Teoria inocenței de Florentina Pandelea, Editura Celestium – recenzie

28

Teoria inocenței

Florentina Pandelea

Editura Celestium

An apariție: 2018
Nr. pagini: 410
Tranziția de la copilărie la adolescență diferă de la persoană la persoană. Procesul poate fi abrupt, asemeni unui bolovan în picaj liber, sau lin, aidoma șipotului unui râu de munte.
În cazul de față, copila Sophie a fost dintotdeauna sub aura protectoare a mamei ei, părinte unic. Acest cocon va fi distrus brutal de un prezent suspendat în trecut, de minciuni, secrete atent dosite, alegeri egoiste și erori infantile. Smulsă din mediul ei confortabil, adolescenta Sophie McKall va fi azvârlită direct în ghearele vieții, fără o pregătire în prealabil, ajungând să lupte pentru fiecare respirație, să se călească cu fiecare nouă rafală de lovituri ale unei sorți ce nu știe sa dea și momente de respiro.
Suferință, pasiune, iertare dincolo de rațiune. Acestea sunt lecțiile pe care Sophie le va primi drept cadou de majorat, lecții ce vor avea un impact fulminant asupra unui destin fraged, ce, la o vedere panoramică, nu prevestea niciun obstacol. Iertarea e o binecuvântare. Lasă sufletul ușor, liber să guste din frumusețea vieții.
Am început Teoria inocenței cu gândul că va fi una ușoară, de relaxare, ceva de dragoste, pentru că simțeam nevoia uneia, mai ales după cea citită de Gillian Flynn, însă și această mi-a dat unele bătăi de cap, și nu o spun în nume de rău, ci chiar de bine. Însă chiar dacă este o carte de dragoste, stilul de scriere al autoarei nu este unul ușor, pe lângă o coperta superbă și 400 de pagini, scrisul este foarte mărunt, iar povestea destul de complicată. Și vă spun și de ce.
Chiar dacă personajul principal al cărții este o adolescentă pe nume Sophie și este scrisă la persoana întâi ca în multe alte cărți, ce mi-a plăcut de la început este faptul că nu știm în ce direcție o ia personajul principal masculin, cine este mai exact acesta și cine va rămâne la final împreună cu ea.
Cartea este împărțită cumva în trei părți, prima parte fiind perioada în care facem cunoștință cu adolescenta de 16 ani  Sophie, născută și crescută cu multă dragoste doar de mama ei Eva, de la o vârstă destul de fragedă a acesteia. Imediat după terminarea liceului, tatăl ei a părăsit-o la aflarea veștii că este însărcinată, nefiind pregătit pentru a deveni tată. Însă Sophie nu a simțit niciodată lipsa acestuia, dragostea puternică a mamei a compensat lipsa tatălui, relația dintre ele două devenind una foarte apropiată.
Pentru a putea intra la liceul mult dorit, adică cel de matematică, mama sa îi propune să facă niște ore suplimentare cu un student în anul I de universitate, băiatul unei colege de-a ei de la serviciu. Așa facem cunoștință cu Mathias, unul din personajele principale masculine, un băiat pe care îl îndrăgește de la prima vedere și cu care se înțelege foarte bine de la început. Pe lângă orele de meditații își petrec și foarte mult timp liber împreună, relația dintre cei doi fiind de frate-soră, până în momentul balului din clasa a VIII- a a lui Sophie, când Mathias  se comportă ciudat și spune anumite lucruri la adresa unui băiat pe nume Tom, pe care Sophie îl plăcea și cu care voia să meargă la bal. Pentru că nu îi înțelege comportamentul și nu îl poate ierta întrerupe orice legătură cu el.
A doua parte începe odată cu intrarea la noul liceu, când Sophie se mută la cămin, își face noi prieteni, pe Alex, Robb și Britt, dar își păstrează și unul mai vechi, pe Dyanne, sora lui Mathias, pe care o cunoștea datorită acestuia din perioada când încă își vorbeau. Chiar dacă de multe ori nu își găsește locul în acest grup de prieteni prea populari, încearcă să țină pasul cu ei:
„Cât despre mine… eu sunt eu. Fata care încearcă să nu iasă prea mult în evidență, ceea ce e imposibil cu niște prieteni ca ei. Sunt cea care ascultă problemele tuturor, deși, de multe ori, nu știu să le rezolv sau să îi sfătuiesc. Sunt cea care e de acord cu orice idee trăsnită și care încearcă un lucru măcar o dată în viață. Nu sunt foarte îndrăzneață sau curajoasă, dar la începutul liceului mi-am propus să îmi condimentez puțin viață. Singurul lucru pe care refuz să îl fac este o relație serioasă. Nu vreau să mă pierd în sentimente, gelozie și pasiune. Nu vreau să repet istoria mamei.”
La un moment dat, în timpul unei petreceri în pijamale cu prietenii ei în camera de cămin, jucând baba oarba, aceștia îi fac o farsă aducând pe cineva din exterior. Sophie simte că ceva nu este în regulă, își scoate banderolă de la ochi și când îl descoperă lângă ea pe Mathias rămâne fără cuvinte. Nu înțelege de ce sora lui nu i-a spus nimic. Faptul că Mathias se prezintă și ca viitorul ei profesor de matematică, care locuiește în același cămin, o bulversează pe moment. Intuind că ceva nu este în regulă, Robb încearcă să o ajute și se dă drept iubitul ei acaparându-i „gura cu o foame nebună” chiar în fața acestuia, înainte de a părăsi toți camera.
Însă surprizele se țin lanț, pentru că tot în aceeași seară, rămânând singură și ieșind de la duș, descoperă pe pat un trandafir roșu, plin de spini, iar legat de tulpină cu o fundă roșie se află un bilet negru. La început crede că este de la Robb, pentru a-și cere scuze față de ceea ce a făcut, însă cuvintele așternute pe hârtia neagră „îi creează o stare de panică” pentru că mesajul este de la cineva cu totul necunoscut:
„Bun venit în noul an școlar! Am așteptat destul acest moment și cred că a venit timpul să descoperi iubirea. E rândul tău să fii sedusă, iubito!
Cu dragoste,
Al tău P!”
Cine este acest P, de unde a apărut,  de unde o cunoaște și cum a pătruns în camera ei nici ea nu știe, credeți-mă că și eu am rămas surprinsă, dar cu siguranță cartea devine mai interesantă.
Revenind  la Sophie, starea acesteia se schimbă foarte mult, suferă pentru că îl vede tot timpul la ora de matematică pe Mathias, își reamintește cât de mult a ținut la el și revăzându-l își da seama că a fost îndrăgostită de el. La un moment dat descoperă că încă poartă un inel dăruit de ea și după comportamentul de gelozie afișat față de Robb crede că se înfiripă ceva între ei, dar realitatea este cu totul alta când el îi spune în față că între ei totul s-a terminat și că nu pot fi împreună. Mai rău, o cunoaște și pe logodnica sa, Evy și își dă seama că nu va putea niciodată să se bage în viitorul acestora. Continuând prietenia și relația începută în acea seară cu Robb,  același P o atenționează să fie atentă că nu își cunoaște adevărații prieteni. Când își da seama că și între Robb și Britt se întâmplă ceva, acesta nu neagă, recunoaște că a pus un pariu cu Alex și că a fost doar „o provocare” pentru el, să vadă ce și cât poate obține de la ea. Biata Sophie,  abia acum își da seama că a fost jucată pe degete de către prietenii ei, fiind un suflet bun și blând, nu înțelege cum alții se pot comporta așa.
Apariția altui personaj masculin în viața lui Sophie tot în această perioada este și tânărul Tom, noul ei vecin de cămin și acel băiat de la gimnaziu pe care îl plăcea și cu care voia să meargă la banchet. Dar nemaiavând încredere în nimeni, este foarte reticentă și în privința lui, chiar dacă pe parcurs Tom se dovedește a fi o persoană de încredere care chiar este sincer și ține cu adevărat la ea.
Însă întâlnirea neașteptată cu Mathias, apoi relația de scurtă durată cu Robb, și acum apariția lui Tom, toate într-un timp atât de scurt o fac să se simtă dezamăgită de tot ce se întâmplă în jurul ei și realizează că singura persoană care îi dorește binele este acel P și cumva, el vede și aude tot ce se întâmplă în jurul ei. Chiar dacă e conștientă că nu îl cunoaște și că ar putea fi un psihopat,  menține o anumită legătură cu el prin conversații avute la telefon, iar acesta îi destăinuie că P vine de la Paul, că asta e numele cu care îl striga mama lui când era mic:
„- De ce ți-ar pasă de mine? Nici măcar nu mă cunoști…
– Oh, scumpa mea, de trei ani te cunosc. În trei ani am auzit totul despre ține și te-am urmărit îndeaproape. Dar nu am mai putut răbda și am ales să acționez acum, sub acest anonimat. Altul era planul, dar nu voiam să te pierd pentru unul că Robbert sau altul ca Mathias. Sunt gelos, posesiv, deși cu tine încerc să îmi înăbuș aceste sentimente și să te las să alegi singură, dar să alegi, știind adevărul despre toți. Și, crede-mă Sophie, încă nu ai aflat nimic despre oamenii din jurul tău. Toți, absolut toți, te mint și te folosesc .
– Și tu mă minți, Paul?
– La un moment dat, o să îți ascund și eu ceva, dar sper să ajungi să mă iubești atât de mult încât să mă ierți.
– Nu înțeleg nimic, m-ai amețit în cuvintele tale…
– O să afli tot. O să înțelegi și o să mă înțelegi, iubito. Îți promit!”
După acest dialog avut cu Paul, Sophie își dă seama că în camera ei sunt microfoane și camere de vedere, după ce le găsește le aruncă, pentru că nu vrea să îi fie invadată intimitatea, însă nici ea nu își explică de ce nu poate renunța la aceste conversații cu el.
Între timp, chiar  dacă are o relație foarte apropiată cu mama sa și nu îi poate povești prin ce a trecut, nevrând să o vadă suferind, nu poate lipsi de la cina promisă mai demult pentru a-l cunoaște pe bărbatul cu care aceasta se întâlnea de aproape doi ani.
De aici începe practic ultima parte a cărții. Ajunsă acasă începe să își ajute mama la treburi și când se aude soneria și merg să deschidă ușa, nu este deloc pregătită pentru ceea ce îi apare în fața ochilor:
„Trag aer în piept să îmi fac curaj și deschid ușa, care îmi ascunde un șoc greu de imaginat. Bărbatul care se oglindește înaintea ochilor mei îmi taie respirația. Inima uită să își mai facă treaba pe care-a învățat-o de la naștere și rămân blocată în albastrul ochilor lui. Pielea mă furnică și simt cum picioarele încep să își piardă din putere. Întind mâna și mă prind din instinct de ușa casei, dar fără să rup legătura cu acele irisuri superbe. Gura îmi e uscată și nodul din gât mai proeminent. Golul din stomac se mărește și jur că timpul s-a oprit în loc. Rațiunea e prima care se trezește și ordonă privirii să coboare peste chipul sculptat de Michelangelo și peste trupul de Adonis, care mă trimite cu gândul că acest bărbat trăiește într-o sală de sport. Nimeni nu poate arăta așa într-o cămașă neagră, deschisă la primii nasturi și o pereche de pantaloni casual, albastru închis… Nu cred că e cu mult mai mare decât mine și îmi e greu să cred că e iubitul mamei. Nu mi-o imaginez având o relație lângă el. Ridică sugestiv din sprâncene și cred că a spus ceva, dar vorbele lui nu mi-au ajuns la urechi și îmi vine să îmi dau două palme, căci voiam să îi aud vocea.”
Așa facem cunoștință cu Hunter, angajatul loial și de încredere al lui Hugh, Hugh fiind prietenul și iubitul mamei, dar pe care Sophie nu a mai reușit să-l observe, v-ați dat seama și de ce. Mi-a plăcut foarte mult această descriere a autoarei a personajului masculin Hunter, ne demonstrează că are atât imaginație cât și talent, cu siguranță așa se simt majoritatea fetelor adolescente în fața băieților, fiecare dintre noi am trecut prin perioada aceasta adolescentină.
Revenind la cina în familie, Sophie află că Hunter este directorul executiv al firmei lui Hugh, că „e mai mult decât un angajat  sau un prieten” și că au o relație specială. Instinctul nu o înșeală pentru că simte că toți trei îi ascund ceva, și fără să vrea, în aceeași seară aude o discuție între Hugh și mama ei în care află cu stupoare că Hugh este tatăl ei adevărat. Simțindu-se trădată de mama sa, își face bagajul și vrea să fugă înapoi la cămin, dar Hunter o vede în ultima clipă și dându-și seama că a aflat adevărul despre tatăl ei, îi interzice să plece singură la ora aceea târzie, forțând-o să meargă cu el cu mașină, să fie sigur că nu pățește nimic. Ajunsă în camera de cămin, Sophie iar își da seama că nu știe în cine să mai aibă încredere, până când și mama ei a mințit-o încercând să o protejeze, cel care o încurajează și o ajută pe moment este Tom, care o aude plângând, dar după plecarea acestuia, cel la care se întoarce în aceste clipe de suferință și la care a putut apela și s-a întors tot timpul a fost Paul, prin conversațiile telefonice la care ea nu a renunțat.
Relația pe care o are de acum încolo cu tatăl său, dar și cu Hunter, o pune la multe încercări pe Sophie, își dă seama că trebuie să se maturizeze și să nu se mai comporte ca o fetiță, însă ce se întâmplă mai departe, ce răsturnări de situație mai avem, ce se întâmplă cu toate aceste personaje apărute în viața lui Sophie vă las pe voi să descoperiți. Începând cu Mathias, Robby, Tom, Paul și terminând cu Hunter, cu siguranță unul dintre aceștia îi vor cuceri inima Sophiei, însă doar citind cartea până la final vă veți da seama.
Fiind prima carte a autoarei, am înțeles că a fost scrisă în perioada ei de adolescență. Apreciez lucrul acesta deoarece dă dovadă că într-adevăr are talent. Povestea ei de dragoste este una frumoasă, ideea ei nu este copiată din alte cărți, chiar dacă în unele locuri veți spune că se aseamănă. Într-o poveste de dragoste este și normal să fie un el și o ea și ca unele lucruri să fie repetitive. Însă, prin această poveste, autoarea a încercat și să atenționeze adolescenții mai naivi în cine să aibă încredere, să își aleagă prietenii cu mare grijă, și ne-a transmis că dragostea este un sentiment unic și că toți ar trebui să avem parte de ea indiferent de momentele prin care trecem.
Mi-aș dori ca în următoarea ei carte să avem o acțiune cuprinsă poate în mai puține pagini și să fie la fel de intensă de la început până la sfârșit, pentru că în aceasta am simțit la un moment dat că în unele locuri ceva a lipsit iar în altele a fost prea mult. Mai cred că așezarea în capitole a întregii povestiri  trebuia ordonată puțin altfel, poate atunci nu simțeam că lipsește acel ceva. Îi urez mult succes pe mai departe acestei autoare talentate și aștept cu nerăbdare următoarea ei poveste de dragoste.

 

Mulțumim Editurii Celestium pentru cartea Teoria inocenței de Florentina Pandelea, oferită pentru recenzie

Cartea poate fi comandată de pe edituracelestium.ro

Recenzii Editura Celestium

 

About Author

28 de comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Frumoasa recenzia, Dorina! Felicitari! Coperta cartii este minunata. Povestea pare la fel . Multumesc pentru recomandare!

  2. Multumesc din suflet pentru recenzie! Ma bucur mult ca ti-a placut si pe viitor o sa tin cont de sfaturile pe care mi le-ai oferit. Am avut atat de multe emotii si mi-a fost atat de teama, incat acum, dupa ce am citit recenzia, am un zambet imens pe chip! Multumesc mult!

  3. Carolina Bianca on

    Felicitari Dodo. De data asta m-ai tentat rau cu recenzia ta. Sunt sigura ca mi-ar placea cartea! pup!

    • Fratiloiu Dorina Petronela on

      Mersi Caro. Si eu sunt sigura ca iti va placea si stiu ca odata si odata o vei citi si tu!

  4. Foarte frumoasă și tentantă recenzie Dorina! Cartea mi-a atras atenția de cum a apărut prin coperta minunată, mă bucur că are în paginile ei o poveste interesantă! Îi urez autoarei succes pe mai departe!

  5. Foarte frumoasă recenzia! Felicitări! Pare o poveste interesantă! Mult succes autoarei! Sunt convinsă că o să ne mai încânte și cu alte povești fermecătoare pe viitor.

  6. Felicitari pentru recenzie, ai prezentat foarte frumos romanul. Nu prea citesc acest gen, de aceea nu simt o atractie deosebita, insa probabil iubitorii genului o vor pargurge cu placere.

    • Fratiloiu Dorina Petronela on

      Intr-adevar Ana, nu cred ca este genul tau, dar nu iti strica din cand in cand si o carte de dragoste! Greselile din tastatura sunt normale, nu-ti face griji. Te pup si mersi pt cuvintele frumoase!

Spune-ți părerea!