Toate luminiţele de Jamie McGuire, Editura Trei – recenzie

16

Toate luminiţele

(All the Little Lights – 2018)

Jamie McGuire

Editura Trei

Traducător: Raluca Furtună

Anul apariţiei: 2019

Nr. pagini: 512

Jamie McGuire a urmat Northern Oklahoma College, University of Central Oklahoma și Autry Technology Center, pe care l-a absolvit cu o diplomă în radiologie. Este autoarea trilogiei Providence și a seriilor de mare succes Beautiful și Frații Maddox.
De aceeași autoare, la Editura Trei, au apărut: Iubirea doare, Șoapte de iubire, Fericirea mea ești tu, Fericirea începe azi, precum și primele două volume din seria Frații Maddox: Dulcea uitare și Dulcea eliberare.
Fericirea mea ești tu (Walking Disaster) a debutat direct pe locul 1 în listele de bestselleruri New York Times, USA Today și Wall Street Journal, iar Dulcea uitare a debutat direct pe locul 1 pe lista de bestselleruri New York Times.
O poveste fascinantă despre o pasională iubire de tinerețe
Când o zărește pentru prima dată pe Catherine Calhoun, Elliott Youngblood e doar un puști cu un aparat de fotografiat, care n-a mai văzut niciodată o fată atât de frumoasă și de tristă. Deși amândoi se simt izolați, între ei se înfiripă o prietenie profundă, care se destramă când Elliott e obligat să plece din oraș.
La întoarcere, băiatul descoperă că lucrurile s-au schimbat: el este vedeta echipei de fotbal a școlii, iar Catherine lucrează tot timpul la misterioasa pensiune a mamei sale. Nu l-a iertat pe Elliott pentru că a abandonat-o, dar el e hotărât să-i recâștige prietenia și… inima.
Tocmai când Catherine e gata să-l ierte, în oraș are loc o tragedie, iar Elliott devine suspectul principal. În ciuda bănuielilor tot mai mari ale localnicilor, Catherine nu renunță la dragostea ei pentru Elliott. Dar secretul mistuitor al fetei ar putea să le distrugă orice șansă la iubire și fericire.
O poveste emoționantă despre doi adolescenți răniți, care găsesc alinare într-o prietenie ce se va transforma în prima iubire. Un roman în care se împletesc pasiunea, neliniștea și speranța.“ – Kirkus Reviews
McGuire construiește o poveste de dragoste neobișnuită… Îmbină teme precum rasismul, familiile abuzive și tulburările mentale pentru a crea două personaje complexe și extrem de interesante.“ – VOYA
Cu felul ei autentic și proaspăt de a spune o poveste, McGuire își captivează cititorii pe măsură ce pătrunde în tainele inimii. O poveste despre trăinicia dragostei, pe care o veți adora.“ – RT Book Reviews

Toate luminițele de Jamie McGuire este o carte deosebit de emoționantă. Pe lângă povestea de dragoste impresionantă și înduioșătoare, în carte sunt abordate și câteva teme bulversante: rasismul, abuzul în familie, traumele provocate de dificultățile economice, depresia și tulburările de personalitate.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele scrise din perspectiva celor doi adolescenți, Catherine și Elliott.
Este interesant modul în care autoarea a structurat acțiunea.
Prima parte a cărții decurge lin și asiști la acțiune ca și cum ai sta pe malul unui pârâu limpede și cristalin, care se strecoară curajos printre pietrele ivite în cale. Iubirea celor doi adolescenți de cincisprezece ani este pură și inocentă, fiecare simțind în celălalt un suflet pereche, cei doi petrecând o vară idilică împreună, uitând de toate necazurile din propriile familii.
A doua parte a cărții este încărcată de mister, în stilul gotic. Imensa casă în care locuiește Catherine apare ca un organism viu, întunecată și amenințătoare. Simți că ceva sinistru se petrece înăuntru, dar, deși încerci din răsputeri să te lămurești despre ce este vorba, totul rămâne opac. Este ca și cum ai privi la un lac întunecat, a cărui suprafață reflectă lumina. Oricât te strădui, nu poți vedea ce se ascunde în adâncuri.
În ultima parte a cărții avem de-a face cu un adevărat thriller, cu accente de horror, ca și cum te-ai trezi dintr-odată plutind în derivă pe o mare învolburată, populată de creaturi înfricoșătoare.
Vă asigur însă că finalul este unul fericit și luminos, întocmai ca soarele care răsare pe un cer senin, după multe zile de furtuni și ploi!
Elliott a zărit-o pentru prima dată pe Catherine, de aceeași vârstă cu el, pe când avea doar zece ani și se afla în vizită la unchiul și mătușa lui, spionând-o cățărat într-un copac, proprietățile lor fiind vecine. Deși impresionat de frumusețea și gingășia fetei, Elliott nu a putut să nu remarce cât de tristă părea aceasta la o vârstă atât de fragedă.
Elliott și Catherine aveau să se întâlnească față în față cinci ani mai târziu, ambii având de înfruntat un moment greu în familiile lor.
Familia mamei lui Catherine fusese cândva cea mai de vază familie din oraș. Însă, după ce se demonstrase că uzina deținută de aceasta otrăvise apa potabilă din oraș, tot mai mulți locuitori îmbolnăvindu-se de cancer, toți membrii familiei deveniseră o paria, fiind izolați de toată lumea. Din toată averea familiei nu mai rămăsese decât un conac impunător, în care locuia în prezent Catherine cu părinții ei. Tatăl lui Catherine o adorase pe mama ei încă din liceu, luându-i apărarea în fața tuturor și încercând să o protejeze de toate răutățile. Însă toate șocurile prin care trecuse familia ei își puseseră amprenta asupra mamei lui Catherine, care era veșnic nervoasă și nemulțumită, reproșându-i mereu câte ceva soțului ei.
De curând, tatăl lui Catherine fusese disponibilizat de la serviciu, fapt ce adusese la paroxism nemulțumirile mamei ei, care-și bombarda soțul zilnic cu jigniri și reproșuri, la care Catherine asista nefericită și complet neputincioasă.
Elliott venise să-și petreacă vacanța de vară la unchiul și mătușa lui, după ce mama lui se despărțise, a n-a oară, de tatăl lui bețiv care o bătea. Din fericire, unchiul și mătușa lui îl iubeau foarte mult, astfel că Elliott își găsise o oază de liniște în casa lor.
De cum s-au cunoscut, Catherine și Elliott au simțit o conexiune sufletească neașteptată unul față de celălalt, prietenia lor evoluând rapid și în scurt timp ajungând nedespărțiți. Catherine a fost uimită de calmul cu care Elliott putea gestiona o situație dificilă, nearătându-se afectat și punând-o scurt la punct pe Presley, cea mai populară fată din oraș care o transformase pe Catherine în ținta ei preferată, atunci când aceasta l-a ridiculizat pe Elliott pentru originea lui de indian cherokee.

Toată acea bulă de fericire în care au trăit cei doi adolescenți pentru scurt timp s-a spart brusc într-o zi când, reîntorcându-se acasă de la plimbare au găsit în fața casei lui Catherine o salvare în care era urcat pe o targă tatăl ei. Înnebunită de durere și grijă, Catherine s-a repezit în casă, unde a aflat că tatăl ei suferise un atac, iar mama ei era în stare de șoc, privind în gol și nereacționând la nimic. Disperată, a plecat spre spital, căutându-l din ochi pe Elliott, la care spera să găsească un sprijin sufletesc, însă acesta nu se mai zărea pe nicăieri, dispărând complet de a doua zi. La scurt timp, tatăl ei a murit, iar Catherine s-a simțit complet debusolată, sfâșiată de durere, trădată și abandonată…
Explicația dispariției lui Elliott o aflăm din capitolul următor, scris din perspectiva lui. Venită pe neașteptate, după ce se împăcase cu tatăl lui, mama lui Elliott îl luase pur și simplu pe sus, forțându-l să se întoarcă cu ea în Oklahoma, neținând cont de rugămințile lui fierbinți de a-l lăsa să-și ia rămas bun de la Catherine. Din contră, atașamentul lui Elliott față de o fată albă au îndârjit-o și mai tare pe mama lui în hotărârea ei de a-i despărți, știind cât de discriminată a fost ea în micul orășel și cât de puține șanse de a rezista avea o relație dintre un indian și o fată albă.
Abia după doi ani, în care încercase din răsputeri, fără succes, să ia legătura cu Catherine, Elliott a reușit să se reîntoarcă în micul orășel, transferându-se acolo în ultimul an de liceu, decis să-i explice lui Catherine motivele pentru care plecase, să o facă să-l ierte și să o recucerească.
Elliott a găsit-o însă pe Catherine complet schimbată. Deși Elliott reușește, într-un timp relativ scurt, să o facă să îl ierte, Catherine își închisese complet sufletul, nedorind să-i destăinuie, nici măcar lui, despre iadul în care trăia.
”Nicăieri nu mai eram în siguranță. Poate că nu fusesem niciodată.”
De altfel, nici din capitolele scrise din perspectiva lui Catherine nu ne dăm seama prea bine de tot ce se întâmplă, ci aflăm doar frânturi de informații, insuficiente pentru a vedea o imagine de ansamblu, ca și cum piesele unui puzzle ar fi amestecate haotic între ele. Nesocotind sfaturile tatălui lui Catherine de dinainte de a muri, mama lui Catherine folosise banii primiți din asigurare pentru a transforma casa într-o pensiune, ce evident nu avea prea mare succes, fiind ocupată doar de aceiași chiriași bizari: Poppy – o fetiță ce era lăsată acolo perioade întregi de către tatăl ei când pleca în delegație, Duke, tatăl acesteia – un individ respingător și brutal, Willow – o adolescentă ciudată și rebelă mai mare cu doar un an ca și Catherine, nesuferita verișoară Imogen și tatăl acesteia – unchiul Toad, un bețiv scârbos, Althea – o bătrânică foarte cumsecade și, bineînțeles, mama lui Catherine, ce plutea parcă în alte sfere, incapabilă să înțeleagă realitatea, darmite să-și protejeze propria fiică. Pentru toți, Catherine muncea ca un rob, schimbând așternuturi, făcând curat, spălând și gătind. Iar noaptea se baricada în camera ei, blocând ușa cu un mobilier greu…
Este impresionantă dragostea profundă și necondiționată pe care Elliott i-o poartă lui Catherine. Deși realizează că ea ascunde multe lucruri față de el, Elliott dovedește o bunătate și o răbdare nesfârșită, încercând din răsputeri să o convingă că, indiferent de circumstanțe, el îi va fi alături și, împreună, vor putea înfrunta orice s-ar întâmpla.
”- O să găsim o soluție. Dar iese din discuție despărțirea sau să te las singură aici.”
Fiind extrem de popular în școală întrucât ajunsese vedeta echipei de fotbal datorită calităților sale fizice impresionante, Elliott a reușit să o facă pe Catherine să socializeze, încetul cu încetul, și cu alți colegi.
Însă, din nou, un eveniment bulversant le va zdruncina din temelii viețile celor doi adolescenți și totul se va transforma într-un haos.
Câteva indicii incriminatorii îl fac pe Elliott să pară principalul suspect într-un caz de dispariție misterioasă, ajungând să fie hulit de toți cei care până atunci îl adulaseră. Catherine nu îi pune la îndoială nicio clipă nevinovăția, dar când începe să bănuiască faptul că dispariția ar putea avea o legătură cu ciudații locatari ai pensiunii mamei ei, este sfâșiată între loialitatea față de propria mamă și dragostea profundă față de Elliott.
Nu pot spune că am fost total de acord cu acțiunile lui Catherine. Este cumplită și înfiorătoare suferința prin care a trecut dar, deși în final a luat decizia corectă, poate că ar fi trebuit să acționeze ceva mai devreme, mai ales că doamna Mason, psihologul școlii, o profesoară extrem de devotată meseriei sale, inimoasă și de încredere, se interesase în permanență despre situația ei. Totuși, vorbim despre o adolescentă și nu despre o persoană adultă, iar la vârsta ei nu avea nicio șansă de a se descurca pe cont propriu și nici de a discerne foarte bine posibilele consecințe, așa cum, de altfel, a liniștit-o și Elliott.
”- (…) Aveai dreptate, Catherine! Ai spus-o tot timpul. N-ai avut de ales. Nu te preface acum că ai avut.
– Și uite acum unde-am ajuns.
– Aici, în siguranță, cu mine.”
Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte desfășurarea evenimentelor.
Pe mine finalul m-a surprins destul de mult, nu m-am așteptat la așa ceva, iar ultimele pagini le-am citit cu sufletul la gură, uluită de răsturnarea spectaculoasă de situație.
Epilogul a venit ca un balsam peste pielea arsă de soare, reușind să calmeze lucrurile și să deschidă o perspectivă caldă și luminoasă, încărcată de speranță pentru cei doi adolescenți mult prea greu încercați de soartă!
”Era timpul să aibă cineva grijă și de Catherine.”

Recenzii și prezentări cărți Jamie McGuire

Carte Toate luminițele de Jamie McGuire poate fi comandată pe libmag.ro

About Author

16 comentarii

  1. Carolina Bianca Moroianu on

    Wowwwww! Ce îmi faci Tyna? Mi s-au umplut ochii de lacrimi doar citind recenzia ta. Abia aștept sa citesc cartea! Felicitări!

  2. Cred ca aceasta recenzie ma tenteaza cel mai mult pana acum, din tot ce am citit despre cartile autoarei. Foarte interesant subiectul si imi place si atmosfera care se contureaza. Multumesc pentru recomandare!

  3. Waw! Superbă, absolut superba recenzia ta! Felicitări! ❤️❤️❤️
    Stian ca Jamie McGuire scrie bine, dar cartea asta pare cea mai buna din ce am citit de ea pana acum!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: