Top 10 carti care mi-au inflacarat imaginatia in copilarie si adolescenta

74
Cărțile mi-au adus multe clipe de fericire în copilărie și adolescență, m-au făcut să visez cu ochii deschiși la peisaje exotice, aventuri fabuloase, personaje puternice și neînfricate, stăpânite de simțul onoarei. A fost foarte greu să fac o selecție dar, întrucât atât soțul cât și sora mea au acceptat provocarea mea de a-și face propriul top 10 cărți citite în copilărie și adolescență, sunt convinsă că multe dintre cărțile omise de mine se vor regăsi pe listele lor. Am convenit să alegem în top o singură carte a unui autor, în caz contrar riscam să facem un top doar cu cărțile lui Jules Verne, sau Alexandre Dumas, sau Charles Dickens… toate capodopere ale literaturii universale, pe care fiecare ar trebui să le citească o dată în viață.

1. Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas (The Count of Monte Cristo)

Alexandre Dumas (1802 – 1870) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. A fost un autor prolific, semnând mari opere, cum ar fi Cei trei mușchetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844. Multe din cărţile sale au fost ecranizate.
Cărţile lui Alexandre Dumas m-au încântat în adolescenţă, făcându-mă să visez la epoci de mult apuse şi aventuri spectaculoase. Contele de Monte-Cristo, Cei trei muşchetari, După douăzeci de ani, Vicontele de Bragelonne, Masca de fier, Laleaua neagră, Colierul reginei, Regina Margot, Doamna de Monsoreau, Cele două Diane – le-am citit şi recitit cu multă plăcere.
„«Ce este istoria? Un cui de care îmi atârn romanele» [spunea Dumas], dar prin forţa lor, prin strălucirea şi viaţa cu care sunt înzestraţi, eroii săi sunt de neuitat. Alături de ei, nu ne-am plictisit niciodată. Poate fi o laudă mai mare pentru un scriitor de romane de aventuri? Poate mai mult decât oricine, Athos, Porthos, Aramis, d’Artagnan, cu deviza lor «Toţi pentru unul, unul pentru toţi», Milady şi Constance Bonacieux, valetul Planchet şi abatele Faria şi contele de Monte-Cristo au fost însoţitorii nopţilor copilăriei noastre.“ – Jean d’Ormesson
Dintre toate cărțile lui Alexandre Dumas, Contele de Monte-Cristo ocupă un loc important în preferinţele mele, personal o consider o capodoperă pe care oricine ar trebui să o citească măcar o dată în viaţă.
Prezentare carte:
Romanul prezintă viaţa şi aventurile unui tânăr marinar, pe nume Edmond Dante`s, închis pe nedrept într-una dintre cele mai temute temniţe ale vremii, Castelul If. Bănuit că ar fi spion pentru Napoleon Bonaparte, Edmond e arestat de către temutul procuror Villfort chiar în ziua logodnei cu frumoasa lui iubita Mercedes.
În timpul celor 14 ani petrecuţi după gratii, Edmond se împrieteneşte cu un bătrân înţelept, Faria, care, deşi era considerat de toţi un nebun, îl învaţă pe tânărul marinar tot ce ştia: matematică, istorie şi câteva limbi străine. Simţind că i se apropie sfârşitul, Faria îi povesteşte lui Edmond şi despre comoara sa de pe insula Monte Cristo şi îi spune că i-o lasă moştenire, dacă va reuşi să evadeze. După salvare, Edmond îşi însuşeşte nu doar averea bătrânului, dar şi numele insulei Monte Cristo şi pune la cale un plan de răzbunare ce-i vizează pe toţi cei ce i-au fost duşmani. Armele sale nu sunt doar bogăţia şi noul şi misteriosul nume, ci şi înţelepciunea şi tenacitatea.
Citate:
„Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume, există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.”
„Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise.”
„Ca să-ţi dai seama cât de bine este să trăieşti, trebuie să fi dorit să mori.”
„Ce puţin îi trebuie lui Dumnezeu ca să facă lucruri mari!”
„În politică, nu există oameni, ci idei; nu există sentimente, ci interese. În politică, nu se ucide un om, se înlătură un obstacol, şi atâta tot.”
„Pentru omul fericit, rugăciunea nu-i decât un amestec monoton şi fără sens, până în ziua când durerea vine să-l înveţe pe nefericit limbajul sublim cu ajutorul căruia să-i vorbească lui Dumnezeu.”
„Cea mai mare durere ţi-o provoacă incertitudinea.”
„Nesăbuit am fost că nu mi-am smuls inima în ziua în care am hotărât să mă răzbun.”

contele-de-monte-cristo-razbunare-aventura-dragoste-de-la-2030-doar-la-antena1

The-Count-of-Monte-Cristo-1193545321

2. Ocolul pământului în 80 de zile de Jules Verne (Around the World in Eighty Days)

Jules Verne (1828 – 1905) a fost un scriitor francez, precursor al literaturii științifico-fantastice, un adevărat geniu vizionar, multe din ideile sale revoluționare devenind între timp realitate. Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului GrantOcolul Pământului în optzeci de zile), cât și lumi imaginare (Douăzeci de mii de leghe sub mări). Multe din cărțile sale au fost ecranizate.
Cărțile lui Jules Verne m-au fascinat în copilărie și adolescență. Am citit cu mare drag Cinci săptămâni în balon, O călătorie spre centrul Pământului,  Copiii căpitanului Grant,  Douăzeci de mii de leghe sub mări,  Ocolul Pământului în 80 de zile,  Insula misterioasă, Căpitan la cincisprezece ani, 800 de leghe pe Amazon,  Castelul din Carpați,  Minunatul Orinoco.
Ocolul pământului în 80 de zile mi-a plăcut în mod deosebit, prin intermediul ei am simțit că fac și eu o călătorie imaginară în locurile descrise în carte.
Prezentare carte:
Ocolul pământului în 80 de zile este un roman clasic de aventuri scris de Jules Verne și publicat inițial sub formă de serial în publicația Le Temps, apoi în volum în 1873.
Povestea îl are protagonist pe Phileas Fogg care și-a angajat recent un nou valet, pe stoicul francez Passepartout. Dând curs provocării venite din partea partenerilor săi de whist de la Reform Club, misteriosul gentleman englez pariază jumătate din averea sa și își abandonează neclintita rutină domestică pentru a-și asuma un țel îndrăzneț – ocolul pământului în 80 de zile, reușită de neimaginat în acele vremuri. Imperturbabilul Fogg și devotatul său slujitor fac rost de cele mai ingenioase mijloace de transport, de la elefanți, sănii cu vele până la vapoare cu aburi în această luptă strânsă cu timpul. Variate obstacole, aparent imposibil de învins, se ridică necontenit în calea lor, dar datorită resurselor financiare de care dispune, darnicul Fogg le depășește cu succes, facând astfel din voiajul lor prilejul unor incursiuni extraordinare în locuri exotice – de la jungla indiană, localuri de opiu din China până la tărâmurile americane străbătute de trenuri de mare viteză.
În timpul călătoriei întâlnesc o procesiune suttee în care Aouda, o tânără femeie Parsi, este condusă la un sanctuar unde urmează să fie arsă pe rug a doua zi de brahmani. Phileas Fogg decide să-i salveze viața, căci tânăra fusese în mod evident drogată cu fum de opiu și de cânepă și astfel ea nu mergea de bună voie și nesilită de nimeni la rug. 
Cea mai populară dintre fantasticele opere de aventuri ale lui Jules Verne, Ocolul pământului în 80 de zile a fost întâmpinat cu entuziasm de un public pasionat de ultimele progrese ale tehnologiei. Ghinioanele savuros de comice pe care le îndură personajele, precum și suspansul care se propagă până la ultimul rând al cărții fac ca acest roman să străpungă secolele pentru a încânta noi generații de cititori.
Aventuri captivante, locuri fascinante, peisaje exotice, romantism, suspans, replici amuzante și răsturnări de situații, toate acestea fac din Ocolul pământului în 80 de zile un roman de neuitat, iar în ultimul capitol „se dovedeşte că făcând ocolul Pământului, Phileas Fogg n-a câştigat altceva decât fericirea.”
Citate:
Ocolul lumii fu comentat, discutat, disecat cu atâta înflăcărare, de parcă ar fi fost vorba de o nouă afacere a Alabamei. Unii erau de partea lui Phileas Fogg, alţii – şi aceştia formară în curând o considerabilă majoritate – se pronunţară împotriva lui. Acest ocol al lumii, săvârşit altfel decât în teorie şi pe hârtie în acelaşi minimum timp hotărât cu mijloacele de comunicaţie de acum, nu era numai cu neputinţă, ci şi smintit.
Un articol lung apăru la 7 octombrie în Buletinul Societăţii Regale de geografie. El trata chestiunea legată de ocolul pământului din toate punctele de vedere, demonstrând categoric nebunia acelei întreprinderi. După acest articol, se vedea că totul stă în contra călătorului: piedici ale omului, piedici ale naturii. Pentru a duce la bun sfârşit proeictul, trebuia să fie admisă o miraculoasă concordanţă a orelor de plecare şi de sosire, concordanţă care nu exista, care nu putea să existe.

ocolul

 

3. Singur pe lume de Hector Malot (Nobody’s Boy)

Hector Malot (1830 – 1907) a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi. A scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru romanul „Singur pe lume„. A fost dedicat fiicei lui, Lucie. „În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?…” se întreba Hector Malot la începutul cărții sale.
Singur pe lume este o carte pe care am citit-o și recitit-o în copilărie și care m-a fermecat nespus la vremea aceea. Povestea micului orfan care reușește să își găsească, după multe peripeții, familia m-a emoționat până la lacrimi. Drumul pe care Rémi îl parcurge este unul anevoios, presărat cu multe drame și greutăți, dar la capătul lui va ajunge maturizat, dar cu același suflet bun și generos.
De mai bine de o sută de ani, povestea micului Remi continuă să impresioneze sufletele şi imaginaţia cititorilor. Scriitură vie, câtuşi de puţin desuetă, în ciuda trecerii timpului, ritmul alert al povestirii, îmbinarea inteligenţă a unui realism social, lipsit de excese, cu un sentimentalism discret, care evită melodrama, toate acestea explică, într-o mare măsură, popularitatea de care romanul lui Malot se bucură şi în zilele noastre. Şi, desigur, optimismul pe care povestea băieţelului „singur pe lume“ ni-l transmite: soarta potrivnică, obstacolele pot fi învinse prin forţă curajului, dârzeniei şi inteligenţei.
Singur pe lume este povestea unui orfan, micul Rémi, care trăia de opt ani în casa unei femei, mama Barberin. Când însă soțul acesteia, zidarul Jerome, suferă un accident grav și se întoarce acasă ruinat, micul Remi află că mama Barberin nu este mama lui adevărată, fiind un copil abandonat. Pentru a face rost de bani, Jerome îl vinde pe copil unui proprietar de circ, Vitalis, care dădea mici reprezentații alături de un cățel, Capi, care-i conducea pe Dolce și Zerbino, alți căței artiști și pe Suflețel, o maimuțică dresată. Însă, în timpul unei reprezentanţii la Toulouse, Vitalis este arestat şi închis pentru două luni. Salvarea lui Remi îi vine de la doamna Mulligan, care îl invită să o însoțească pe ea și pe fiul ei paralizat Arthur într-o croazieră la bordul Lebedei. Deși Remi se atașează de ei, Vitalis se reîntoarce și îl ia din nou cu el. Dolce și Zerbino sunt uciși de lupi în timpul unei furtuni de zăpadă, iar maimuțica moare.
Ajunși la Paris, Vitalis îi mărturisește la un moment dat lui Remi că simte că a făcut o mare greșeală luându-l de la doamna Mulligan și că întâmplările nefericite care au urmat au venit ca o pedeapsă. Vitalis moare de frig, iar Remi scapă doar datorită lui Capi, care s-a ghemuit la pieptul lui și l-a încălzit – o scenă care te răscoleşte până la lacrimi!
O nouă șansă i se oferă lui Remi în momentul în care este primit de un grădinar din Gentilly, care avea doi băieți și două fete, din care una, Lise, foarte bună și sensibilă, era mută, iar Remi se îndrăgostește de ea.
Urmează multe alte peripeții și întâmplări spectaculoase, Lise își recapătă vocea în mod miraculos, Rémi reușește să-și regăsească familia, aflând că, de fapt, doamna Mulligan era mama sa adevărată și că fusese îndepărtat de aceasta în urma unei trădări mișelești și unor planuri meschine. Nici mama Barberin nu e uitată, fiind răsplătită pentru bunătatea ei, momentul reîntâlnirii lor fiind unul foarte emoționant.
Epilogul cărții ne duce peste ani, aflând astfel cu bucurie că Remi și Lise se vor căsători și vor avea un copil.
Singur pe lume este o carte nemuritoare, înduioșătoare și sensibilă, una din cele mai frumoase cărți ale copilăriei, pe care ți-o aduci aminte cu mult drag și peste ani. O carte care te ajută să descoperi adevăratele valori și te învață puterea prieteniei, a speranței și a familiei.

remi

4. Cocoșatul de Paul Feval (Le Bossu)

Paul Feval , tatăl (1816-1887) a fost un romancier și dramaturg francez. Este considerat a fi unul dintre părinții romanelor polițiste moderne.
Cocoşatul lui Feval a ajuns, dintr-un personaj, o legendă urbană şi un simbol care funcţionează şi azi. Şi asta nu neapărat fiindcă Feval era un republican de stânga, motiv pentru care romanul său a fost ecranizat în anii ‘60 în Franţa. Cocoşatul e, pur şi simplu, o mare poveste care va rămâne ca atare atâta timp cât cititorii vor continua să aştepte din partea romanului să le spună poveşti. Micul Parizian, acest spadasin cam golan, primeşte în grijă o fetiţă în scutece pe care trebuie s-o apere de ducele Gonzaga. Iar când ducele o răpeşte pe fată, după ce dă de urma ei, mulţi ani după aceea, Micul Parizian se travesteşte în cocoşat pentru a o regăsi.
Cocoșatul este un roman de capă și spadă, publicat inițial sub formă de  foileton în anul 1857. Este considerat unul dintre cele mai importante lucrări și un model al genului. În același timp, este și o carte foarte romantică, oferindu-ne o frumoasă poveste de dragoste, ieșită din comun.
Acțiunea începe în anul 1699. Trei domni de casă mare, ducele Philippe de Nevers, prințul Philippe de Gonzague și Philippe d’Orléans erau veri și prieteni de nedespărțit, toți trei frumoși foc, tineri și strălucitori.
Pe Valea Louronului, Bătrânul marchiz de Caylus, care fusese cândva curtean la curtea regelui Ludovic al XIV – lea, locuia în castelul său cu fiica lui Aurore pe care intenționa să o căsătorească cu Philippe de Gonzague. Însă Aurore s-a căsătorit în secret cu Philippe de Nevers, pe care-l iubea nespus, și au avut o fiică, pe care au botezat-o tot Aurore. Philippe de Gonzague, aflând acest lucru și dorind zestrea Aurorei de Cayus, pune la cale un complot împotriva vărul său Nevers, pe care decide să-l asasineze, pentru a-i lua soția și averea.
Cavalerul Henri de Lagardère, un tânăr de optsprezece ani, venit de la Paris, află acest lucru și îi sare în ajutor lui Nevers, dorind să-l prevină. Aurore, confundându-l cu soțul ei, îi încredințează fiica ei și actele ei de naștere, întrucât aflase și ea, la rândul ei, de primejdie, și se temea pentru viața copilei.
În încăierarea ce urmează, Philippe de Gonzague îl omoară mișelește pe Philippe de Nevers, înfigându-i sabia pe la spate. Căzând, Nevers se întoarse și își recunoscu, cu multă durere, atacatorul.
”- Tu! Tu ești acela! murmură Nevers care-și dădea suflarea. Tu, Gonzague! Tu, prietenul meu, pentru care mi-aș fi dat de o sută de ori viața!
– Nu ți-o iau decât o dată, răspunse cu răceală omul cu mască.”
Cu ultimele puteri, Nevers îi ceru lui Lagardère să îl răzbune.
”- Frate, amintește-ți! Și răzbună-mă!
– Pe Dumnezeul meu! O jur! exclamă Parizianul. Toți cei de față vor muri de mâna mea!
Lagardère nu-l recunoaște pe Gonzague, care era mascat, dar reușește să-l taie pe mână, însemnându-l.
„Oricine ai fi, mâna ta va păstra semnul. Te voi recunoaște. Și când va veni vremea, dacă nu vii tu la Lagardère, Lagardère va veni la tine!
Acțiunea se reia în anul 1717. Philippe d’Orléans era prințul regent al Franței până la majoratul lui Ludovic al XV-lea iar vărul său, Philip de Gonzague devenise a treia persoană importantă din Franța. Deși Gonzague se căsătorise cu Aurore de Nevers, aceasta refuzase să îl primească în patul ei și abia dacă schimba o vorbă cu el, trăind ca o pustnică în memoria soțului și fiicei ei, iar Gonzague nu putea beneficia de averea lui Nevers câtă vreme nu se știa ce se întâmplase cu fiica lui. Din acest motiv el a convocat un consiliu de familie și a adus o fată pe care pretindea a fi fiica lui Nevers. Aurore de Nevers refuză să-și recunoască însă presupusa fiică, pretinzând că știe unde se află aceasta. Atunci când Gonzague descoperă că Lagardère și fiica vărul său se află în Paris, un cocoșat misterios (de fapt Lagardère deghizat), pe care Gonzague îl întâlnise la o licitație, se oferă să-l ajute la răpirea fetei și reușește să facă rost de invitații la balul dat de Regent.
În final, Lagardère reușește să-și îndeplinească promisiunea făcută lui Nevers, răzbunându-l și omorându-i pe toți cei care au participat la asasinarea lui, Aurore este recunoscută de mama ei, iar Lagardere  și Aurore se căsătoresc.
Personaje puternice, neînfricate ce dovedesc mult curaj și simț al onoarei, detalii istorice bine documentate, aventuri spectaculoase ce te țin cu sufletul la gură până la final, plus povestea de iubire neconvențională, dar care te cucerește prin intensitatea sentimentelor dintre cei doi eroi, toate acestea fac din Cocoșatul o carte memorabilă, pe care a-i reciti-o cu plăcere la orice vârstă.
Citate:
A răsplati răul cu binele fac doar îngerii şi sfinţii! Rău pentru rău, bine pentru bine, iată echitatea omenească. Dar să faci rău când ţi se face bine e odios şi infam. Acest gând nu poate veni decât din iad.
Slăbiciunea e totdeauna o greşeală, pentru că poate naşte totdeauna o primejdie.
Ce înseamnă fericirea, dacă nu un scop în viaţă, un pretext pentru a te strădui şi pentru a trăi?
Nebunie! Am construit pe nisip şi o adiere de vânt a răsturnat şubredul edificiu al speranţei mele. Visul a dispărut!
Să învingi fără risc înseamnă să izbândeşti fără plăcere.
Cu cât eşti mai puternic, cu atât te depărtezi de calea cea dreaptă dacă nu ai principii.

Le Bossu

Le_Bossu

5. Marile speranțe de Charles Dickens (Great Expectations)

Charles Dickens (1812 – 1870) a fost un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Nicholas Nickeby – romane pe care le-am citit şi mi-au plăcut foarte mult.
Marile speranțe este o carte care m-a impresionat în mod deosebit. Inocența copilăriei, mister, dramă, speranțe și vise, iubiri intense, întâmplări spectaculoase și un final fericit, în ciuda tuturor piedicilor, toate acestea fac din Marile speranțe un roman de neuitat.
Prezentare carte:
În ajunul Crăciunului din 1812, Pip, un orfan de 6 ani, în timp ce vizita mormintele părinților săi, este înșfăcat de un evadat care îi cere să-i aducă mâncare și să-i găsească un adăpost. Pip îl aduce în casa în care locuia împreună cu sora lui mai mare, o persoană rea la suflet, și cu soțul acesteia, Joe Gargery, un fierar, mult mai bun la inimă decât soția lui. A doua zi, soldații îl capturează pe evadat, care este înapoiat vaselor cu prizonieri, de unde scăpase cu o zi în urmă.
Doamna Havisham, o celibatară bogată și ciudată, ce purta în permanență o rochie veche de mireasă și trăia în Satis House, o clădire dărăpănată, plină de pânze de păianjen, îi cere unchiului lui Pip  să găsească un băiat care să se joace cu Estella, fiica ei adoptivă. Pip începe să vină din ce în ce mai des la doamna Havisham și la Estella, de care se îndrăgostește, încurajat de doamna Havisham.
Câțiva ani mai târziu, pe când Pip era ucenic la fierăria lui Joe, află o veste uluitoare. Dl. Jaggers, un avocat, îi spune că a primit o avere foarte mare de la un binefăcător anonim și că va trebui să plece cât mai repede la Londra, pentru a deveni un gentleman. Pip este convins că doamna Havisham este binefăcătorul anonim și o vizitează pe ea și pe Estella, care tocmai se întorsese de la studiile făcute pe continent.
De fapt, binefăcătorul anonim era Abel Magwitch, evadatul pe care Pip îl ajutase în copilărie. Estella era fiica lui Magwitch și a menajerei avocatului Jaggers, Molly, care renunțase la fiica ei pentru a fi adoptată de doamna Havisham.
Estella îi frânge inima lui Pip. El își dă seama însă că doamna Havisham era de fapt cea care o manipulase și o folosise pe Estella, dintr-o dorință maladivă de a se răzbuna pe toți bărbații. El descoperă și sursa acestui comportament bizar al doamnei Havisham – fusese părăsită chiar în ziua nunții ei. În urma unui accident, rochia doamnei Havisham ia foc. Deși Pip reușește să stingă flăcările, aceasta moare, în cele din urmă, din cauza arsurilor.
Urmează multe peripeții și frământări ale lui Pip, care își pierde averea și trebuie să o ia de la capăt. În același timp, Pip își dă seama că, orbit de dragostea lui față de Estella, a fost nedrept și nerecunoscător față de anumite persoane și încearcă să-și răscumpere greșelile.
Cartea ne oferă un deznodământ fericit. După unsprezece ani, pe când Pip vizita ruinele de la Satis House, o întâlnește pe Estella, mult schimbată. Ea îi cere lui Pip să o ierte pentru greșelile din trecut, spunându-i că acum vede lucrurile mult mai clar și că îl va iubi numai pe el.
Citate:
Dacă nu poţi să ajungi om de seamă, mergând de-a dreptul, n-ai să ajungi niciodată luând-o pe ocolite.
Nici un om care nu este un adevărat gentleman în sufletul său nu va fi, cât îi lumea, un adevărat gentleman în purtări.
Viaţa este o serie continuă de despărţiri.
Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.
N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne inimile înăsprite.
Nu mai pune întrebări şi atunci n-o să ţi se mai spună minciuni.
Toţi escrocii de pe pâmânt la un loc nu fac cât cei care se înşală singuri.
În micul univers în care trăiesc copiii, indiferent cine anume îi creşte, nimic nu este mai ascuţit perceput şi mai adânc resimţit ca nedreptatea.
Am iubit-o împotriva raţiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranţei, împotriva fericirii, împotriva tuturor descurajărilor ce pot exista.

great 1

top copil6top copil5

6. Cireşarii de Constantin Chiriţă

Seria Cireşarii este un ciclu de romane scris de Constantin Chirita, care se adresează în principal tinerilor. Romanele înfăţişează în mai multe episoade aventurile unui grup de şapte tineri, intitulat „Cireşarii”, compus din Victor, Ionel, Dan, Maria, Ursu, Tic si Lucia.
Am citit aceste romane în adolescență, pe când aveam chiar vârsta eroilor.  Am petrecut multe clipe de încântare în compania lor și, cum atât sora mea cât și mai multe prietene, le-au citit la rândul lor, am avut dezbateri aprinse pe seama celor 5 volume.
În timp ce preferata mea era Lucia, surorii mele îi plăcea mai mult Maria, preferatul meu era Ursu, al ei era Victor, dar amândouă am convenit că cel mai mult ne-a plăcut Castelul fetei în alb, deși toate volumele ne-au fermecat, fiecare având ceva deosebit. Cu harta în față, încercam să identificăm locurile unde s-au petrecut aventurile descrise în carte, sperând că sunt reale și vom avea ocazia să le vizităm și noi cândva…
Volumul 1 : Cavalerii florii de cireş
Volumul 2 : Castelul fetei in alb
Volumul 3 : Roata norocului
Volumul 4 : Aripi de zăpadă
Volumul 5 : Drum bun, Cireşari!
Prezentare:

Cavalerii florii de cireş

„Cavalerii Florii de Cireş”, numiti iniţial „Teroarea Neagră”, este primul volum din seria „Cireşarii” scrisă de Constantin Chiriţă. Chiar de la începutul volumului este prezentat un bătrân pe nume moş Timofte. El este cel care se ocupa de soneria de la pauză. Nu mulţi sunt copiii care ajung printre favoriţii lui moş Timofte. Printre ei se află un grup de copii de clasa a VIII-a numiţi Cireşarii pentru că locuiesc cu toţii in cartierul Cireşului. Ei sunt: Ionel (fiul directorului), Victor (un elev model cu o logică extraordinară), Ursu (Teodor Teodoru, un mare gimnast cu o vedere uimitoare), Dan (un băiat destul de năzdravan) şi doua fete, Maria (visătoare, cu suflet de poet) şi Lucia (o fată destul de severă cu suflet de savant).
Ei hotărăsc să plece intr-o expediţie ştiinţifică, cu scopul de a reface harta veche a Peşterii Negre. Cu ajutorul lui moş Timofte, Tic (fratele mai mic al Mariei) reuşeşte sa ajungă şi el în peşteră cu gândul de a găsi o cutie fermecată. Grupul de aventurieri hotărăşte să formeze, pentru siguranţa lor, două grupuri: unul în peşteră şi unul afară, pe munte. Trăgând la sorţi, cele două grupuri s-au împărţit astfel: Ionel, Victor, Tic şi Maria în peşteră, iar Lucia, Ursu şi Dan afară. Au stabilit că vor comunica prin nişte aparate numite T.F.F., prin alfabetul Morse. Toată expediţia părea să decurgă normal până când în peşteră „cei sortiţi primelor întâlniri şi primilor fiori” (aşa cum îi numeşte autorul) găsesc semne ale unor oameni care cunosc deja peştera în întregime. După o serie de peripeţii, ei află că printre oamenii care au fost în peşteră şi care îi urmăreau făcea parte şi Petrăchescu (un vânător grozav care nu a dorit să le dea copiilor barca lui). Acesta vrea să-i omoare pe toţi cu orice chip. Datorită isteţimii lor, copiii reuşesc să scape, iar povestirea are un deznodământ fericit.

Castelul fetei in alb

Castelul fetei în alb este cel de-al doilea volum din seria „Cireşarii” a lui Constantin Chiriţă.
Laura este o fată nou venită în orăşel care vrea să se împrietenească cu renumiţii Cireşari. Din păcate, bunica ei îi interzice acest lucru, aşa că Laura porneşte singură către Castelul celor două cruci. Ea ajunge la castel, dar este capturată şi făcută prizonieră acolo. Ea le trimite un bilet Cireşarilor care urmează un traseu foarte încâlcit. În bilet fata descrie aproape toate încăperile castelului, dar omite să descrie concret locul în care se află. Cireşarii primesc în cele din urma mesajul, iar Tic porneşte pe urmele primului mesager. După o căutare lungă, Cireşarii găsesc Castelul şi îi descoperă tainele.

Roata norocului

La muzeu sunt furate cinci figurine. Victor şi ceilalţi Cireşari pornesc sǎ dezlege misterul lor. În final hoţul este de fapt cel mai bun sportiv/atlet al circului care tocmai poposise în oraş.

Aripi de zăpadă

Vestiţii Cireşari sunt în vacanţa de iarnă într-o tabără la munte. Ceilalţi copii nu şi-au dat seama decât târziu, iar atunci, Cireşarii au fost nevoiţi să fugă. Au vrut să viziteze oraşe, însă o groaznică furtună de zăpadă i-a prins pe drum. Au tot mers până ce au dat de o cabană: Casa Iulia, crezută de ei Coştila. În apropierea ei se afla cabana Izvoarele, unde doi dintre Cireşari au cerut ajutor. Au primit patru saltele pentru foc. Tic a fugit şi a furat mâncare din cabana Izvoarele. Ei s-au ospătat cu mâncare, însă ştiau că unul din cei trei oameni de la cabana Izvoarele are arme şi va veni după ei din două motive: din răzbunare şi din cauza că în Casa Iulia exista Cutia Albastră, o cutie superbă în care se aflau…de fapt, nimeni nu ştia, decât proprietarul băncii de unde a fost furată cutia. Curând, Ursu se luptă cu cei trei de la Izvoarele şi tocmai atunci sosiseră doi Cireşari cu ajutoare. Victor ştia unde e ascunsă Cutia Albastră.

Drum bun, Cireşari!

Ultimul volum din ciclul „Cireşarii” prezintă aventura acestora pe litoralul Mării Negre. Ionel este plecat în vacanţă cu părinţii. El trimite o telegramă prietenilor săi, anunţându-i că a făcut o descoperire senzaţională. Ionel zărise, într-o noapte, pe timpul unei furtuni, nişte coloane albe de marmură ridicându-se peste valuri, care mai apoi dispăruseră. Cireşarii vin pe litoral şi încep investigaţiile. Află că mai mulţi oameni în vârstă au zărit coloanele noaptea, mai demult.
În final, ei descoperă că acea coloană(Era numai una deoarece Victor le explicase că Ionel fotografiase imaginea coloanei şi o văzuse de mai multe ori.) s-a înfipt în mijlocul unei vas care naufragiase, în timpul unei furtuni îngrozitoare. Reuşesc să elibereze coloana şi găsesc mormântul poetului Ovidiu.

8. Tarzan din neamul maimuţelor / Întoarcerea lui Tarzan de Edgar Rice Burroughs (Tarzan of the Apes)

Edgar Rice Burroughs (1875 – 1950) a fost un scriitor american, cunoscut pentru crearea eroului junglei Tarzan, unul dintre imaginile indispensabile ale literaturii populare. Burroughs a mai publicat şi science fiction şi literatura poliţistă. Criticii considerau scrierile lui Burroughs ca fiind scrise într-un stil neşlefuit, totuşi şi astăzi operele sale sunt citite pe scară largă.
Titlul de referinţă a lui Burroughs, „Tarzan”, a apărut în 1912, fiind urmat de încă 24 de aventuri ale lui Tarzan. În 1913 a fondat propria sa editură, Edgar Rice Burroughs, Inc. iar în 1934 Burroughs-Tarzan Enterprises şi Burroughs-Tarzan Pictures.
Una din cărţile care m-a fascinat în copilărie prin ineditul ei a fost Tarzan din neamul maimuţelor. Povestea lui Tarzan, un personaj celebru ce a încântat generaţii întregi de adolescenţi cu aventurile sale, am citit-o cu sufletul la gură. Finalul nu oferea însă o finalizare fericită a poveştii de dragoste, Tarzan renunţând de dragul lui Jane la moştenirea sa de care aflase că era îndreptăţit să o revendice, considerând că ea ar fi fost mai fericită cu vărul lui, cu care ea era logodită. Din fericire, aveam la îndemână şi continuarea – Întoarcerea lui Tarzan, pe care am citit-o imediat pe nerăsuflate, iar la sfârşitul celei de-a doua cărţi Tarzan şi Jane îşi găsesc fericirea împreună.
Prezentare carte:
Fiul unor aristocraţi englezi, născut în junglă şi crescut de o familie de gorile, Tarzan, omul-maimuţă ne uluieşte cu aventurile lui, făcându-ne să înţelegem că nu leul este regele animalelor, ci chiar el, omul-maimuţă.
Edgar Rice Burroughs, strămoşul science-fictionului american, ne oferă o serie de romane în care eroul principal, Tarzan, ne poartă pe aripile aventurii, făcându-ne martori la nemaipomenitele lui isprăvi şi la uimitoarele sale păţanii, petrecute în mirificul spaţiu al junglei africane!
Tarzan din neamul maimuţelor şi Întoarcerea lui Tarzan deschid ciclul de aventuri dedicate faimosului om al junglei, atât de iubit de cititorii de toate vârstele.

Tarzan din neamul maimuţelor

Tarzan era fiul unui lord britanic, John Clayton II și al soţiei sale, care au fost debarcaţi pe coasta atlantică a Africii de către nişte marinari răzvrătiţi în anul 1888. Un an mai târziu s-a născut fiul lor, John Clayton III. Când copilul avea doar un an, mama lui a murit, iar la puţin timp după aceea tatăl său a fost ucis de Kerchak, liderul unui trib de maimuțe uriaşe. Din fericire, copilul a fost adoptat de Kala, o maimuţă care tocmai ce îşi pierduse puiul şi care i-a spus noului ei pui Tarzan, ce însemna „Piele albă” în limbajul maimuţelor. Din acel moment Tarzan a devenit un copil sălbatic.
Pe când era adolescent, Tarzan începe să fie conştient de diferențele fizice faţă de restul maimuţelor din trib. Într-una din incursiunile sale prin junglă, el descoperă cabina unde locuiseră adevăraţii săi părinți, unde descoperă oameni asemenea lui în diverse cărţi ilustrate, pe care părinţii lui le luaseră cu ei ştiind că urmau să aibă un copil. Analizând texte cu imagini de bază, timp de mulți ani, el învață să citească limba engleză, dar nu o poate vorbi, deoarece nu a auzit pronunţia cuvintelor
Într-o zi, el este atacat de o gorilă uriașă,  pe care reușește însă să o omoare cu cuțitul tatălui său, dându-şi seama cât de folositoare poate fi această armă. Pe măsură ce crește, Tarzan devine un vânător iscusit, spre invidia lui Kerchak, liderul maimuțelor, care-l atacă încercând să-l omoare. După o luptă dramatică, Tarzan reuşeşte să-l ucidă pe Kerchak și îi ia locul ca „rege” al maimuțelor.
După un timp, un trib de negri africani se stabileşte în zonă, iar Kala, mama adoptivă a lui Tarzan este ucisă de unul dintre vânători. Te răscoleşte suferinţa lui Tarzan, care o plânge pe Kala ca pe o adevărată mamă, iar apoi se răzbună cumplit, omorându-l pe ucigaş şi provocând multe nenorociri tribului acestuia.
Pe când Tarzan avea aproximativ 20 de ani, un nou grup naufragiază pe coasta, inclusiv Jane Porter, prima femeie albă pe care Tarzan a văzut-o vreodată. Vărul lui Tarzan, William Cecil Clayton, ce îi uzurpase calitatea sa de moştenitor, fără să ştie de existenţa lui, se afla, de asemenea, în acel grup. Tarzan îi spionează pe noii veniți, îi ajută în secret și o salvează pe Jane în câteva situaţii critice.
În grupul naufragiat era şi un ofiţer de marină Paul D’Arnot, pe care Tarzan îl salvează într-o situaţie critică de localnici. În scurt timp după aceea, o navă de salvare îi recuperează pe naufragiați. D’Arnot îi propune lui Tarzan să vină cu el. Tarzan acceptă, dorind să poată lua legătura cu Jane. D’Arnot îl învață pe Tarzan să vorbească limba franceză și îl învață cum să se comporte printre oamenii albi. În lunile care au urmat, Tarzan a învăţat în cele din urmă să vorbească şi limba engleză.
Pentru a o găsi pe Jane, Tarzan pleacă în Wisconsin, Statele Unite ale Americii. Ajuns acolo, Tarzan află cu durere că ea s-a logodit între timp cu vărul lui, William Clayton. Între timp, D’Arnot, pe baza indiciilor găsite în cabina locuită de părinții lui Tarzan, a reuşit să dovedească că adevărata identitate a lui Tarzan este John Clayton – conte de Greystoke. Tarzan însă, în loc să-şi reclame moștenirea cuvenită de la William, alege să ţină în ascuns informaţiile și să renunțe la moștenirea lui de dragul fericirii lui Jane.
În Întoarcerea lui Tarzan aventurile spectaculoase continuă, apar noi personaje malefice, iar prin conjunctura sorţii Tarzan eşuează din nou pe coasta africană, unde noi provocări îl aşteaptă. Printr-o coincidenţă tulburătoare, Jane şi logodnicul ei naufragiază şi ei, din nou, aproape de locul unde se afla Tarzan. William se dovedeşte a fi un laş într-o situaţie critică, iar Jane rupe logodna cu el. Tarzan o veghează pe Jane pe ascuns şi o salvează în câteva momente de mare pericol. Reîntâlnirea lor va fi deosebit de emoţionantă, vor mai urma mai multe aventuri incredibile, o comoară fabuloasă este descoperită, iar în final Tarzan şi Jane se căsătoresc, întorcându-se în civilizaţie.
Cartea a avut numeroase ecranizări, din care cea mai recentă este din 2016.

The_Legend_of_Tarzan_2016-300x250

tarzan_780x430_2

 

9. Robinson Crusoe de Daniel Defoe (Robinson Crusoe)

Daniel Defoe (1660 – 1731) a fost un jurnalist și scriitor englez. Este celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez.
Prezentare carte:
Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată în 1719 și este adesea considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Cartea este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care întâlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea amănunțită, aproape documentară a vieții personajului, prezentând narațiunea pe baza unor „documente false”, care conferă narațiunii un aspect real.
Robinson Crusoe s-a născut în anul 1632 în oraşul York într-o familie bogată având doi fraţi. La 19 ani îşi pierduse interesul pentru studii şi visa la aventuri pe mare. Tatăl lui dorea ca el să devină avocat. Nedorind acest lucru, Robinson a plecat împreună cu un prieten pe un vas la Londra, fără să anunţe pe nimeni. Pe mare se stârneşte o furtună puternică, iar Robinson se teme pentru viaţa lui. Vasul a naufragiat lângă Yarsmouth dar echipajul a fost salvat de o altă nava. Căpitanul unei nave comerciale l-a luat ca membru al echipajului şi l-a învăţat noţiuni de navigaţie şi matematică. La a doua călătorie a sa, nava este urmărită de pirații mauri din largul Africii de Nord şi este deturnată, iar Robinson este înrobit. Fiind foarte îndemânatic, Robinson lucrează în pescuit. Reuşeşte să scape în timpul unei expediţii de pescuit şi, după mai multe peripeţii, ajunge în Brazilia, unde cumpără pământ şi cultivă trestie de zahăr. Dorește să își extindă operațiunile sale și organizează excursii în Guineea să aducă sclavi. De-a lungul coastei Americii de Sud, nava se confruntă cu o furtună, în urma căreia și-a pierdut doi oameni. În apropierea de Caraibe, o altă furtună scutură nava, cârma este ruptă, iar vasul se scufundă, însoțitorii săi fiind spulberaţi de un mare val. Robinson, ajuns la mal, singur supravieţuitor, i-a mulțumit lui Dumnezeu. A găsit un copac pentru a dormi și apa de băut pentru a trece prima noapte pe insulă. În dimineața următoare, explorează rămășițele navei sale şi ia de acolo toate proviziile necesare supraviețuirii, apoi îşi construieşte un adăpost pe insula într-un loc protejat. Descoperă capre sălbatice pe insulă, care îi furnizează hrana necesară, reuşind chiar să domesticească una. Pentru a nu pierde şirul zilelor, dintr-un par gros îşi face o cruce pe care crestături în fiecare zi asta însemnând zile, calculând apoi săptămânile şi lunile. Întrucât pe corabie găsise hârtie şi cerneală, Robinson începe să scrie un jurnal, în care consemnează eșecul său de a îmblânzi porumbei, în schimb a reușit să semene orz și a făcut pâine. Trece prin multe momente de groază, cutremure, uragane, boală, halucinaţii, frică şi crize de singurătate. Se întoarce la religie și citește Biblia, încercând să găsească un sens în izolarea lui. Explorează insula și descoperă trestie de zahăr și struguri. Se simte maestru al domeniului. Învaţă să supravieţuiască de unul singur. După douăzeci şi trei de ani de stat pe insula, vede prin ochean mai mulţi oameni, dar din păcate aceştia erau canibali, iar el începe să se teamă pentru viaţa sa. Când canibalii doresc să mănânce o victimă pe plajă, el îl salvează pe sălbatic, care a devenit prietenul lui şi l-a botezat Vineri. Cei doi nvaţă să aibă încredere unul în celălalt, iar Robinson îl învaţă pe Vineri să scrie şi să citească. Vineri și Robinson discută despre cultura și religia lor. Robinson află informații despre canibali și geografia locurilor, fără de care nu pot pleca de pe insulă. Ei reuşesc să construiască o barcă. După douăzeci şi opt de ani de când Robinson a ajuns acolo, cei doi reuşesc să părăsească insula. Crusoe se întoarce în Anglia. După ce a vândut toate pământurile sale din Brazilia a devenit om bogat. Se căsătoreşte dar, după moartea soției sale, i-a revenit dorul de călătorii.

robinson-crusoe-screenshot1

robinson

10. La Paradisul femeilor de Émile Zola (The Ladies’ Paradise)

Titlu original (franceză): Au Bonheur des Dames
Émile Zola (1840 – 1902) a fost un romancier francez, cel mai cunoscut reprezentant al școlii naturaliste și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al Franței.
Prezentare carte:
Personajul Octave Mouret, rămas văduv, face furori în rândul sexului frumos, mai ales că-şi tentează amantele cu minunăţiile din magazinul său parizian, „La Paradisul femeilor”, un adevărat alcov al simţurilor şi al privirilor. Ţesăturile delicate, din mătase, blănurile, pălăriile ochioase şi fistichii, ciorapii, satinurile, catifelele expuse opulent şi strălucitor în vitrine atrag ca un magnet privirile frumoaselor doamne.
Octave Mouret vinde tot ceea ce o femeie şi-ar fi putut dori în 1883, cu un marketing inovator, care face furori. El dă lovitura în detrimentul micilor întreprinzători din cartier. Denise, care se angajează în magazinul lui, este singura care-i rezistă patronului, prin principiile sale morale puternice. Povestea lor de iubire este parte a unui tablou social extraordinar, în care sunt descrişi comercianţii din secolul al XIX-lea, cu obiceiurile lor, într-o analiză fină, cu observaţii pertinente, de un rafinament psihologic deosebit.
Cartea te fascinează prin descrierea tehnicilor revoluţionare de marketing ale lui Octave Mouret, prin care acesta “vrăjeşte” femeile, acestea neputând rezista avalanşei de ţesături delicate, din mătase, blănuri, pălării ochioase şi fistichii, ciorapi, satinuri, catifele expuse opulent şi strălucitor în vitrine, care atrag ca un magnet privirile frumoaselor doamne.
Dovedind un talent extraordinar pentru afaceri, Mouret învinge orice rezistenţă prin oferta de a primi marfa înapoi, în cazul în care clienta se răzgândea. Însă, cele mai multe dintre femei, odată intrate în posesia luxoaselor podoabe, nu mai aveau inima să renunţe la ele, spre disperarea soţilor lor care trebuiau să muncească din greu pentru a ţine pasul cu extravaganţele lor.
Povestea de dragoste te cucereşte şi ea prin farmecul ei aparte.
Denise Baudu, soseşte la Paris la vârsta de 20 de ani, împreuna cu cei doi fraţi mai mici aflaţi în grija ei, în urma morţii părinţilor lor. Din păcate, unchiul lor, de la care spera să obţină un loc de muncă întrucât avea un magazine de stofe, nu-i poate oferi ajutorul, întrucât magazinul lui era în declin, la fel ca şi celelalte magazinele din zonă. Acesta îl urăşte şi îl consideră vinovat de acest lucru pe Mouret, care i-a falimentat pe toţi concurenţii lui din zonă prin ideile revoluţionare pe care le-a implementat.
Denise este însă fascinată de magazinul uriaş şi consideră că modul în care făcea comerţ unchiul său era învechit şi demodat. Pentru a-şi întreţine fraţii, Denise se angajează la magazinul ,,Paradisul femeilor”. Mouret o remarcă aproape imediat şi îi propune, la fel ca mai multor angajate înaintea ei, să devină amanta lui. Denise are însă principii morale foarte puternice şi îl refuză ferm, uluindu-l, întrucât nici una din cele cărora le propusese acest lucru nu îl refuzase până atunci. Cu cât ea se încăpăţânează să reziste avansurilor lui, cu atât o dorea el mai tare.
Finalul poveştii de iubire este unul fericit, Mouret capitulând total în faţa lui Denise, de care se îndrăgostise nebuneşte şi o cere în căsătorie, iar Denise acceptă, iubindu-l şi ea din tot sufletul pe Mouret.
Citate:
Singura dorinţă a lui Mouret era să cucerească femeia. O dorea regină în casa lui, construise acest templu în cinstea ei, pentru a o avea la dispoziţia lui. Aceasta era tactica lui: o ameţea cu atenţii galante, pentru a‑i specula dorinţele şi a‑i exploata patima.
În mijlocul raionului, o expoziţie de mătăsuri de vară lumina holul cu strălucirea unei aurore, ca răsăritul unui astru, în cele mai delicate nuanţe ale luminii, roz‑pal, galben‑stins, albastru‑limpede. Erau şaluri de o fineţe pură, surahuri  mai uşoare decât pufurile ce‑şi iau zborul din copaci, pekin‑guri  satinate ca pielea suplă a fecioarelor chineze. Mai erau expuse numeroase mătăsuri de Japonia şi de India, fără a le socoti pe cele pariziene, cu o mie de dungi, în pătrăţele, cu flori, amintind de doamnele în rochii cu volane, ce se plimbau în dimineţile de mai pe aleile umbrite de coroanele copacilor.

paradise_s1

la paradis 1

 

top

 

Vă recomandăm și:

Top 10 cărți care m-au captivat în adolescență

Top 10 cărți care mi-au îmbogățit copilăria și adolescența

Top 8 cărți clasice care ne-au încântat, scrise de femei

Top 10 eroine remarcabile din cărțile historical-romance

Top 10 cupluri romantice din cărțile historical

Top 10 cupluri romantice din cărțile contemporane

Top 10 cupluri romantice din cărțile fantasy

Top 10 cupluri memorabile din cărțile young adult

Top 10 eroi romantici din cărțile contemporane

Top 10 cărți romantice care m-au emoționat până la lacrimi

Top 10 cupluri romantice contemporane care au beneficiat de miracolul celei de-a doua șanse după ce s-au despărțit

Top 10 cărți romantice contemporane în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

Top 10 cărți romantice contemporane cu mult umor

Top 10 cărți historical-romance cu mult umor

Top 10 cărți romantic-erotice contemporane 

Top 10 cărți romantic-suspans contemporane

 

 

About Author

74 de comentarii

  1. Imi este rusine sa recunosc ca doar cateva carti din top am citit.Insa nu e prea tarziu nici acum sa ma intorc in copilarie.

  2. Un top fantastic,pe care mi-a facut mare,mare placere sa il citesc….mi-am adus aminte de copilarie…exceptand ultima carte,pe care nu am citit-o,cred ca nu am gasit-o atunci,celelte sunt carti care mi-au incantat copilaria….minunati autori,grozave carti….

    • La paradisul copiilor am citit-o prin liceu. Poți să o citești liniștită și acum, e foarte frumoasă și nu are nici o legătură cu copilăria…

  3. Tudusciuc Cornelia Elena on

    Superbe toate! În afara de „La paradisul femeilor ” le-am citit pe toate si toate mi-au placut. Când am crescut mi le-am cumparat (le-am citit de la biblioteca) pentru a le avea in biblioteca mea si ale reciti când îmi doresc.

    • Și eu le-aș reciti oricând cu plăcere pe fiecare dintre ele!

      Și ”La paradisul femeilor” e superbă! Poți să o citești acum, este foarte captivantă și romantică 🙂

  4. Eu le am pe toate în ediții foarte vechi, la unele aproape că se desprind foile… Dar mi-a făcut mare plăcere să le răsfoiesc când am făcut topul, mi-am adus aminte de perioada când le-am citit…

  5. Am adorat sa citesc carti de capa si spada in copilarie, precum si Singur pe lume.Zola nu am citit, iar mie nu mi-a placut Jules Verne (stiu ca toata lumea se da in vant dupa el, dar nu am avut ce sa fac). Imi placea mult Karl May, Mark Twain, „Toate panzele sus”, orice mitologii puteam gasi, Iliada si Odiseea repovestite pentru copii, Legendele Olimpului, Cuhulin, eroul din Ulster, Vitejiile lui Rustem, Aventurile lui Habarnam, Micul print, Micul lord. De la 12 ani am inceput sa citesc Amanda Quick, de la 14 ani Nora Roberts, oricum citeam cam toate genurile si mai ales orice carti de medicina imi veneau in cale. 😀 Ar fi extrem de greu sa fac un top.

    • Și mie mi-a fost foarte greu să aleg doar 10…

      Dar mai urmează două topuri – a lui Horia (am vrut neapărat să aflu și preferințele unui băiat în adolescență) și a lui Oli.

      • Pe Cireșarii, pe Winnetou și Toate pânzele sus le-am vrut fiecare în topul lui.

        Nu puteam să le iau eu pe toate în topul meu, deși aș fi vrut 😀 .

        Am convenit ca fiecare să ia câte una din ele.

        • Cu Old Surehand scrisa de Karl May a inceput pasiunea mea pt indieni.Au urmat Testamentul incasului,Ultimul mohican,cautam tot ce gaseam despre subiectul asta 😀

          • Sa stii ca merita sa o citesti!Are niste descrieri crunte cum isi carau oamenii mortii inveliti in pasla prin desert(calatoria dura foarte mult) doar pt a fi ingropati in pamant sfant si cum prin locurile prin care treceau izbucnea ciuma.
            Tin minte ca servitorul (Halef parca) s-a imbolnavit de ciuma si apoi si personajul principal.

        • Din cate tin minte are o serie cu Occidentul,si printre ele se afla si Drumul spre Mecca,dar o sa o caut acasa sa fiu sigura.

  6. Balan Daniela on

    felicitari pentru acest top superb <3 <3 <3 cea cu Tarzan n-am citit-o in rest pe toate ,unele inca le mai am !imi amintesc cu placere ca in adolescenta am citit tot ce-am gasit de capa si spada Alexandre Dumas,Paul Feval sau Michel Zevaco !

  7. E un top superb, toate cartile din el sunt si printre preferatele mele, iar cateva din ele sunt carti ale mele ede suflet. Va urma si topul meu, si are dreptate Leo, am „negociat dur” cartile pe care sa le prindem fiecare in topul lui, intrucat multe din ele le doream fiecare in topul nostru…

  8. Si am mai avut o limitare, si anume, ne-am hotarat sa facem un top de 10 carti preferate (ca altfel puteam sa ajungem la cateva zeci) si sa prindem in top doar o carte de fiecare autor preferat, ca altfel puteam sa le luam la rand pe cele de Alexandre Dumas, sau Jules Verne…

  9. Simona Stavăr on

    Ce frumos! Toate sunt cărți pe care fie le-am citit și îmi doresc să le recitesc („Singur pe lume”, „Marile speranțe”, „Prinț și cerșetor”), fie le am în bibliotecă dar nu am avut niciodată ocazia să le citesc („Robinson Crusoe”, „Cireșarii”), fie mi le doresc foarte mult („Contele de Monte Cristo”, „Ocolul pământului…”, „Tarzan…”, „La paradisul femeilor”).

  10. Barbalata Mirela on

    Un top interesant. Unele sunt citite iar alele nu. Dar mi-a atras atentia „La paradisul femeilor” de Zola. Sincer nu stiam de aceasta carte.

  11. Barbalata Mirela on

    Ca un amanunt, din pacate, mie nu mi-a placut Jules Verne. Am incercat sa il citesc dar degeaba. Ma exasperau descrierile lui 😛

    • Mie mi-a placut foarte mult in acea perioada! Cred ca am citit aproape toate cartile lui aparute la noi.

  12. Clipa Narcisa Elena on

    Nu am citit „Cocosatul” si „La paradisul femeilor”, dar ma bucur ca pe celelalte am reusit sa le citesc. Cel mai putin mi-au placut „Ciresarii”. Nici acum nu stiu cum am reusit sa le citesc pe toate 5.

  13. Contele de Monte Cristo e cartea care mi-a marcat copilărila. Eram prin cls a 4a când am descoperit-o. Îmi aduc aminte că a venit învățătorul acasă și m-a pârât părinților că nu mai învăț. Eu eram ocupată cu cele 6 volume :))))

Lasă un răspuns pentru Mirela Nenciu Anulează răspunsul