Delicatese Literare
Recenzii

Temnița durerii de Lynette Noni, Editura Litera – recenzie

Temnița durerii

(The Prison Healer -2021)

Lynette Noni

Editura Litera

An apariție: 2023

Nr. pagini: 384

Colecție: New Moon

Traducere din limba engleză de Alexandru Maniu

Gen: fantasy, young-adult, romance

Primul volum din Seria Temnița durerii/The Prison Healer Series:

  1. Temnița durerii – The Prison Healer -2021
  2. The Gilded Cage – 2021
  3. The Blood Traitor – 2022

După ce a studiat jurnalismul, scrierea creativă și comportamentul uman la universitate, Lynette Noni, o bine-cunoscută autoare din Australia, s-a aventurat în lumea ficțiunii. Ea este acum scriitoare cu normă întreagă. Seriile scrise de ea, The Medoran Chronicles, Whisper și The Prison Healer/ Temnița durerii, au ocupat primul loc în topurile de bestselleruri și au primit numeroase premii, printre care ABIA Award si Gold Inky Award.  Până în prezent, cărțile lui Lynette Noni  au fost publicate în 18 țări din întreaga lume.

Mesajul era clar: "N-o lăsa să moară. Suntem pe drum".

Cu răsuflarea tăiată, Kiva repeta în minte ultimele trei cuvinte: "Suntem pe drum. Suntem pe drum. Suntem pe drum".

Nu mai era o promisiune incertă, ci iminentă. Familia ei era pe drum. In final, după atâta amar de vreme, venea. După ea - dar și după Tilda. Venea după Regina Rebelilor.

Talentul și spiritul lui Lynette Noni strălucesc cu adevărat în Temnița durerii. – Terry Brooks

Cartea Temnița durerii de Lynette Noni poate fi comandată de pe libris.ro

Temnița durerii de Lynette Noni – o fantezie young-adult întunecată și palpitantă, perfectă pentru fanii lui Sarah J. Maas și Sabaa Tahir. O carte care m-a surprins și mi-a plăcut peste așteptări, o serie pe care o voi urmări cu mult interes.

Protagonista cărții, Kiva Meridan, în vârstă de șaptesprezece ani, și-a petrecut ultimii zece ani luptând pentru supraviețuire într-o cumplită închisoare a morții, Zalindov, lucrând ca vindecător al închisorii. Kiva a fost condamnată la închisoare pe viață pentru o crimă pe care nu a comis-o și și-a petrecut zilele îngrijind prizonierii bolnavi și răniți, încercând în același timp să-și păstreze propriile secrete ascunse. Fusese adusă aici pe când avea doar 7 ani, împreună cu tatăl și fratele ei, dar aceștia nu rezistaseră… Condițiile din închisoare erau groaznice, gardienii erau brutali cu prizonierii, iar abuzurile și violarea femeilor erau la ordinea zilei. Nu sunt detaliate scenele respective, dar e surprinsă foarte bine atmosfera înfiorătoare de la Zalindov.

Celelalte personaje din carte sunt, de asemenea, bine dezvoltate, fiecare având propria poveste și motivații unice. Țin să îl menționez pe micul Tipp, care a devenit favoritul meu. Un alt plus al cărții: cartea are hărți! Avem, la începutul cărții, atât harta detaliată a închisorii Zalindov, cât și harta ținutului din afara închisorii.

Într-o noapte geroasă de iarnă, este adus un deținut care o va intriga pe Kiva: un tânăr diferit de toți ceilalți deținuți, deși Kiva nu ar fi putut spune exact în ce fel era diferit, dar în prezența lui inima îi bătea mai tare… În ciuda stării jalnice în care este adus, pare neînfricat.
Acțiunea începe când Regina Rebelilor este capturată și adusă la Zalindov într-o stare foarte gravă. Kiva este însărcinată să țină în viață și s-o pună pe picioare pe femeia inconștientă, suficient de mult pentru ca ea să treacă prin Judecata prin Încercări. Era vorba de o serie de provocări elementare împotriva elementelor naturii, prin care, chipurile, se determina vinovăția unei persoane: Încercarea Aerului, Încercarea Focului, Încercarea Apei și Încercarea Pământului, menite doar celor mai periculoși dintre criminali. Dacă acuzatul supraviețuiește, este considerat nevinovat. Dar nimeni nu supraviețuise vreodată tuturor celor patru încercări. Era, de fapt, o condamnare la moarte.
Apoi sosește un mesaj codificat de la familia Kivei, care conține un singur ordin: „N-o lăsa să moară. Suntem pe drum.” Conștientă că Procesele o vor ucide pe regina bolnavă, Kiva își riscă viața, oferindu-se voluntar în locul ei (mi-a amintit de Jocurile Foamei cu Katniss oferindu-se în locul surorii ei). Dacă reușește să treacă prin toate Încercările, atât ea, cât și regina vor primi libertatea. Dacă nu… va împărtăși condamnarea reginei, adică va fi omorâtă împreună cu aceasta.
Care vor fi încercările și cum – și dacă – eroina cărții le va face față, vă invit să aflați citind cartea! Vă mai spun doar că la prima dintre acestea, Încercarea Aerului, va veni să asiste – alături de toată suflarea din Zalindov – și familia regală!
Cu o epidemie incurabilă care a cuprins deținuții de la Zalindov, un nou deținut misterios care luptă pentru inima Kivei și o rebeliune care se pregătește în închisoare, Kiva nu poate scăpa de sentimentul teribil că problemele ei abia au început. Și nu se înșela deloc!

Lynette Noni a creat o lume vie și tulburătoare, care este atât terifiantă, cât și fascinantă.

Temnița durerii mi-a oferit o lectură surprinzătoare și captivantă. O poveste intensă, foarte bine scrisă, cu o intrigă incitantă și plină de surprize, cu un suspans perfect gradat, cu legende și cu magie picurată printre rânduri, o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, de la primul până la ultimul rând, care ne va lăsa cu o mulțime de întrebări fără răspuns. Iar finalul, acel cliffhanger de la sfârșit? Wow! Abia aștept volumul următor!
Fragment din cartea Temnița durerii:

”Cu ochii ațintiți la băiatul care zăcea legat de masa metalică dinaintea ei, Kiva Meridan se aplecă și îi șopti la ureche:

– Trage adânc aer în piept!

Într-o clipită, Kiva îl strânse tare încheietura și vârî vârful încins al pumnalului în dosul palmei sale. Băiatul urlă și se zvârcoli dând s-o lovească – toți făceau asta – , dar ea își înteți strânsoarea și continuă să-i spintece pielea, trasând trei linii în forma literei ”Z”.

Însemnul ce indica faptul că era prizonier la Zalindov.

Rana urma să se vindece, dar cicatrice avea să-l însoțească pentru tot restul zilelor.

Kiva lucră cu iuțeală și slăbi strânsoarea doar când termină desenul. Își înăbuși pornirea de a-i spune că ce era mai greu trecuse. O fi fost doar un biet adolescent, dar era suficient de matur să distingă adevărul de minciună. Acum aparținea închisorii Zalindov, iar brățara de fier de la încheietură îl cataloga drept prizonierul H67L129. Nu-l aștepta nimic bun și nu l-ar fi ajutat cu nimic dacă-l mințea acum.

După ce-i unse rana cu sevă de sebum pentru a preveni infecția, Kiva presără piperoaică, să-i aline durerea, apoi îi înfășurăm mâna într-un bandaj de pânză. Îl avertiză șoptit să-și păstreze bandajul uscat și curat în următoarele zile, știind prea bine că sfatul era zadarnic dacă urma să fie repartizat în tuneluri, la ferme sau în cariera de piatră.

– Stai nemișcat, aproape am terminat, spuse Kiva, schimbând pumnalul cu o foarfecă.

Era ușor ruginită, dar tăișul era suficient de ascuțit cât să taie și prin oțel.

Kiva nu-i oferi nici o vorbă de consolare, știind că gardianca înarmată din ușa infirmeriei era mereu cu ochii pe ea. De obicei, avea parte de un strop de intimitate și putea lucra fără să simtă privirea rece și pătrunzătoare a paznicilor sfredelindu-i ceafa. Dar, după revolta din urmă cu o săptămână, erau cu toții cu nervii întinși la maximum, ținând totul sub strictă observație – chiar și pe cei precum Kiva, considerați a fi loiali temnicerului-șef din Zalindov, trădători în ochii tovarășilor de suferință. Informatori. Spioni.

Nimeni n-o ura pe Chiva mai abitir decât se ura ea pe sine, dar nu regreta alegerile făcute, în ciuda prețului plătit. Kiva ignoră scâncetele băiatului. Pe măsură ce se apropia de capul lui și începuse să-i taie părul cu mișcări scurte și precise își amintit de ziua în care sosise în închisoare cu 10 ani în urmă, de umilința resimțită când fusese dezbrăcată, curățată și tunsă chilug. Părăsise infirmeria cu pielea roșie și fără păr, înveșmântată într-o tunică cenușie care producea mâncărimi, o pereche de izmene de aceeași culoare și nimic altceva. Cu toate că îndurase multe chinuri de atunci, umilința resimțită în acele prime ceasuri era printre cele mai înfiorătoare amintiri pe care le avea. Și acum, când își aducea aminte, simțea ecoul durerii în cicatrice și își cobora ochii la banderola de dedesubt. N18K422 – numărul ei de identificare – era gravat în metal, amintindu-i mereu că nu era nimeni, nu era nimic, că dacă zicea ceva sau făcea un gest nepotrivit, dacă se uita la cine nu trebuia în momentul nepotrivit, își semna condamnarea la moarte.

Zalindov era un loc nemilos, chiar și cu cei nevinovați.

Mai ales cu cei nevinovați.”

5 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *