Temnița durerii de Lynette Noni, Editura Litera – recenzie
Temnița durerii
(The Prison Healer -2021)
Lynette Noni
Editura Litera
An apariție: 2023
Nr. pagini: 384
Colecție: New Moon
Traducere din limba engleză de Alexandru Maniu
Gen: fantasy, young-adult, romance
Primul volum din Seria Temnița durerii/The Prison Healer Series:
- Temnița durerii – The Prison Healer -2021
- The Gilded Cage – 2021
- The Blood Traitor – 2022
După ce a studiat jurnalismul, scrierea creativă și comportamentul uman la universitate, Lynette Noni, o bine-cunoscută autoare din Australia, s-a aventurat în lumea ficțiunii. Ea este acum scriitoare cu normă întreagă. Seriile scrise de ea, The Medoran Chronicles, Whisper și The Prison Healer/ Temnița durerii, au ocupat primul loc în topurile de bestselleruri și au primit numeroase premii, printre care ABIA Award si Gold Inky Award. Până în prezent, cărțile lui Lynette Noni au fost publicate în 18 țări din întreaga lume.
Mesajul era clar: "N-o lăsa să moară. Suntem pe drum".
Cu răsuflarea tăiată, Kiva repeta în minte ultimele trei cuvinte: "Suntem pe drum. Suntem pe drum. Suntem pe drum".
Nu mai era o promisiune incertă, ci iminentă. Familia ei era pe drum. In final, după atâta amar de vreme, venea. După ea - dar și după Tilda. Venea după Regina Rebelilor.
Cartea Temnița durerii de Lynette Noni poate fi comandată de pe libris.ro
Temnița durerii de Lynette Noni – o fantezie young-adult întunecată și palpitantă, perfectă pentru fanii lui Sarah J. Maas și Sabaa Tahir. O carte care m-a surprins și mi-a plăcut peste așteptări, o serie pe care o voi urmări cu mult interes.
Celelalte personaje din carte sunt, de asemenea, bine dezvoltate, fiecare având propria poveste și motivații unice. Țin să îl menționez pe micul Tipp, care a devenit favoritul meu. Un alt plus al cărții: cartea are hărți! Avem, la începutul cărții, atât harta detaliată a închisorii Zalindov, cât și harta ținutului din afara închisorii.
Lynette Noni a creat o lume vie și tulburătoare, care este atât terifiantă, cât și fascinantă.
”Cu ochii ațintiți la băiatul care zăcea legat de masa metalică dinaintea ei, Kiva Meridan se aplecă și îi șopti la ureche:
– Trage adânc aer în piept!
Într-o clipită, Kiva îl strânse tare încheietura și vârî vârful încins al pumnalului în dosul palmei sale. Băiatul urlă și se zvârcoli dând s-o lovească – toți făceau asta – , dar ea își înteți strânsoarea și continuă să-i spintece pielea, trasând trei linii în forma literei ”Z”.
Însemnul ce indica faptul că era prizonier la Zalindov.
Rana urma să se vindece, dar cicatrice avea să-l însoțească pentru tot restul zilelor.
Kiva lucră cu iuțeală și slăbi strânsoarea doar când termină desenul. Își înăbuși pornirea de a-i spune că ce era mai greu trecuse. O fi fost doar un biet adolescent, dar era suficient de matur să distingă adevărul de minciună. Acum aparținea închisorii Zalindov, iar brățara de fier de la încheietură îl cataloga drept prizonierul H67L129. Nu-l aștepta nimic bun și nu l-ar fi ajutat cu nimic dacă-l mințea acum.
După ce-i unse rana cu sevă de sebum pentru a preveni infecția, Kiva presără piperoaică, să-i aline durerea, apoi îi înfășurăm mâna într-un bandaj de pânză. Îl avertiză șoptit să-și păstreze bandajul uscat și curat în următoarele zile, știind prea bine că sfatul era zadarnic dacă urma să fie repartizat în tuneluri, la ferme sau în cariera de piatră.
– Stai nemișcat, aproape am terminat, spuse Kiva, schimbând pumnalul cu o foarfecă.
Era ușor ruginită, dar tăișul era suficient de ascuțit cât să taie și prin oțel.
Kiva nu-i oferi nici o vorbă de consolare, știind că gardianca înarmată din ușa infirmeriei era mereu cu ochii pe ea. De obicei, avea parte de un strop de intimitate și putea lucra fără să simtă privirea rece și pătrunzătoare a paznicilor sfredelindu-i ceafa. Dar, după revolta din urmă cu o săptămână, erau cu toții cu nervii întinși la maximum, ținând totul sub strictă observație – chiar și pe cei precum Kiva, considerați a fi loiali temnicerului-șef din Zalindov, trădători în ochii tovarășilor de suferință. Informatori. Spioni.
Nimeni n-o ura pe Chiva mai abitir decât se ura ea pe sine, dar nu regreta alegerile făcute, în ciuda prețului plătit. Kiva ignoră scâncetele băiatului. Pe măsură ce se apropia de capul lui și începuse să-i taie părul cu mișcări scurte și precise își amintit de ziua în care sosise în închisoare cu 10 ani în urmă, de umilința resimțită când fusese dezbrăcată, curățată și tunsă chilug. Părăsise infirmeria cu pielea roșie și fără păr, înveșmântată într-o tunică cenușie care producea mâncărimi, o pereche de izmene de aceeași culoare și nimic altceva. Cu toate că îndurase multe chinuri de atunci, umilința resimțită în acele prime ceasuri era printre cele mai înfiorătoare amintiri pe care le avea. Și acum, când își aducea aminte, simțea ecoul durerii în cicatrice și își cobora ochii la banderola de dedesubt. N18K422 – numărul ei de identificare – era gravat în metal, amintindu-i mereu că nu era nimeni, nu era nimic, că dacă zicea ceva sau făcea un gest nepotrivit, dacă se uita la cine nu trebuia în momentul nepotrivit, își semna condamnarea la moarte.
Zalindov era un loc nemilos, chiar și cu cei nevinovați.
Mai ales cu cei nevinovați.”
5 Comments
anasylvi
Foarte frumoasa recenzia, se vede ca ti-a placut sa citesti aceasta carte. Multumesc pentru recomandare!
Oli
Multumesc, Ana! Chiar a fost o surpriza neasteptat de placuta!
Tyna
Minunată recenzie! Cred că mi-ar plăcea mult această carte! Mulțumesc pentru recomandare!
Oli
Multumesc, Tyna! ❤Sunt sigura ca ti-ar placea, ti-o recomand calduros!❤
Mirela Barbălată
Faina recenzia! Se simte ca te-a surprins si ti-a placut cartea .
Multumesc pentru recomandare!