Tobele toamnei vol.1 – a patra carte din seria Outlander de Diana Gabaldon, Editura Nemira – recenzie

„Stilul Dianei Gabaldon este impresionant, fie că evocă sălbăticia Americii coloniale, zarva familiară dintr-o casă parohială scoţiană din prezent, poftele trupeşti sau dorurile sufleteşti. Legiunile ei de fani adoră să se arunce în acest ocean de romantism.“ – Publishers Weekly

Tobele toamnei vol.1 continuă șirul aventurilor extraordinare ale lui Claire și Jamie.

Autoarea dovedește o excelentă documentare, îmbinând magistral ficțiunea cu datele istorice, reușind să realizeze o tapiserie fascinantă a acelor vremuri, purtându-ne în diverse locuri de pe glob și făcându-ne martori la evenimentele importante de atunci. Totul este cu atât mai captivant cu cât privim acele întâmplări prin ochii unei persoane provenite din secolul al XX-lea, nefamiliarizată cu cutumele acelor timpuri.

Astfel, în Călătoarea am ajuns în anul 1743, într-o Scoție măcinată de lupte și tensiuni între scoțieni și englezi. În Talismanul i-am însoțit pe Claire și Jamie la curtea regelui Franței, cei doi încercând să împiedice izbucnirea răscoalei iacobite. Cum se va dovedi însă, a fost imposibil să împiedice cursul istoriei, astfel că, înainte de sângeroasa bătălie de la Culloden, cei doi au fost nevoiți să se despartă, Claire întorcându-se în timpul ei pentru a-și proteja fiica încă nenăscută. În Cercul de piatră vol.1 acțiunea s-a desfășurat pe două fire paralele, descoperind astfel care a fost destinul celor doi pe o perioadă de douăzeci de ani. Astfel, Claire s-a reîntâlnit cu soțul ei Frank, a născut-o pe Brianna și și-a făcut o adevărată carieră în domeniul medical, ajungând un chirurg extrem de apreciat. Jamie, care reușise să se salveze miraculos după bătălia de la Culloden, a trebuit să se ascundă într-o peșteră timp de șapte ani pentru a scăpa de represaliile armatei engleze, a fost apoi, pe rînd, prizonier la Ardsmuir, grăjdar la o familie de nobili englezi, tipograf și contrabandist. După moartea lui Frank, Claire,descoperind că Jamie nu murise în bătălie, s-a reîntors la el. În Cercul de piatră vol.2 Claire și Jamie, forțați de împrejurări, vor parcurge o lungă călătorie peste ocean, ajungând în insulele Caraibe, pe teritoriul Republicii Dominicane de acum și în Jamaica. După ce au fost atacați de pirați, iar viața le-a atârnat de un fir de păr de mai multe ori, cei doi au reușit să se salveze in extremis, naufragiind în partea de sud a Americii de Nord.

În Tobele Toamnei vol.1 îi regăsim pe cei doi în anul 1767, asistând la Charleston la execuția publică a unui condamnat, a cărui vină fusese doar aceea că furase câțiva bănuți pentru a nu muri de foame. Jamie îl cunoscuse bine, amândoi fiind prizonieri în același timp la Ardsmuir. Deși nu reușise să împiedice barbaria acelei execuții, Jamie și Claire l-au ajutat pe alt condamnat la moarte, Stephen Bonnet, să evadeze. Pe principiul că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, respectivul se va dovedi un pirat, care-i va ”răsplăti” jefuindu-i pe Jamie și Claire pe când aceștia se aflau în drum spre River Run, plantația mătușii lui Jamie, Jocasta.

La fel de formidabilă ca și frații ei, Calum și Douglas, pe care i-am cunoscut bine în Călătoarea, Jocasta își îngropase trei soți și își conducea plantația cu o mână de fier, în ciuda faptului că era oarbă.

Prin ochii lui Claire, vom asista la modul de organizare a societății acelor vremuri și locuri, sesizând nedreptățile și inechitățile și simțind tensiunile ce pluteau în aer, prevestind revoluția ce urma să vină peste doar nouă ani.

A fost șocant să aflu despre legea vărsării de sânge și să descopăr atrocitățile și brutalitățile ce erau la ordinea zilei pe atunci… Prin lux de amănunte, autoarea are talentul de a te face să vizualizezi cu ochii minții evenimentele produse, ceea ce de multe ori are darul de a te zdruncina sufletește…

Pe de altă parte, m-am amuzat și eu, alături de Claire, citind despre indignarea americanilor referitoare la procentul de impozitare de doar 2% pe venituri, care lor li se părea de-a dreptul colosal! Dacă ar fi știut ei ce nivel de impozitare avea să fie peste două sute de ani…

”- Doi la sută! a exclamat Stanhope, încă pe jumătate sufocat și bătându-se cu palma în piept. Nedrept! Pur și simplu inechitabil!

Amintindu-mi cu precizie ultima declarație de venit către Fisc pe care o semnasem, am fost de acord că procentul de doi la sută era de-a dreptul scandalos de mic și m-am întrebat în sinea mea ce se alesese de spiritul înfocat al contribuabililor americani în cei două sute de ani care ne despărțeau.”

Ca și în precedentele volume, Claire reușea să-și găsească pacienți în cele mai neobișnuite circumstanțe. John Quincy Myers, un muntean uriaș de peste 2 metri înălțime, imediat ce a întânit-o, aflând că ea era vindecătoare, a și apelat la ea pentru a-l vindeca de o afecțiune ciudată, o crescătură ce-i apăruse între picioare, despre care Claire și-a dat seama imediat că era o hernie. Insistența acestuia de a-i arăta cât mai repede i-a dat prilejul lui Jamie să rostească una din replicile lui mucalite, cu care ne-a obișnuit din plin.

”- Cum se face că orice bărbat pe care îl cunoști vrea să-și dea jos pantalonii la cinci minute după ce te-a văzut?

Fergus și-a dres glasul ușor, iar Ian a roșit discret. Eu arătam cât se poate de nevinovată.

– Ei bine, dragul meu, am spus eu, dacă tu nu știi, nimeni nu știe.”

Vă las să descoperiți singuri în carte modul inedit în care a decurs respectiva operație.

Dorința Jocastei de a-i lăsa plantația moștenire lui Jamie le-a provocat celor doi o adevărată criză de conștiință.

Deși exploatarea sclavilor era contra principiilor lui Jamie, acesta nu a refuzat ferm de la bun început propunerea, simțindu-se răspunzător pentru soarta mai multor persoane ce depindeau de el – Ian, Fergus, Duncan. De asemenea, dorea din răsputeri să-i ofere lui Claire o viață mai bună.

”- Nu înțelegi? a spus el, aproape disperat. Aș vrea să-ți așez lumea la picioare, Claire, iar eu nu am nimic să-ți ofer!”

La rândul ei, Claire, ale cărui concepții moderne intrau flagrant în contradicție cu obiceiurile acelor vremuri, era tulburată la gândul deținerii unei plantații bazată pe munca sclavilor. Totuși, făcuse o alegere fermă și irevocabilă în momentul în care riscase totul pentru a fi din nou alături de Jamie, astfel că și-a declarat susținerea ei necondiționată, indiferent de alegerea pe care Jamie urma să o facă.

”Nu știam ce să zic, dar făcusem o alegere.

– ”Unde te vei duce tu, acolo voi merge și eu și unde vei trăi tu, voi trăi și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, și eu voi fi îngropată acolo.” Pe un deal din Scoția sau în pădurile din Sud. Fă ceea ce trebuie și voi fi alături de tine.”

Însă, după cum se va vedea ulterior, conștiința și principiile morale ale lui Jamie au învins orice considerente materiale.

”- Am trăit ca un sclav, Claire, a spus încet, ținându-și capul plecat. Și n-aș putea trăi știind că există cineva pe pământ care simte față de mine ceea ce am simțit eu față de cei care își închipuiau că-mi sunt stăpâni.”

Jamie a decis să refuze oferta lui Jocasta, hotărând să întemeieze o așezare pe un teren virgin, în mijlocul unei păduri, toate semnele de acolo părând predestinate.

Decizia lui Jamie i-a produs o tulburare extremă lui Claire, convinsă că acesta va pleca în Scoția să aducă forța de muncă necesară realizării acelui obiectiv. După cum descoperise în timpul ei, mormântul lui Jamie se găsea în Scoția, deci cât timp acesta nu se întorcea acolo era sigură că el rămânea în viață. Jamie a liniștit-o, spunându-i că va apela la foștii deținuți de la Ardsmuir, care fuseseră deportați în America după ce fuseseră eliberați.

În continuare, cei doi vor trece prin aventuri incredibile.

Jamie se va lupta cu un urs, vor întâlni triburi de indieni cu care vor fuma pipa păcii și vor avea de înfruntat epidemii mortale.

La un moment dat, Claire va avea parte de un episod cu totul tulburător. Adăpostindu-se într-o peșteră pentru a se adăposti de o furtună stârnită pe neașteptate după ce se întorcea de la un pacient, Claire va avea tot felul de viziuni cu o fantomă, descoperind apoi craniul unui bărbat. Analizându-l, Claire a observat un amănunt șocant: o plombă aplicată pe un dinte! Se părea că, în afară de ea și Geillis, mai existau și alți călători în timp…

Spre sfârșitul cărții, Claire și Jamie vor avea parte de o surpriză colosală, la locuința lor improvizată din pădure făcându-și apariția Willie, băiatul lui Jamie, despre a cărui existență am aflat în Cercul de piatră vol.1, însoțit de lordul John Grey, pe care l-am cunoscut de asemenea în Cercul de piatră vol.1, care îl adoptase pe băiețel!

Pe un alt fir, îi urmărim pe Brianna și Roger în perioada 1969-1970. Deși atrasă de Roger, Brianna s-a întors în America, temându-se că sentimentele lui Roger față de ea erau de responsabilitate, ținând cont de promisiunea pe care i-o făcuse lui Claire înainte de întoarcerea acesteia în timp, și nu de iubire. Însă Roger, un scoțian ambițios și încăpățânat, era decis să o cucerească, astfel că a venit după ea în America.

”Oare putea exista un teren comun pentru ei doi, un istoric și o ingineră? El, cu fața îndreptată spre misterele trecutului, iar ea, cu fața spre viitor și strălucirea lui orbitoare.

Apoi atmosfera din încăpere s-a relaxat, au urmat urale și discuții aprinse, iar Brianna s-a întors în brațele lui, l-a sărutat cu intensitate și s-a agățat de el, iar Roger s-a gândit că nu avea nicio importanță că priveau în direcții diferite, câtă vreme rămâneau unul în fața celuilalt.”

Deși Roger a insistat să se căsătorească imediat, Brianna avea propriile îndoieli de a face acel pas. Faptul că mama ei îi jurase credință lui Frank, convinsă de jurămintele pe care le făcea, ca mai apoi să le încalce, forțată de împrejurări, o determinase pe Brianna să aștepte până când va fi sigură că acea uniune va fi pentru totdeauna.

Un amănunt tulburător descoperit întâmplător de Roger într-un document al vremii îl pune în fața unei decizii imposibile. Astfel, într-un ziar din anul 1775 se scria negru pe alb că Jamie și Claire muriseră într-un incendiu izbucnit la așezarea lor. Așa cum și Claire îi confirmase, Roger era convins că nu se putea modifica în vreun fel cursul istoriei. Nu credea însă că Brianna îi va împărtăși punctul de vedere.

”Nu, trecutul se putea încolăci ca un șarpe care se zvârcolește, dar nu putea fi schimbat. Nu era deloc sigur că Brianna împărtășea aceeași convingere.”

Ce decizie va lua până la urmă Roger? Va tăcea, lăsând istoria să-și urmeze drumul, sau îi va spune Briannei, conștient fiind că acțiunile provocate de aceasta în urma informației puteau avea consecințe imprevizibile? Răspunsul îl vom afla abia în volumul următor.

Sfârșitul primului volum din Tobele toamnei este dramatic, Claire și Jamie scăpând cu greu dintr-o nouă încercare dramatică, care le-a zdruncinat din nou existența.

”Jamie a plecat, dar suferința acelor oameni a rămas lipită de el ca și fumul care i se îmbibase în haine și în păr. Iar când a părăsit tabăra, în inima lui mistuită de durere s-a aprins o scânteie de egoism, de ușurare că nenorocirea nu căzuse – de astă dată – asupra sa. Femeia lui era încă în viață. Copiii lui erau în siguranță.”

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, emag.ro, librariadelfin.ro, librex.ro

Recenzii și prezentări cărți Diana Gabaldon

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți cu scoțieni