The Winter of the Witch – Katherine Arden – recenzie

The Winter of the Witch

Katherine Arden

Editura Penguin Random House UK (imprint Del Rey)

Nr. de pagini: 376

An apariție: 2019

• Seria Winternight

1. Ursul și privighetoarea – The Bear and the Nightingale – 2017 – recenzie

2. Fata din turn – The Girl in the Tower – 2017 – recenzie

3. The Winter of the Witch – 2019

Trilogia Winternight, de Katherine Arden este una dintre cele mai frumoase creații aparținând genului fantasy istoric (medieval) pe care le-am citit. Au fost traduse în limba română primele două volume, „Ursul și privighetoarea” și „Fata din turn”. A fost o așteptare lungă, de peste trei ani și, deși traducerea celui de-al doilea volum este clar superioară, am căutat și am găsit pe libris.ro volumul al treilea în original, în primul rând din motive de nerăbdare. Povestea este atât de bine scrisă și de captivantă, încât îți dorești să te bucuri de ea cât mai degrabă. Știu că unii cititori din România așteaptă până apar toate volumele unei trilogii (sau serii) pentru a o cumpăra, dar aici se instalează un cerc vicios. Editurile consideră că primul volum nu are suficient succes și tărăgănează apariția următoarelor. Pe de altă parte, din cauza acestor întârzieri sau chiar întreruperi ale unor serii, cititorii nu mai au încredere să cumpere primul volum și așteaptă apariția întregului ansamblu. Astfel, se instaurează un lanț al slăbiciunilor care destabilizează și mai mult o piață de carte deja destul de fragilă.

Revenind la “The Winter of the Witch” („Iarna vrăjitoarei”), se continuă povestea plină de farmec și de aventură a protagonistei rebele, aflată de această dată în pericol după incendierea Moscovei și toate evenimentele petrecute la finalul celui de-al doilea volum. Oamenii superstițioși ai acelor timpuri au nevoie de numai o scânteie pentru a găsi o vinovată, și cine să fie mai vulnerabilă în față acestui tip de acuzații decât Vasya, cea care poate vorbi cu spiritele străvechi ale lumii. (Întrucât am citit acest exemplar în original, voi folosi numele așa cum apar ele în carte, și nu varianta adaptată pentru limba română din traduceri).

Preotul Konstantin nu își poate înfrâna frustrarea pe care o simte în fața tinerei și incită mulțimea să o condamne la moarte. Din nefericire, cel care va suporta primul consecințele va fi chiar Solovey, armăsarul magic al Vasyei. Aceasta este târâtă spre rug de oamenii manipulați și înnebuniți, fără știrea lui Dmitrii sau a lui Sasha. Morozko e prea slăbit odată cu venirea primăverii în Moscova și, mai ales, după ce și-a folosit o bună parte din puteri pentru a salva Moscova de foc cu a sa furtună de zăpadă, nevoit să se retragă pe teritoriile sale. Totuși, el nu poate admite ca Vasya să-și piardă viața, așa că face un pact cu fratele lui, Medved (Ursul), pe care îl înlănțuise la finalul primului volum. Acceptă să fie el însuși prizonier, iar Medved din nou liber, cu condiția să o salveze pe fată. Singurul lucru pe care aceasta îl mai are de la Morozko este o privighetoare sculptată din lemn.

Confruntată cu amenințarea morții, Vasya reușește să își trezească puterile și să iasă singură din cușcă, însă e greu să scape din preajma mulțimii însetate de sânge. Atunci când Ursul apare și îi spune despre înțelegerea cu regele iernii, Vasya ii refuză ajutorul. Căile i se deschid în miez de noapte, iar aici începe o nouă aventură a Vasyei, în tărâmul magic aflat de-a pururi în acel ceas. Astfel, își va cunoaște descendența și va călători pentru a-l elibera pe Morozko, singurul care poate face ceva împotriva lui Medved, care, cu ajutorul lui Konstantin, preotul pe care a reușit să îl corupă, pune stăpânire pe oraș. Vara va aduce molima și amenințarea morților treziți la viață de Urs.

Între timp, pericolul din partea tătarilor crește. Mamai are nevoie de argint pentru a-și învinge un rival, iar dacă Dmitrii nu îl va oferi, războiul nu va putea fi evitat. Marya, fiica Olgăi, a moștenit puterile strămoșești, dar trebuie să le țină secrete, pentru a nu atrage furia asupra sa. Medved, descătușat, face ce știe el mai bine: aduce haosul în oraș.

Spiritele străvechi sunt împărțite și nu foarte convinse de nicio parte beligerantă, Medved sau Morozko. Ele se tem, în primul rând, că uitarea se așterne asupra lor în mințile și inimile oamenilor și că astfel devin tot mai slabi, până vor dispărea de tot. Vasya ar putea crea o legătură între oameni și ele.

Lucrurile avansează între Vasya și Morozko, la fel cum reușește să își descopere propria natură și descendență. Va fi foarte greu să îl prindă din nou pe Urs, iar asta nu va rezolva toate problemele din lumea oamenilor. Mai rămâne războiul, ale cărui distrugeri par de neevitat, dacă nu se unește toată suflarea, văzută și nevăzută, pentru a face față amenințării.

Ce soluții găsește Vasya pentru toate aceste provocări, ce soartă vor avea eroii acestei magnifice povești, puteți afla citind acest volum. Îmi este foarte dificil să spun care dintre cele trei cărți care compun această trilogie mi-a plăcut mai mult, ceea ce înseamnă o valoare destul de unitară a seriei în sine, una deosebit de satisfăcătoare. Totuși, cred că “The Winter of the Witch” este cel mai reușit dintre toate.

Puteți găsi atât exemplarele în limba română, cât și pe cele în limba engleză pe libris.ro. Indiferent de alegere, este o poveste de ținut la loc de cinste în bibliotecă și chiar de recitit, din când în când. Poate fi un cadou potrivit atât pentru cititorii tineri, cât și pentru cei maturi, îndrăgostiți de basme și legende vechi.

“She took one last breath of the icy night. The scent of winter seemed to linger about her, like a promise.

She plunged back into the maelstrom inside. She was dressed as a servant; it was not difficult to acquire a wineskin. Carrying it carefully, feeling the strain of the weight in her battered body, Vasya slipped through the masses of people in the hall and came to the central fire-pit.

The winter-king sat nearest the flames.

The breath stilled in Vasya’s throat.

Morozko’s head was bare; the fire gilded the blackness of his hair. His eyes were a depthless and beautiful blue. But when their eyes met, there was still no recognition in his.

His eyes were – young?

Young?

Vasya had last seen him, frail as a snowflake, his gaze impossibly old, in the inferno of burning Moscow. Call the snow, she had begged him. Call the snow. He had, and then faded away with the dawn.

His last words, a reluctant confession. As I could, I loved you. She would never forget how he’d looked then. His expression, the impress of his hands, were seared into her memory.

But not in his memory. The years had disappeared from his gaze. She did not know how great the weight of them had been, until she could see them gone.”

Cartea „The Winter of the Witch” de Katherine Arden poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți fantasy