Top 10 cărți care ne poartă în locuri exotice

18

Top 10 cărți care ne poartă în locuri exotice

Ne plac călătoriile, cărțile de aventură, ne place să visăm cu ochii deschiși la tărâmuri îndepărtate și exotice, iar cărțile care ne poartă în astfel de ținuturi sunt printre preferatele noastre. Am ales zece dintre acestea, pe care vi le recomandăm:

1. Comoara din insulă de Robert Louis Stevenson (Treasure Island)

Robert Louis Stevenson, născut la 13 noiembrie 1850 în Scotia, a fost poet și romancier scoțian, autor de jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului englez.
Romanul Comoara din insulă, publicat inițial sub numele The Sea-Cook, a fost dedicat fiului său vitreg Lloyd Osborne şi avea să devină unul dintre cele mai îndrăgite romane de aventuri pentru tinerii cititori din întreaga lume. Un roman cu piraţi, hărţi cu comori, lupte şi înfruntări pe mare, un roman captivant cu momente de suspans bine gradate, scris într-un limbaj savuros şi plin de culoare.
Cartea a fost adesea ecranizată. Faimosul personaj Long John Silver a dat numele unui renumit lanț de restaurante.
Impactul operei în percepția populară este unul de referință, incluzând hărțile de comori cu un „X”, corăbii, peticul negru, insule tropicale și papagalii de pe umerii căpitanilor.
Intriga cărții reușește să înflăcăreze imaginația cititorilor încă de la primele pagini, gradând magistral suspansul până la final. Din momentul în care un oaspete ciudat, cu o cicatrice înspăimântătoare pe față, poposește la hanul Amiralul Benbow și până la întoarcerea acasă a norocoasei nave Hispaniola, cititorul urmărește cu emoție aventurile palpitante ale tânărului Jim și maturizarea acestuia, într-un periplu spectaculos.
Povestea începe la mijlocul secolului 18, pe când neîndurătorii pirați cutreierau mările în căutarea unor  comori ascunse, stârnind panică în inimile pașnicilor marinari.
Billy Bones, un lup de mare bețiv, ce se auto-intitula Căpitanul, a tras la hanul Amiralul Benbow, aflat pe coasta de vest a Angliei. După ce a poposit acolo, Billy Bones l-a plătit pe Jim Hawkins, fiul hangiului, în vârstă de cincisprezece ani, să pândească sosirea unui marinar cu un picior, de care Căpitanul părea să se teamă. După câteva luni, Billy Bones a fost vizitat de un alt matelot, poreclit Câinele Negru, cei doi având o altercație violentă, în urma căreia Căpitanul a suferit un atac de apoplexie. De pe patul său de suferință, lupul de mare i-a mărtusirisit lui Jim Hawkins că foștii lui tovarăși doresc să-i fure cufărul, întrucât acolo se afla ceva misterios, ce-i fusese lăsat moștenire de căpitanul Flint, al cărui secund fusese.
După vizita unui cerșetor orb pe nume Pew, care-i aduce lui Billy Bones ”semnul negru”, un avertisment între pirați, Bones suferă un al doilea atac cerebral și moare, nu înainte de a-i spune lui Jim că pirații urmau să vină după el în curând. Speriați și intrigați, Jim și mama lui au descuiat cufărul și au găsit în el niște bani, un jurnal și o hartă. Arătându-i hârtiile doctorului David Livesey, acesta și-a dat seama că era vorba de harta insulei unde faimosul pirat Flint și-a îngropat comoara înainte de a muri. John Trelawney, un cavaler din partea locului și prieten cu doctorul, a propus să cumpere o navă și să plece în căutarea comorii, luându-l pe Livesey ca doctor și pe Jim pe post de mus.
Câteva săptămâni mai târziu, la Bristol, Trelawney a cumpărat o goeletă numită Hispaniola, l-a angajat pe căpitanul Alexander Smollett și a încropit un echipaj, cu ajutorul unui marinar cu un picior, Long John Silver, care urma să fie și bucătarul navei. Încă de la început, Smollett și-a exprimat neîncrederea în marinarii angajați, precum și nemulțumirea față de naivitatea cu care Trelawney a povestit tuturor despre comoară. În cele din urmă, nava a pornit la drum spre Marea Caraibelor. Însă, cu puțin timp înainte de a ajunge la insulă, Jim Hawkins, ascuns într-un butoi, a auzit cum mateloții, în frunte cu Silver, ce era chiar fostul șef de echipaj pe nava lui Flint, plănuiau să fure comoara imediat ce o vor găsi și să-i ucidă pe cei care nu li se vor alătura.
Misterul unei hărți, căutarea unei comori pe o insulă îndepărtată, imprevizibilul călătoriei pe mare alături de o ceată de pirați și înfruntarea pe viață și pe moarte cu aceștia – cum ar putea un adolescent să iasă cu bine din vâltoarea unor asemenea evenimente?
Vă invit să descoperiți singuri în carte incredibilele aventuri prin care vor trece Jim și aliații lui în cursa nebunească de căutare a locului comorii, având de înfruntat un echipaj de pirați periculoși, mânați de același scop… Urmăriți indiciile hărții alături de ei!
De mai bine de 130 de ani, de când a fost scrisă, Comoara din insulă aprinde imaginația generațiilor de cititori cu povestea fascinantă a lui Jim Hawkins – o poveste despre lăcomie și trădare, dar și despre putere, curaj și înțelepciune.

Cărțile autorului Robert Louis Stevenson pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

2. Inimă de foc de Linda Howard (Heart of Fire)

A venit vacanţa! V-ar tenta o călătorie exotică, de-a lungul lui Rio Negro, afluent al Amazonului, până în inima junglei amazoniene, pe urmele unei misterioase inimi de rubin şi ale unui trib pierdut, urmând legendele despre oraşul de piatră şi misterioasele amazoane? Vă invit s-o însoţim în călătoria ei pe Jillian Sherwod împreună cu atrăgătorul Ben Lewis şi cu ceilalți însoţitori ai lor într-o fascinantă expediţie în care vom avea parte de aventuri, întâmplări neobişnuite, situaţii tensionate, dar și de un seducător spectacol al naturii, pe fondul cărora drumul parcurs nu va ajunge doar în inima junglei, ci şi în inimile protagoniştilor, călătoria transformându-se într-una de explorare şi descoperire a propriilor sentimente.

inima de foc rubin

Jillian Sherwod este arheolog, o profesie şi pasiune moştenită de la tatăl ei, de care fusese foarte ataşată. Din păcate, acesta îşi pierduse viaţa în urmă cu câţiva ani, într-o expediţie în junglă, încercând să demonstreze teoriile lui cu privire la tribul Anzar, la amazoanele care ar fi trăit în junglă amazoniană în legendarul oraş de piatră şi la existenţa fabuloasei inimi de rubin din legendele străvechi ale anzerilor. Nereuşind să aducă dovezi un sprijinul teoriei lui, tatăl lui Jillian fusese catalogat „arheologul nebun”, etichetă care o va urma şi pe Jillian în cariera ei, astfel încât atunci când, descifrând însemnările tatălui ei, doreşte să plece pentru a aduce dovezile care i-ar fi încununat cu succes munca şi i-ar fi reabilitat numele, este privită cu neîncredere, iar finanţarea îi este refuzată, aşa că va pleca pe cont propriu. Banii vor fi asiguraţi de un anume Kates, un vânător de comori lipsit de scrupule, pe care îl găseşte fratele ei Rick, care o va însoţi la rândul lui în călătorie. Cei doi – Kates şi Rick- erau interesaţi doar de câştigul material, sperând că vor descoperi averi în oraşul de piatră.
Pe Ben Lewis, unul din cei mai apreciaţi ghizi, îl cunoaştem când, abia întors dintr-o expediţie, în timp ce se relaxa într-un bar flirtând cu o focoasă chelneriţa ce îi era şi amantă de ocazie, este contactat de Kates şi Rick care îi propun o nouă misiune, aceea de a-i însoţi ca ghid în „proiectul” lui Jillian. Ben este tentat să refuze iniţial, mai ales că nu era de acord ca o femeie să facă parte din echipă, dar acceptă un cele din urmă după ce o cunoaşte personal pe Jillian şi îi vede determinarea.
Impresiile iniţiale ale unuia despre celălalt nu sunt grozave, fiind exemplul clar despre cum te poate înşela uneori prima impresie.
Rick şi Kates erau de-o parte şi de alta a lui Jillian când toţi trei se apropiară de o masă aşezată la perete, unde un bărbat stătea tolănit, parcă adormit pe jumătate, cu o sticlă de whisky desfăcută în faţă. Aparenţa era însă înşelătoare. Chiar şi de sub pleoapele aproape coborâte, Jillian vedea strălucirea intensă a privirii sale. Când îi văzu apropiindu-se, el împinse un scaun cu piciorul şi îi aruncă tinerei o privire care avea în comun cu privirile celor de la bar cam tot atâtea câte avea un rechin cu păstrăvii. Poate că bărbaţii ceilalţi făcuseră speculaţii în ceea ce o privea, dar le păstraseră pentru ei. Acest bărbat însă o dezbrăcase deja în mintea lui, o întinsese pe pat şi o pătrunsese şi nu-i pasă că ea ştia deja asta.
– Ei, spuse el lent, bună seara, prăjiturică. Dacă nu eşti a altuia, ce-ai zice să te aşezi aici, lângă mine?”…
Cam aşa a decurs prima lor întâlnire…
Odată înţelegerea făcută şi detaliile stabilite au pornit la drum, conştienţi de pericolele care le stăteau în cale, şi care nu îi vor ocoli: natură dezlănţuită, animale periculoase şi insecte otrăvitoare, contrabandişti, piraţi ai fluviului, triburi de băştinaşi, şi, nu în ultimul rând, ameninţarea directă pe care o reprezentau unii din membrii echipajului.
Prima parte a călătoriei, care a durat două săptămâni, au făcut-o navigând cu două bărci pe Rio Negro, un afluent al Amazonului.
Un mare plus al cărţii sunt minunatele descrieri ale locurilor străbătute. Vom admira spectaculoase răsărituri pe rău, ţinuturi pitoreşti pe care le vom străbate alături de eroii noştri, bancuri de delfini roz care vor însoţi ambarcaţiunile, spectaculoasa junglă cu vegetaţia ei luxuriantă, cascade cu apă caldă, şi, în final, uluitorul oraş de piatră care era ţinta călătoriei lor.
”Ben se întinse precum un tigru somnoros, apoi o cuprinse pe după umeri cu braţul greu şi o întoarse cu faţa spre răsărit.
-Uite, îi spuse, cu vocea mai adâncă şi mai tărăgănată, uite dimineaţa.
Lui Jillian i se taie răsuflarea. Soarele era o minge uriaşă, strălucitoare, atârnând pe cerul perlat, cu siluetele copacilor profilându-se negre pe fundalul lui. Fluviul era la fel de liniştit că sticla neagră, o panglică liniştită ce desena volute prin jungla plină de viaţă. Câţiva nori subţiri păreau prinşi de vârfurile copacilor, de parcă ar fi fost ultimele rămăşiţe ale aburului ce se formase la naşterea lumii. Asta era impresia, că trăiai începutul lumii acolo, pe acel fluviu unde natura încă era regină
Ben era de felul lui un mare cuceritor, dar nu fuseseră niciodată implicate sentimentele. De această dată însă, chiar şi el era surprins de felul în care îl afecta Jillian, mai ales că nu era genul preferat de el: lui îi plăceau femeile voluptuoase, prietenoase şi dornice, iar Jillian era exact opusul, dar niciodată nu mai dorise atât de mult o femeie!
Povestea de dragoste dintre Jillian şi Ben e foarte frumoasă, el era de o masculinitate ostentativă şi era foarte pătimaş. Ea era foarte calculată, raţională şi distantă, fiind complet diferiţi şi nepotriviți la prima vedere. Dar chimia dintre ei e de netăgăduit şi, deşi Jillian îl ţine la distanţă şi îl respinge constant la început, spre supărarea şi nedumerirea lui Ben, în final insistenţele acestuia dau roade, şi toate barierele dintre ei vor cădea, recunoscând fiecare atracţia către celălalt şi îndrăgostindu-se unul de altul împotriva voinţei lor, iar scenele lor de dragoste sunt incendiare.
În cele din urmă, după ce au trecut prin câteva întâmplări dramatice, au ajuns la destinaţia căutată, fiind primii descoperitori ai oraşului de piatră din junglă. Comoara – imensul rubin în formă de inima despre care vorbeau legendele – a fost descoperită de Ben, într-o uluitoare sală plină cu statui în mărime naturală ale amazoanelor (partea asta a cărţii m-a dus cu gândul la Indiana Jones) dar, conștient fiind că viaţa le era în pericol odată ce Kates şi Dutra vor pune ochii pe rubin, ascunde existenţa acestuia, chiar şi de Jillian, însă precauțiile lui nu sunt suficiente…
Nu vă spun mai multe, sperând că v-am trezit interesul în privinţa acestei minunate poveşti a Lindei Howard, una din autoarele mele preferate, ale cărei cărţi mă încânta de fiecare dată.

colaj inima de foc

Cărțile autoarei Linda Howard pot fi comandate pe elefant.rolibris.roemag.rocarturesti.ro, librarie.net

 

3. Când suflă alizeul de Christina Courtenay (Trade Winds)

”Când suflă alizeul” are acțiunea plasată în Suedia și China anilor 1732 și este povestea frumosului și îndrăznețului scoțian Killian Kinross.
Cartea este foarte frumoasă și bine documentată. După cum a declarat autoarea, romanul se bazează pe istoria primei călătorii întreprinse în China în anul 1732 de Compania Suedeză a Indiei de Est, respectând chiar unele incidente petrecute în realitate, cum ar fi sechestrarea corabiei suedeze de către olandezi în apropiere de Batavia. Supervizorul încărcăturii corabiei, Colin Campbell, despre care am citit în carte, este un personaj real, iar portretul lui a fost conturat pe baza jurnalului pe care l-a ținut în timpul respectivei călătorii (A Passage to China  Colin Campbell’s diary of the first Swedish East India Company Expedition to Canton).
Acțiunea cărții debutează în anul 1731, în Scoția, la Edinburgh, unde îl cunoaștem pe Killian Kinross în timp ce câștiga la zaruri nu mai puțin de… o corabie, Lady Madeleine!
Ce naiba să facă el cu o corabie?  Killian întorcea întrebarea aceasta pe toate părțile în timp ce se întorcea acasă…O schimbare de decor era binevenită – asta era sigur – dar nu știa absolut nimic despre navigație sau comerț. Când se gândise la o schimbare, avusese în vedere ceva mai puțin drastic decât să devină căpitan de corabie. De pildă, o călătorie lungă la Londra.”
Nici prin gând nu-i trecea în acel moment ce norocos a fost că a câștigat corabia, și nici că, datorită unui concurs de împrejurări, va ajunge în îndepărtata Suedie, și asta cât de curând! Ce va determina această plecare neprevăzută? În urma unui complot al ticălosului văr al lui Killian – Farquhar -, bunicul lor îl trimite la o rudă îndepărtată din Suedia, Robert Fergusson, un negustor de vază care locuia în Gothenburg.
Într-un alt plan al cărții o cunoaștem pe Jessamijn van Sandt, fiica vitregă a lui Fergusson, care avea motive întemeiate să creadă că acesta încerca s-o deposedeze de moștenirea lăsată de tatăl ei. Robert Fergusson fusese asociatul tatălui ei, și în urma  morții neașteptate a acestuia, o consolase rapid pe îndoliata văduvă (mama lui Jess), căsătorindu-se cu ea și preluînd întreaga companie.
Acestea sunt auspiciile sub care fac cunoștință cei doi – Killian și Jess. Tânărul trezește în Jess sentimente contradictorii, o înfurie, dar o și atrage în același timp, atracție împărtășită și de el, care o remarcă încă de la prima lor întâlnire.
Cei doi se vor apropia foarte mult în timpul unei călătorii la moșia de la țară a fetei, Smaland, unde mârșavul său tată vitreg o exilează pentru a o îndepărta de investigațiile pe care aceasta începuse discret să le facă în privința moștenirii sale. Killian este rugat să o însoțească până acolo, pe ea și pe însoțitoarea ei, o bătrână antipatică ce o supraveghea din porunca lui Fergusson.
Nu vă dau multe detalii, dar, odată ajunsă la moșie, Jess se gândește la o modalitate de a-și recupera averea. A încurajat-o să facă acest pas și atitudinea lui Killian din timpul drumului cu sania, prin ținuturile înzăpezite și geroase ale Suediei, când au împărțit căldura corporală, îmbrățișați în șuba lui din blană de urs, pentru a se încălzi. După cum i-a explicat Killian ”folosirea căldurii corporale în comun este a doua metodă de păstrare a temperaturii”. Vă las să ghiciți care ar fi prima metodă…
Ce ”soluție” miraculoasă a găsit? Îl îmbată pe Killian și … îl cere în căsători! Momentul e memorabil!
” – Killian?
– Hmm, da?
Închise din nou ochii și își rezemase capul de pieptul ei.
– Vrei să te însori cu mine?
Ca să nu-și facă prea multe idei romantice, a ținut să precizeze:
Trebuie să mă mărit cu cineva, nu contează cu cine. Dacă nu mă mărit, va face altceva cu zestrea mea și voi fi nevoită să rămân fată bătrână toată viața.”
Răspunsul lui e la fel de imprevizibil ca și cererea ei:
” – Foarte bine, de ce nu?… Sunt de acord cu propunerea ta.”
Lucrurile iau o turnură diferită când Compania Suedeză a Indiei de Est îi oferă lui Killian o șansă unică de îmbogățire, aceea de a participa la o expediție în China. Killian nu stă pe gânduri și se îmbarcă pe corabia care îl va purta în China, la Canton. Despărțirea de Jess a fost una rece și protocolară, iar scoțianul credea că a reușit să lase trecutul și sentimentele în urmă. Numai că nu era chiar așa…
La sfatul celui mai bun prieten al tatălui său, Jess se duce împreună cu celelalte soții pe corabie să-și mai ia odată rămas bun. Un marinar a condus-o în cabină și a plecat să-l caute pe Kiliian, iar ea, așteptându-l, a ațipit… pentru a se trezi a doua zi…
Când se trezi, Killian văzu prin stratul de gheață de pe geam că afară se luminase de ziuă. În cabină era cumplit de frig și nu-i venea să iasă din coconul lui de căldură, dar avea sentimentul că este târziu. Probabil că domnul Campbell îl aștepta. Vasul se mișca mult mai tare și își spuse că începuseră deja călătoria. Avuseseră noroc că marea nu înghețase, ceea ce se întâmpla foarte des în această perioadă a anului.”
Vă dați seama de totala lui uluire, când se întoarse și dădu cu ochii de… soția lui! Aceasta tocmai se trezise și clipea nedumerită, privind în jur…
Astfel a început călătoria lor spre Orientul Îndepărtat, o călătorie de câteva luni de zile, în care îi vom însoți pe eroii noștri, bucurându-ne să descoperim, prin ochii lor, ținuturi exotice și necunoscute, cu descrieri ale rutei pe care o vor urma și ale locurilor pe care le vor descoperi. Călătoria nu a fost una lină, și nici lipsită de peripeții, iar relația dintre cei doi a continuat să fie încordată, până când un ”amănunt” a schimbat toate datele problemei: Jess rămăsese însărcinată, în singura lor noapte petrecută împreună. Sorocul urma să-i vină la sosirea în China, pe meleaguri străine, printre oameni necunoscuți.
Și, ca totul să fie și mai dramatic, vărul lui Killian, Farquhar, nerenunțând la planurile lui diabolice de a-l înlătura pe Killian de la moștenire, află destinația acestuia și se îmbarcă și el spre China, cu gânduri ucigașe.
Nu vă dezvălui mai multe, pentru a vă lăsa plăcerea de a descoperi ce se întâmplă în continuare. Veți fi încântați să descoperiți China anului 1732, cu peisajele ei pitorești, cu oamenii și tradițiile și concepțiile  lor, atât de diferite de ale noastre.
Câteva descrieri mi-au atras atenția:
”- A, acesta este ”orașul plutitor”. Privește în jur. Casele sunt construite pe piloni de lemn la marginea apei și toate joncile și șampanele sunt aranjate în așa fel încât formează un fel de străzi de apă. Familii întregi locuiesc în fiecare dintre ele, deși este o înghesuială îngrozitoare. Cele mai multe bărci aveau un fel de căsuțe sau colibe pe punte. Unele dintre ele nu aveau decât un acoperiș rudimentar de bambus, altele erau însă construcții ceva mai complicate. Killian se mira cum de pot să supraviețuiască oamenii în astfel de condiții, dar își închipuia că se descurcă ei cumva. Se simțea năucit de toate sunetele și priveliștile neobișnuite. Era ca și când ar fi pătruns într-o lume cu totul diferită, în care nu se potrivea.”
Cantonul este de asemenea fascinant pentru un străin.
Chinezii duceau aproape totul în coșuri, uneori câte două suspendate de o cobiliță de bambus, câte unul la fiecare capăt. Nu existau trăsuri, numai lectici ciudate pentru negustorii  mai înstăriți și soțiile acestora. Cele mai multe case aveau două etaje și erau făcute din lut sau piatră cu o gheretă în față unde se expuneau mărfurile confecționate în casă și un atelier oarecare în spate. La etaj era locuința. Totul părea foarte simplu și funcțional, extrem de pitoresc și fascinant pentru ochiul unui străin. ”
Am luat parte și la o inedită sărbătoare tradițională, sărbătoarea în cinstea zeului focului.
Sute de lanterne mai mari fuseseră atârnate pe străzi, formând un fel de acoperiș de lumină peste tot pe unde te duceai. Multe case erau luminate și pe dinăuntru. Unii oameni puseseră figurine de hârtie în fața ușilor – cai, figuri de oameni, tigri și multe altele – și întreaga scenă i se părea incredibil de exotică lui Jess care nu se mai sătura privind.”
Cum se vor descâlci ițele acestei captivante povești, și care va fi deznodământul agitatei, dar minunatei povești de iubire dintre Killian și Jess, vă invit să aflați citind cartea.
Vă mai dezvălui că Brice, fiul lui Jess și Killian, va fi protagonistul volumului doi al seriei, ”Prins în furtunile vieții”.
 colaj cand sufla alizeul

Cartea se poate comanda pe libris.ro, librarie.net

 

4. Pe insulă de Tracey Garvis-Graves (On the Island)

Doi tineri, o insulă pustie și o iubire aproape interzisă.
Anna Emerson este profesoară de engleză, are treizeci de ani și o nevoie disperată de a evada. Sătulă de iernile friguroase din Chicago și prinsă într-o relație care nu duce nicăieri, nu stă deloc pe gânduri atunci când i se propune să-și petreacă vara pe o insulă tropicală, ca profesor meditator pentru tânărul T.J. care are șaisprezece ani. 
T.J. Callahan nu-și dorește să plece nicăieri. Cancerul de care suferă este în remisiune și nu vrea decât să revină la rutina lui zilnică. Părinții însă îl bat la cap să-și petreacă vara în Maldive și să recupereze tot ce a pierdut în ultimul an de școală.
Anna și T.J. urcă la bordul unui avion particular care trebuie să-i ducă la casa de vacanță a familiei Callahan. Avionul se prăbușește, și curând își dau seama că sunt aruncați pe o insulă nelocuită.
La început, se luptă să supraviețuiască, dar pe măsură ce zilele devin săptămâni, apoi luni, cei doi încep să se confrunte cu tot mai multe greutăți, printre care și posibilitatea ca boala lui T.J. să recidiveze. În ziua în care T.J. își sărbătorește încă o zi de naștere pe insulă, Anna începe să se întrebe dacă nu cumva cea mai mare provocare dintre toate nu este faptul că trăiește alături de un băiat care, treptat, devine bărbat.
Pe insulă este o carte superbă, absolut memorabilă, cu un subiect inedit, o poveste sensibilă și emoționantă despre supraviețuire și dragoste!
După ce avionul charter ce trebuia să-i ducă pe insula unde se afla reședința închiriată de părinții lui T.J. se prăbușește în ocean, Anna și T.J. reușesc să se salveze, instinctul de supraviețuire se declanșează și, încetul cu încetul, ambii încep să se adapteze condițiilor vitrege la care fuseseră supuși. Provocările la care trebuie să facă față sunt nenumărate, iar pericolele pândeau din multe locuri. În plus, intervenea și plictiseala, neavând mare lucru de făcut o zi întreagă.
După doi ani de la momentul în care ajunseseră pe insulă, T.J. se înălțase și se dezvoltase, transformându-se din adolescentul subțirel și timid într-un bărbat puternic, cu mușchi bine conturați, înalt  de un metru și optzeci și șapte de centimetri.
Deși T.J. fusese atras de Anna încă de la început, o privise ca pe o persoană intangibilă, pe care doar o admiri doar de la distanță. Însă, pe măsura trecerii timpului, sentimentele lui T.J. pentru Anna devin tot mai profunde, iar el ajunge să se gândească tot mai mult la o relație cu ea, care ar fi fost de-a dreptul imposibilă în condiții normale la Chicago.
La rândul ei, Anna era tot mai impresionată de bărbatul puternic și protector în care se transformase T.J., în ciuda prejudecăților ei care îi cereau să țină distanța. Însă pe insulă nu se aplicau regulile convenționale, iar universul lor părea desprins de realitatea cu care fuseseră obișnuiți cândva. Diferența de vârstă părea că se estompase, mai ales că în multe situații T.J. dovedise mai mult simț practic decât Anna.
După un episod de-a dreptul dramatic în care T.J. reușește să omoare un rechin care le invadase laguna, amenințându-le viețile în permanență, bucuria și emoția reușitei le doboară barierele pe care amândoi le ridicaseră mental, Anna răspunzând cu pasiune avansurilor lui T.J.
Iubirea dintre cei doi este foarte sensibilă și profundă, fără nicio urmă de vulgaritate.
T.J. este un personaj adorabil, timid, foarte sensibil și tandru, dar în același timp atât de puternic! Cumplita maladie de care a suferit l-a maturizat înainte de vreme, l-a făcut să prețuiască viața, să vadă lucrurile în profunzime.
Anna are un suflet pur, este fragilă, bună și altruistă. Deși se îndrăgostește de T.J., încearcă să-și protejeze inima și să nege sentimentele pe care le avea, convinsă fiind că relația lor n-ar avea nicio șansă în lumea reală. Însă, când T.J. se îmbolnăvește, Anna trece printr-un adevărat infern emoțional, mai întâi temându-se că i-a revenit cancerul, ca mai apoi să realizeze că era vorba de altă maladie gravă. În momentul în care T.J. a reușit să scape din ghearele morții, sentimentele Annei au erupt la suprafață ca un vulcan.
După trei ani de stat pe insulă, Anna și T.J. sunt salvați printr-un adevărat miracol.
Însă, ajunși în lumea civilizată, va reuși oare să-și țină T.J. promisiunea pe care i-a făcut-o Annei?
”Nu te voi lăsa singură niciodată, Anna. Nu atâta timp cât pot să umblu și să respir.”
Cei doi vor avea de înfruntat multe prejudecăți și răutăți, iar diferența de vârstă, ce părea insesizabilă pe insulă, plana acum amenințătoare asupra lor. Anna nu-și găsea locul în lumea lui, iar T.J. se simțea inconfortabil în lumea ei. Din nou, T.J. a reușit să ne surprindă dând dovadă de multă maturitate…
,,-Nu-mi găsesc locul în lumea ta.
-Nici eu, a zis cu glas ferm, dar plin de tandrețe. Hai să ne făurim lumea noastră. Am mai făcut-o și înainte.”
Vă las să descoperiți singuri dacă și cum au reușit cei doi să realizeze acest lucru.
O poveste de dragoste înduioșătoare și emoționantă, care îți încălzește sufletul și te face să crezi în finaluri fericite, incredibil de frumoase!

Cartea Pe insula de Tracey Garvis Graves poate fi comandată pe libris.ro, elefant.ro, librex.rolibrarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

 

5. Insula de sub mare de Isabel Allende (Island Beneath the Sea)

În 1770, Toulouse Valmorain debarcă plin de speranță și de idealuri în portul Le Cap, aducând cu el cufere cu cărți, haine scumpe și peruci pudrate. Însă plantația de trestie a tatălui său îl silește să renunțe la tot acest bagaj. Tânărul devine repede un plantator, poate mai puțin crud decât cei cu vechime, dar suficient de inuman cât să-și exploateze sclavii și, mai ales, sclavele. Preferata lui, Zarite, nu îndrăznește să se revolte. Dar, când soarta îl aduce pe plantația Saint-Lazare pe tânărul sclav Gambo și Zarite se îndrăgostește, nimic nu va mai putea sta în calea tinerei care se descoperă pe sine și descoperă libertatea. Libertate pe care o va dobândi numai după ce frământările vremurilor vor însângera insula și vor alunga stăpâni și sclavi spre un nou Pământ al Făgăduinței.
Privită de pe puntea corabiei, în mijlocul apelor tropicale, insula Saint-Domingue oferă iluzia unui paradis. Munții ei înalți sunt acoperiți de verdeață, câmpiile ei fertile sunt pline de roade. Dar, odată ce pune piciorul pe uscat, călătorul descoperă că, pentru unii, colonia este un infern.
Zarite Sedella pare sortită unei vieți de supunere tăcută și nefericire. S-a născut sclavă și, pentru că este sclavă, copiii ei nu îi aparțîn, ci sunt o marfă de care stăpânii dispun cum vor. Pentru că este sclavă, nu îi este îngăduit să simtă, să vorbească, să gândească. Și totuși, frumoasa mulatră va ști să-și croiască în Lumea Nouă un drum spre fericire și libertate, în pofida tuturor uraganelor istoriei care matură, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Europa și Americile.
Insula de sub mare  de Isabel Allende – un roman extraordinar, atât ca subiect, cât și ca mod de abordare a acestuia, o poveste complexă, genul de carte cu povești în poveste, cu o galerie impresionantă de personaje detaliat prezentate. O adevărată epopee, tulburătoare și copleșitoare, o lecție de istorie extrem de bine documentată ce surprinde o epocă întunecată și o realitate dureroasă: sclavia! E prima carte a autoarei pe care o citesc și pot spune că m-a cucerit cu măiestria sa excepțională de povestioare.
Acțiunea cărții se întinde pe o perioadă de 40 de ani, intre 1770 și 1810.
Cartea, deși captivantă, nu se citește ușor, este scrisă gen povestire, are puțin dialog și transmite foarte multe informații, având la bază o minuțioasă documentare în privința contextului istoric în care petrece acțiunea, în privința culturii și obiceiurilor populației – atât a sclavilor, cât și a stăpânilor acestora, sau a mulatrilor liberi, care erau o categorie aparte. Cuprinde povești de viață marcate de nedreptăți, abuzuri, incest, violență, dezumanizare şi destine frânte, dar și de puterea de a merge mai departe, curaj, caractere nobile, iubire și speranță!
Cartea o are în prim plan pe sclava Zarite – Tete – și urmărește viața ei de când e copil și până la maturitate, când ne despărțim de ea știind-o o femeie liberă, atât ea, cât și urmașii ei!
Citatul meu preferat din carte:
„Dansează, Zarite, dansează, căci sclavul care dansează e liber. .. cât timp dansează.” Și am dansat mereu.
Prima parte a cărții se petrece intre 1770 și 1793 în insula Saint-Domingo, fostă Haiti, pe plantația de trestie de zahar Saint -Lazare a familiei Valmorain.
Îl cunoaștem pe Toulouse Valmorain, când vine din Franța în exotica insulă unde tatăl sau avea plantația de trestie de zahăr ale cărei venituri îi permiteau să-și întrețină familia în lux în Franța.
Tânăr școlit la Paris, Toulouse a sosit cu un cufăr de cărți și plin de idealuri, convins că va fi doar pentru o scurtă perioadă de timp. Însă tatăl său a murit scurt timp după aceea, și i-a lăsat plantația să o gestioneze. Toulouse nu știa pe atunci, dar nu va mai reveni în Franța decât într-o scurtă vizită, peste mulți ani…
Deși nu era un om rău, Toulouse avea un caracter slab și influențabil. A numit un vătaf extrem de dur și crud – Prosper Cambray – și, chiar dacă el personal nu a fost un stăpân la fel de rău precum tatăl său, sclavii săi tot au fost abuzați și exploatați la maxim.
Nu voi insista pe detaliile istorice ale cărții – care ne sunt oferite cu generozitate -, ci voi pune accentul pe spectaculoasa galerie de personaje ale căror povești se țes și întrepătrund pe firul principal al acțiunii.

Vă prezint în continuare un personaj care va avea un cuvânt de spus în carte: Violette Boisier, o mulatră de o frumusețe rară si una din cele mai râvnite curtezane din La Cap. Dintre toți amorezii ei, doi se vor îndrăgosti de ea: Toulouse și căpitanul Etiene Renoir – cu care Violette se va și căsători, peste câțiva ani. Cât despre relația ei cu Toulouse, aceasta se va transforma treptat dintr-una amoroasă într-una bazată pe amiciție și interese reciproce.
Astfel, după ce, în timpul unei călătorii în Cuba, Valmorain își va alege mireasa – Eugenie Garcia del Solar, ce provenea dintr-o familie de origine nobilă madrilenă, acesta se va întoarce pe plantație pentru a pregăti totul pentru venirea viitoarei sale soții și va apela la Violette să îl ajute în acest sens. El habar nu avea ce trebuie făcut sau cumpărat! Iar Violet va organiza totul ca la carte! Și, în plus, va cumpăra pentru Eugenie o micuță sclavă de nouă ani – Zarite/ Tete! Iar destinele celor trei – Valmorain, Violette și Zarite se vor întrepătrunde în moduri pe care doar soarta le poate pune la cale.
Eugenia i-a dăruit un fiu, Maurice, pe care Valmorain l-a iubit ca pe ochii din cap. Moștenitorul său. Un copil firav, care nu ar fi supraviețuit fără îngrijirea și devotamentul lui Tete.
Cât despre soarta lui Tete pe plantație, aceasta a fost aceeași ca a oricărei sclave: la dispoziția stăpânului, s-o folosească după bunul plac. Ceea ce a și făcut. Iar copiii rezultați erau la rândul lor sclavi, proprietatea stăpânului, care nu își asuma în nici un fel paternitatea. Îi păstra sau îi vindea, fără să țină în vreun fel cont de sentimentele femeii. De fapt, îi considerau pe negrii doar cu ceva mai presus de animale, incapabili de sentimente.
Nu se gândise niciodată la sentimentele lui Tete, pleca de la principiul că erau foarte limitate. Când n-o vedea, ea se topea, dispărea în neant; reapărea doar când o chema, atunci se întrupa iar, exista doar ca să-l slujească.
Un personaj remarcabil este tânărul sclav Gambo, un băietan de 15 ani, fiu al unui luptător african, cu sânge de luptător în vene, de care Zarite se va îndrăgosti.
Te iubesc, Zarite, mai mult decât pe oricine, mai mult decât pe tata și pe cele cinci neveste ale sale, care au fost mamele mele, mai mult decât pe fratele și pe surorile mele, mai mult decât pe toți la un loc, dar nu mai mult decât pe propria-mi onoare. Un războinic își urmează destinul, asta e mai important decât dragostea.
Iar destinul său îi spunea să fugă, sa evadeze indiferent de riscuri – chiar dacă asta însemna să o lase în urma pe Tete – și să lupte împotriva asupritorilor lor, a albilor care le erau dușmani. Și a reușit!
Sclavii fugiți se refugiau în munți, se organizau, și de acolo atacau. Sclavii de pe plantații îi ajutau, le ștergeau urmele, și nu îi trădau. Și treptat, revolta lor s-a întins în întreaga insulă, au dat foc plantațiilor și vilelor albilor, au omorât și s-au răzbunat crunt.
Așa a început revoluția. Au trecut mulți ani și pământul din Haiti e și acum îmbibat de sânge, dar eu nu mai sunt acolo ca să plâng.
Gambo a venit pe furiș într-o noapte pentru a o lua cu el pe Zarite, întrucât Saint Lazare era următoarea plantație care va fi incendiată, dar ea nu a vrut să plece fără micuțul Maurice, şi fără Rossete, fiica pe care o născuse între timp. Și nu l-au lăsat în urmă nici pe Valmorain. Eugenia murise cu câteva luni în urmă…
Însă Zarite nu a ratat oportunitatea ivită:
– Vom încerca să vă salvăm viața – și pe cea a lui Maurice -, dar prețul e libertatea mea și a lui Rosette, am rostit răspicat, ca să priceapă.
Au reușit să fugă de pe plantație, și apoi în Cuba, iar de acolo, împreună cu Sancho Garcia del Solar, cumnatul lui Valmorain, fratele Eugeniei, cu care legase o strânsă prietenie, au traversat oceanul spre un nou început, cu destinația New Orleans, Louisiana, unde, la ideea lui Sancho, au cumpărat o plantație de bumbac.
Mi-a plăcut foarte mult acest personaj pitoresc, un tip boem, cheltuitor și superficial, dar cu un suflet mare.
Partea a doua a cărții se petrece intre anii 1793 – 1810, în Louisiana – care fusese teritoriu spaniol până de curând, și cedată Frantei în urma unui acord secret – vom asista și la preluarea acesteia de către americani, ca urmare a vânzării acestei provincii de către Napoleon Bonaparte. După cum am mai spus, contextul geopolitic e foarte bine conturat în carte.
Conducerea unei plantații de bumbac nu diferă mult de una de trestie de zahăr, iar Valmorain se adaptează rapid noilor împrejurări. Numește un vătaf, dar are grijă să nu fie un despot așa cum a fost Prosper Cambray la Saint-Lazare. 
După vreo trei ani, timp în care cu toții se adaptaseră noii vieți, Toulouse Valmorain s-a recăsătorit cu o creola de stirpe bună – Hortense Guizot. Femeia părea blândă și bine educată, dar s-a dovedit că aparențele înșeală.
Sancho, care insistase atâta pentru căsătoria cumnatului său, a fost primul care a ghicit personalitatea femeii și i-a părut rău. Odată ieșită din odaia albastră, Hortense era cu totul alta, meschina, zgârcită și enervantă.
Partea proastă e că, fiindcă din punct de vedere sexual Hortense răspundea cu multă generozitate dorințelor sale, a reușit să-l domine și manevreze pe Valmorain și în afara dormitorului, încercând din răsputeri să submineze afecțiunea lui Valmorain pentru fiul său, sperând că va da şi ea naștere unui fiu care să concureze cu Maurice la moștenire.
Sunt foarte multe întâmplări asupra cărora aş vrea să insist, și personaje pe care mi-aş dori să vi le prezint, dar vă las plăcerea de a le descoperi singuri.
Vă mai spun doar că răutatea lui Hortense Gauzot va face victime, iar Valmorain va plăti prețul deciziilor sale, inclusiv în ceea ce-l privește pe Maurice, copilul lui iubit, pe care l-a ținut departe ani de zile, la o şcoală cu internat, pentru a o mulțumi pe nemernica ce-i era soție. Iar punțile intre tată și fiu n-au mai putut fi refăcute…
Cât despre Zarite, va avea ea oare vreo șansă la o viață normală, la vreun strop de mulțumire și stabilitate? Va găsi oare un bărbat care să-i fie alături, şi să poată avea familia numeroasă şi liberă la care visa cu ardoare de când era copil? 
Finalul mi-a plăcut, autoarea a țesut frumos toate firele, nelăsând nici unul în aer, iar rezultatul m-a mulțumit pe deplin și m-a impresionat. Peste toate, o idee se înaltă clar: forța spiritului omenesc nu poate fi înfrântă, iar caracterele puternice nu pot fi îngrădite! Dintotdeauna au existat oameni care au schimbat destine, al lor și al celor din jur, iar în această poveste întâlnim astfel de oameni!
E o lectură ca un ospăț extravagant, pe care vă invit s-o savurați!

Cărțile autoarei Isabel Allende pot fi comandate pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

 

6. Negustorul de manuscrise de John Grisham (Camino Island)  

Un thriller care îți dezvăluie dedesubturile traficului de manuscrise rare 

O bandă de hoți pune la cale un furt spectaculos dintr-o cameră de valori aflată la subsolul Bibliotecii Firestone de la Universitatea Princeton.
Prada este neprețuită, însă universitatea a asigurat-o pentru 25 de milioane de dolari. Bruce Cable este proprietarul unui magazin de carte, însă câștigă bani buni ca negustor de cărţi rare şi ediţii princeps, cochetând uneori cu piața neagră a cărților și a manuscriselor furate. Mercer Mann este o tânără romancieră care suferă din pricina lipsei de inspirație. Ea este abordată de o femeie elegantă și misterioasă care încearcă să o implice într-o poveste periculoasă, dar captivantă. O sumă considerabilă de bani o convinge pe Mercer să accepte o misiune sub acoperire, astfel că se infiltrează în cercul de prieteni al lui Bruce Cable.
”Un amestec plin de farmec între o misiune de spionaj și o aventură de-o vară, în mijlocul căruia se afla un personaj cu două fețe.” – The Sunday Times
Negustorul de manuscrise îți oferă o lectură savuroasă, reușind să te captiveze de la prima până la ultima pagină. John Grisham este un maestru incontestabil al thrillerelor, fiecare roman al său fascinându-te cu o intrigă inedită, bine susținută. Grisham acordă o mare atenție la detalii, astfel că de multe ori ai impresia că vizualizezi aievea întâmplările descrise în carte.
Negustorul de manuscrise te introduce în lumea cărților rare, o lume a colecționarilor înrăiți, dispuși să ofere sume colosale pentru a intra în posesia unui exemplar unic. Inevitabil, existând o asemenea cerere foarte tentantă, au apărut și hoții de manuscrise și cărți rare, dornici să se îmbogățească peste noapte dintr-o singură tranzacție.
Intriga cărții pornește de la ideea unui asemenea jaf. O bandă de cinci bărbați, conduși de Denny, un fost membru în forțele speciale aeropurtate, care devenise infractor după ce fusese dat afară din armată, au pus la cale furtul celor cinci manuscrise ale romanelor scrise de F. Scott Fitzgerald – Dincoace de paradis, Marele Gatsby, Ultimul magnat, Blândețea nopții și Cei frumoși și blestemați, care fuseseră donate de Scottie, fiica scriitorului și singurul lui urmaș, Bibliotecii Firestone de la Princeton.
Furtul, spectaculos și extrem de minuțios pregătit în cele mai mici detalii, a decurs fără incidente. Însă o mică picătură de sânge rămasă la locul faptei i-a pus rapid de cei de la FBI pe urmele făptașilor. Simțind că FBI-ul îi sufla în ceafă, Denny s-a grăbit să scape de manuscrise, fiind tras pe sfoară în stil mare. Turbat de furie, Denny a reușit, apelând la tortură, să afle numele persoanei în posesia căruia ar fi ajuns manuscrisele: Bruce Cable, proprietarul unui librar renumit din Santa Rosa, de pe insula Camino.
La aceeași concluzie, apelând la cu totul alte metode, ajunseseră și detectivii societății de asigurări. Manuscrisele fuseseră asigurate de Universitatea Princeton pentru suma de douăzeci și cinci de milioane de dolari. Dezideratul universității nu era atât să-și încaseze substanțiala despăgubire, cât să-și recupereze manuscrisele, care erau neprețuite.
Astfel a fost cooptată Mercer Mann, o tânără romancieră în vârstă de treizeci și unu de ani, ale cărei opere fuseseră apreciate de critici, dar avuseseră un succes modest la public. În momentul în care Elaine, reprezentanta companiei de asigurări, a contactat-o, Mercer nu se afla în cea mai bună perioadă a vieții sale. Mama ei era internată de ani de zile într-un spital de psihiatrie, cu tatăl ei, care se recăsătorise, avea o relație rece, pe sora ei mai mare, căsătorită și cu doi copii, o vedea extrem de rar, iar Tessa, bunica ei, pe care o adorase de când era mic copil, murise.
De altfel, din cauza bunicii fusese și contactată. Tessa avusese o casă pe insula Camino, unde Mercer își petrecuse toate vacanțele în copilărie și adolescență. După moartea acesteia, casa revenise copiilor acesteia în părți egale. Mercer avea astfel pretextul ideal de a petrece o perioadă pe insulă în casa bunicii, chipurile pentru a-și recăpăta inspirația necesară scrierii noului ei roman, timp în care putea aduna informații prețioase despre locul unde s-ar fi putut găsi prețioasele manuscrise.
În schimbul micului ei spionaj, lui Mercer i s-ar fi achitat suma de 61000 de dolari pe care aceasta o datora pentru studiile făcute, plus încă o sută de mii de dolari virați în cont, jumătate la începutul misiunii, jumătate la sfârșit. Oferta era mult prea tentantă pentru a nu fi luată în seamă.
Mercer era falită și tocmai fusese anunțată că postul de profesor universitar pe care  era angajată urma să fie desființat. În plus, copleșită de problemele personale, nu-și mai găsea nicio inspirație pentru scris, depășind cu mai bine de trei ani termenul la care trebuia să își predea noul roman. Astfel, deși principiile morale o îndemnau să refuze, propriile nevoi au împins-o să accepte târgul.
Bruce Cable este un anti-erou fascinant, șarmant și deosebit de inteligent.
Intrarea neplănuită a lui Bruce Cable în lumea cărților rare debutase spectaculos. Încântat de provocările noului domeniu descoperit, Bruce a cumpărat un spațiu pe insula Camino pe care l-a transformat într-un magazin de carte, investindu-și tot timpul și energia dezvoltării acestuia. Convinși de insistențele lui, editorii și reprezentanții de vânzări au inclus insula Camino pe lista locurilor unde puteau să-și lanseze cărțile. Bruce a devenit membru al Asociației Americane a Librarilor (A.A.L.), implicându-se din plin în cauzele, discuțiile și comitetele acesteia. În 2005, după nouă ani pe baricade, Bruce Cable a fost ales în Comitetul Director al A.A.L.
Cu timpul, ajunsese un ”nume” în industria vânzărilor cu amănuntul. Autorii se băteau pentru a-și lansa cărțile în magazinul lui, știindu-se faptul că Bruce avea un talent nemaipomenit în a mobiliza oamenii. Reușeau să se vândă în număr mare până și cărțile mai puțin comerciale. În plus, era oricând dispus să ofere un ajutor unui autor aflat la început de drum.
Deși știi că este un escroc, nu poți să nu-l simpatizezi.
Ajunsă pe insulă, Mercer a descoperit o întreagă comunitate de scriitori, cu toții arătându-se dornici să o integreze în cadrul lor. Cu toții trecuseră cel puțin o dată prin marea problemă a unui scriitor: e mai ușor să scrii o carte, decât să o vinzi…
La prima petrecere dată de două scriitoare excentrice, Mercer l-a cunoscut pe Bruce, simțindu-se fermecată, fără voia ei, de felul lui dezinvolt și prietenos, precum și de vasta lui cultură în domeniul cărților. Mercer a simpatizat-o de la prima vedere și pe Noelle, soția lui Bruce, care deținea un cochet magazin de antichități în apropierea magazinului de carte al acestuia.
Cu cât se prelungea șederea pe insulă, Mercer se simțea tot mai atașată de acea comunitate.
Când Noelle a plecat la Paris pentru a-și face aprovizionarea cu marfă, Mercer a descoperit că zvonurile conform cărora Bruce și Noelle aveau o căsătorie deschisă erau perfect adevărate. Bruce i-a dezvăluit faptul că Noelle avea un amant stabil la Paris, iar pe insulă fiecare dintre ei era liber să aibă din când în când o aventură, cu consimțământul celuilalt. Deși puțin descumpănită de acel stil de viață, Mercer nu poate rezista seducției lui Bruce, având o aventură pasională de un weekend cu acesta.
Când, la sfârșitul weekendului, Mercer a avut dovada indubitabilă că manuscrisele se aflau în pivnița lui Bruce, a fost pusă în fața unei mari dileme morale: să dezvăluie informația și să-l distrugă pe Bruce, la care începuse deja să țină, sau să tacă și să devină complicea lui?
Trădarea ei ar fi adus prejudicii uriașe mai multor persoane. Poate Bruce merita ceea ce i se putea să i se întâmple, dar nu același lucru meritau angajatele lui, prietenii lui, nici măcar Noelle.
Pe de altă parte, pentru Tessa, bunica ei, nu existau zone gri. Ce era drept era drept, ce era rău era rău. Minciuna era un păcat, iar cuvântul dat trebuia respectat, indiferent de consecințe sau neplăceri.
Vă las să descoperiți singuri în carte cum va decide Mercer să procedeze.
În tot acest timp, Denny și un aliat al acestuia ajunseseră și ei pe insulă.
Finalul ne rezervă o răsturnare spectaculoasă de situație, plus încă o surpriză în epilog. Se pare că jaful perfect chiar poate exista, deși nu chiar pentru cine se pregătește…
Un thriller incitant, cu o intrigă deosebit de captivantă, pe care vi-l recomand cu drag!

Cărțile autorului John Grisham pot fi comandate din librăriile online raobooks.comelefant.rolibris.ro, carturesti.rolibrarie.net, emag.ro, cartepedia.ro

 

7. Înainte de ploi de Dinah Jefferies (Before the Rains)

1930, Rajputana, India.
De la moartea soţului ei, tânăra ziaristă Eliza s-a refugiat doar în pasiunea pentru fotografie. Când guvernul britanic o trimite să fotografieze familia regală la palatul de pe marginea unui lac, îl cunoaşte pe Jay, fratele extrem de atrăgător al prinţului.
Deşi ea îi reproşează sărăcia în care trăieşte poporul indian, iar el îi aminteşte de nedreptăţile comise de britanici, cei doi descoperă că au surprinzător de multe în comun. Dar familiile şi societatea dezaprobă relaţia care se înfiripă. Aşa că trebuie să ia o hotărâre: îşi ascultă inima sau fac ce aşteaptă ceilalţi de la ei?
Un roman fascinant, care duce cititorii în vremea când Imperiul Britanic încă influența puternic India, cu amestecul ei de tradiții, obiceiuri, locuri seducătoare și festivaluri pline de culoare.
„Jefferies descrie emoții complexe cu o sensibilitate deosebită, combinată cu peisaje fierbinți și o eroină de forță.“ Culturefly.co.uk

O carte extrem de generoasă, un adevărat festival al simțurilor, plină de culorile, aromele, sunetele și gusturile Indiei. O poveste splendidă care mi-a prilejuit o incursiune fascinantă în cultura, istoria, tradițiile și obiceiurile acestei surprinzătoare țări. De fapt, impresia mea este că – deși galeria de personaje e foarte ofertantă – personajul principal al cărții e India în sine, cu splendoarea și contrastele ei.
Până acum, cartea de referință pentru mine cu și despre India era „Vin ploile”, o carte superbă. Ei bine, „Înainte de ploi” este cu siguranță la același nivel, mai ales că acțiunea celor două cărți e situată in aceeași perioadă și context istoric – anii 1930.
Am apreciat în mod deosebit coperta superbă. Este prima carte a autoarei pe care o citesc și am fost cucerită de eleganța scriiturii acesteia.

În prim planul acțiunii se află Eliza Fraser, o tânără si frumoasă englezoaică de douăzeci și nouă de ani, de curând rămasă văduvă (după o căsătorie scurtă și nesatisfăcătoare), pasionată de fotografie, care este trimisă de guvernul britanic – prin intermedierea lui Clifford Salter, nașul influent al tatălui ei – să fotografieze familia regală din Juraipore, unul din statele princiare din India, pentru arhiva din New Delhi. Se dorea să se poată face o comparație între viața din India Britanică și cea din statele princiare, ”un ghid complet al vieții între un stat princiar pe parcursul unui an.”
Deși Juraipore este un loc fictiv, existau la acea vreme 565 de state princiare sub conducerea indirectă britanică, ce ocupau două cincimi din țară, trei cincimi reprezentând India britanică, sub conducerea directă a guvernului englez.
Sunt foarte bine redate slăbiciunile sistemului respectiv, nemulțumirile și de o parte și de alta, felul în care era privită și simțită India de către englezii ce trăiau acolo, dar și reciproc, felul în care erau priviți englezii de către localnici. La suprafață părea că există o armonie, dar în realitate nu era decât cel mult toleranță, și asta atât din cauza realității istorice care nemulțumea o națiune aflată sub dominație, cât și, mai ales, datorită concepțiilor despre viață, modul de gândire diferit, o scară a valorilor diferită, dar și a tradițiilor, obiceiurilor și prejudecăților care separau cele două popoare.
De altfel, nu e prima întâlnire a Elizei cu India, copil fiind locuise un timp aici împreună cu părinții săi, până când tatăl său, ofițer în garda viceregelui, a fost ucis în timpul unei revolte. Eliza s-a întors în Anglia împreună cu mama sa, dar nu se poate spune că au mai fost o familie. Eliza își adorase tatăl, iar cu mama sa nu avea o relație caldă. Tatăl Elizei nu era însă eroul pe cal alb din amintirile fetiței de atunci, lucru pe care tânăra îl va descoperi abia la maturitate, dintr-o scrisoare pe care mama ei i-o trimite în India. Însă, cu toate acestea, deși mi-a părut rău de Anna, mama Elizei, nu mi-a plăcut de ea ca personaj. Mi s-a părut o femeie slabă și fatalistă.
Odată sosită la palat, Eliza este condusă într-o încăpere de primire, unde, în așteptarea mamei prințului, face cunoștință cu un tânăr care o intrigă. Un bărbat foarte atrăgător, dar cu o ținută prăfuită ce părea complet nepotrivită pentru locul în care se afla.
Mare i-a fost mirarea când a aflat că acesta era Jayant Singh Rattore, fratele prințului moștenitor. Iar primele impresii și discuții cu acesta nu i-l vor face prea simpatic la început…
”Zâmbetul lui indulgent o enerva mai tare decât ar fi trebuit. Cine se credea bărbatul acesta arogant ca să își permită să o judece? Leneș, răsfățat, fără nicio ținută, neîndoielnic, ca toți indienii de origine regală. Cu cât se gândea mai mult, cu atât devenea mai iritată.”
Să vă spun în câteva cuvinte care era orânduirea la palat.
Conducătorul, maharajahul, era Anish, care era căsătorit cu Prya, și aveau trei fete, dar nici un băiat care să urmeze la succesiune. Jayant era fratele mijlociu, și mai aveau un frate mai mic, ce era în Anglia la studii. De altfel, și Jayant studiase tot în Anglia, asta fiind și una din explicațiile felului său de a fi, mai permisiv, tolerant și lipsit de prejudecăți. Părinții, în cultura indiană, se bucură de mult respect, ascultare și chiar supunere, iar Laxmi, mama maharajahului, avea o influență foarte mare la palat.
Revenirea Elizei în India a fost ca o întoarcere acasă, căci la nivel emoțional și senzorial, niciodată nu se detașase de fascinanta țară în care își petrecuse copilăria, deși nu realizase conștient acest fapt.
”(…) în pofida anilor scurși, ceva din țara asta orientală încă îi curgea prin vene și rămăsese adânc înrădăcinat în ea.”
Pe parcursul cărții am văzut luxul, dar și privațiunile vieții de la palat, am fost contrariată de puntea de netrecut între bogația din interiorul porților palatului și sărăcia lucie, mizeria și neputința în care se zbăteau oamenii aflați la polul opus al scării sociale.
”Apoi, pe măsură ce se adânciră pe străduțele înguste și văzu felul rudimentar în care trăiau oamenii în acest pustiu, simți un șoc profund din cauza sărăciei extreme. Cum de celor de la castel li se părea în regulă să devină atât de bogați în vreme ce oamenii de aici abia supraviețuiau într-o sărăcie lucie?”
Și am fost de-a dreptul revoltată de practica suttee, prin care soția era arsă de vie pe rug alături de soțul decedat, sub ochii rudelor. Înfiorător și barbar!
Pe măsură ce acțiunea curge și înaintăm în poveste, am vizitat, alături de Eliza însoțită de Jay, un târg de cămile, am asistat la un meci de polo, sau la un dholak, un pitoresc spectacol cu păpuși, am aflat despre sărbătoarea de Holi.
”Era noaptea de dinaintea celei cu lună plină: pretutindeni, frunzele uscate și rămurelele căzute erau arse și puzderie de oameni umpluseră străzile și piețele. Tobele îi făceau sângele să curgă mai repede, fascinând-o, în vreme ce ritmul lor se strecura printre oamenii care dansau și continuau să arunce cu pudră de diferite culori. Aveai senzația că văzduhul își deschisese cutia pentru pictat și își revărsase acuarelele peste lumea de dedesubt.”
În timpul acestei sărbători de Holi – sărbătoarea vieții, o sărbătoare a senzațiilor – s-a înfiripat de altfel și povestea de dragoste dintre Eliza și Jay, delicată ca o floare rară, minunată și imposibilă.
”El se retrase puțin, îi ridică bărbia și se uită fix în ochii ei.
– Am așteptat să-ți dai seama ce simt.
Ea abia dacă răsufla, iar inima i se ridicase în gât. Când o sărută delicat, își pierdu mințile. Amețită de sărbătoare, crezu că lumea se răstoarnă.”
Dar când vorbim de dragoste, până la urmă nimic nu e imposibil, așa cum au demonstrat de-a lungul timpului atâtea cupluri a căror iubire părea condamnată din start. Dacă va fi și cazul celor doi, pe care îi despărțea o prăpastie culturală și socială imensă – plus obligațiile lui Jayant ca succesor al fratelui său și așteptările din partea familiei sale, care în nici un caz nu includeau o ”mezalianță” – rămâne de văzut…
Acțiunea cărții se desfășoară pe mai multe planuri. Ne este prezentată viața la palat, unde intrigile nu întârzie să apară, căci, sesizând relația din ce în ce mai strânsă dintre Eliza și Jayant, mulți o doreau plecată, inclusiv Laxmi, regina-mamă, dar aceasta nu din răutate, ci conștientă de realitatea vieții lor.
”- Nu vreau să-ți faci speranțe sau să suferi ori să ajungi ceva mai mult decât o concubină sau poate o a doua sau a treia soție, ascunsă de ochii lumii. Sper că înțelegi. Aici, căsătoria nu e o chestiune romantică. E un caz complicat de stabilire a unei strategii care va îmbunătăți averea și statutul ambelor familii.”
Pe de altă parte, suntem contrariați, dar și seduși de fascinanta India, cea de dincolo de stratificarea socială, cu peisajele sale de vis, cu aromele, gusturile, culorile și misterele sale. Iar venirea ploilor, a musonului, e spectaculoasă!
”Musonul se apropia. Îl simțea în aer și în sânge.”
”Atât de multe se întâmplaseră înainte de venirea ploilor și iată cum un nou capitol se deschidea în fața ei, așa cum cerul se pregătea să se desfacă.”
Galeria de personaje e foarte diversificată, sunt surprinse tipologii umane diferite, atât din rândul indienilor, cât și al britanicilor.
Dacă vă plac cărțile de călătorie, această carte vă va prilejui o incursiune în ținuturile și tradițiile acestei țări, dacă vă place istoria, veți avea parte de o adevărată lecție de istorie din vremurile respective. Dacă vă place să visați cu ochii deschiși, ”Dincolo de ploi” vă oferă un adevărat festival al simțurilor, iar dacă vă plac poveștile de iubire imposibile, dar cu final fericit, nu mai stați pe gânduri, această lectură  vă va încânta!

Cărțile autoarei Dinah Jefferies pot fi comandate pe nemira.roelefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

 

8. Aurul maorilor de Sarah Lark (Toward the Sea of Freedom)

O iubire adolescentină devine punctul central al unei poveşti care vă va purta din Irlanda în Noua Zeelandă. Doi tineri, despărţiţi de o lume, reuşesc să îşi împlinească destinele pe ţărmuri îndepărtate, fără să ştie că tot ce îşi doresc mai mult se găseşte… chiar în faţa lor. Cum îi vor afecta anii şi experienţele trăite unul departe de celălalt? Şi, mai presus de orice, vor regăsi iubirea pe care nu au uitat-o niciodată?
Aurul maorilor – un roman de o complexitate şi o frumuseţe extraordinare! Dacă vă plac călătoriile, cărțile de aventură, cărțile de ficțiune istorică, dacă vă place să visați cu ochii deschiși la tărâmuri îndepărtate și exotice, această carte vă va încânta! În prezentarea mea, încerc să urmăresc în mare firele acţiunii pentru a fixa nişte repere, dând detalii pentru a vă stârni interesul şi a vă face o idee asupra acestei splendide povești. Însă, având în vedere întinderea cărții, cât și faptul că este primul volum al seriei, voi descrie și dezvălui destul de mult din ceea ce se întâmplă în carte. Să intrăm așadar în fascinanta lume a trilogiei Kauri!

Primul tablou al cărții ne prezintă Irlanda anilor 1846 – 1847
Ne aflăm în ținutul Wicklow și facem cunoștință cu Mary Kathleen Donely și cu Michael Drury, doi tineri îndrăgostiți, dar a căror dragoste părea fără speranță, având în vedere sărăcia lucie în care se zbăteau, ca și împotrivirea părinților ei.
Michael câștiga câțiva bănuți în plus cântând la scripcă, iar tatăl său fugise în munți, unde se ocupa cu distileria ilegală de whisky. Speranța lui Michael era să strângă suficienți bani cât să plece în America, dar Kathleen era îngrozită de drumul cu ”sicriul plutitor” spre necunoscuta Lume Nouă. Însă, atunci când Kathleen rămâne gravidă, Michael e nevoit să încerce să facă rapid rost de bani de bilet, iar singura modalitate e să sustragă câțiva săculeți de grâne pe care le-a vândut distilatorilor de whisky. Însă repercusiunile au fost cumplite pentru toți cei implicați si familiile lor. Și, cu toate că Mary Kathleen a aflat și a încercat să-l avertizeze, Michael a fost prins de miliție – nu înainte însă de a reuși să-i dea punga cu bani lui Kathleen – și închis la Wicklow Goal, o închisoare înspăimântătoare, de unde a fost deportat în Van Diemen’s Land.
Cartea este foarte bine documentată, făcând referiri la toate locurile și faptele reale care se împletesc în poveste. Astfel, aflăm despre închisoarea Wicklow Goal, care a existat în realitate, despre deportarea deținuților în Tasmania, pe atunci cunoscută drept Van Diemen’s Land, şi despre condiţiile de pe vasele care traversau oceanul la vremea aceea.
Romanul, scris la persoana a treia, urmărește alternativ mai multe fire ale acțiunii, aducând pe rând în prim plan diferite personaje, ale căror povești vor găsi moduri surprinzătoare de a se împleti, soarta având un rol important.
Urmărind ceea ce se întâmplă cu Mary Kathleen, vom fi martorii căsătoriei ei cu Ian Coltrane, un samsar de cai, cel mai ticălos și antipatic personaj al cărții, deși nu își va da arama pe față de la început. După ce a plătit prețul pentru pruncul pe care îl purta în pântece – prin bătăile primite de la tată, dezaprobarea mamei și respingerea din partea celorlalți -, căsătoria a fost singura soluție pe care a avut-o Kathleen. Apoi a fost de acord cu plecarea, împreună cu noul ei soț, în Noua Zeelandă, mai ales când preotul i-a spus că astfel va fi mai aproape de Michael.
A doua parte a cărții ne poartă din Anglia, de la Londra, la Van Diemen’s Land și Noua Zeelandă – Port Cooper și Canterbury Plains, între anii 1847 – 1850.
În acest punct al poveștii, ne este prezentat un alt tablou al cărții, cu mahalaua Whitechapel a Londrei în fundal. Aici facem cunoștință cu Lizzie Owens, o fată de șaptesprezece ani care locuia într-o dărăpănătură din Whitechapel, prostituându-se pentru a avea din ce trăi, ajutând în același timp și copiii lui Hannah, o tânără prostituată ca și ea, pe care o considera prietenă. Această fată nedreptățită de soartă, care nu avea altă armă în fața vieții decât zâmbetul – fără să fie vreo frumusețe, Lizzie avea un zâmbet cuceritor – este personajul meu favorit din carte. Știți probabil zicala ”când viața îți dă lămâi, fă limonadă!” Ei bine, Lizzie, după cum veți vedea pe parcurs, surprinde exact esența acestei zicale.
Era obișnuită să agațe bărbații, dar pentru a scoate la iveală pe chip acel zâmbet care o făcea să arate bine în ochii lor avea nevoie de puțină forță. În plus, clienților nu le plăcea dacă îi chiorăiau mațele în timp ce se opinteau peste ea. Lizzie trebuia să mănânce. Măcar un colț de pâine… 
Amețită de foame, a fost de ajuns să pună mâna pe o pâine și un cozonăcel pe care nu a avut cu ce le plăti, și astfel a ajuns la închisoarea Newgate. Iar cozonacul, furat pentru copiii Hannei, a fost diferența între o condamnare de 5 ani (care ar fi însemnat furt de foame), și una de 7 ani. Iar sentința, în urma trădării Hannei – nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, nu-i așa? – a fost… deportarea!
 – Drumul durează aproximativ trei luni. Voi, fetele, ajungeți mai întâi la Female Factory, acolo există cusătorii și spălătorii de rufe. Însă o parte dintre voi va lucra ca fete în casă și prin grădini, iar unele se vor căsători. Acolo sunt foarte puține femei. Cine se comportă bine și își găsește un soț onorabil poate fi grațiată. Deci nu vă pierdeți curajul.
Iar întrebarea lui Lizzie, biet suflet sărman, m-a înduioșat:
 – Dacă vom lucra acolo, părinte, o să… O să ne dea de mâncare? (…)
În acea noapte, adormi plină de speranțe, în ciuda puricilor și a păduchilor din celulă și în ciuda plânsetului și a sforăitului dimprejur. Voia să ducă o viață cu frică de Dumnezeu, chiar dacă nu-l înțelegea întru totul pe Creator. Poate că o trimitea în Australia pentru a o salva.
În ultimul moment, au fost urcați la bord 12 deținuți în lanțuri. Bănuiți cine era printre ei? Michael!
Urmează traversarea oceanului iar condițiile pe care sunt nevoiți să le îndure deținuții, în special bărbații, închiși pe ultima punte, în burta corabiei, sunt cumplite, greu de citit și imposibil de imaginat!
Lizzie a ştiut să-şi facă mai uşoară călătoria, graţie vechilor ei deprinderi şi a paznicului Jeremiah, foarte interesat de ceea ce avea ea de oferit.
Aflăm tristele povești de viață ale deținutelor, și suntem martorii epidemiei de holeră izbucnite la bord, care a făcut numeroase victime. Lizzie a fost printre cele care s-au oferit să îngrijească bolnavii, împreună cu trei deținute și două doamne din grupul viitorilor coloniști liberi. Și astfel a ajuns Lizzie să îl cunoască pe Michael, îngrijindu-l în timp ce acesta era măcinat de boală și delira, strigând-o într-una pe Kathleen…
În acest timp, călătoria lui Kathleen și a lui Ian Coltrane spre Noua Zeelandă s-a petrecut foarte lin și fără incidente. Au ajuns la țărm, la Port Cooper, după o sută două zile de călătorie pe apă. Și, în momentul în care primul petic de pământ s-a văzut în zare, lui Kathleen i s-a rupt apa. A născut imediat după ce au acostat, ajutată de soția fierarului – prima femeie maori pe care o cunoaște Kathleen – Pere, soția unui pakeha (pakeha este numele dat de maori coloniștilor).
– Tu, ridică-te! Dacă îngenuncheat, copil vine mai ușor. Dar eu știu, nu obicei la voi… Nepoata căpeteniei! Numele meu Pere. Eu maori. Ngai Tahu tribul meu.
Maori venit înaintea pakeha peste mare cu Tainui, este uniunea triburilor. Au trecut multe veri și ierni de atunci… Însă acum ei trăiesc cu toții aici, nu dușmani cu pakeha, coloniștii albi. Soțul meu pakeha, fierar… 
Așa a venit pe lume micul Sean, fiul lui Michael. Iar indiferența lui Ian a fost vizibilă. A început să-și dea arama pe față și se va dovedi un nimic, atât ca soț, cât și ca tată pentru micuțul Sean, iar ca samsar de cai i se va duce vestea de necinstit ce era…
Atât Pere, cât și soțiile celorlalți coloniști din Port Victoria îi vor arăta prietenie lui Kathleen, însă zilele acesteia erau constant umbrite de gelozia, posesivitatea și agresivitatea lui Ian. La doar zece luni după nașterea lui Sean, a venit pe lume Colin, fiul natural al lui Ian, care, crescând, se va dovedi un demn fiu al tatălui său, moștenindu-i caracterul.
Nu vor sta mult în Port Victoria, căci Ian Coltrane era deja cunoscut că îşi înşeală clienţii, aşa că se vor muta la o fermă izolată pe malul râului Avon, pe care o va cumpăra din banii lui Kathleen.
Un plus al cărţii – pe lângă generoasele informații despre colonizarea  Noii Zeelande, despre diferitele comunități ce s-au format acolo și modul lor de viață – îl reprezintă descrierile minunatelor ţinuturi ale Noii Zeelande. Astfel, peisajul în care se afla noua locuinţă a familiei Coltrane e de vis, aducând-i aminte lui Kathleen de Irlanda natală.
Ceea ce văzu în acea clipă fu de de-a dreptul covârşitor! Lui Kathleen i se deschidea priveliştea unei lumi pe care o lăsase, de doi ani, pentru totdeauna în urma ei. Înaintea ei era patria sa, Irlanda. Câmpurile. Râul. Kathleen clipi, pentru a se asigura că nu visează. Apoi se holbă, nevenindu-i a crede, la un peisaj verde, uşor deluros, prin care şerpuia râul Avon şi care era înveselit de pădurici şi de formaţiuni stâncoase, aşa cum le ştia din Irlanda. Ceea ce lipsea însă erau aşezările omeneşti. Aici nu existau nici sate, nici conace – doar din când în când se vedeau, izolat, ferme. Şi mai lipsea ceva: nesfârşitele ziduri care să dividă terenurile. Acesta era un ţinut liber.

Kathleen era din nou gravidă, şi, de această dată va da naştere unei fetiţe. Singura bucurie a lui Kathleen în această perioadă va fi prietenia cu Claire, cea mai apropiată vecină, o tânără veselă şi prietenoasă, dar complet inadaptată vieţii izolate de la fermă. Mi-a plăcut mult de Claire, iar cele două se vor susţine şi ajuta foarte mult în încercările cărora trebuie să le facă faţă.
Revenim la povestea lui Lizzie, după ce vasul lor a acostat, deținutele au fost transportate la închisoarea pentru femei Cascades, unde Lizzie se va acomoda foarte bine. În doar câteva luni, o parte din femei s-au căsătorit, fiind alese ca la târgul de vite, și au părăsit închisoarea. Printre acestea, Velvet, care o va ajuta pe Lizzie ceva mai târziu, într-un moment crucial, după cum veţi vedea. Lizzie nu s-a numărat printre ”mirese”, în schimb a fost angajată ca fată în casă la familia Smithers, mutându-se acasă la ei, la Campbell Town, cu acordul directorului închisorii.
Dacă nu ar fi fost domnul Smithers, Lizzie Owens ar fi putut fi mereu fericită cu noua ei slujbă.
Din păcate, Lizzie era nevoită să cedeze atenţiilor libidinoase ale acestuia. Când a aflat, doamna Smithers, până atunci amabilă, a dat vina, bineînţeles, pe Lizzie. Iar soluţia găsită a fost să o logodească cu grădinarul lor, un bărbat pipernicit, aidoma unui gnom, tot un deţinut şi el.
Eşti folositoare, aşa că poţi să rămâi. Dar te voi căsători. Poţi să-l iei pe Cecil, grădinarul. El va fi neîndoielnic încântat şi vă veţi putea amenaja o locuinţă în vechiul şopron, dacă îşi vor fi sătisfăcute plăcerile… 
Astfel, Lizzie s-a văzut pusă în situaţia de a inventa un plan prin care să fugă! Însă nu singură, căci soarta i-l scosese din nou în cale pe Michael, care era unul din deţinuţii legaţi în lanţuri folosiţi la spart piatra în Campbell Town. Lizzie era extrem de atrasă de Michael încă de pe vapor, deşi a realizat că inima lui era la cea pe care o lăsase în urmă…
Singura la care poate apela e Velvet, fosta ei colegă de suferinţă, care se măritase cu un soldat. Iar aceasta o va ajuta. Nu vă dau amănunte, vă spun doar că urmează momente extrem de dramatice şi tensionate. Cum vor reuşi, în cele din urmă, să ajungă la bordul vasului Elizabeth Campbell, cu destinaţia Noua Zeelandă, vă las să descoperiţi singuri.
Lizzie şi Michael petrecură douăzeci şi două de zile lipsite de griji pe Elizabeth Campbell (…) Ei împărţeau noaptea patul din cabina lor de lux, iar peste zi erau trataţi, fireşte, ca un cuplu căsătorit. 
Cu toate acestea, ei erau niște fugari…
Partea a treia a cărţii ne va purta la Nelson, Kaikoura şi Cantenbury Plains, între anii 1850-1858.
La sosirea în oraşul port Nelson, Lizzie şi Michael s-au certat, iar drumurile lor s-au despărţit, din nou.
Lizzie a ajuns la Sarau, o comunitate de germani, unde s-a angajat ca servitoare la familia Laderer: muncă grea, austeritate maximă.
Michael a ajuns la Kaikoura, la staţia de pescuit balene. Însă nu s-a adaptat acestei munci grele şi scârboase. Totul acolo puţea înfiorător! Apoi s-a angajat la o fermă de oi, unde s-a acomodat ceva mai bine. Trebuie să spun că Michael nu era nici din cale-afară de muncitor, şi nici ambiţios. Era de fapt o persoană destul de slabă, spre deosebire de Lizzie care se zbătea din greu să-şi depăşească condiţia şi, chiar de cădea des, se ridica de fiecare dată şi o lua de la capăt. Astfel, în scurt timp, Lizzie va pleca din Sarau la Waitagi, pe Insula de Nord, unde se va angaja fată în casă la familia Busby, unde ceilalţi servitori şi fete în casă erau din rândul populaţiei maori. Aflăm despre obiceiurile acestora, iar Lizzie se va integra foarte bine printre ei şi va începe, treptat, să le înveţe limba, fapt ce îi va fi de mare folos pe viitor.
Însă, fericirea asta nu a ţinut. Trecutul a ajuns-o din urmă sub forma infamului domn Smithers, iar ea e nevoită să fugă, din nou…
Să vedem ce s-a mai întâmplat între timp cu Kathleen şi Claire.  Cele două prietene, cu banii câştigaţi din tunsul oilor, s-au apucat de croitorie, o afacere foarte profitabilă. Însă toată existenţa lui Claire este dată peste cap atunci când Matt, găsindu-şi o nouă iubită, a vândut casa cu tot inventarul din ea, iar Claire s-a trezit scoasă în drum, cu copilul în braţe. Distrusă, se duce la Kathleen, iar aceasta nu o va lăsa de izbelişte. Sătulă de abuzurile emoţionale şi fizice la care o supunea Ian Coltrane de ani de zile, ia hotărârea să plece, împreună cu Claire, în necunoscut, lăsând totul în urmă, inclusiv pe micul nemernic Colin, care a refuzat să plece cu ea. Au pornit spre sud, ajungând în cele din urmă la Dunedin, o comunitate de scoţieni. Aici îl vor cunoaşte pe pastorul Burton – un personaj de care mi-a plăcut foarte mult şi care le va ajuta să se integreze. Şi se va îndrăgosti de Kathleen, care nici ea nu va rămâne tocmai indiferentă.
Cele două tinere îşi vor deschide o croitorie ce va avea mare succes. Însă un eveniment dramatic va zgâlţâi din temelii lumea lui Kathleen: apariţia lui Ian, însoţit de fiul lor, Colin, cu toate implicațiile acestui fapt! Însă destinul își va spune într-un fel cuvântul…
Revenim la Lizzie pentru a o însoţi în fuga ei, ajutată de către maori. Va pleca spre Insula de Sud cu o canoe condusă de tânărul maori Kahu Heke din tribul Ngati Pau, care era îndrăgostit de ea. E descrisă frumos călătoria, peisajele şi locurile prin care trec, iar din dialogurile lor ne facem o idee despre felul de a gândi al populației maori şi despre diferenţele foarte mari dintre culturi. Din acest punct de vedere, triburile maori se diferenţiau între ele, unele dintre acestea fiind mai bine adaptate la obiceiurile coloniştilor, iar altele mai reticente în privinţa acestora.

În cele din urmă Lizzie ajunge la Kaikoura, iar Haku Heke se întoarce la tribul lui. Tânăra, în imposibilitatea de a se angaja ca servitoare în comunitatea săracă de acolo, se vede nevoită să-şi reia vechea meserie.
Aceasta era starea de lucruri când Lizzie şi Michael s-au reîntâlnit. Nu sub cele mai bune auspicii, din nici o parte, am putea spune:
Fata coborî într-o reverenţă adâncă, zâmbind seducător. Michael nu putu decât să izbucnească într-un râs zgomotos.
– Lizzie Owens! Şi încă nu ai devenit cinstită!
Fata aruncă o privire asupra făpturii decăzute a lui Michael, asupra pantalonilor săi de călărie rupţi şi a mantalei sale de ploaie, murdară.
– Michael Drury, răspunse ea. Şi tot nu te-ai îmbogăţit.
Însă totul s-a schimbat odată cu ideea de afaceri a lui Lizzie, care era isteţă foc! Din oraş lipsea un bar “cinstit”, “unul în care să nu fie femei de vânzare, ci unul din acelea în care un pescar îşi poate scoate fata, fără să trebuiască să se ruşineze sau să îngheţe de moarte în cartierul portuar.” Şi astfel, a luat fiinţă cârciuma lui Lizzie, Irish Coffee, în parteneriat cu Michael.
A patra parte a cărţii se petrece la Dunedin, Kaikoura, Tuapeka şi Otago, între anii 1859 şi 1862. Începe Febra aurului, iar personajele noastre nu vor scăpa neatinse de aceasta.
Atunci când la Tuapeka, în apropiere de Dunedin, a fost descoperit aur, au început să vină în valuri căutătorii, iar Dunedin a devenit oraş aurifer. Lizzie şi Michael îşi vând afacerea şi se stabilesc într-o mică localitate din valea auriferă, îmbătaţi, ca şi alţii, de mirajul aurului. Lizzie, prietenoasă şi interacţionând foarte bine cu populaţia maori, pleacă să facă o vizită celui mai apropiat trib din zonă, mai ales că se putea înţelege foarte bine cu ei, vorbindu-le limba. Iar aceştia îi dezvăluie locul unde se găsea aur! Iar această informaţie a fost, bineînţeles, aur curat!
Lizzie îşi petrecu pe câmpurile aurifere ale maorilor cea mai frumoasă vară a vieţii ei. Michael şi ea îşi puseseră cortul deasupra cascadei și, dimineaţa, erau încântaţi de priveliştea munţilor şi de lacurile mici, care brăzdau peisajul din Otago. În zilele frumoase puteai să vezi chiar şi până aproape de Tuapeka.
În a cincea parte a cărţii suntem martorii evenimentelor petrecute la Tuapeka şi Dunedin între anii 1862 şi 1863.
Firul meu preferat din carte e cel care urmăreşte relaţia dintre Michael şi Lizzie. Cei doi sunt foarte atraşi unul de celălalt, iar Lizzie e profund îndrăgostită, dovedind asta prin toate acţiunile ei. În schimb, Michael era tot cu gândul la Kathleen, chiar şi după atâţia ani, şi o va răni de câteva ori pe Lizzie, dându-i de înţeles că nu se putea compara cu blajina, frumoasa şi virtuoasa Kathleen.
Una din cele mai interesante fragmente din carte este acela în care tânărul maori Kahu Heke, care era pe punctul de a deveni căpetenie de trib, o va cere de soţie pe Lizzie – nu vă spun în ce moment se petrece acest lucru. Vă spun însă că împrejurările erau de aşa natură, încât Lizzie ar fi acceptat… dacă nu ar fi aflat la timp despre obiceiurile şi tabu- urile care conduceau viaţa unei căpetenii de trib şi a soţiei sale! Am rămas uimită de acestea!

Aţi realizat că, în acest moment, practic toate personajele noastre se aflau în apropiere de Dunedin: Kathleen şi Claire cu copiii lor pe de o parte, iar Michael şi Lizzie pe de altă parte. Dacă şi cum se vor întâlni, cum vor interacţiona şi cum se va schimba viaţa fiecăruia, vă invit să descoperiţi citind cartea!
Vorbind de personajele cărţii, o galerie excepţională de caractere şi tipologii umane, ţin să remarc în mod special cele două eroine, Kathleen şi Lizzie, femei cu o mana puternică, aşa cum spun maorii, adică o mare forţă interioară, spirituală. Preferata mea din cele două rămâne Lizzie. Nu am putut rezona cu Kathleen în unele momente ale cărţii, când mi s-a părut că parcă s-a schimbat cu totul, devenind o persoană slabă şi neplăcută. Noroc că a depășit totuşi acele momente. Pe Lizzie însă, am admirat-o constant pe parcursul cărţii. O adevărată supraviețuitoare! Dintre personajele masculine, preferatul meu este pastorul Burton, un personaj puternic, interesant şi original. Michael în schimb, mi s-a părut destul de slab, imatur şi chiar inadaptat. Norocul lui a fost Lizzie şi iubirea acesteia, pe care, fie vorba între noi, nu o prea merita!
Şi, în sfârşit, a şasea şi ultima parte a cărţii ne prezintă evenimentele ce au loc între anii 1863 şi 1864, la Dunedin, Queenstown şi Otago.
Nu vă dezvălui nimic de această dată, vă voi spune doar că a fost un final minunat al acestui volum, unul pe care personajele noastre, fiecare din ele, îl merita! Curioşi? Sper că da! E o carte care m-a impresionat prin complexitate, documentarea minuțioasă, modul de scriere cursiv și ușor de urmărit şi impresionanta galerie de personaje, o carte pe care o recomand călduros!

Cărţile autoarei pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro, raobooks.com

 

9. Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford (The Woman in the Orient Express)

Agatha Christie într-o călătorie plină de secrete și mistere
Dezorientată din cauza unei căsnicii nefericite, Agatha Christie se deghizează și urcă în Orient Express. Dar, spre deosebire de Hercule Poirot, faimosul ei detectiv, ea nu poate dezlega misterele călătoriei.
Trenul își urmează drumul, pasagerii prind contur, trecutul îi însoțește neîncetat. Și mai ales pasagerele au ceva de ascuns. Prizoniere în nefericirea lor, toate femeile cunoscute în Orient Express își păzesc strașnic secretele. Însa, pe măsură ce trenul care se îndreaptă spre Orientul Mijlociu merge tot mai încet, viețile lor paralele ajung să se intersecteze tot mai mult.
Roman în care literatura de atmosfera se întâlnește cu suspansul și mizează pe complexitate emoțională, Femeia din Orient Express pune sub lupa legăturile dintre femei, forță suferinței și puterea secretelor.
O carte fermecătoare, pe care am apreciat-o începând de la coperta superbă, stilul de scriere elegant, descrierile spectaculoase, minuțioasa documentare, personajele complexe, și până la captivanta poveste în sine. Și nu în ultimul rând, de fapt în primul rând din punctul meu de vedere, ”Femeia din Orient Express” este o splendidă carte de călătorie, care poartă cititorul în destinații exotice, evocând întocmai atmosfera locurilor și timpurilor în care se petrece acțiunea și oferindu-ne un extraordinar spectacol al naturii umane.
Recomand cartea tuturor celor îndrăgostiți de călătorii, fie ele și virtuale, de asemenea fanilor Agathei Christie, având în vedere că celebra și îndrăgita scriitoare este personajul principal al cărții, precum și celor cărora le plac biografiile romanțate. Nu este propriu zis o carte biografică, dar subiectul ei este inspirat din călătoria reală făcută de Agatha la Bagdad pentru a-și reveni în urma depresiei pricinuite de divorțul său și de apropiata căsătorie a fostului ei soț.
Călătoria cu Orient Express a fost o încercare de a alunga fantoma lui Archie. Le-a spus tuturor, inclusiv sieși, că era doar o vacanță. Dar, pentru prima dată în viața ei, călătorea în străinătate singură. Tot ce urma să facă în următoarele două luni avea să fi e în întregime alegerea ei. Urma să afle dacă era capabilă. Dacă suporta să fi e singură. Agatha știa cât de norocoasă era, dat fiind că avea bani – și timp – pentru această evadare. 
În postfața cărții este menționat ce și cât e inspirat din fapte reale, și cât e doar ficțiune. O singură observație am de făcut, dar nu cărții, ci ”obiceiului”, să zic așa, al multora din cei înstăriți de a-și  înscrie copiii la câte un internat încă de când începeau să meargă la școală, ținând legătura prin vizite, nu foarte dese, și prin scrisori, copiii venind acasă doar în vacanțe. Agatha nu face excepție. Îi era dor de fetița ei, Rosalind, de doar nouă anișori, dar nu o vedea cu săptămânile…
Călătoria în care suntem purtați prin intermediul cărții are loc în anul 1928, pe când Agatha avea 38 de ani, însă există un prolog și un epilog care închid rotund povestea, datate 1963, scrise la persoana întâi din perspectiva unei Agathe aflate în toamna vârstei, din care aflăm ce s-a întâmplat peste ani cu personajele cunoscute în călătorie, ale căror destine s-au intersectat și influențat printr-un joc al sorții.
Cartea e scrisă la persoana a treia, împletind descrieri și impresii de călătorie cu trăiri și emoții ale personajelor. Povestea aduce în atenția cititorilor o perioadă critică din viața Agathei, amestecând într-un mix savuros și foarte inspirat întâmplări și personaje reale cu ficțiunea. Este o poveste plină de mister și suspans despre forța secretelor și despre puterea prieteniei și a legăturilor dintre femei într-o lume a bărbaților, măcinată de prejudecăți.
V-ați făcut bagajele? Să pornim așadar la drum!
Plecăm din Londra spre Dover, trecem Canalul Mânecii, apoi ne îmbarcăm la Calais în luxosul Orient Express. Reperele călătoriei sunt foarte bine punctate, trecând în revistă destinațiile turistice importante de pe traseu.
Călătoria, ce va dura cinci zile, va urma un traseu spectaculos: Calais – Paris – Milano – Veneția – Trieste – Zagreb Sofia – Simeonovgrad – Liubimeț – Istanbul, unde Orient Expressul își va încheia drumul. Ajunși aici, călătorii vor trece cu feribotul pe partea asiatică, apoi se vor îmbarca în Taurus Express, un tren comod, dar nu luxos. Acesta va traversa Turcia prin S-E pe la Adana, va intra în Siria pe la Aleppo și de acolo o va lua spre Beirut. Punctul terminus al călătoriei cu trenul este Damasc.
La Veneția, trenul va avea o oprire de câteva ore, timp în care pasagerii au timp să viziteze orașul apelor. Aruncăm o privire și asupra unei alte fețe a Veneției, lipsită de strălucirea locurilor turistice, având în vedere că Agatha va avea o experiență neplăcută legată de acest oraș, care va fi însă îndulcită de interacțiunea cu unul din pasagerii cunoscuți în tren, care o va invita la o înghețată, după ce au ascultat împreună un recital de Wagner la catedrala San Marco, care a emoționat-o profund.
„Dacă există Dumnezeu, muzica trebuie să fie limba Lui.
Tânărul, mult mai tânăr decât ea, s-a prezentat ca fiind unul din arheologii de la Ur. Am insistat asupra acestui episod, întrucât aceasta este prima întâlnire dintre Agatha și viitorul ei soț, prezentat în carte pe numele său real, Max Malowan. 
Descrierea impactului cu cultura, tradițiile, peisajele, atmosfera și aromele Orientului e foarte frumos realizată, frazele au o muzicalitate aparte, iar informațiile transmise sunt extrem de interesante.

 

Trecând prin Munții Taurus, străpunși de un defileu îngust, numit în antichitate Porțile Ciliciei, avem parte de o descriere impresionantă a acestora și o mică lecție de istorie:

Ajunse la Damasc, Agatha, împreună cu Kathleen și Nancy, două tinere femei pe care le cunoaște în tren și cu care se împrietenește pe parcurs, vor traversa orașul pe cămile, vor vizita pitorescul souk-ul, vor face baie la hamam și vor savura o gustare tradițională.

După ce vizetează Damascul, pasagerii din Taurus Express vor merge cu o flotă de autobuze, traversând deșertul în convoi până la Bagdad. Cum o fi să te trezești dimineața în autobuz, în mijlocul deșertului, și să servești un mic dejun preparat la fața locului de beduini?

Aș putea împărți cartea în doua părți – prima parte fiind călătoria până la Bagdad și interacțiunea Agathei cu Kathleen și Nancy Nelson, aflând de asemenea povestea lor de viață, marcată, la fel ca și a ei, de întâmplări dramatice care ni se dezvăluie treptat, iar a doua parte fiind experiența Agathei și a tovarășelor sale de călătorie la situl arheologic de la Ur.

Romanul urmărește așadar atât povestea Agathei, cât și pe a tovarășelor ei de călătorie, Katherine și Nancy. Să facem așadar cunoștință cu acestea.

Katherine este o tânără de o frumusețe izbitoare, care avea propriile secrete dureroase. Soțul ei, pe care îl iubise din toată inima, se sinucisese la doar câteva săptămâni de la nuntă. Acum, după cinci ani de la tragedie, Katherine era pe punctul de a se căsători cu Leonard Woolley, arheologul șef de la Ur, dar urma să fie o căsătorie de conveniență pentru a putea sta respectabil între atâția bărbați în timp ce lucra acolo ca și fotograf profesionist. După cum aflăm din postfață, Katherine Woolley a fost o persoană reală, care a inspirat personajul Louise Leidner din romanul Agathei, ”Crimă în Mesopotamia”.

Nancy Nelson, o tânără ce avusese o copilărie și adolescență idilică în Ceylon, ajunge în Anglia când tatăl său moștenește un titlu nobiliar împreună cu domeniul aferent. Ceea ce a părut un noroc a fost de fapt un mare ghinion, din cauza imensei taxe pe moștenire devenind faliți. Cererea în căsătorie a unui tânăr și atrăgător viconte a părut de asemenea un noroc, dar nu a fost așa…
Dacă prima parte ne oferă o călătorie de neuitat, cea de a doua parte, cea cu perioada petrecută la Ur, ne introduce în lumea închisă și exclusivistă a unui sit arheologic, detalii despre acesta, despre săpături și despre munca titanică depusă acolo, interacțiunea cu băștinașii, despre care vom afla mai multe cu ocazia vizitei în satul beduinilor, întâmplările ce vor avea loc și ai căror martori vom fi.

Cele trei tinere, Agatha, Katherine și Nancy, fiecare cu propria nefericire și propriul bagaj emoțional devin prietene și sprijin una alteia, ajungând să-și împletească destinele, iar faptele petrecute în această călătorie care le-a adus împreună le va influența viitorul. Cum anume? Vă invit să citiți și să descoperiți deznodământul acestor povești din poveste, ale căror planuri se suprapun de-a lungul acestei călătorii extraordinare de care am avut parte alături de personajele cărții.

Cărţile autoarei pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, librarie.net, site-ul Editurii Nemira

 

10. Umbra muntelui de Gregory David Roberts (The Mountain Shadow)

Povestea deținutului australian care a reușit să evadeze din închisoare, începută în „Shantaram” și reluată în „Umbra muntelui”, a cucerit peste 5 milioane de cititori din întreaga lume.
„Sursa tuturor lucrurilor, lumina, are mai multe forme decât sunt stele pe cer. Un singur gând frumos este suficient pentru a o face să strălucească. Însă o singură greșeală poate pârjoli o întreagă pădure în suflet, ascunzând toți aștrii de pe cer.” Așa deschide Gregory David Roberts un nou capitol din viața fostului deținut australian Lin, implicat apoi în afacerile mafiei locale din Bombay. Mai multe experiențe spirituale fac lumină în peisajul urban dominat de regi ai drogurilor, polițiști corupți și crime misterioase. De-a lungul firului narativ sinuos, schimburile de replici dure, între traficanții de droguri, se întrepătrund cu pasajele de înțelepciune hindusă, învăluită uneori în fum de canabis.
Acțiunea începe cu revenirea lui Lin dintr-o misiune de contrabandă într-un Bombay care s-a schimbat prea mult, în prea puțin timp. Mulți dintre prietenii lui au dispărut, iar noua conducere a mafiei se bazează exclusiv pe violență într-un joc care pare să fi scăpat de sub control. Întâlnirea cu un om sfânt, cu aură legendară, pune sub semnul întrebării tot ce învățase Lin până atunci despre viață și iubire. În prim-plan reapare și Karla, dragostea sa neîmplinită, alături de care Lin va experimenta o intensă căutare lăuntrică și o reînviere, refugiindu-se pe un munte al înțelepților hinduși, în timpul războiului dintre bandele mafiote. Cartea mustește de autenticitatea experienței povestite la prima mână. Autorul a fost cândva cel mai căutat infractor din Australia – la rândul lui, a reușit să evadeze din închisoare după ce a fost condamnat pentru jaf armat.
„Adevărurile eterne și experiențele revelatoare constituie esența acestei cărți.” – Financial Times
„Aproape 900 de pagini de evadare pură.” – Sunday Times

Umbra muntelui este o carte cu un ritm deosebit de alert, fiind în același timp presărată cu multe aforisme, dovadă a dragostei autorului față de spiritualitatea indiană. Aventurile prin care trece Lin, eroul cărții, sunt incredibil de palpitante, unele pe muchie de cuțit, viața fiindu-i amenințată de mai multe ori. Este spectaculoasă și galeria personajelor secundare, fiecare dintre ele având o poveste de viață întortocheată, mai multe destine împletindu-se în carte.
Lin sau Shantaram, scriitor, poet și filozof, era un om bun și sensibil, dar a făcut mai multe alegeri greșite, rezultatul fiind că a fost atras într-o lume infracțională, dură și perfidă, în care aliații de azi îți pot deveni dușmanii necruțători de mâine, iar siguranța și fericirea sunt doar iluzii…
În ciuda tuturor experiențelor cumplite prin care a trecut, Lin a reușit să-și păstreze onoarea și altruismul, sărind de mai multe ori complet dezinteresat în ajutorul mai multor oameni, unii chiar necunoscuți. De asemenea, a continuat să finanțeze mahalalele, conduse acum de Johnny Trabuc după retragerea fostului lider, în special dispensarul pe care chiar el îl înființase.
Neîmpăcat în sinea sa cu calea pe care o urmase, frământările sale interioare l-au îndemnat la multe reflecții personale, care s-au concretizat în mai multe decizii cruciale luate în câteva momente critice, drumul unei vieți noi prinzând astfel tot mai mult contur…
Ca și precedenta carte din serie, Shantaram, și această carte este scrisă la persoana întâi din perspectiva eroului principal Lin, supranumit și Shantaram.
Într-un moment critic în care avea nevoie de o îndrumare spirituală, Lin a mers într-o expediție pe munte, unde locuia un maestru hindus, Idriss – un învățător legendar. Experiența este una unică, de o încărcătură spirituală deosebită.

Pe tot parcurcul cărții, Lin a făcut o lungă călătorie plină de întorsături și momente de cumpănă, escaladând propriul munte al înțelepciunii și cunoașterii de sine, primind răspunsul la multe întrebări existențiale, reușind în final să-și găsească echilibrul și fericirea alături de persoana iubită.
Citate:
”Chiar și nimicul are prețul său.”
”Iubește adevărul pe care îl găsești în sufletele altora!  Și ascultă glasul dragostei din sufletul tău!”
“Siguranța e o peșteră, o peșteră confortabilă și călduță, dar lumina e acolo unde sunt și primejdiile.”
”Pacea reprezintă iertarea absolută și este opusul fricii.”
”Inima încărcată de lăcomie, orgoliu și dușmănie nu este liberă.”

Cărțile autorului Gregory David Roberts pot fi comandată de pe site-ul Editurii ALL, pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro

 

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP

 

 

About Author

18 comentarii

  1. Interesante titlurile alese. O parte le— am citit si sunt de acord cu voi. Altele am si eu in plan sa le citesc. Felicitări! ❤️

  2. Oana - Crâmpeie de suflet on

    Ce recomandări frumoase și ce poftă de călătorit mi-ați făcut cu articolul ăsta! Am citit doar 4 de pe listă, mai am de recuperat.

  3. Daniela Balan on

    Un top de top, felicitări ❤️ doar 4 cărți am citite , restul sper să le citesc cât mai curând !

  4. Mirela Barbălată on

    Fain articolul! Felicitări!
    Este o sursă de inspirație, dar şi o modalitate de a călători.

  5. Anca Rucareanu on

    Frumos articol! Am câteva necitite, așa că, a picat numai bine. Chiar mă gândeam la ce cărți sa iau cu mine la mare. Le iau eu, da sa vedem daca le și citesc.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: