Delicatese Literare
Recenzii

Te voi iubi mereu de Heidi McLaughlin, Editura Corint, Leda Edge – recenzie

Te voi iubi mereu

(Forever My Girl)

Heidi McLaughlin

Editura Corint

Leda Edge

An apariţie: 2018

Nr. pagini: 256

Traducerea: Adrian Șipoș

Heidi McLaughlin s-a născut în Portland (Oregon). Romanul care i-a adus notorietate este Te voi iubi mereu, carte care a fost ecranizată. În prezent, McLaughlin, împreună cu soțul ei și trei câini, locuiește în Vermont, unde își petrece cea mai mare parte a timpului liber scriind romane de dragoste.

1. Te voi iubi mereu – Forever My Girl, 2012

1.5.  My Everything, 2013

2. O iubire neașteptată – My Unexpected Forever, 2013 – recenzia

3. Finding My Forever, 2013

4. Finding My Way, 2014

4.5. 12 Days of Forever, 2015

5. My Kind of Forever, 2015

Nu credeam să ajung star rock.

Îmi planificasem deja întreaga mea viață. Să joc fotbal în facultate. Apoi în National Football League. Să mă însor cu iubita mea din liceu și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți.

Am frânt două inimi în ziua în care i-am spus că plec. Eram tânăr. Am luat decizia corectă pentru mine, dar greșită pentru noi.

M-am dedicat total muzicii, dar am uitat de ea, de parfumul ei, de zâmbetul ei.

Iar acum mă întorc.

După 10 ani.

Sper să îi pot explica totul după atâta timp. Tot pe ea o voi iubi mereu!

Un debut splendid. O poveste captivantă, care curge lin de la o pagină la alta. O carte pe care nu o poți lăsa din mână.” Stefne Miller, autoarea romanului Collision

Un rocker plin de pasiune, tatuat, călare pe motocicletă, prins într-o poveste tulburătoare și plină de romantism. Asta găsești în Te voi iubi mereu.” Jennifer Howell

Te voi iubi mereu – o încântătoare și intensă poveste romantică, dar și o poveste despre alegeri și asumarea consecințelor acestora. O carte cu personaje frumos descrise, cu emoțiile și gândurile lor, cu regretele lor și cu destinul lor, care de multe ori poate părea prea crud…

Cartea e foarte captivantă, practic nu o poți lăsa din mâna până la final. Are un ritm alert, fără a lungi inutil acțiunea, deși, odată ajunsă la final, parcă aș fi vrut ceva mai mult. Dar asta nu în sensul că lipsește ceva, ci că nu-mi venea să mă despart de personaje. E scrisă la persoana întâi, din perspectiva lui Josie, respectiv a lui Liam, alternativ.

Josie și Liam au fost, cu zece ani în urmă, un cuplu de nedespărțit. Au fost prieteni și iubiți încă din perioada liceului, apoi în primul an de facultate, deși în campusuri universitare diferite. Își planificaseră viața, pe care urma să o petreacă împreună. Își doreau copii, gândeau și simțeau la fel, aveau prieteni comuni. Dar totul s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc când Liam, fără explicații, a renunțat la facultate, la prieteni și la Josie și a plecat pentru a-și urma visul nou descoperit de a avea o carieră muzicală. Până atunci, pasiunea lui părea a fi fotbalul…
Nu a privit în urmă și nu a ținut legătura cu nimeni din „fosta viață”, nici măcar cu cel mai bun prieten al său, Mason. 

Am abandonat-o pe cea mai importantă persoană din viața mea pentru că am fost suficient de egoist să cred că nu am nevoie de ea și că oricum i-ar fi mai bine fără mine.

Eu personal nu l-am înțeles în ceea ce privește modul cum a procedat, deși pot fi de acord că a vrut să-și urmeze visul. Dar nu știu de ce acest vis, pe care nu îl împărtășise până atunci cu nimeni din apropiații lui, implica o ruptură atât de radicală. Nici măcar nu a întrebat-o pe Josie dacă ar fi de acord să-l urmeze… Cu toate acestea, și-a rănit și propria inimă plecând și nu a reușit să o uite nicicum pe Josie. A ajuns un cântăreț celebru, avea nenumărate aventuri amoroase de-o noapte, dar nicio relație stabilă. 

Rămasă în urmă, în Beaumont, Josie a suferit cumplit, dar în cele din urmă a reușit să meargă înainte, de dragul lui Noah. Cine este Noah? Un adorabil băiețel de 9 anișori, fiul ei și al lui Liam, de existența căruia acesta nu avea habar. Josie încercase să dea de el și să îi spună de copil, dar mesajele ei disperate nu reușiseră să treacă de Sam, impresara lui, care tare mult ar fi vrut să fie iubita oficială a lui Liam. O femeie fără milă și fără caracter! 

Josie avea o florărie și își creștea singură fiul, iar părinții ei o susțineau necondiționat. De șase ani avea o legătură stabilă cu Nick, un fost coleg de liceu care încă de atunci era îndrăgostit de ea, iar în prezent era medicul pediatru al orășelului.

Cei mai buni prieteni ai lui Josie și ai lui Liam fuseseră Katelyn și Mason, care se căsătoriseră și aveau două fetițe gemene. Rămăseseră în continuare cei mai buni prieteni ai lui Josie. Însă destinul le va da tuturor o groaznică lovitură atunci când Mason moare fulgerător, în urma unui accident de mașină.
Acesta a fost motivul pentru care Liam a revenit în orașul natal, după zece ani: să-și conducă prietenul pe ultimul drum. Iar regretele lui erau amare: pierduse atât de mult din viața prietenilor săi în acești zece ani în care nu se ocupase decât de cariera lui muzicală, nevrând să știe de nimic altceva. Dar oare a meritat? Rămâne de văzut…

Trebuia să mă mișc și să gândesc. Să mă gândesc ce am să fac când am s-o văd. Vreau doar s-o privesc, să știu că e bine și fericită. Că și-a văzut de viața ei și că eu nu mai reprezint decât o altă amintire pentru ea.

Liam nu știa nimic despre Josie, nu știa dacă și-a refăcut viața, dacă are familie, copii… Pentru binele ei spera că da, întrucât era conștient că o distrusese emoțional părăsind-o. Însă în veci nu se aștepta la șocul pe care l-a avut când, mergând la muzeul din orașul natal dedicat sporturilor din liceu, a întâlnit un băiețel care, cu candoare, îi spune că îl cunoaște:

„- Hei, domnu, eu te știu pe tine (…)
– Zici că mă cunoști?
– Da, tu ești cel care o sărută pe mama în filmulețul meu.
Mă gândesc la numeroasele mele videoclipuri muzicale, dar nu-mi amintesc să fi sărutat pe cineva.
– Ai văzut asta la televizor? îl întreb.
– Nu, purtai un echipament de fotbal.
Sunt șocat. Am sărutat doar o singură fată îmbrăcat în echipamentul de fotbal. Mă uit din nou la băiat, de data asta cu mai multă atenție. Păr negru, bărbie ascuțită și ochi albaștri. Nu se poate.”

Dar, evident că se poate. ..
Așa că, în lumina noii descoperiri, prima întâlnire a lui Liam cu Josie, după zece ani, a decurs cu totul altfel decât și-ar fi închipuit fiecare din ei. 

„- Câți ani are, Jojo? ” au fost primele lui cuvinte.

Recunosc că am citit prima parte a cărții cu un nod în gât: pentru atâta suferință, pentru atâția ani irosiți, pentru destinul frânt al lui Mason…
Nick le era alături lui Josie și lui Noah de ani de zile, însă apariția lui Liam perturba cu siguranță echilibrul acestei relații, cu atât mai mult cu cât chimia dintre cei doi – Liam și Josie – nu s-a diminuat datorită timpului în care au fost despărțiți. Totuși, pe undeva am avut senzația că Josie l-a iertat prea ușor pe Liam, după cât suferise în urma plecării lui.

Da, am renunțat la ea, dar nu pot să mint și să pretind că nu mă doare să o văd cu altcineva.

Iar când Josie ia hotărârea să îi spună lui Noah că Liam e tatăl lui, fără a se sfătui înainte cu Nick, supărarea bărbatului nu a mai avut limite.

La polul opus, Noah a primit vestea mult mai bine decât s-au așteptat Josie și Liam: a fost de-a dreptul încântat, întrucât a simțit de prima dată o afinitate foarte mare față de Liam, și bănuia deja că e tatăl lui, dinainte de a avea confirmarea ”oficială”. 

Nu îmi plac în mod deosebit poveștile cu triunghiuri amoroase pentru că, inevitabil, cineva va fi rănit. Și așa se va întâmpla și de această dată, însă nu vă dau amănunte. Veți descoperi singuri care va fi dinamica relațiilor celor implicați, deși probabil că bănuiți deja…

Mi-a plăcut în mod deosebit modul în care Liam s-a apropiat de Noah și dorința sinceră de a suda relația tată-fiu, fără să submineze influența lui Josie și chiar a lui Nick, pe care nu îl simpatiza, dar recunoștea că bărbatul fusese figura paternă din viața fiului său, de câțiva ani.

Vom face cunoștință în carte și cu alte personaje interesante, între care Harrison, colegul de trupă a lui Liam și fiul acestuia, Quinn. Foarte neașteptată atracția instantanee pe care Harrison o simte față de Katelyn, deși bineînțeles că ea era indiferentă față el și nu îi dă atenție, suferind cumplit după moartea soțului ei. Sper să apară cât mai curând volumul următor din serie, My Unexpected Forever, pe care abia aștept să îl citesc! E cu povestea lui Katelyn și Harrison!

Revenind la alte personaje din carte, voi spune câteva cuvinte despre părinții lui Liam. Din cât am aflat despre aceștia, i-am antipatizat și disprețuit. Mama lui a încercat totuși să își ceară iertare în cele din urma și să facă parte din viața lui și a nepotului ei, dar tatăl lui, nici gând. Nu am înțeles cum poate fi un om atât de mic la suflet, mai ales că era și profesor…

Nu vă dezvălui mai multe, ci vă invit să citiți cartea pentru a descoperi întreaga poveste. Având în vedere că e primul volum din Seria Beaumont, sper să ne mai întâlnim cu personajele din carte și în volumele următoare. Stați fără emoții, cartea e de sine – stătătoare, are un final clar definit, nu ne lasă ”cu ochii-n soare”. 

Vă mai spun doar că mi-a plăcut finalul, mă așteptam de fapt la acest deznodământ, e o carte pe care am citit-o cu multă plăcere și pe care o recomand tuturor romanticelor!

Romanul a fost ecranizat în 2018, filmul Forever My Girl, în regia lui Bethany Ashton Wolf, avându-i în rolurile principale pe Alex Roe si Jessica Rothe.

Cărțile apărute la Editura Corint/ Leda Edge pot fi comandate pe edituracorint.roelefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Cartea Te voi iubi mereu de Heidi McLaughlin poate fi comandată pe edituracorint.roelefant.ro, libris.ro, librarie.net, dol.rocartepedia.ro, emag.rocarturesti.ro

Recenzii Editura Leda Edge

RECENZII EDITURA CORINT

36 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *