Top 10 carti care mi-au imbogatit copilaria si adolescenta
Top 10 cărți care mi-au îmbogățit copilăria și adolescența
Cărțile ne fac să visăm, ne dau aripi, ne îmbogățesc sufletește, cu atât mai mult în perioada noastră de formare – copilăria și adolescența. Multe din cărțile pe care le-am citit atunci m-au marcat.
E greu de făcut un top, fiecare carte citită are farmecul ei. Cele 10 pe care am ales să le menționez nu sunt singurele care m-au încântat, dar am convenit cu Tyna să nu menționăm mai multe cărți ale aceluiași autor, iar o parte din marile mele preferate au fost deja cuprinse în topurile lui Tyna (Top 10 cărți care mi-au înflăcărat imaginația în copilărie și adolescență) și al lui Horia (Top 10 cărți care m-au captivat în adolescență), de exemplu Singur pe lume, Winettou, Mizerabilii, Ciresarii.
1. Toate pânzele sus! de Radu Tudoran
Cât timp există ţinuturi necunoscute, oameni încă neîntâlniti, experienţe încă netrăite, acestea vor exercita o adevărată vraja asupra celor cu spirit de aventură. Radu Tudoran însuşi a călătorit pe marile şi fluviile globului pământesc, a fost fascinat de lumea diversă, pestriţă a porturilor, de neprevăzutul din caracterul oamenilor. Pentru el, viaţa este tărâmul magic al întâmplărilor. Acest idealism este prezent în toată opera sa. Radu Tudoran este fratele unui alt mare scriitor român, Geo Bogza.
”Toate pânzele sus!” este o poveste care mi-a marcat copilăria, m-a făcut să visez cu ochii deschişi la călătorii şi întâmplări nemaipomenite, iar personajele cărţii m-au fascinat. Am un exemplar foarte vechi al cărții, ediție 1957 (cartea a apărut în 1954) și sunt legată sufletește de el.
”Pe la jumătatea lui martie 1881, corabia grecească „Penelopa”, încărcată virtuos cu cereale, grâu de Bărăgan, dulce, cu bobul greu, cobora gâfâind pe braţul de mijloc al Dunării, către Sulina, ca să iasă în mare şi să ia drumul Patridei, la Pireu.”
Cartea prezintă aventurile a doi prieteni, românul Anton Lupan şi francezul Pierre Vaillant, mai precis aventurile prin care trece Anton Lupan în misiunea să autoimpusă de a da de urmă prietenului sau dispărut, Pierre Vaillant, pentru a porni împreună în realizarea unui vis – călătoria peste Atlantic, spre Ţara de Foc, un teritoriu necunoscut, pe care doreau să-l cerceteze.
Cei doi munciseră împreună la construirea drumului de fier la Stambul (denumirea de atunci a Istanbului) pentru a strânge bani că să cumpere o goeletă cu care să pornească în expediţie. Au devenit astfel proprietarii unei goelete cu două catarge, pe care au denumit-o, simbolic, L’Esperance. Anton Lupan a rămas la Stambul, în timp ce Pierre Vaillant a plecat spre Brăila cu un transport de marfă. Din păcate, L’Esperance nu ajunsese niciodată în port, deoarece fusese atacată de piraţi şi Pierre fusese luat prizonier, lucru pe care Anton Lupan îl va descoperi mult mai târziu.
După cinci ani, Anton se întoarce în ţară, la Brăila şi verifică din nou dacă a mai apărut vreo veste despre Pierre, fără rezultat însă. Drept urmare, Anton Lupan e nevoit să plece singur în călătoria planificată, cu un echipaj de milioane: Ieremia – neîntrecut în trasul cu flintă, de care era nedespărţit, destoinicul cârmaci Gherasim, bucătarul Ismail, datorită căruia avem parte de cele mai delicioase mese, întâmplări şi dialoguri din carte, musul Mihu şi câinele sau, şi taciturnul Cristea Busuioc. Şi bineînţeles, Adnana, ultima venită (salvată din ghearele unui pirat sângeros, care o ţinea ostatică), cea care îi va răpi inima căpitanului Anton Lupan. formând astfel echipajul goeletei Speranţa, şase bărbaţi, o femeie şi un câine.
Goeleta „Speranţa” era de fapt goeleta L’Esperance, ai căror proprietari fuseseră Anton Lupan şi Pierre Vaillant, după ce fusese prădată şi parţial arsă de piraţi, abandonată pe nişte dune de nisip din apropierea Sulinei şi apoi recondiţionată de Anton Lupan şi echipajul sau.
Echipajul are parte de numeroase peripeţii, care mai de care mai deosebite, înfruntând cu curaj obstacolele ivite în cale.
Toate pânzele sus! este o poveste minunată despre valoarea prieteniei. Eroii Speranţei dovedesc solidaritate şi curaj, altruism şi generozitate, spirit de sacrificiu şi toleranţă, loialitate şi recunoştinţă. Sunt, cu toţii, modele de urmat, din acest punct de vedere.
”Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari – când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine şi le purtăm cu noi – şi suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem şi ne bucurăm, fiindcă sunt şi altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândeşti.”
E o carte care ne poartă pe mări şi oceane, în porturile lumii, prezentându-ne locuri, oameni şi timpuri extraordinare.
”Era clipa când se vestea faptul cel mare al zilei, la orizont răsăritul fluturându-și pânzele roșii, ca să-i deschidă poarta larg soarelui. Iar dincoace, în timp ce etrava își începea iarăși marșul triumfal al plecărilor, ”Speranța” își flutura pânzele albe, deschizând tainica poartă a călătoriilor ei viitoare.”
Cartea a fost ecranizată în anul 1976 de către Televiziunea Română, iar filmul a fost un succes, având parte de o distribuţie de excepţie.
Cartea poate fi comandată de pe librărie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro.
2. Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe (Uncle Tom’s Cabin)
Harriet Beecher Stowe (1811–1896) s-a născut în Anglia, dar şi-a petrecut mare parte din viaţă în Cincinnati, Ohio, un stat care se declară ferm împotriva sclaviei.
Prin scrierea romanului Coliba unchiului Tom, Harriet Beecher Stowe a devenit o celebritate atât în America, cât şi peste hotare.
După moartea ei, chiar dacă unele dintre cărţile scrise de ea nu au mai fost atât de apreciate, Coliba unchiului Tom a supravieţuit până în ziua de azi şi este considerat un document social deosebit de important din istoria Americii.
Publicarea romanului, în 1852, a fost un eveniment care a accentuat schimbarea începută în naţiunea americană. Coliba unchiului Tom a fost cel mai bine vândut roman din secolul al XIX-lea şi a doua cea mai bine vândută carte din acel secol, după Biblie.
Cartea a sprijinit cauzei aboliționiste în anii 1850. În primul an după publicare, s-au vândut 300.000 de exemplare doar în Statele Unite. Impactul său a fost atât de mare încât atunci când Abraham Lincoln s-a întâlnit cu Stowe la începutul războiului civil, Lincoln a declarat, „Deci aceasta este mica doamnă care a pornit acest mare război.”
Coliba unchiului Tom este un roman care aduce în atenţia cititorului toate aspectele cutremurătoare şi de inumane ale sclaviei. Fiecare pagină a romanului surprinde în ea viaţa grea de care au avut parte sclavii negri din America, romanul dezvăluie și condamnând imoralitatea sclaviei.
Într-o lume în care nedreptatea şi suferinţa sunt singurele oferte pentru negri, unchiul Tom, personajul principal al cărții, dă dovadă de o credinţă şi de o bunătate de neînchipuit, oferind tot ce are el mai bun: dragostea lui pentru toţi.
””Să nu pot să-l dau afară în brânci, se gândi Shelby, când văzu uşa bine închisă. Ce neobrăzare! Ştie că mă are la mână. Ah! Dacă mi s-ar fi spus vreodată că o să fiu nevoit să-l vând pe Tom unui blestemat de negustor de sclavi, i-aş fi răspuns: „Da’ ce, servitorul tău e un câine ca să te porţi aşa cu el? ” Şi acum n-am încotro… Şi copilul Elisei! O să am de furcă şi cu nevastă-mea! Oh! Datoriile! Datoriile! Nemernicul mă are la mână… şi profită „. Poate că în statul Kentucky, sclavajul se prezintă sub forma lui cea mai blândă. Predominaţia generală a agriculturii, liniştită şi regulată, nu dădea loc la acele înfrigurate eforturi de muncă forţată pe care trebuinţele afacerilor o impune ţinuturilor din sud; în Kentucky, starea sclavajului e mai în armonie cu ceea ce reclamă sănătatea şi raţiunea. Stăpânul, mulţumit cu un câştig moderat, nu este împins la cerinţele nemiloase care sileşte mâna acestei slabe făpturi acolo unde speranţa unui câştig rapid este aruncat în balanţă fără altă contragreutate decât interesul pentru cel slab şi oprimat. Shelby era dintr-un bun aluat, o natură blândă şi docilă, pornit spre indulgenţă faţă de toţi cei care îl înconjurau. Nu neglija nimic din ceea ce putea contribui la sănătatea sau buna stare a negrilor săi. Dar se aruncase în speculaţii orbeşte… se angajase pentru sume importante. Poliţele lui se găseau în mâinile lui Haley…”
”Masa, cam şchioapă, era aşezată în faţa focului şi pregătită de cină. În capul ei, stătea unchiul Tom, cel mai destoinic muncitor al lui Shelby. Tom fiind eroul povestirii trebuie să-l prezentăm cititorilor noştri. Era un om puternic şi bine clădit: pieptul lat, membre viguroase, tenul de abanos lucitor. O faţă ale cărei trăsături pur africane era caracterizată de o expresie de bun simţ, gravă şi reculeasă,unită cu duioşie şi bunătate. Avea în toată înfăţişarea o demnitate şi un respect de sine însuşi, amestecate cu nu ştiu ce fel de simplitate umilă şi încrezătoare. Era foarte ocupat în acel moment: se căznea, cu o grijă deosebită, să contureze câteva litere pe o tăbliţă. Era supravegheat în această operaţie de tânărul domn George, în vârstă de treisprezece ani, care îşi dădea toată importanta rolului său de profesor.
– Nu în partea asta, unchiule Tom, nu în partea asta, striga el cu vioiciune, văzând că unchiul Tom întorcea la dreapta coada lui g.
– Aşa-i! spuse unchiul Tom, privind cu respect şi admiraţie g-urile fără număr înşirate de profesor pe tăbliţă.
– Ce bine ştiu albii să facă toate lucrurile! spuse mătuşa Chloe oprindu-se cu furculiţa în mână şi privind cu mândrie pe micul George. Ce bun e că vine să ne dea în fiecare seară lecţii!”
3.Ultimul mohican – James Fenimore Cooper (The last of the Mohicans)
Ultimul mohican, romanul istoric al lui James Fenimore Cooper (1789 — 1851), a fost publicat pentru întâia dată în ianuarie 1826 sub titlul Last of the Mohicans, a Narrative of 1757, la editura J. Miller din Londra, iar în aceste aproape două veacuri a devenit unul dintre cele mai citite române din literatură americană. Cartea face parte din The Leatherstocking Tales series.
Acțiunea din Ultimul mohican se desfăşoară pe fundalul masacrului de la Fort William Henry, din timpul războiului francez şi indian și este povestea unei aventuri în sălbăticia vestului.
În carte, Pionierul vestului- Natty Bompoel- este înfăţişat ca Hawkeye, un cercetaş în floarea vârstei care lucrează pentru britanici alături de doi băştinaşi Delaware, Chingachgook şi fiul său, Uncas. Ei le întâlnesc pe Cora şi pe Alice Munro, fiicele unui colonel britanic, şi pe parcursul romanului le salvează din captivitate, escortandu-le în siguranţă, sau le urmăresc prin pustietate.
„Drumul ales de Ochi-de-Şoim o lua de-a curmezişul câmpiilor nisipoase, străbătute de vai şi dealuri, peste care mai trecuseră o dată în dimineaţă acelei zile, avându-l drept călăuză pc înşelătorul Magua. Soarele coborâse înspre munţii din apropiere şi, cum drumul lor trecea tot timpul prin pădure, căldură nu li şi se mai părea aşa greu de îndurat. Prin urmare, înaintarea lor era rapidă, astfel că reuşiră să parcurgă o bună bucată din drum la întoarcere, cu mult timp înainte de a se întunecă.
Asemeni sălbaticului căruia îi luase locul, vănătorul părea că se orientează după nişte semne numai de el ştiute, cu un instinct aparte, fără să-şi încetinească pasul şi fără să facă pauze de gândire. O privire rapidă şi piezişă aruncată pe muşchii copacilor, o altă în sus spre soarele care apunea, sau una fugară, dar fermă, în direcţia numeroaselor cursuri de apă printre care îşi croiau drum, îi erau de-ajuns pentru a apucă pe calea cea bună. în acest timp, pădurea începuse să-şi schimbe nuanţele, pierzându-şi acel verde plin de viaţă, care dăduse o notă de frumuseţe coroanelor copacilor pe parcursul zilei, şi dobândind o tentă întunecată, cum se întâmplă de obicei spre sfârşitul zilei.
Cele două surori se străduiau să mai zărească printre ramurile copacilor ultimele raze ale noianului auriu de splendoare, care formau un halou de aur împrejurul soarelui, iar din loc în loc lăsau dare rubinii pe cer sau tiveau cu margini înguste de galben strălucitor o masă de nori îngrămădiţi la mică distanţă deasupra colinelor dinspre apus.”
4. Oliver Twist de Charles Dickens (Oliver Twist)
Charles John Huffam Dickens (n.7 februarie 1812 – d.9 iunie 1870) a fost un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Prăvălia cu antichități), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre două orașe (ultimele două, romane istorice).
Oliver Twist este un roman scris de romancierul englez Charles Dickens, publicat în 1838. Oliver Twist este una din cele mai cunoscute opere ale romancierului fiind unul din primele exemple de roman social. Autorul analizează relele societății engleze din secolul al XIX-lea: sărăcia, exploatarea minorilor, criminalitatea urbană și ipocrizia societății victoriene.
Cartea ne spune povestea unui copil, Oliver Twist, care este exploatat la sânge într-o manufactură, apoi este plasat într-un orfelinat de unde fuge și rătăcește pe străzile Londrei unde îl va întâlni pe Artful Dodger, șef al unei bande de hoți de buzunare antrenată și folosită de bătrânul hoț Fagin.
Rămas orfan la naștere, Oliver este crescut până la vârsta de 9 ani într-o casă de la marginea Londrei, unde duce un trai mizerabil, plin de foamete și privaţiuni şi suferință, după care este angajat ca ucenic la pompele funebre, la domnul Sowerberry. Când credea că destinul îi începe să surâdă, lucrurile iau o întorsătură urâtă și acesta fuge la Londra spre un destin mai bun, spera el. După un drum lung, plin de peripeții și întâmplări neașteptate acesta ajunge la Londra unde are ghinionul să-l întâlnească pe hoțul de buzunare Dodger, care îi oferă masă și casă… dar nu pe gratis, ci va cădea în mâinile unei bande de hoți, al cărei șef era Fagin.
După această întâlnire, Oliver cunoaște oameni diferiți, de la criminalul Bill și misteriosul domn Monk la bunul domn Brownlow, Rose și familia Maylie, și Nancy, cea care datorită lui Oliver devine o persoană mai bună, și îl va ajuta, însă plătind foarte scump: ea îi povestește ce a auzit atunci când Fagin vorbea cu un anume Monk despre Oliver, de unde vine și cine îi sunt părinții, dar este descoperită că oferea informații și omorâtă. Oliver descoperă ce este fratele vitreg a lui Monks, acesta încercând să-l omoare pentru a lua moștenirea ce i se cuvenea acestuia. Află tragica poveste a părinților lui și descoperă că Rose îi este mătușă. Domnul Brownlow, care a fost foarte bun prieten cu tatăl lui Oliver îl adoptă. Finalul poveștii este pozitiv, transmișând un foarte frumos mesaj: binele, dreptatea și cinstea înving răul, triumfând.
Cartea a fost o bogată sursă pentru adaptări de teatru, cinema și comedii muzicale. Cele mai cunoscute ecranizări sunt: Aventurile lui Oliver Twist de David Lean din 1948, Oliver! de Carol Redd din 1969, câștigător a cinci Premii Oscar și Oliver Twist regizat de Roman Polanski din 2005.
„Într-un mic orasel din Anglia, într-o casă de săraci, s-a născut un baiețel. Copilașul era foarte slăbit, dar se lupta să trăiască. Doctorul și bătrâna femeie de la adăpostul săracilor nu i-au acordat prea multă îngrijire și atenție, însă copilul, Oliver, a supraviețuit și a început să țipe puternic. Așa s-a născut Oliver….”
5. Regina Margot de Alexandre Dumas (Queen Margot, or Marguerite de Valois)
Regina Margot” este un roman de dragoste și aventură, publicat în anul 1845 de Alexandre Dumas tatăl.
Personajul principal este Margareta de Valois, rămasă în istorie sub numele de „regina Margot”, fiica lui Henric al II-lea și a Caterinei de Medici.
La sfârșitul secolului al XVI-lea, sub domnia lui Carol al IX-lea, când catolicii își disputau cu protestanții puterea politică, căsătoria dintre regina Margot și un prinț protestant, Henric de Bourbon, ar fi reprezentat o șansă pentru reconciliere, dar n-a fost sa fie, deoarece a avut loc sângerosul masacru din noaptea Sfântului Bartolomeu, petrecut în anul 1572, când au fost uciși sute de protestanți.
În aceasta perioadă agitata si tulbure, regina Margot trăiește o poveste de dragoste cu tânărul protestant La Môle. Viața celor doi este periclitată de planurile malefice pe care le urzește neîncetat Caterina de Medici. Însăşi Henric de Navara se află în pericol de a fi ucis.
În carte apar ca personaje doi tineri gentilomi- conţii Annibal de Coconnas şi Lerac De La Mole- care, deşi initial au fost prieteni, se lasă antrenati in valtoarea evenimentelor, ajungând a se lupta între ei.
La Mole se adăposteste în Luvru, unde ajunge chiar în camera reginei Margot, care îl ia în grija ei. In acest timp, ducesa De Nevers, bună prietenă cu regina – îl ia in grija sa pe grav rănitul Coconnas. Cei doi vor fi vindecati prin strădania celor două nobile doamne, de care se vor îndrăgosti.
Treptat, cele două cupluri încep să se întâlnească în secret, trăind o poveste de dragoste, ce însă nu va avea un final fericit.
Caterina de Medici auzise profeţia meşterului Rene – creatorul ei personal de parfumuri şi otrăvuri – care spunea că la tronul Franţei va urma Henric de Navara, astfel încât îi pune gând rău.
Avem parte de intrigi politice, evenimente sîngeroase, trădări, dar și de dovezi de dragoste, prietenie, onoare si sacrificiu.
Ecranizarea foarte reușită a filmului, „La Reine Margot”, din 1994, îi are pe Vincent Perez şi Isabelle Adjani în rolurile lui Lerac de La Mole şi ale Margaretei de Valois.
6. 20.000 de leghe sub mări de Jules Verne (Vingt mille lieues sous les mers)
20.000 de leghe sub mări ( Titlu original Vingt mille lieues sous les mers) este unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Jules Verne, apărut în 1870.
De reținut este că, în această carte, Jules Verne anticipează tehnologia submarinului, ale cărui modele primitive existau deja la data publicării romanului.
Cartea are și o continuare – Insula misterioasă, în care aflăm mai multe despre povestea căpitanului Nemo (sau prințul Dakkar!).
Romanul prezintă povestea căpitanului Nemo și a submarinului Nautilus.
Profesorul și cercetătorul marin Pierre Aronnax este invitat de guvernul american să clarifice anumite fenomene legate de dezastre maritime misterioase pe toate mările lumii. Aronnax crede în existența unui narval uriaș, care străpunge corăbiile cu molarii. Pentru a-și verifica teoria, Aronnax se urcă la bordul fregatei Abraham Lincoln împreună cu servitorul său, Conseil, pornind în explorare.
După mai multe săptămâni de căutare în Pacificul de Nord, Aronnax are impresia că își vede ținta. În timpul urmăririi, Aronnax, Conseil și harponierul canadian Ned Land sunt duși în largul mării, unde găsesc o suprafață de sprijin, care se dovedește a fi presupusul „monstru” căutat! Spre uluirea lor, se deschide o trapă și cei trei ajung în interiorul a ceea ce se dovedește a fi un submarin, unde vor face cunoștință cu căpitanul Nemo, ceea ce înseamnă „Nimeni” în latină, nume ales înadins de căpitan.
Din conversațiile purtate cu misteriosul Nemo, Aronnax află detalii submarinul Nautilus. Află totodată că Nemo nu numai că a rupt legătură cu umanitatea, ci și cu suprafața pământului, asigurându-și necesitățile exclusiv din bogățiile mării. Despre trecutul și soarta sa tragică Nemo povestește foarte puțin. Deoarece nimeni nu are voie să afle nimic despre el, eliberarea celor trei naufragiați este imposibilă, aceștia fiind forțați să participe la o călătorie în jurul lumii cu Nautilus. În această călătorie ei trec prin tot felul de peripeții, cum sunt lupta cu o caracatiță uriașă și cu un rechin, descoperirea Atlantidei scufundate, și descoperirea Polului Sud – pe atunci încă nu se știa că Polul Sud se află pe terenul continentului Antarctida.
În final, cei trei prizonieri reușesc să scape în apropierea coastelor Norvegiei, iar Nautilus dispare, fiind cuprins de maelstrom.
7. 1001 de nopți (The Arabian Nights)
Regele persan Shahryar, după ce a descoperit infidelitatea primei sale soții a executat-o și a declarat toate femeile ca fiind infidele, urmând o serie de căsătorii cu virgine pe care le executa în dimineața următoare nunții. În cele din urmă, vizirul său nu a mai găsit nici o virgină, iar Șeherezada, fiica vizirului, s-a oferit să fie următoarea mireasă, deși tatăl său s-a opus. În noaptea nunții, Șeherezada îi spune regelui o poveste, pe care nu o termină, trezindu-i curiozitatea. Astfel, regele e nevoit să o mai lase în viață încă o zi… și o noapte, care au continuat astfel până 1001 de nopți. În acest timp, ea îi dăruiește sultanului trei fii, iar după cele 1001 de nopți, acesta îi anulează pedeapsa cu moartea și trăiesc fericiți. Aceasta este povestea de bază, cea a Șeherezadei.
Poveștile din poveste, cele spuse de Șeherezada includ basme și povești arabe, povestiri istorice, povestiri de dragoste, comedii, tragedii, legende, având ca personaje Djinni, magicieni, duhuri, înțelepți, hoți, și se petrec în locuri legendare, ce interferează cu persoane reale în locuri reale. Personajele din povestirile Șeherezadei încep să spună altor personaje o poveste proprie, și acea poveste poate conține o alta, rezultând o salbă de povești și povestiri întrepătrunse unele cu altele.
Cele mai cunoscute povestiri din O mie și una de nopți sunt „Aladin și lampa fermecată”, „Ali Baba și cei 40 de hoți”, „Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul”, dar acestea nu se regăsesc în varianta originală arabă, ci au fost introduse în variantele europene.
O mie și una nopți s-a tradus pentru prima oară în 1704, într-o versiune franceză, aparținând lui Antoine Galland.
8. Un yankeu la curtea regelui Arthur – Mark Twain (A Connecticut Yankee in King Arthur’s Court)
Operă literară majoră a literaturii americane, „Un yancheu la curtea regelui Arthur“ îmbină o aventură plină de umor spumos cu o fantezie romantică, o utopie vizionară şi o satiră socială ascuţită.
”Aşadar, am scos-o la capăt şi l-am trimis acasă pe bietul om. Tare aş fi dorit să-l pun la cazne pe călău, nu pentru că era un slujitor care se căznea cu zel că să căznească pe alţii — fiţi sigur că el nu-şi îndeplinea aşa de bine îndeletnicirea doar de florile maului ci că să i-o plătesc pentru că, o torturase din plăcere pe tânăra femeie, aducând-o la disperare. O aflasem de la preoţii care, din mărinimie, susţineau că gâdele trebuie pedepsit. Din când în când, se petreceau şi surprize neplăcute de soiul asta, adică întâmplări care dovedeau că nu toţi preoţii erau vicleni şi egoişti, dar că mulţi dintre ei, chiar marea majoritate a acelora care slujeau printre oamenii de rând, erau sinceri şi inimoşi, devotandu-se alinării suferinţelor şi necazurilor omeneşti. Era ceva firesc, aşa că nu mi-am mai bătut capul cu surpriză asta, în orice caz, nu multă vreme. De felul meu, nu prea mă, sinchisesc de lucrurile care nu se pot schimbă. Surpriză însă nu-mi convenea, căci, tocmai datorită unor astfel de fapte mărinimoase, se păstrează bună înţelegere cu Biserica oficială. Nici vorba că, trebuie să avem o religie; cred însă că-i mai bine că religia să fie îmbucătăţită cam în vreo patruzeci de secte independente, astfel că să se poată controla unele pe altele, aşa cum fusese în Statele Unite pe vremea mea. Concentrarea puterii într-un singur aparat politic nu-i ceva bun, iar o Biserica oficială nu-i decât un aparat politic. În acest scop a şi fost inventată şi pentru asta a fost înţărcată, dădăcită şi păstrată. De aceea, este duşmanul libertăţii omeneşti, iar binele pe care îl aduce ar fi mai mare dacă ar fi divizată, şi risipită. Asta nu era lege şi nici litera de Evanghelie; era doar o părere, părerea mea, iar eu nu eram decât un om, unul singur; deci, părerea mea nu cântărea mai mult decât cea a papei, dar nici mai puţin, la o adică.”
9. Femeia în alb de Wilkie Collins (The Woman in White)
Femeia în alb, publicată în anul 1860, continuă şi în zilele noastre să se bucure de acelaşi imens interes din partea cititorilor. Este considerat un roman clasic, un thriller captivant, cu crime, intrigi, răutate şi identităţi schimbate.
O carte plină de scene palpitante, cu eroi de neuitat, a cărei acţiune îl poartă pe cititor înapoi în timp, în perioada romantismului tîrziu. Parcurgând-o, veţi afla cît de mult poate fi pusă la încercare răbdarea unei femei şi ce lucruri extraordinare poate realiza tenacitatea unui bărbat. Considerat drept primul thriller englezesc, Femeia în alb o are că eroina pe remarcabila Marian, care alături de ciudatul ei partener, profesorul de desen Walter, se confruntă cu diabolicul cuplu format din Contele Fosco şi Percival Glyde. Femeia în alb este un roman clasic, un thriller captivant, cu crime, intrigi, răutate şi identităţi schimbate.
„Lui Mr. Collins îi revine meritul de a introduce într-un român cel mai misterios dintre mistere, misterul care se găseşte la uşa noastră“. (Henry James)
Romanul debutează cu întâlnirea de la miezul nopţii, dintre profesorul Walter şi o misterioasă fugară de la azilul de nebuni. Cartea prezintă modul în care se construieşte şi se distruge o identitate prin dublări şi constraste.
Astfel, bogatei şi anostei moştenitoare Laura, căsătorită cu infamul Sir Percival, îi ia locul dublura sa misterioasă, femeia în alb, Anna Catherick. Laura este drogată şi internată într-un azil de nebuni, iar Anne, ulterior, moare de inima, fiind îngropată în locul Laurei.
Acest complot, conceput de contele Frosco şi Sir Percival, este povestit în roman de Mariana, sora vitregă a Laurei.
Din momentul senzaţional în care Walter Hartright o vede pe iubita sa Laura, stand lângă propriul mormânt, romanul se concentrează asupra reconstituirii poveştii ei, iar obsesia lui Walter pentru dezvăluirea identităţii Laurei duce la demascarea complotului.
Priveliştea cea mai grandioasă pe care ochiul o poate cuprinde de pe un munte este hărăzită nimicniciei. Interesul cel mai mărunt pe care o inimă curată îl poate simţi faţă de cineva este hărăzit nemuririi.
10. Tess D Urberville de Thomas Hardy (Tess of the D’Urbervilles)
La jumătatea epocii victoriene, într-o perioadă de avânt a economiei liberale, când Anglia devenise prima putere industrială a lumii, Thomas Hardy reconstituie cu nostalgie, într-o cuprinzătoare frescă romanescă (Remedii disperate, 1871; Sub copacul pădurii, 1872; Departe de lumea dezlănţuită, 1874; Întoarcerea băştinaşului, 1878; Primarul din Casterbridge, 1886; Tess D’Urberville, 1896; Jude neştiutul, 1896) climatul spiritual al Angliei patriarhale.
„Adevărul este că, pentru oamenii epocii victoriene, personajele lui Hardy puteau să pară adevăraţi monştri. În realitate, existenţa lor este, de cele mai multe ori, banală. Sunt oameni oarecare, cu defecte obişnuite: pot fi beţivi, egoişti, violenţi, pot fi ingraţi cu cei care îi iubesc sau, dimpotrivă, să le atribuie însuşiri nemaiîntâlnite celor de care sunt îndrăgostiţi. Dragostea lor e însă nimicitoare: ea îi mistuie deopotrivă pe cel care o nutreşte şi pe obiectul dragostei lui, încheindu-se totdeauna cu moarte sau nebunie.
Nici cei care o refuză nu se pot salva. Un vânt blestemat suflă peste oamenii cărţilor lui Thomas Hardy: toţi devin victime ale patimii şi, căutându-şi izbăvirea, se pierd în întinderile landei Egdon. Poate însă că marea lor infirmitate e lipsa marilor visuri. Singura excepţie, în această privinţă, e Tess.” – Dan Grigorescu
“Angel, lumea tot mai zice că sunt drăguță (la drept vorbind zice că sunt chiar frumoasă) și poate că-i adevărat. Dar eu nu pun niciun preț pe frumusețea mea. Mă bucur de ea doar când mă gândesc că e un bun al tău, și că merit, poate, să fiu a ta, măcar pentru asta. Într-o vreme când oamenii mă sâcâiau din pricina frumuseții mele, mi-am ascuns fața sub o broboadă și-am dus-o așa cât am putut.”
Superba ecranizare din 1979 în regia lui Roman Polanski o are pe Nastassja Kinski în rolul principal.
46 Comments
Tyna
Am citit toate aceste cărți și mi-au plăcut enorm! Sunt cărți pe care le-aș reciti cu plăcere și acum.
Felicitări pentru top!
Oli
Multumesc Tyna, stiu cat de mult ti-au placut si tie!
Geo
Multe dintre aceste cărți dau liber imaginatiei!
Oli
Asa este, mai ales daca le citesti la acea varsta, dar sunt placute de recitit oricand!
Geo
Acum câțiva ani am recitit Un yankeu la curtea regelui Arthur de Twain si mi-a plăcut la fel de mult ca in copilărie.
Tudusciuc Cornelia Elena
Ce frumoase sunt! Am trei necitite, clar trebuie sa ma apuc de treabă. Deja îmi imaginez iarnă aceasta la caldurica cu aceste carti minunate.
Oli
Sa le citesti/recitesti cu placere!
Balan Daniela
le-am citit pe toate,sunt carti care merita citite la orice varsta ! felicitari pentru superbul top
Oli
Multumesc, ma bucur ca iti place topul!
Ana Sylvi Basica
Foarte frumoase carti, doar trei nu am citit dintre ele, iar ecranizarea la Toate panzele sus! o dadeau la televizor aproape in fiecare vacanta pe vremuri, cartea era citita si rascitita! Si celelalte carti sunt minunate!
Oli
E cu siguranta una din cartile mele de suflet. Fiind copil am devorat-o, am recitit-o apoi cu multa placere, si a fost una din primele carti pe care le-am citit baiatului meu, dupa care ma punea mereu sa-i mai citesc cate ceva din ea: cu piratii, cu rechinii, cu boacanele lui Ismail, s.a.m.d.
Barbalata Mirela
Frumoase carti dar eu am citit doar cateva dintre ele. Insa nici acum nu e tarziu
Oli
Cu siguranta nu e tarziu, pot fi savurate la orice varsta
Simona Stavăr
Am citit doar 1001 de nopti si am vazut ecranizarea romanului lui Hardy, dar am in biblioteca si The Woman in White si Tess D’Urberville si planuiesc sa le citesc asap. Restul sunt in Wishlist
Oli
Sa le citesti cu placere! Amandoua sunt carti clasice, de referinta.
Audrey
Minunat acest top, am citit doar 3 cărți.
Oli
Pe care le-ai citit?
Dana Petraru
Inca un top superb cu niste carti minunate care imi amintesc de copilarie….le-am citit pe toate si recunosc faptul ca le-as reciti cu drag oricand…..
Oli
Ma bucur ca-ti place Dana, eram sigura ca le-ai citit pe toate!
Geo
M-ai întrecut de data asta.
Luiza
Un top super,insa mi-e rusine sa spun ca am citit doar 3 din top.Dar nu e timpul pierdut
Oli
Recuperezi tu…
Ce ai citit din top?
Luiza
Coliba unchiului Tom,Ultimul mohican si Tess.
1001 de nopti am citit partial,nu am gasit pe atunci editia completa.
Oli
Superbe, toate trei! Iti recomand si „Femeia in alb” e o carte deosebita! Nu pot sa cred ca nu ai citit „Toate panzele sus”…
Geo
Ai timp sa citești si restul….
Clipa Narcisa
Eu am citit doar cateva dintre ele. Sper sa reusesc sa mai citesc cateva in viitorul apropiat.
Dana Petraru
Cu adevarat sunt carti nemuritoare…..
Geo
Îmi place topul tau ella. Am bifat 9 din 10 in adolescenta!
Oli
Imi pare bine ca-ti plac nominalizarile mele. Care din ele ti-a „scapat”?
Daniela Cusa
Super top! Pe unele le-am citit si eu. Cat despre restul…recuperez eu. :))
Oli
Multumesc, ma bucur ca-ti place
Geo
Femeia in alb este cartea care mi-a scapat.
Oli
Sa stii ca merita citita, nu doar in adolescenta, ci la orice varsta, asa ca ai timp s-o citesti!
Oprea Denisa
Ce top interesant! Am citit si eu cateva din ele.
Cornelia
Ce frumoase cărți si ce zi mai potrivita pentru a ne amininti de ele! La mulți ani copiilor din noi si la mulți ani copiilor nostri!
Antoaneta
Regina Margot nu am citit-o, restul da. Sunt foarte frumoase. Jules Verne ramane autorul preferat al copilariei mele.
Claudia Dare
Wow, superbe cărți! Cred că Regina Margot și Ultimul mohican sunt preferatele mele. A, si Tess of D Urbervilles. 8 si 9 nu țin minte să le fi citit.
ganduriledintrepagini
Toate pânzele sus e pe primul loc pentru mine, cartea aceasta mi-a marcat copilăria și mi-a făcut-o mult mai frumoasă!
Oli
La fel si la mine, de aceea am si pus-o pe primul loc in top!
Adina
Frumos top, felicitari. La mine in top sunt si Ciresarii, in prima faza eram amorezata de Tic, apoi ma identificam cu el
Oli
Mulțumesc!
Cerasela
Am toate cărțile din acest top,mă apuc de citit
Oli
Sa le citești cu plăcere!
Oli
Și la mine Ciresarii ocupa un loc special intre cărțile copilăriei (eu mă identificam cu Maria). Seria a fost nominalizată în topul Tynei și nu am dublat cărțile menționate: https://www.delicateseliterare.ro/top-10-carti-care-mi-au-inflacarat-imaginatia-in-copilarie-si-adolescenta/
AllexTrusca
wow, cât îmi plăcuse Toate pânzele sus!, filmul. Recunosc că mă îndrăgostisem de Adnana. Iar „Ultimul mohican” l-am citit de vreo 5 ori. Am fost însă dezamăgit de film, că n-a prea avut treabă cu cartea
Oli
Am citit cred ca de vreo patru ori până acum Toate pânzele sus, iar filmul l-am văzut când era serial, și știu că abia așteptam episodul următor. Bineînțeles, mie îmi plăcea de Anton Lupan, dar și de Haralamb.
La Ultimul mohican – filmul- e de remarcat coloana sonora, e minunată!