Te-am ales pe tine de Mia Sheridan, Editura Epica – recenzie

26

Te-am ales pe tine

(Most of All You – 2017)

Mia Sheridan

Editura Epica

An apariție: 2018
Nr. pagini: 382
Traducere: Adina Pintea
Autoarea bestsellerului ”Vocea lui Archer
Bestseller New York Times și USA Today
O femeie cu inima frântă
Crystal a învățat de mult că dragostea nu aduce decât suferință. Să nu simți absolut nimic e mult mai bine decât să fii din nou rănit. Ea își apără inima zdrobită ascunsă sub o mască dură și păstrează în suflet o adâncă neîncredere față de bărbați, care, în experiența ei, n-au făcut niciodată decât să folosească și să ia.
Un bărbat care are nevoie de ajutor
Și atunci Gabriel Dalton intră în viața ei. În pofida îngrozitoarelor tenebre din trecutul său, există o bunătate de netăgăduit în el. Iar Crystal, cu toate că știe costurile, se trezește atrasă de Gabriel.
Crystal și Gabriel nu și-au închipuit niciodată că lumea, care le-a răpit totul, le-ar putea dărui o dragoste atât de profundă. Numai că soarta nu le zâmbește prea mult timp, iar ei sunt nevoiți să aleagă fie să-și împietrească inimile încă o dată, fie să găsească în ei curajul de a-și dezvălui reciproc trecutul dureros.

Am terminat de citit Te-am ales pe tine și simt că trebuie să mă adun de jos ca să pot spune ceva despre carte. M-a emoționat povestea fiecăruia din personajele principale – Gabriel și Ellie, însă am empatizat și l-am admirat mai mult pe Gabriel. Deși mi-a părut rău de tot ce a avut Ellie de pătimit, fără vina ei, nu am fost de acord cu unele din alegerile pe care le-a făcut, și care au costat-o scump.
Cartea e foarte frumos scrisă, cu multă sensibilitate, iar povestea, spusă la persoana întâi, alternativ, de către cei doi protagoniști, Ellie, respectiv Gabriel, e impresionantă. După ce am citit „Vocea lui Archer„, o carte minunată, așteptam cu nerăbdare să citesc următoarea carte a autoarei, iar „Te-am ales pe tine” s-a ridicat la nivelul așteptărilor, mi-a plăcut foarte mult. Am remarcat un oarecare tipar și asemănări între cele două cărți, însă nu m-a deranjat deloc acest lucru, mi-au plăcut amândouă la fel de mult, pot spune.
Cartea are o copertă și un titlu frumoase și inspirate, iar povestea în sine, și temele abordate în carte, sunt copleșitoare: citim despre abuzuri fizice și emoționale, răpiri de copii, sărăcie și disperare, lipsă de șanse și de perspective, dar și despre curaj, noblețe și altruism, caractere frumoase și puternice și multă iubire. Ca și despre miracolul celei de-a doua șanse și despre puterea vindecătoare a dragostei.
Te-am ales pe tine începe cu un fragment din copilăria lui Ellie, cu cel mai dureros moment din copilăria ei, de când avea șapte ani și mama ei care o iubea mult, învinsă de o boală nemiloasă, o duce să o lase în grija tatălui ei, care habar nu avea de existența ei. Crezuse că făcuse avort cu ani în urmă și ii spune în fața fetei că nu a vrut-o în urmă cu șapte ani, și nu o vrea nici acum. Și chiar s-a dovedit un ticălos leneș, egoist și lipsit de sentimente, iar copilăria fetiței a fost urâtă și tristă.
Peste ani, o regăsim pe Ellie, lucrând ca stripteuză într-un local de mâna a doua. Viața o învinsese, nu avea visuri sau dorințe, era o tânără descurajată și cinică, resemnată cu existența ei cenuşie și neconsiderând că ar merita ceva mai bun de atât. Soarta, care îi servise cărți foarte proaste, și alegerile – limitate ca posibilități – pe care le făcuse până acum, o aduseseră în acest punct.
Descoperisem de la o vârstă fragedă că speranța nu era decât o treabă crudă și periculoasă.
– Nu știu, i-am răspuns cu sinceritate. Mie îmi convine și cu jumătate de măsură. E mai bine decât complet nenorocită sau pe jumătate moartă. Eu le-am încercat pe amândouă.”
Să-l cunoaștem acum pe Gabriel, un tânăr frumos, decent și talentat – lucra ca sculptor în piatră și în marmură, iar din mâinile lui ieșeau adevărate opere de artă. Un tânăr cu o privire blândă şi un suflet cald, în ciuda iadului prin care trecuse în copilăria sa: fusese răpit de un nenorocit de pedofil pe când avea nouă ani şi ţinut şi abuzat într-o pivniţă timp de… şase ani de zile!!! Pe când avea cincisprezece ani, reuşise să fugă după ce îşi ucisese torţionarul. Dar, odată ajuns acasă, a avut parte de un alt şoc: părinţii săi iubitori muriseră într-un accident cu un an în urmă. Cel care i-a fost însă ca un tată a fost prietenul şi asociatul tatălui său, George, care i-a crescut, pe el şi pe fratele său mai mic cu un an, cu dragoste şi grijă. În prezent, lucrau împreună toţi trei la cariera de piatră a lui George.
Nu se putea însă spune că Gabriel depășise trauma copilăriei. Rămăsese cu sechele psihice, neputând să suporte, fizic, atingerea nimănui.
Poate vă întrebați ce ar putea avea în comun Ellie și Gabriel, sau cum s-ar putea intersecta drumurile lor. Ei bine, motivul pentru care Gabriel a pășit în localul de streaptease unde lucra Crystal (acesta era numele de scenă a lui Ellie) este dat de faptul că dorea să depășească blocajul mental dat de apropierea de o altă persoană și vroia să ”angajeze” una din fetele din club să-l ajute cu asta. De ce se hotărâse așa, deodată? Fusese contactat de o tânără absolventă de psihologie, Chloe,  care, având subiectul lucrării de diplomă legat de sechelele rămase persoanelor în urma traumelor datorate abuzului din copilărie, îl rugase să-i răspundă la câteva întrebări, iar el fusese de acord. Ba, mai mult, schimbul de mesaje și convorbirile avute cu aceasta îl făcuseră să creadă că, după ce se vor cunoaște personal, poate ar putea deveni prieteni, sau chiar mai mult. Însă, privind retrospectiv tot ce s-a întâmplat din momentul în care Gabriel a intrat în local, m-am gândit că e un exemplu clar despre cum soarta are propriile ei căi…
O roagă pe Crystal să-l ajute în privința problemei sale, dar aceasta, deși îl refuză inițial, va accepta totuși, din cauză că avea nevoie de bani, iar Gabriel va plăti ședințele lor mai mult decât generos. Cu toate acestea, nu vor avansa prea mult, întrucât Crystal se va retrage din înțelegere, speriată de ceea ce o făcea să simtă. Însă, a ales un mod foarte cinic și răutăcios de a-l respinge. Chiar nu am înțeles de ce a fost atât de insensibilă. Veți vedea despre ce e vorba…
Iar Gabriel a fost rănit de gestul ei, mai ales pentru că văzuse de la început dincolo de fațada ei, cea pe care o afișa ostentativ ca pe o platoșă.
Îmi tot reaminteam cum ni se întâlniseră privirile ultima dată, vulnerabilitatea din ochii ei, cum păruse pierdută, speriată și îngrozitor de singură. Dăduse masca jos doar pentru o clipă și frumusețea blândă a clipei aceleia mă lăsase fără cuvinte.”
Însă probabil că nu ar mai fi căutat-o, dacă nu ar fi fost sunat de Kayla, colega de la club a lui Crystal, care i-a dat o veste foarte proastă: Crystal fusese bătută cu sălbăticie în parcarea clubului de trei clienți beți, pe care îi refuzase în seara aceea. Niște brute care nu se puteau numi oameni. Și, în tot timpul acesta, biata fată strânsese în pumn șervețelul cu numărul de telefon al lui Gabriel.
S-a auzit un freamăt și apoi o voce înecată de plâns:
– Mă numesc Kayla. Știu că nu mă cunoști, dar Crystal a fost rănită rău de tot și… cred că are nevoie de tine.”
De aceea îl sunase Kayla. Iar el nu stă pe gânduri: se duce imediat la spital pentru vedea cum o poate ajuta. Și, imediat ce viața lui Crystal a fost în afara oricărui pericol și a putut fi externată, Gabriel s-a oferit să o ia la el acasă pe perioada convalescenței. Crystal nu avea altă soluție, și nici nu avea cine o ajuta, așa că acceptă, mai ales că recuperarea se anunța a fi foarte grea: avea câteva coaste rupe, un picior fracturat în câteva locuri, iar fața îi era aproape de nerecunoscut.
Treptat, va începe să se vindece, și fizic, dar și sufletește. La fel și Gabriel, care se simțea foarte bine în prezența ei, îl împlinea faptul că îi poate fi de ajutor și, spre uimirea lui, putea să o atingă din ce în ce mai mult, fără să facă atacuri de panică.
Cu pași mici, fiecare a început să se apropie de celălalt, iar încrederea și sentimentele lor au început să se construiască treptat. În acest timp, Gabriel lucra la un proiect: realizarea unui gargui din marmură pentru un muzeu, care a luat parcă naștere din mâinile lui, iar lui Ellie îi făcea plăcere să îl urmărească lucrând. L-au ”botezat” Wiliam. Mi-a plăcut paralela pe care am sesizat- o între cele două „construcții”: plecând de la ceva brut, poți crea, cu determinare, muncă și punând suflet, ceva valoros, fie că e vorba de o sculptură, fie de construirea unei punți între suflete. E adevărat că cei doi aveau un atu de partea lor, și anume atracția incontestabilă pe care o simțeau unul față de celălalt și căreia nu i se vor putea opune, iar scenele de dragoste dintre ei sunt foarte intense sentimental.
Oricum, obstacole aveau destule în calea relației lor, în primul rând neîncrederea lui Ellie în ea însăși. Fusese desconsiderată o viață și se desconsidera ea însăși.
”Avea abilitatea de a scoate viață dintr-un bolovan, să invoce frumusețea din piatră, iar eu… eu îmi scoteam hainele în fața bărbaților cum îmi saltă sânii. Gabriel era un artist admirabil, iar eu eram o caricatură dezgustătoare, fără niciun talent.”
Iar când a apărut Chloe să-i ia interviul lui Gabriel, o tânără frumoasă, inteligentă, decentă și optimistă, tot ce Ellie nu era sau nu se considera, stima ei de sine, și așa aproape inexistentă, a suferit încă o lovitură…
Un alt impediment în calea relației lor era antipatia și respingerea ei din partea fratelui lui Gabriel. Nu era un băiat rău, dar credea tot ce e mai rău despre ea, o va jigni și o va face să se simtă foarte prost.
Pe un alt plan, în oraș se întâmplă ceva care îl va afecta foarte mult pe Gabriel: un băiețel a fost răpit, întocmai ca și el, iar poliția nu avea nici o pistă.
Cum a reușit totuși Gabriel să reziste psihic abuzului sistematic căruia a fost supus? Detașându-se emoțional și refugiindu-se în lumea unor povesti și personaje pe care și le-a făcut singur: Racer – Cavalerul Vrăbiilor, Gambit- Ducele Hoților, Shadow- Baronul de Iadeș, Domnița Lămâiță – Regina Bezelelor și, preferata lui, Lady Eloise a Câmpurilor de Narcise, fiecare din acestea având o semnificație anume, aducându-i aminte de ceva de acasă. Jucându-se și purtând dialoguri imaginare cu ele, simțea că îi dau puterea de care avea nevoie pentru a rezista… până când totul va fi bine.
”Totul va fi bine. Poate că nu astăzi, dar până la urmă va fi. Crezi asta?” (Racer, Cavalerul Vrăbiilor)
Și, vorbind de soartă și coincidențe, care credți că era numele întreg al lui Ellie? Eloise!!
”Ia-mă de mână și vino cu mine în câmpul de narcise. Parfumul dulce ne face invizibili, știi? Ne vom ascunde împreună, tu și cu mine. N-o să te las niciodată singur.” (Lady Eloise a Câmpurilor de Narcise)
Asta e ceva ce mi-a plăcut foarte mult: citatele minunate și foarte inspirate de la începutul fiecărui capitol, spuse de fiecare din personajele care au populat imaginația de copil a lui Gabriel și i-au fost alături când nimeni altcineva nu i-a fost…
”Ei bine, ești în impas, unul dintre cele mai nasoale din viața ta. Ai de gând să îndrepți situația? Sau să o înrăutățești?” (Gambit, Ducele Hoților)
Nu te da bătut, nu te da bătut! Soarele strălucește și pentru tine.” (Shadow, Baron de Iadeș)
Avea oare vreo șansă relația lor în condițiile în care a pornit oarecum de la premise greșite iar, pe parcurs, deși fiecare s-a legat profund de celălalt, era o relație dezechilibrată, întrucât Ellie, în nesiguranța ei, dezvoltase o dependență emoțională față de Gabriel, iar asta nu o ajuta prea mult să evolueze ca persoană care să se simtă bine în pielea ei. Căci vindecarea nu e reală atunci când ești complet dependent emoțional de celălalt, și, uneori, pentru a putea merge înainte trebuie să faci câțiva pași înapoi.
Care este deznodământul acestei povești, vă invit să descoperiți citind cartea. O poveste frumoasă și impresionantă, cu personaje bine conturate, cu caractere diferite, cu un greu bagaj emoțional, puse în diferite situații de viață.
”Nu te opri din visare. Visurile sunt cele care ne țin inimile în viață.” (Domnița Lămâiță, Regina Bezelelor)

Cartea Te-am ales pe tine a fost oferită pentru recenzie de Editura Epica

Cărțile autoarei Mia Sheridan se pot comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.rocartepedia.ro, carturesti.ro

Listă cărți apărute la Editura Epica ordonate după autor și serii

Recenzii și prezentări cărți Editura Epica

 

About Author

26 de comentarii

  1. O recenzie superbă și foarte emoționantă! Felicitări! ❤ Mi-a plăcut mult Vocea lui Archer iar recenzia ta m-a convins că și această carte mă va impresiona la maxim.. Mulțumesc pentru recomandare! ❤

  2. O carte pe care am savurat-o până la ultima pagină…felicitări ,Oli pentru recenzie…

  3. Daniela Balan on

    Foarte frumoasă ,emotionanta si plină de sensibilitate recenzia , felicitări ❤️ urmeaza sa o citesc și eu ,Vocea lui Archer mi-a plăcut foarte mult !

  4. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte minunata care mi-a placut foarte mult! Felicitari Oli pt minunata recenzie!

  5. Mirela Barbălată on

    Superbă recenzia!
    Nu am cartea, încă ; . Sunt sigură că o să îmi placă .
    La mulți ani 2019! La mulţi ani blogului!

  6. Am citit cartea și mi-a plăcut foarte mult! O emoție de la început si pana la sfârșit! Suferi și plângi înainte sa speri și sa zâmbești. Mi-au plăcut mult personajele, puternice și capabile de sentimente frumoase în ciuda tragediilor trăite la vârste atât de fragede.
    O recenzie foarte frumoasa, drăguța! Felicitări!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: