfață foarte emoționantă, scrisă de fiul celor doi eroi, Lale și Gita. Gary s-a născut în 1961, apărând ca un miracol în viața celor cei doi soți, care își pierduseră speranța că vor mai putea avea vreodată copii, Lale având deja 44 de ani, iar Gita 36 de ani.

Din cuvintele lui Gary ne dăm seama că experiențele trăite în lagăr i-au călit pe Lale și pe Gita, care au înfruntat cu mult curaj toate provocările la care i-a supus viața, prețuind viața la maxim. În casa lor mereu au răsunat cântecele, iar mâncarea a fost mereu din belșug și încă pe deasupra…
Când au dat faliment și au trebuit să-și părăsească locuința, Gary a fost impresionat de calmitatea și seninătatea mamei lui, cuvintele acesteia dându-i o adevărată lecție de viață, la care cu toții ar trebui să reflectăm…
”Când tata a fost nevoit să-și închidă afacerea aveam șaisprezece ani; am venit acasă de la școală chiar când ne era ridicată mașina și pe casă era pusă o plăcuță care anunța scoaterea la licitație. Înăuntru, mama împacheta lucrurile noastre. Cânta. ”ia te uită”, mi-am zis în sinea mea, ”tocmai am pierdut totul și mama cântă?”. Ea m-a pus să mă așez și mi-a explicat ce se întâmplă, iar eu am întrebat-o: ”Cum poți să cânți în timp ce împachetezi lucrurile noastre?” Zâmbind larg, mi-a spus că după ce ai petrecut ani de zile fără să știi dacă în următoarele cinci minute o să fii mort sau nu, sunt puține lucruri pe care nu le poți înfrunta. ”Câtă vreme suntem în viață și sănătoși, totul se va rezolva”, a zis ea.”
În ceea ce-l privește pe Lale, în ciuda norocului lui incredibil de a scăpa de nenumărate ori din situații aparent imposibil de depășit, ororile la care a asistat în timpul războiului și-au lăsat o puternică amprentă asupra lui, călindu-l, întărindu-l și făcându-l să prețuiască fiecare clipă trăită, transmițându-i acest mod de viață și fiului lui.
”Tatei i-a rămas lipsa de emoție și instinctul de supraviețuire exacerbat, până într-atât că nici măcar atunci când i-a murit sora nu a vărsat o lacrimă. Când l-am întrebat despre asta, mi-a spus că după ce văzuse moartea la o scară atât de mare, vreme de atâția ani, și după ce-și pierduse părinții și fratele, n-a mai fost în stare să plângă – asta până a murit mama. A fost pentru prima dată în viață când l-am văzut plângând.
Cel mai mult îmi amintesc căldura de acasă, un loc mereu plin de dragoste, zâmbete, afecțiune, mâncare și umorul fin, sec al tatei. Am crescut într-un mediu cu adevărat uluitor și voi fi mereu recunoscător părinților mei pentru că mi-au arătat acest mod de viață.”
Vă recomand cu căldură acest roman memorabil, care ne oferă o lecție impresionantă despre supraviețuire și iubire, curaj și speranță, bunătate și altruism!
Aștept cu multă nerăbdare să apară serialul inspirat de această carte. Sincronicity Films a cumpărat drepturile de ecranizare, iar lansarea serialului TV este proiectată pentru ianuarie 2020, spre a marca cea de-a 75-a aniversare a eliberării lagărului de la Auschwitz.

 Cartea Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris se poate comanda pe libhumanitas.roelefant.ro, libris.ro, librarie.netcartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

Recenzii și prezentări cărți emoționante

Recenzii și prezentări cărți Holocaust

About Author

27 de comentarii

  1. Mirela Barbalata on

    Ooo, superbă recenzia! Felicitări!
    Am trecut cartea pe listă . Îmi place pivestea de dragoste

    • Mulțumesc! Într-adevăr, o poveste de iubire cu totul aparte, care îți demonstrează că dragostea poate triumfa și în cele mai cumplite condiții! Sunt convinsă că o să te impresioneze maxim cartea!

      • Bogdan-Cristian on

        Buna.Doar ce am închis aceasta carte si am simțit nevoia sa imi spun parerea.Pe langa faptul ca este incredibila,cartea si tot ce s-a întâmplat acum cativa ani Imi pare rau ca a fost asa scurta (cartea )!!

  2. Am citit multe cărți pe acest subiect si sincer,nu știu dacă mai pot face acest lucru…recenzia este extraordinară și sunt sigură că și cartea este pe măsură…felicitări …

  3. Carolina Bianca on

    Nici nu știu dacă as reuși sa termin cartea. Felicitări pentru recenzie, ai transmis foarte multa emoție!

  4. Ce poveste impresionanta!
    Să știi ca îmi cumpăr si eu cartea asta când ies in oraș. Cu siguranta îmi doresc sa o citesc…

  5. Waww, ce recenzie minunata si emotionanta! Imi doresc sa citesc cartea de cand a aparut, iar in urma recenziei tale, aproape ca nu mai am rabdare! Ce poveste impresionanta! Felicitari Tyna si multumesc pentru convingatoarea recomandare! Am citit multe carti cu acest subiect coplesitor si toate m-au bulversat, sunt convinsa ca si aceasta o va face, dar mesajul si lectia de viata din paginile ei sunt extraordinare.

  6. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte impresionanta si incarcata cu de toate: de la suferinta pana la dragoste. Felicitari Tyna, o recenzie minunata! In viitor voi citi cartea cu siguranta!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: