Top 10 cărți cu mult mister

14

Top 10 cărți cu mult mister

Am ales pentru acest top cărți din genuri diferite – polițiste, thrillere, romantice, distopii, toate însă având ca numitor comun misterul care le învăluie și răsturnările spectaculoase de situație.

1. Crima din Orient Express de Agatha Christie, Editura Litera (Murder on the Orient Express)

Agatha Christie (născută Miller; 1890 – 1976), a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.
Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre alții, ca cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare. UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele colective ale corporației Walt Disney Productions.
Până în 2006, cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi.
În 1930, Agatha se căsătorește cu arheologul Max Mallowan, cu 14 ani mai tânăr. Căsătoria a fost una fericită în primii ani și a rezistat, în ciuda numeroaselor aventuri ale soțului din ultimii ani ai vieții Agathei.
Agatha Christie a călătorit mult împreună cu soțul ei, numeroase destinații din Orientul Mijlociu servindu-i drept decor în unele romane. Crima din Orient Express, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a fost scrisă la Hotelul Pera Palace din Istambul, camera sa fiind apoi păstrată ca un memorial dedicat scriitoarei. (sursa: Wikipedia)

Crima din Orient Express este un must read pentru toți iubitorii de thrillere pline de mister și răsturnări spectaculoase de situație.
Cartea reușește să te captiveze de la prima până la ultima pagină cu o intrigă deosebit de interesantă, iar deznodământul este absolut spectaculos, imposibil de anticipat.
Imediat după miezul nopţii, o puternică furtună de zăpadă opreşte brusc faimosul tren Orient Express.
Luxosul tren are surprinzător de mulţi pasageri pentru această perioada a anului. Însă dimineaţă, unul dintre călători, un afacerist american, nu-şi mai face apariţia, acesta fiind găsit mort în compartiment, înjunghiat de douăsprezece ori, cu uşa compartimentului încuiată pe dinăuntru…
Însă, de data aceasta, victima a cărei moarte o investighează Hercule Poirot nu este deloc nevinovată.
Toți cei doisprezece călători sunt suspecți, fiecare având propria motivație pentru a-l ucide, însă cu toți au alibi. Cum s-a petrecut atunci oare această crimă aparent imposibilă?
În încercarea de a dezlega misterul, Hercule Poirot găseşte tot felul de indicii false, menite să-l abată de la descoperirea criminalului.
Pe parcursul anchetei sale, detectivul belgian va descoperi ce consecințe tragice a avut un celebru caz de răpire și ucidere a unui copil asupra familiei acestuia și a altor apropiați ai lor.
În cele din urmă, Poirot va trebui să răspundă la o întrebare cu care nu s-a mai confruntat: Poate fi crima justificabilă?
Deznodământul dramatic va aduce însă nu una, ci două soluţii ale crimei, ambele la fel de acceptabile.
Cel mai fascinant și mai celebru caz al lui Hercule Poirot.
Crima din Orient Express a fost ecranizată în anul 2017 într-o distribuție de excepție. Cartea a mai fost ecranizată și în anul 1974.

Cărțile autoarei Agatha Christie pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

 

2. Origini de Dan Brown, Editura RAO (Origin)

De unde venim? și Unde ne ducem? – două întrebări fundamentale, la care oamenii de știință au încercat să găsească răspunsul de secole, nemulțumiți de teoria creației oferită de religie.
Într-o manieră spectaculoasă, Dan Brown ne oferă propria viziune asupra celor două mari mistere.
Cartea îți pompează o infuzie de adrenalină încă de la primele pagini, captivându-ți interesul și ținându-te în priză până la sfârșit, evenimentele desfășurându-se într-un ritm trepidant.
Pe lângă acțiunea principală, cartea îți oferă și o adevărată lecție de cultură, autorul făcând o muncă imensă de documentare, descriindu-ți cu lux de amănunte construcții renumite, atrăgându-ți atenția asupra unor elemente încărcate de simboluri. Informațiile ample despre religie, artă, arhitectură, știință, tehnică și filozofie sunt ușor de asimilat, fiind prezentate într-o formă facilă și strecurate subtil în dialogurile dintre personaje. Diversele teorii vehiculate sunt susținute cu argumente pro și contra, nefiind impuse ostentativ ci provocându-te să-ți pui întrebări și să-ți formezi propria opinie.
În cuvântul înainte, autorul a precizat: ”Toate lucrările de artă și arhitectură, toate informațiile de ordin științific și toate organizațiile religioase care apar în acest roman sunt reale.
Prologul cărții te intrigă prin promisiunea aflării unei informații de importanță crucială pentru viitorul omenirii, care avea să dezvăluie răspunsul la cele două profunde întrebări ale spiritului omenesc, provocând o schimbare de paradigmă și afectându-i pe toți credincioșii din întreaga lume, zdruncinând din temelii toate religiile.
Edmond Kirsch, un genial om de știință, specializat în teoria jocurilor și modelarea computerizată, ceruse o audiență cu trei importanți lideri religioși care tocmai participaseră la o conferință, Parlamentul Mondial al Religiilor, la o mănăstire din Catalonia, Spania – abația Montserrat.
Cei trei lideri religioși care l-au întâmpinat pe Edmond erau episcopul Antonio Valdespino – o personalitate importantă în Spania, fiind un prieten și un sfătuitor al regelui și unul dintre cei mai energici și mai influenți militanți pentru păstrarea valorilor catolice conservatoare și a standardelor politice tradiționale, rabinul Yehuda Koves – un filosof prestigios, autorul unor scrieri ample despre cosmologia Cabalei și allamahul Syed al-Fadl – un venerabil cărturar islamic.
Edmond ceruse acea audiență nu pentru că dorea o dezbatere pe tema teoriei lui, fiind cunoscut faptul că el considerase dintotdeauna religia o formă de amăgire, ci pentru a vedea cum vor reacționa acei lideri la descoperirea lui, care, în opinia lui, nu numai că va zdruncina din temelii religiile ci le va spulbera de-a dreptul, reacția acestora ajutându-l să-și facă o idee cum va fi primită teoria lui de masele întregi de credincioși.
Deși Edmond le promisese celor trei lideri, complet bulversați de cele prezentate, că va aștepta cel puțin o lună până să-și facă publică descoperirea, el intenționa să o dezvăluie peste numai trei zile, organizând în acest sens o fastuoasă ceremonie la Muzeul Guggenheim din Bilbao, unde invitase mai mulți oameni renumiți de știință, inclusiv pe fostul lui profesor de la Harvard, Robert Langdon, expert în simbolistică.
Locația aleasă de el părea cea mai potrivită scopului propus întrucât, cu formele ei ciudate alungite, părea că încalcă toate regulile.
Imediat ce a intrat în muzeu, lui Robert Langdon i s-a pus la dispoziție un ghid audio deosebit de complex, creat de însuși Edmund, care să-i ofere informații pertinente pentru a putea face un tur complet. Uluit, Robert a constatat că Edmond se întrecuse pe sine, oferindu-i fiecărui vizitator propriul lui ghid audio, care interacționa cu el. Deși, Winston, ghidul lui Robert, avea un puternic accent englezesc și un pronunțat simț al umorului, era de fapt un computer revoluționar, încă o dovadă a geniului creator al lui Edmond.
Prezentarea lui Edmond începe absolut spectaculos, acesta organizând un spectacol grandios într-o sală gigantică, cu cadre care se schimbau, creînd impresia că te aflai de fiecare dată în alt loc, menit să susțină fiecare idee expusă de Edmond.
”Langdon nu-și putu stăpâni admirația față de ingeniozitatea cu care Edmond își transformase prelegerea într-o experiență multisenzorială.”
Pentru a ajunge la descoperirea sa, Edmond a făcut o trecere în revistă a evoluției omenirii de-a lungul secolelor, de la primii oameni care își creaseră un amplu panteon de divinități, menit să explice tot ce nu înțelegeau ei – tunetul și fulgerul, mareele, cutremurele, vulcanii, infertilitatea, bolile și chiar iubirea, divinități ce dispăruseră ulterior pentru a fi înlocuite de alte zeități, fiecare religie fiind bazată pe o credință oarbă în simbolurile ei, în ciuda argumentelor logice care o contraziceau, Edmond argumentând că acest lucru se datorează tocmai structurii creierului omenesc care nu poate accepta că nu există un răspuns la cele două mari întrebări esențiale ale spiritului omenesc – De unde venim? și Încotro ne îndreptăm?, acceptând mai degrabă răspunsul dat de religie decât absența oricărui răspuns.
Spre deosebire de diversele religii, care fiecare propuneau o altă variantă, provocând numeroase polemici și chiar războaie de-a lungul secolelor, răspunsurile date de știință erau universale și logic argumentate.
”- Știința este antiteza credinței, reluă Edmond. Prin definiție, știința este încercarea de a găsi dovezi fizice pentru ceea ce este necunoscut sau încă nedefinit, de a respinge superstițiile și percepțiile greșite în favoarea adevărurilor observabile. Când știința oferă un răspuns, acesta este universal. Iar omenirea nu se războiește din cauza lui, ci face front comun în jurul lui.”
Sporind suspansul, Edmond a făcut predicția că descoperirea lui va revoluționa decisiv gândirea oamenilor, născând o nouă eră a științei.
Însă, tocmai în momentul culminant în care trebuia să-și facă publică teoria, haosul s-a dezlănțuit, un bărbat apropiindu-se de el și împușcându-l mortal în cap.
Winston, computerul super inteligent creat de Edmond, sesizase că ceva era în neregulă și încercase să-l alerteze pe Robert dar, din păcate, acesta ajunsese prea târziu. Totuși, ideea că prețioasa descoperire a lui Kirsch va fi pierdută pentru totdeauna îl motivează pe Langdon să fugă din muzeu împreună cu eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, care era logodnica prințului și viitoarea regină a Spaniei, într-o încercare disperată de a reuși să decripteze parola cu care era protejată descoperirea lui Kirsch, care era stocată pe computerul personal al lui Edmond.
Cei doi au primit un ajutor prețios de la Winston, dovada clară că Edmond reușise să deschidă o eră nouă privind interacțiunea dintre om și computer.
Îndrumați de Winston, Robert și Ambra ajung la Barcelona, mai întâi la Casa Milla, unde Edmond avusese un apartament la mansardă. Acolo Robert și Ambra află informații bulversante despre ultima perioadă din viața lui Edmond, care pun în cu totul altă lumină graba acestuia de a-și dezvălui descoperirea.
Cercetând cu atenție apartamentul și făcând câteva conexiuni logice, Robert și Ambra au descoperit câteva indicii care i-au condus la Sagrada Familia, întrucât se părea că acolo era ascunsă parola.
În timp ce Robert și Ambra se aflau într-o cursă contracronometru, mai multe evenimente bulversante se produc, autorul punându-te de mai multe ori pe piste false.
Episcopul Valdespino și prințul dispar din palat, comandantul gărzii regale este arestat și mai multe crime se produc.
După ce allamahul Syed al-Fadl a fost omorât, a venit și rândul rabinului Yehuda Koves să fie vânat.
Deși de la început știm cine este criminalul – amiralul în retragere Luis Avila, a cărui familie pierise în urma unui atentat terorist și care fusese racolat de o sectă religioasă, nu ai nicio idee despre identitatea celui care îl manevra din umbră – supranumit Regentul, și nici despre motivațiile acestuia.
Autorul gradează magistral acțiunea, furnizându-ți informațiile ”cu lingurița”, astfel că abia în final ai tabloul complet.
De remarcat, de asemenea, că deși marea descoperire a lui Edmond este dezvăluită în final, autorul are grijă, prin vocea lui Robert Langdon, să aducă câteva contra-argumente de bun-simț, lăsându-i pe cititori să decidă asupra propriei lor versiuni. Pe o scară de kilometri a evoluției, noi nu am parcurs decât un centimetru. Este greu de crezut că am putea descoperi un adevăr universal dintr-odată…
Iar dacă schimbi perspectiva, este posibil să vezi cu totul altceva…
”- Uneori, nu e nevoie decât să-ți schimbi perspectiva pentru a percepe adevărul cuiva.”
Finalul lasă deschisă poarta spre o nouă eră, în care diferitele puncte de vedere să reușească să se armonizeze, convergând către același punct.
”- (…) Acesta-i unul din motivele pentru care Sagrada Familia este atât de importantă pentru mine; mi se pare o Biserică a viitorului… una conectată cu natura.
Langdon se întrebă în treacăt dacă nu cumva, ca Panteonul din Roma, Sagrada Familia va deveni un jalon al tranziției, o clădire cu un picior în trecut și celălalt în viitor, o punte concretă între o credință muribundă și alta care abia se năștea. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci Sagrada Familia urma să aibă o importanță mult mai mare decât și-ar fi putut imagina oricine.”
”Dulcea știință va alunga religiile întunecate… pentru ca acelea luminate să poată înflori.”

Cărțile autorului Dan Brown pot fi comandate pe raobooks.comlibrex.rolibris.ro, elefant.ro, emag.rolibrarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

 

3. Rebecca de Daphne du Maurier, Editura Orizonturi  (Rebecca)

Publicat pentru prima dată în 1938, Rebecca este un roman clasic gotic, plin de mister, care amintește de opere celebre cum ar fi Jane Eyre – Charlotte Brontë și La răscruce de Vânturi – Emily Brontë. În anul 2000 romanul ”Rebecca” de Daphne du Maurier a câștigat premiul Anthony (care se acordă pentru cele mai bune romane de mister) pentru Cel mai bun roman al secolului. De asemenea, lucrarea figurează în Top 10 romane de suspans din toate timpurile, publicat în SUA.
Rebecca este una dintre cele mai bune opere de ficțiune, de mare profunzime psihologică, ce combină laolaltă suspansul, romantismul, misterul, ținând cititorul în priză până la ultima pagină, gradând magistral tensiunea, indiciile fiind dezvăluite pe rând, încât nu poți ghici deznodământul până la final.
Personajele sunt bine conturate, iar pe măsură ce evoluează acțiunea ne dăm seama de motivațiile ascunse ale fiecăruia. Autoarea dovedește un talent excepțional în a da personalitate unui loc. Misteriorul castel Manderley este descris prin atât de multe detalii semnificative, încât este  perceput ca un caracter aparte al poveștii, care reușește să influențeze destinele celor implicați.
Intriga poveștii începe la Monte Carlo, când o tânără de douăzeci și unu de ani (căreia, ca un amănunt interesant, nu îi aflăm numele până la sfârșitul cărții), silită de greutățile vieții și de faptul că rămăsese singură pe lume, era companioana doamnei Van Hopper, o doamnă bătrână, bârfitoare și pisăloagă, pentru suma de nouăzeci de lire sterline. Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva tinerei, astfel că vom putea afla cele mai ascunse gânduri ale ei, încercând, prin ochii ei, să ghicim adevărul despre ceilalți.
Snobismul doamnei Van Hopper urma să-i schimbe destinul pentru totdeauna. Dorința ei era de a pretinde că este prietenă personală cu cei mai distinși vizitatori ai Monte Carlo, chiar dacă se întâlnise doar tangențial cu aceștia. Astfel, într-una din zile doamna Van Hopper îl vede pe Maxim de Winter, proprietarul faimosului castel Manderley, rămas văduv în urmă cu un an, în urma unei tragedii în care soția lui se înecase în lacul din apropierea castelului, și îl agață imediat, dornică să obțină o invitație din partea acestuia.
Tânăra este imediat fermecată de bărbatul de patruzeci și doi de ani, al cărui aer misterios o duce cu gândul la un decor medieval.
”Locul lui era într-un oraș fortificat din secolul al XV-lea, o citadelă cu străzi înguste, pietruite și turle subțiri, unde locuitorii purtau pantofi cu vârfuri ascuțite și pantaloni bufanți. Chipul lui era frapant, sensibil, cu un inexplicabil aer medieval, amintindu-mi de portretul văzut într-o galerie, nu mai știam unde, al unui anumit Gentleman Necunoscut.”
Doamna Van Hopper cade țintuită la pat de o gripă, dându-le astfel celor doi ocazia de a petrece multe clipe împreună, făcând plimbări lungi, iar tânăra deschizându-și sufletul în fața lui ca față de nimeni altcineva și îndrăgostindu-se nebunește de el.
Într-una dintre zile, fericită și destinsă, tânăra afirmă că și-ar dori să se inventeze ceva care să conserve amintirile, la care să poți să revii, iar și iar.
Dar, din păcate, de multe ori amintirile nu sunt plăcute și ne dăm seama, pentru prima dată, că Maxim este chinuit de demoni interiori.
”Mă tem că sunt de altă părere. Toate amintirile sunt amare și prefer să nu mă gândesc la ele. Acum un an s-a întâmplat un lucru care mi-a schimbat întreaga viață și vreau să uit toate perioadele existenței mele de până atunci. Acele vremuri au luat sfârșit. Nu mai există. Trebuie să-mi iau viața de la început. În prima zi când ne-am întâlnit, doamna Van Hopper a dumitale m-a întrebat de ce venisem la Monte Carlo. Vin pentru că pune capacul peste acele amintiri pe care dumneata vrei să le reînvii. Nu merge întotdeauna, desigur, uneori mirosul e prea puternic ca să rămână în sticlă, și prea intens pentru mine. Și atunci, diavolul lăuntric, ca un iscoditor furișat, încearcă să scoată iar dopul.”
Lucrurile se precipită brusc în momentul în care doamna Van Hopper se hotărăște pe neașteptate să plece la New York. Disperată că nu o să-l mai vadă niciodată pe Maxim, tânăra aleargă în camera lui pentru a-și lua rămas bun. Urmează o neașteptată cerere în căsătorie, e drept nu dintre cele mai romantice.
După nuntă, cei doi petrec o perioadă idilică în Franța și Italia, în care ea se mulțumea doar să îl iubească, nepunând nici o întrebare despre trecut sau viitor, mulțumită doar cu mica fericire a prezentului viu.
Din păcate, lucrurile s-au schimbat brusc odată cu întoarcerea la Manderley. Imaginea castelului o copleșește de la prima vedere, iar în holul de la intrare era o mulțime de oameni, angajați ai castelului, aliniați să o întâmpine. Dintre ei se remarcă de la început doamna Danvers, menajera castelului, un personaj malefic, după cum vom vedea ulterior.
”Cineva se desprinse din mulțimea de chipuri, o persoană înaltă și slabă, îmbrăcată complet în negru, căreia pomeții proeminenți și adânciți în cap, îi dădeau o înfățișare de hârcă, având pielea albicioasă ca pergamentul, întinsă pe oase.”
În continuare tânăra doamnă de Winter încearcă să-și găsească propria identitate, copleșită de prezența fantomatică a Rebeccăi, care este extrem de vie în amintirile tuturor.  Maxim se poartă inexplicabil de rece cu ea, iar conform informațiilor primite în special de la doamna Danvers se părea că el și-a adorat soția și nu va fi capabil să o uite niciodată. Tensiunea atinge cote insuportabile și tânăra femeie ajunge aproape de colaps, în pragul sinuciderii.
Dar cum lucrurile nu sunt de multe ori ce par a fi, apar indicii noi, autoarea surprinzându-ne cu mai multe întorsături dramatice de situație și dezvăluiri de secrete, având o ultimă surpriză chiar la final.
V-aș recomanda, după ce citiți finalul, să recitiți primele pagini ale romanului, care se petrec în prezent. Le veți vedea într-o cu totul altă lumină.
”Nu avem secrete unul față de altul. Împărtășim totul.”
”Iar încrederea este o calitate pe care o prețuiesc, deși am avut parte de ea mai târziu. Cred că dependența lui față de mine este aceea care m-a făcut în sfârșit îndrăzneață. În orice caz, mi-am pierdut sfiala, timiditatea, nesiguranța în fața străinilor. Sunt foarte diferită de acea femeie care a venit la Manderley pentru prima oară, plină de nerăbdare și speranță, handicapată de o stângăcie de-a dreptul deznădăjduită și pătrunsă de cea mai intensă dorință de a mulțumi pe toată lumea.”
”Lumina lunii poate juca farse ciudate asupra fanteziei, chiar și fanteziei cuiva care visează. În timp ce stăteam acolo, tăcută și nemișscată, puteam să jur că acea casă nu era doar o cochilie goală, ci trăia și respira, la fel de vie ca odinioară.”
Rebecca este o carte magistral scrisă, cu o mare încărcătură psihologică, despre puterea destinului, zbuciumuri interioare, lupta pentru găsirea propriei identități, aparențe înșelătoare, minciuni, intrigi, secrete, iar în final despre încredere și puterea vindecătoare a dragostei.
rebecca 1

Cărțile autoarei Daphne du Maurier pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

 

4. Casa de lângă lac de Kate Morton, Editura Humanitas Fiction (The Lake House)

Casa de lângă lac de Kate Morton este o carte deosebit de complexă, cu mult mister, dramă, sentimente profunde și personaje cu caractere puternice și motivații bine susținute. Iubiri profunde sau interzise, suferință, vină, remușcări, responsabilitate, decizii radicale, sacrificiu, ambiție și instinct de supraviețuire – toate se împletesc în carte într-un amestec fascinant, provocându-te să-ți pui propriile întrebări asupra condiției umane și alegerilor imposibile în fața cărora destinul te pune uneori…
Autoarea are un adevărat talent în a-ți stârni curiozitatea, punându-te de multe ori pe piste false, astfel că abia aproape de final începi să intuiești cheia misterului. Odată ce am început să o citesc, cartea m-a captivat total, neputând să o las din mână. Până pe la jumătatea cărții încropisem deja câteva scenarii în minte, din care puteau ieși cu ușurință vreo două-trei romane bunicele. Am constatat că îmi lipseau însă câteva elemente-cheie importante, care răsturnau complet teoriile mele de până atunci. Romanul m-a făcut să mă gândesc la câteva vederi pe care le am și care îți arată două imagini complet diferite, în funcție de unghiul din care le privești.
Acțiunea cărții se petrece pe două planuri – cel din prezent, din anul 2003, și cel din trecut, în special în anul 1933, când se petrecuse evenimentul ce rămăsese învăluit în mister mai bine de șaptezeci de ani. Însă, în planul din trecut avem câteva capitole ce ne poartă și în alți ani – 1911, 1914 și în câțiva ani din deceniul 1920 – 1930, toate acestea adăugând câteva indicii importante la poveste. De fapt, fiecare întâmplare relatată în carte ascunde o informație cheie, o piesă dintr-un puzzle complex, care în final ne va arăta o imagine surprinzătoare. În final, autoarea nu lasă nici un fir în aer, reușind să le împletească pe toate și făcând o spectaculoasă conexiune între trecut și prezent.
În planul din prezent, facem cunoștință cu Sadie, o tânără de treizeci și unu de ani, de profesie detectiv, ce își luase un concediu prelungit de patru săptămâni pentru a-și reveni după implicarea emoțională din ultimul ei caz, în urma căreia luase mai multe decizii ce stârniseră o întreagă furtună în departamentul din care făcea parte.
Mai precis, chemată la un caz de abandon familial, în care o mamă își părăsise fetița ce fusese descoperită singură în apartament abia după o săptămână, Sadie fusese influențată de bunica fetiței, refuzând să creadă că Maggie își putuse părăsi cu adevărat copilul, fiind convinsă că ceva rău i se întâmplase. Întrucât nimeni din departament nu-i împărtășea părerea, Sadie încălcase un principiu de neiertat, luând legătura cu presa și divulgându-le informațiile deținute, sperând ca astfel să afle ce se întâmplase cu adevărat cu Maggie.
La scurt timp însă, a fost găsită o scrisoare scrisă de Maggie, în care aceasta recunoștea că își părăsise fetița, copleșită de responsabilitățile la care nu mai putea face față, iar micuța a fost preluată de tatăl ei și de soția acestuia, care au înconjurat-o imediat cu multă dragoste. Partenerul lui Sadie, singurul din departament care își dăduse seama că ea era sursa scurgerilor de informații, o sfătuise să ia o pauză până se linișteau apele, interzicându-i categoric să mai țină legătura cu bunica fetiței.
Deși, în lumina ultimelor evenimente, lucrurile păreau limpezi, Sadie tot se simțea bulversată, ca și cum ar fi trădat încrederea cuiva… În sinea ei, recunoștea că se implicase afectiv mult peste limitele rezonabile tocmai pentru că respectivul caz atinsese o coardă sensibilă din sufletul ei, ce avea legătură cu o întâmplare petrecută în urmă cu cincisprezece ani, care o bântuia încă…
Pentru a se distanța, Sadie a plecat din Londra în ținutul Cornwall, unde bunicul ei, Bettie, își cumpărase o casă după moartea bunicii ei. În fiecare dimineață, Sadie alerga până la epuizare alături de cei doi câini ai bunicului, pentru a reuși să-și țină gândurile la distanță. Într-una din zile, Sadie ajunge din întâmplare la un conac maiestuos, dar care părea complet părăsit. Întreaga descriere a casei mi-a adus aminte de ”Marile speranțe” de Charles Dickens, carte care, de altfel, e menționată de câteva ori de autoare pe parcursul acțiunii.
Intrigată de motivul pentru care acea casă splendidă fusese abandonată, Sadie a început să cerceteze istoria locului, descoperind declinul începuse în urmă cu șaptezeci de ani, când Theo, băiețelul de doar unsprezece luni al familiei, dispăruse fără urmă.
Proprietara casei era în prezent Alice Edevane, sora mai mare a lui Theo, acum în vârstă de optzeci și șase de ani, o faimoasă autoare de romane polițiste, dar care nu mai călcase niciodată pe acolo.
Instinctul de polițist al lui Sadie i s-a declanșat imediat, începând o investigație pe cont propriu. Însă, deși a descoperit câteva indicii importante care răspundeau la una din întrebările neelucidate din ancheta inițială și anume ”Cum”, scrisorile ei către Alice în care îi solicita sprijinul în continuarea anchetei au rămas fără răspuns…
În planul din trecut, reușim să schițăm, din câteva capitole din ani diferiți, un tablou al familiei de atunci, tablou care conținea multe lacune, după cum se va vedea la final, când se vor umple spațiile lipsă.
În anul 1911 o cunoaștem pe Eleanor, o tânără energică, entuziastă și plină de bunătate, descendentă a unei familii de vază. Însă, mai multe investiții neinspirate și tendința spre lux a mamei au declanșat falimentul familiei, după moartea tatălui pierzând inclusiv moșia familiei și casa în care locuia. Cu o fire deosebit de pragmatică, Constance, mama lui Eleanor, a decis că cea mai bună cale pentru redresarea familiei era ca Eleanor să facă o partidă strălucită, canalizându-și toate eforturile în acest sens.
Eleanor nu se înțelegea deloc cu mama ei, care se purtase rece cu ea încă de când era copil, spre deosebire de tatăl ei și cel mai bun prieten al acestuia, David, care o înconjuraseră cu multă dragoste și căldură. David era cel care îi înflăcărase imaginația lui Eleanor în copilărie, inventând o poveste fantastică cu un bătrân înțelept, o vrăjitoare și un tigru, plină de tâlc. Acea poveste avea să-i schimbe radical destinul lui Eleanor câțiva ani mai târziu.
Plictisită de sezonul la care era silită să participe, în momentul în care a aflat că doi tigri au fost aduși la Londra și vor fi expuși vizitatorilor, Eleanor a găsit o cale să evadeze de sub supravegherea mamei și a alergat să-i vadă. O clipă de neatenție era cât pe ce să-i fie fatală, fiind salvată în ultima clipă de un tânăr, Anthony, deosebit de chipeș, carismatic și altruist, al treilea fiu al unui conte și student la medicină. Între Eleanor și Anthony a fost dragoste la prima vedere, cei doi căsătorindu-se la scurt timp după ce s-au cunoscut, neținând cont că posibilitățile lor materiale erau modeste, mutându-se împreună în mica locuință de student a lui Anthony. Însă, un concurs de împrejurări l-a îmbogățit pe Anthony peste noapte iar acesta, de dragul soției lui, a răscumpărat vechea moșie a familiei și casa în care locuise aceasta cândva, renovând-o și aducând-o la vechea splendoare.
În anul 1914 se născuse prima fiică a cuplului, Deborah. Deși Eleanor îl implorase să se răzgândească, Anthony se înrolase în război, mânat simțul onoarei și propriile idealuri. În 1916 se născuse a doua lor fiică, Alice, iar Clemmie, a treia fiică, patru ani mai târziu. Când nimeni nu mai spera, Eleanor născuse un băiețel, Theo, în anul 1932.
Întâmplările relatate din anul 1933 reușesc să ne intrige sub multe aspecte. Din tânăra veselă și aventuroasă, Eleanor se transformase într-o doamnă pedantă, retrasă din viața socială, obsedată de respectarea regulilor și asumarea responsabilităților, lecții pe care le repeta mereu fetelor ei. Acestea erau mult mai legate de tatăl lor, calm și afectuos, care le răsfăța. Ce se întâmplase oare cu tânărul de odinioară ce visase să practice chirurgia și să salveze vieți? În 1933 Anthony era un bărbat retras, preocupat de studiul naturii și realizarea propriului insectar.  Două persoane nu se schimbaseră însă. Constance, mama lui Eleanor, rămăsese la fel de rece și seacă sufletește ca odinioară, iar David, prietenul tatălui lui Eleanor, era tot bun și cumsecade, cu o tolbă plină de povești, un adevărat mentor pentru cele trei fete.
Ziua fatidică de 23 iunie 1993 nu anunța nimic deosebit. În acea zi era balul tradițional de la mijlocul verii, o sărbătoare celtică legată de cultul solar, pe care Eleanor o organiza în fiecare an în onoarea tatălui său.
Însă, a doua zi dimineața, Theo nu a fost găsit în camera lui și nici jucăria lui preferată. În ciuda investigațiilor ample ale poliției și ale căutărilor voluntarilor, nimeni nu a reușit să găsească vreo urmă.
Întrebările esențiale au rămas fără răspuns:
  • Cum” – nu se putuse explica modul în care băiețelul a putut fi sustras dintr-o casă plină de oaspeți, fără ca nimeni să nu vadă ceva
  • Cine” – în ciuda interogatoriilor, inclusiv ale tuturor membrilor familiei, nu s-a putut găsi vinovatul, cu atât mai mult cu cât cu toții păreau să aibă alibiuri solide
  • De ce” – nu s-a putut găsi un mobil al misterioasei dispariții, mai ales că nicio cerere de răscumpărare nu a fost formulată.
Mai mult, a treia zi după dispariție, a fost găsit cadavrul lui David. La autopsie s-a descoperit că acesta murise în noaptea dispariției lui Theo din cauza unei supradoze de barbiturice. Coincidență sau nu?
Cu puțin timp înainte de incident, Rose, doica familiei ce era extrem de atașată și devotată micuțului, fusese concediată și adusă vechea doică, o persoană rigidă și rece.
Ben, grădinarul familiei, un tânăr extrem de chipeș în vârstă de douăzeci și șapte de ani, pentru care Alice făcuse o adevărată obsesie, dragostea pentru el inspirând-o să scrie primul ei manuscris de roman polițist, plecase și el în acea noapte, după ce îi expirase contractul.
Alice nu publicase niciodată acel manuscris, negând chiar într-un interviu că ar fi avut vreo tentativă de scriere înainte de primul ei roman polițist publicat după război. Ce se întâmplase oare cu acel manuscris și de ce nu dorea Alice să pomenească de el?
La scurt timp după drama petrecută, familia s-a mutat la Londra, iar singura care a mai revenit câțiva ani pentru scurt timp a fost doar Eleanor. Al doilea război mondial a accentuat drama familiei, Clemmie, Anthony și Eleanor murind în timpul acestuia.
Alice și Deborah se întâlneau periodic, având însă o convenție tacită de a nu aduce niciodată în discuție evenimentele din acel an fatidic.
Investigațiile lui Sadie vor tulbura însă apele, declanșând un întreg șir de evenimente, provocându-le pe cele două surori să-și confrunte amintirile și scoțând la iveală o întreagă istorie ce așteptase mai bine de șaptezeci de ani să fie dezvăluită.
Finalul este pe deplin satisfăcător, lămurind atât misterul din trecut cât și cazul lui Sadie din prezent, intuiția acesteia dovedindu-se corectă.
Modul în care autoarea a reușit să creeze o punte peste timp, conectând firul din trecut la evenimentele din prezent, este spectaculos. M-am bucurat că mai multe persoane și-au găsit liniștea și echilibrul după mult zbucium, destinele lor împletindu-se și găsindu-și împlinirea.
O carte fascinantă, care te convinge pe deplin de puterea destinului și de imensele sacrificii pe care le poți face de dragul ființelor pe care le iubești!
Citate:
”Așa e viața, cu uși care se deschid către tot felul de posibilități și se închid constant, în timp ce oamenii își croiesc drum orbește.”
”Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește.”
”Nu-i plăceau coincidențele. Din experiența ei, nu erau decât niște legături care nu fuseseră dovedite.”
”Tot ce contează este restabilirea ordinii corecte.”

Cărțile autoarei Kate Morton se pot comanda pe dol.ro, librex.roelefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

 

5. Fata din Brooklyn de Guillaume Musso, Editura ALL (La fille de Brooklyn)

Fata din Brooklyn este o carte deosebit de captivantă, care reușește să te absoarbă cu totul în paginile ei, stârnindu-ți interesul încă de la primele pagini, neputând să o lași din mână odată ce ai început-o, dând pagină după pagină fascinat de noile indicii ce ți se dezvăluie gradat. Un adevărat vrăjitor al cuvintelor, Musso te poartă printr-un montaigne-russe amețitor de emoții și întâmplări pline de adrenalină, suspansul fiind la cote maxime. Iar în final, când crezi că te-ai liniștit și ai dezlegat ițele încurcate ale poveștii, Musso, printr-o genială lovitură de maestru, dezvăluie conexiuni neașteptate, care adaugă noi valențe, cu totul tulburătoare, întregii povești.
Deși acțiunea din prezent a cărții se petrece doar pe parcursul a câteva zile, pentru dezlegarea misterului suntem conduși cu zece ani în urmă, întâmplările din prezent fiind provocate de fapte petrecute atunci.
Dincolo de acțiunea trepidantă și atmosfera plină de mister a cărții, este demn de remarcat talentul autorului de a ne face să înțelegem motivațiile personajelor, mobilul care i-a îndemnat pe fiecare să acționeze într-un fel sau altul la un moment dat.
Cartea începe într-o atmosferă idilică. Raphaël și Anna, doi tineri îndrăgostiți, își petreceau o vacanță romantică cu trei săptămâni înainte de nunta lor, într-un cadru feeric situat pe Coasta de Azur.
”Era plăcut afară. Aerul era călduț și reconfortant. Îmi amintesc perfect acel moment: sclipirile din ochii tăi, fața radioasă, șuvițele care-ți fluturau în vânt, degetele tale delicate care băteau ritmul pe tabloul de bord.
Vila pe care o închiriasem era situată pe Domeniul pescuitorilor de perle, o zonă elegantă cu vreo zece case cocoțate pe țărmul abrupt al Mediteranei. În timp ce urcam pe aleea de pietriș, de-a lungul pădurii înmiresmate de pini, făceai ochii mari descoperind panorama spectaculoasă care ne înconjura.”
Prin imaginile sugerate, ne simțim și noi, alături de eroii cărții, calmi și relaxați, astfel că resimțim șocul din plin în momentul în care totul se schimbă cu viteza luminii, fiind introduși într-un coșmar încâlcit și plin de tenebre, în care te simți debusolat și fără un reper sigur de care să te agăți.
Realizând că, deși o iubea enorm pe logodnica lui, de care se simțea legat sufletește, nu știa mare lucru despre trecutul ei, Raphaël o provoacă pe Anna să-i dezvăluie secretele sale, în ciuda avertismentelor acesteia că unele lucruri e bine să le lași adânc îngropate. Deși Raphaël era convins că putea să înfrunte orice ar fi aflat, în momentul în care Anne îi arată o poză terifiantă cu trei cadavre carbonizate, spunându-i că ea făcuse asta, el clachează, complet șocat și fuge. Își revine însă repede, realizând că n-a lăsat-o practic să-i explice nimic și se întoarce, după nici douăzeci de minute. Din păcate însă, Anna dispăruse, lăsându-l bulversat și plin de regrete.
”La ce bun să pretinzi că iubești pe cineva dacă nu ești în stare să-l protejezi?”
Un început foarte incitant, care te face să arzi de nerăbdare să-i cunoști pe eroii cărții și să descoperi misterul. Curiozitatea nu ne e satisfăcută prea repede, indiciile ne sunt furnizate ”cu lingurița”, de câteva ori suntem trimiși pe piste false, astfel că este imposibil să anticipezi deznodământul până la final.
Despre Raphaël ne facem cel mai ușor o părere, mai ales că cele mai multe capitole ale cărții sunt scrise la persoana întâi din perspectiva lui, alternând cu capitole scrise la persoana a treia și capitole scrise la persoana întâi din perspectiva unor personaje secundare.
Descoperim astfel că Raphaël fusese cândva un ”bărbat de hârtie”, un scriitor pasionat de thrillere ce obținuse un mare succes cu fiecare carte publicată, care trăia și respira prin intermediul cărților.
Viața lui se schimbase radical în urmă cu trei ani, când o întâlnise pe Natalie, cercetător științific recunoscut în domeniu, cu competențe atât în biologie, cât și în afaceri.
Cei doi s-au trezit că s-au aruncat unul în brațele celuilalt, în ciuda faptului că păreau complet diferiți la prima vedere, Raphaël fiind genul care studiase greaca în liceu, iubea poezia lui Aragon și scria povești de dragoste cu stiloul, în timp ce Natalie jongla cu realizarea de softuri, supervizarea de teste clinice, conceperea de business plan-uri și se simțea ca acasă în lumea rece și fără frontiere a nodurilor de transport aerian.
Probabil cei doi s-ar fi despărțit fără regrete și fără să țină legătura, dar un mic miracol s-a produs, luându-i prin surprindere pe amândoi: Natalie a rămas însărcinată, născând un băiețel adorabil, Theo. Dar, în timp ce Natalie nu s-a atașat deloc de mica mogâldeață, cariera rămânând în continuare marea ei pasiune, Raphaël a fost cucerit irezistibil de micuț, având o adevărată revelație în momentul în care l-a văzut prima dată, realizând cât de mincinoase erau declarațiile lui în care spunea că romanele sunt ca niște copii ai săi.
Astfel, întreaga viață a lui Raphaël a făcut un salt la 180 grade, Theo devenind centrul universului lui. Mulți dintre părinți se vor recunoaște cu ușurință în rândurile cărții, aducându-și aminte cu nostalgie de acea perioadă magică în care venirea pe lume a unui copil îți luminează întreaga viață, te face să-ți reconsideri prioritățile, să vezi lucrurile într-o altă perspectivă, să faci tot ce este posibil pentru a ”fura” cât mai multe clipe în preajma lui…
Din fericire pentru el, Natalie nu ridicase nicio pretenție în privința copilului, lăsându-l cu totul în grija lui Raphaël.
În urmă cu șase luni, ducându-l pe Theo la spital pentru a-l trata de o afecțiune minoră, Raphaël a cunoscut-o pe Anna, o doctoriță metisă fascinantă, inimoasă și sensibilă, pe care a invitat-o la o întâlnire, împins de un impuls irezistibil. În scurt timp, Raphaël s-a convins că ea era sufletul lui pereche, cei doi petrecând șase luni idilice, simțindu-se perfect împreună și amândoi iubindu-l nespus pe Theo.
Disperat că stricase totul cu insistența lui de a afla adevărul, Anna fiind de negăsit, nerăspunzând nici la telefon și nici la mesaje, Raphaël îi cere ajutorul vechiului lui prieten Marc Caradec, un fost polițist ce ieșise la pensie, unul dintre puținele persoane în care avea încredere pentru a i-l lăsa în grijă pe Theo. Instinctele de polițist ale acestuia se activaseră imediat și împreună cu Raphaël plecaseră la vânătoare de indicii pentru a o găsi pe Anna înainte de a fi prea târziu, întrucât cei doi descoperă în curând dovezi ce indicau că aceasta se afla într-un pericol major.
Deși pe parcursul acțiunii Raphaël și-a reproșat în sinea lui că insistența lui de a-i afla secretele Annei a pus-o pe aceasta în primejdie, consider că atitudinea lui a fost perfect justificată, întrucât nu poți să-ți clădezi fericirea într-un castel de nisip, iar ascunzând adevărul nu rezolvi de fapt nimic, decât că amâni o perioadă deznădământul. De altfel, finalul a demonstrat că, mai devreme sau mai târziu, adevărul ar fi ieșit oricum la iveală.
Informațiile descoperite de cei doi sunt bulversante și îngrijorătoare, faptele din prezent având legătură cu evenimente șocante ce se petrecuseră în urmă cu zece ani.
Încercând să deslușească ițele, Raphaël pleacă la New York, orașul din care se părea că provenea Anna. Dar, pe măsură ce câte un secret este dezvăluit, noi încrengături apar, întocmai ca o caracatiță cu multiple tentacule ce se întindeau pe ambele maluri ale Atlanticului. Implicațiile sunt uriașe, iar pentru rezolvarea complicatului puzzle, Raphaël va trebui să pătrundă în lumea politică de la cel mai înalt nivel, o lume coruptă și necruțătoare care, în goana după faimă și putere, calcă în picioare pe oricine le stă în cale.
Fapta unui psihopat din urmă cu zece ani declanșase un întreg carusel de evenimente, întocmai ca la un joc de domino, în care o piesă o antrenează pe alta și așa mai departe, mai multe destine fiind frânte fără milă, victime colaterale doar pentru că s-au aflat în locul nepotrivit în momentul nepotrivit, sau doar pentru că n-au putut sta deoparte în momentul în care au descoperit o nedreptate…
Personajele și faptele sunt descrise extrem de veridic, motivațiile fiecăruia sunt minuțios explicate, evenimentele din carte sunt împletite spectaculos cu unele real petrecute, astfel că la un moment dat ai impresia că citești o cronică despre întâmplări ce s-au petrecut cu adevărat.
Vă recomand acest thriller psihologic excepțional, care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină, cu o răsturnare spectaculoasă de situație în ultima clipă, dar care reușește totuși să se termine într-o notă pozitivă!

Cărțile autorului Guillaume Musso pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, librarie.net

 

6. Informatorul de John Grisham, Editura RAO (The Whistler)

Informatorul de John Grisham este un thriller juridic fascinant despre corupție și putere, dar și despre curaj, integritate morală și dreptate.
Binele și răul coexistă împreună de când lumea, iar dacă unul al dispărea, celălalt și-ar pierde complet esența, nemaiavând termen de comparație.
În acest roman, antiteza cea mai evidentă este între Lucy Stolz și Claudia McDover, ambele avocate de profesie, angajate să apere legea. Însă, în timp ce judecătoarea Claudia McDover a cedat lăcomiei, ajungând să fie o rotiță importantă într-o organizație de crimă organizată cu multe tentacule, Lucy Stolz a reușit să-și păstreze principiile morale, pe care și le-a apărat riscându-și inclusiv propria viață.
Cartea face o incursiune captivantă în culisele sistemului juridic american, cu care nu eram foarte familiarizată, dar pe care am fost fascinată să le descopăr.
Lucy Stolz, personajul principal al cărții, este o avocată de treizeci și cinci de ani, angajată în cadrul Biroului de Conduită Judiciară, având sarcina să investigheze cazurile de abateri de conduită ale judecătorilor din statul Florida.  Desele tăieri bugetare decimaseră biroul, care în prezent mai deținea doar șase oameni, într-un stat cu douăzeci de milioane de locuitori, cu o mie de judecători în șase sute de Curți judecătorești și procesând o jumătate de milion de cazuri pe an. Din fericire, aproape toți judecătorii erau oameni cinstiți, muncitori și dedicați spiritului de dreptate și egalitate. Cele câteva excepții negative o țineau pe Lucy ocupată cincizeci de ore pe săptămână.
Reducerile bugetare o lăsaseră pe Lucy cu un salariu modest, de doar șaizeci de mii de dolari pe an, fiind obligată în plus să-și folosească propria mașină – o Toyota Prius, în interesul serviciului. Cu toate acestea, Lucy refuzase să cedeze tentației de a se angaja într-o mare firmă de avocatură, unde câștigurile ar fi fost substanțiale, continuând să-și facă meseria cu pasiune și devotament.
Lucy făcea echipă cu Hugo Hatch, un avocat de culoare ce fusese cândva o vedetă incontestabilă a echipei de fotbal a Universității de stat din Florida, carieră încheiată brusc în urma unei accidentări. Hugo absolvise studiile cu distincții, apoi urmase Dreptul, iar zilele lui de glorie au devenit istorie. Deși Hugo devenise între timp un familist convins, un tată respectat a patru copii, își păstrase ceva din lăudăroșenia specifică tuturor americanilor , soția lui Verna având o adevărată vocație în a-i ține ego-ul sub control.
Petrecând mult timp împreună, Lucy și Hugo ajunseseră să fie foarte apropiați sufletește, fiecare fiind un adevărat sprijin pentru celălalt. Lucy se împrietenise și cu Verna, cu care petrecea ore în șir la cumpărături. Ultima fetiță a lui Hugh și Verna avea doar o lună, iar Lucy se oferise de câteva ori să petreacă noaptea cu ea, pentru a le oferi măcar câteva ore de somn părinților ajunși la capătul puterilor.
Întrucât Hugh era mereu obosit și nedormit, epuizat până la extrem de energia debordantă a copiilor săi, Lucy era cea care conducea mereu mașina când se deplasau pentru a investiga un caz, timp în care Hugh moțăia pe scaunul din dreapta.
Rutina lor avea să fie spartă în bucăți odată cu primirea unui caz complet atipic, iar viețile lor aveau să ia un curs cu totul neașteptat…
Un telefon incitant avea să-i conducă pe cei doi la Greg Myers, un fost avocat ce fusese condamnat în urmă cu câțiva ani într-un caz de corupție cu afaceri imobiliare. După ce făcuse șase ani în închisoare, Greg își recăpătase dreptul de licență. Informațiile dezvăluite de acesta sunt de-a dreptul bulversante. O persoană misterioasă, a cărei identitate nu o cunoștea nici el,  supranumită ”cârtița”, îl contactase pe Greg printr-un intermediar, aducându-i la cunoștință culisele unui caz incredibil de corupție.
O organizație obscură, dar foarte periculoasă, cu puțini membri, extrem de solidari între ei, numită Mafia de coastă, reușise să se infiltreze într-un trib al amerindienilor, spălând bani printr-un cazinou deținut de acesta. Toate afacerile lor fuseseră facilitate de o judecătoare coruptă, Claudia McDover, care blocase orice proces le-ar fi frânat dezvoltarea și dăduse rezoluții favorabile în cele care-i ajutau să obțină avizele necesare.
Pentru a înțelege mai bine cum a fost posibilă această conspirație stufoasă, autorul ne strecoară mai multe informații privind legislația americană cu privire la triburile amerindiene.
Astfel, un trib care este recunoscut din punct de vedere federal își are propria națiune și își face propriile legi, având o căpetenie și propriul șerif.
Profitând din plin de aceste facilități, toate cazinourile din Florida au ajuns să fie deținute de către amerindieni, care nu plăteau taxe federale de niciun fel. Pentru ca statul să încaseze totuși ceva, se duceau tratative cu aceștia, oferindu-le câteva servicii absolut necesare – un drum ici-acolo, tratamente medicale de urgență și sprijin educațional. Deși ar fi putut refuza orice formă de taxare, niciun trib nu a adoptat o astfel de poziție, în final și statul reușind să adune destui bani, peste 40 de milioane de dolari pe an.
Singura organizație care avea autoritatea să investigheze orice ilegalitate comisă pe pământ amerindian era FBI-ul, suficient cât să-i țină în frâu pe aceștia, prea intimidați de posibilitatea ca agenții federali să vină și să-și vâre nasul peste tot.
Totuși, se părea că în urmă cu cincisprezece ani, o întreagă caracatiță infracțională se pusese în mișcare. Mafia de coastă, condusă de Vonn Dubose, un bărbat malefic cu sânge rece și corupt până în măduva oaselor, intuise extraordinara capacitate de a spăla bani murdari prin intermediul cazinourilor deținute de amerindieni. Reușind să se înțeleagă pe ascuns cu căpetenia unui trib – Tappacola, au demarat construcția unui cazinou. Însă nu toți membrii tribului erau de acord cu acest proiect. Cei care se opuneau erau conduși de Son Razko, un creștin și adversar al jocurilor de noroc. În primă fază, în urma supunerii la vot în cazul tribului, adversarii proiectului au câștigat cu 54 de procente. Însă, la scurt timp după aceea, Son a fost ucis, fiind găsit dezbrăcat în dormitorul altui bărbat, alături de soția acestuia, amândoi împușcați în cap. De ambele crime a fost acuzat Junior Mace, soțul femeii. Deși probele nu erau foarte clare și concludente, judecătoarea Claudia McDover l-a condamnat pe Junior pe baza mărturiei a doi deținuți, colegi de celulă cu acesta în închisoare, care au declarat că Junior s-a lăudat față de ei cu crimele comise. La scurt timp după sentință, cei doi martori au dispărut fără urmă. Faptul că, după cincisprezece ani, Junior nu fusese încă executat se datora faptului că acesta era reprezentat de o echipă foarte puternică de avocați, care se ocupau de multe cazuri luate pro bono, încă o dovadă că altruismul și devotamentul față de dreptate există încă în toate structurile…
După asasinarea lui Son Razko, construirea cazinoului primise undă verde în cadrul tribului, iar judecătoarea Claudia McDover avusese grijă să-i netezească drumul, favorizând toate procesele în care proiectul respectiv fusese implicat.
Autorul surprinde foarte bine relația dintre judecătoarea Claudia McDover și Vonn Dubose, o relație bazată pe neîncredere reciprocă, consolidată de dorința de putere și înavuțire și perfectată de conștientizarea faptului că fiecare dintre ei avea nevoie de celălalt pentru îndeplinirea planurilor sale…
Deși cei doi credeau că își acoperiseră perfect urmele, o persoană din anturajul judecătoarei, a cărei identitate o vom afla abia la final, reușise să adune, pas cu pas, o mulțime de informații incriminatoare de-a lungul anilor. În momentul în care acestea au devenit suficient de convingătoare pentru declanșarea unei anchete judiciare, ”cârtița” a pus rotițele în mișcare, contactându-l pe Greg prin intermediul intermediarului, pentru ca acesta să facă o plângere împotriva judecătoarei, acuzând-o de corupție. Miza era uriașă, întrucât în caz de succes, celor trei li s-ar fi convenit o parte impresionantă din Fondul Informatorului, constituit din averea ilicită obținută, ce ar fi fost confiscată de stat.
Deși Lucy și Hugo au realizat încă de la bun început pericolele la care se expun agitând apele în interiorul unei organizații criminale, integritatea lor morală și dedicarea lor pentru spiritul de dreptate și echitate i-au determinat să meargă mai departe cu ancheta, deși singurele lor arme erau doar citațiile pe care le înmânau. Scopul lor era să adune suficiente date care să probeze informațiile oferite de Greg, după care să ceară ajutorul FBI-ului.
Din păcate însă, acțiunile lor nu au scăpat neobservate, oamenii mafiei declanșând o acțiune de intimidare în forță, cu consecințe extrem de dramatice.
Rănită, bulversată și cu sufletul sfâșiat de tragedia prin care trecuse, Lucy a refuzat să se lase intimidată, îndârjindu-se să continue ancheta cu orice preț, deși era evident că viața ei îi era în continuare amenințată. Totuși, realizând că era imposibil să se continue ancheta fără arme și alte mijloace de investigare criminalistice, biroul a apelat la FBI, care s-a alăturat imediat.
Paradoxal, tocmai acțiunea de intimidare asupra celor doi avocați a creat fisura prin care oamenii legii au reușit să penetreze sinistra organizație mafiotă.
Evenimentele se succed într-un ritm trepidant, o acțiune declanșând-o pe următoarea, întocmai ca într-un joc de domino, pentru ca în final însăși inima stufoasei conspirații să fie distrusă. Vă las să descoperiți singuri în carte cum s-a realizat acest lucru.
O mică idilă ia naștere între Lucy și Allie Pacheco, agentul FBI, dar autorul nu pune accentul pe latura romantică în carte.
Vă recomand acest excelent thriller judiciar, care reușește să-ți capteze interesul de la prima până la ultima pagină, lăsându-te în final cu satisfacția că dreptatea a triumfat, iar binele continuă să existe în ciuda tuturor piedicilor pe care răul i le poate pune…

Cărțile autorului John Grisham pot fi comandate din librăriile online raobooks.comelefant.rolibris.ro, carturesti.rolibrarie.net, emag.ro

 

7. Secretul Marelui Sigiliu de Steve Berry, Editura RAO (The Patriot Threat)

Secretul Marelui Sigiliu de Steve Berry este o carte învăluită în mister, plină de suspans și adrenalină, care te ține în priză de la prima până la ultima pagină. Autorul a reușit să îmbine magistral datele istorice reale cu elementele de pură ficțiune, rezultând un thriller deosebit de captivant.
Adepții teoriei conspirației vor fi fascinați să descopere mai multe coincidențe tulburătoare, absolut inexplicabile. În anul 1935 Departamentul de Trezorerie refăcuse bancnota de un dolar, adăugând Marele Sigiliu al Statelor Unite alături de alte modificări stilistice. Dacă se unesc șase puncte de pe această bancnotă rezultă simbolul Steaua lui David. Mai mult, cele două triunghiuri unesc cinci litere:  O S A M N, a căror anagramă formează cuvântul MASON.

Însă de-a dreptul înfricoșătoare sunt imaginile care apar dacă se îndoiesc colțurile bancnotei de 20 de dolari, pe o parte rezultând Pentagonul în flăcări, în 11 septembrie 2001, iar pe cealălaltă parte turnurile gemene la aceeași dată. Coincidență stranie, premoniție sau ceva mult mai teribil?

Cartea reușește să-ți suscite interesul încă din prolog, a cărui acțiune se petrece la 31 decembrie 1936. În acel moment, Franklin Roosvelt, președintele țării, primise vizita unui alt personaj celebru, Andrew Mellon, ce fusese secretarul Trezoreriei aproape unsprezece ani, începând din anul 1921, reușind să-și păstreze funcția pe timpul mandatelor a trei președinți. Roosevelt îl antipatiza profund pe Mellon, considerându-l o întruchipare vie a înțelepciunii ”vechiului ordin”, pe care New Deal (Noua Orientare) încerca să-l schimbe. Încă de când fusese investit în funcție, Roosevelt încercase să-l anihileze complet pe Mellon, cerând să fie anchetat și pedepsit pentru evaziune fiscală. Însă Mellon se dovedise a fi mult prea puternic, reușind să contracareze toate acuzațiile, preconizându-se că va fi achitat definitiv.
Există o vorbă: ”Dacă încerci să omori un rege, asigură-te că o faci.” Însă Roosevelt eșuase, iar acum sosise momentul să suporte consecințele.
Deosebit de orgolios, fiind grav bolnav, Mellon dorea să se asigure că va lăsa ceva valoros posterității, o moștenire pentru țară. Astfel, îi comunică lui Roosevelt că intenționează să construiască, din fondurile proprii, Galeria Națională de Artă, unde va dona colecția lui impresionantă de tablouri și va lăsa întreaga lui moștenire unei fundații pentru a finanța întreținerea acesteia.  Roosevelt a realizat că nu avea încotro decât să accepte donația, întrucât în caz contrar imaginea lui politică ar fi suferit un grav prejudiciu.
Însă, pentru că fusese umilit mai bine de trei ani, fiind târât prin mai multe procese defăimătoare, Mellon i-a mai făcut un ”dar” special lui Roosevelt. I-a dat un bilețel misterios, pe care se afla cheia a două informații ce ar fi fost de-a dreptul devastatoare pentru siguranța țării în caz că ar fi fost dezvăluite. Patriot fiind, i-a acordat șansa lui Roosevelt să le descopere și să decidă apoi ce va întreprinde în continuare.
Numai că Roosevelt, prins în vârtejul evenimentelor istorice copleșitoare ce au urmat, a uitat de bilețel, care a rămas în arhiva Trezoreriei, întocmai ca o bombă cu efect întârziat, al cărui efect potențial letal a trebuit să fie dezamorsat peste mai bine de șaptezeci de ani, când o succesiune de evenimente l-au scos la lumină.
Totul a pornit de la o carte scrisă de Anan Wayne Howell și finanțată din fonduri proprii ”Amenințarea patriotului”. Scriitorul, un tânăr condamnat în Statele Unite pentru sustragere de la plata impozitelor, fugise din America în Croația. Pornind de la mai multe date istorice și speculații proprii, autorul susținea că ratificarea celui de-al 16-lea Amendament al Constituției SUA, cel referitor la impozitul pe venit, nu fusese ratificată corespunzător în anul 1909. Howell a primit un sprijin neașteptat de la un fost funcționar al Trezoreriei, Paul Larks, nemulțumit în urma pensionării sale anticipate, care s-a oferit să-i furnizeze mai multe documente care-i probau veridicitatea susținerilor sale.
Dacă se dovedea că Howell avea dreptate în afirmațiile sale, impozitul pe venit fusese colectat ilegal în tot acest timp, iar guvernul american trebuia să restituie cetăţenilor săi trilioane de dolari, respectiv suma tuturor impozitelor de acest tip colectate încă din 1913.
Miza era uriașă, cu implicații atât pe plan intern cât și internațional. Folosindu-și propriile canale de informații, mai multe centre de putere s-au pus în mișcare, fiecare urmărindu-și propriile interese.
Kim Yong Jin, cel mai mare fiu al fostului mare „conducător iubit” al Coreei de Nord, care căzuse însă în dizgraţie şi fusese izolat în Macao, nu putea rata marea oportunitate de a încerca să-și recâștige succesiunea, după ce ar fi procedat la distrugerea Americii. Având-o alături pe fiica sa nelegitimă, Hana, salvată dintr-un lagăr de concentrare pe când aceasta avea zece ani, Kim a început o vânătoare nebună în vederea obţinerii şi publicării acelor documente de o importanță capitală, care puteau destabiliza din temelii economia americană, deoarece peste 90% din veniturile federale proveneau din impozitul pe venit.
Hana este o figură absolut tragică, a cărei soartă nu poate să nu te impresioneze. Încă de la naștere, soarta ei fusese practic pecetluită, iar destinul nu i-a oferit nicio șansă reală de a scăpa din lanțurile invizibile cu care fusese încătușată, schimbând o închisoare cu o alta, care, deși fără ziduri, îi limita practic tot liberul arbitru. Informațiile devastatoare aflate spre final au bulversat-o complet, făcând-o să-și vadă întreaga viață într-o altă lumină și provocând-o să ia o decizie justițiară.
Realizând imensele implicații ce rezultat dacă acele documente ar fi încăput pe mâinile unor persoane de rea-credință, guvernul american și-a trimis propriile forțe pentru a le recupera.
Cotton Malone, fost agent al unităţii de contrainformaţii Magellan Billet din cadrul Departamentului de Justiţie, ce ieşise la pensie și se ocupa de un anticariat în Danemarca, revine în activitate la solicitarea fostei şefe, Stephanie Nelle, pentru a se implica în rezolvarea cazului.
În ajutorul lui Cotton Malone sare și Luke Daniels, agent special de contrainformații și nepotul președintelui SUA, Danny Daniels.
Celor doi li se alătură şi Isabella Schaefer, agent special din partea Departamentului de Trezorerie, ce fusese însărcinată cu recuperarea documentelor secrete sustrase.
Cei trei se vor lansa într-o cursă contracronometru, sub o presiune imensă, care-i va conduce din canalele Veneției până în Croația.
Descoperim între timp care era cel de-al doilea element extrem de sensibil. În anul 1781, un evreu pe nume Haym Salomon, a împrumutat guvernul american cu suma de 800.000 de dolari, murind sărac la scurt timp după aceea. Deși văduva lui a cerut restituirea banilor, aceștia nu au fost returnați invocându-se șubreda explicație: „lipsa documentelor corespunzătoare care să certifice faptul că datoriile au existat”. O eventuală  restituire a datoriei, actualizată la cursul din prezent, ar fi costat statul american alte zeci de miliarde.
În același timp, pentru dezlegarea șaradei de pe bilețelul  lăsat de Mellon, cei trei vor trebui să-și pună întreaga inteligență la contribuție, pentru a decripta codurile inscripționate și a găsi locația unde se afla îngropată cheia misterului.
În ciuda acțiunii pline de pericol și adrenalină, avem parte și de romantism în carte.
M-au distrat tachinările și replicile acide dintre Luke și Isabella, ambii încercând, fără succes, să reziste atracției pe care o simțeau unul față de celălalt, în final ambii acceptându-și sentimentele.
O altă relație surprinzătoare este cea dintre Stephanie Nelle și Danny Daniels, președintele SUA. Cei doi erau vechi prieteni, încă de pe când el era guvernator, legându-i însă sentimente mult mai profunde, cărora nu le dăduseră însă curs din cauza poziției politice a lui Danny. Acesta aștepta sfârșitul mandatului său pentru a pune capăt unei căsnicii pustii. Stephanie era singură de mai mulți ani, după moartea soțului ei, găsindu-și satisfacții doar în munca asiduă pe care o desfășura.
La rândul lui, Cotton Mallone era încă îndrăgostit de Cassiopeia, pe care o întâlnise într-una din misiunile lui anterioare și de care se despărțise din cauza unei neînțelegeri.  Deși Cassiopeia nu apare în carte, finalul ne face să sperăm la posibilitatea unei împăcări pe viitor dintre cei doi, probabil într-unul din volumele viitoare.
Cartea te provoacă să-ți propui propriile întrebări.
Ce este oare corect? Să înfăptuiești un act de justiție și să autorizezi o restituire de miliarde de dolari, sau să ții cont de interesele a milioane de oameni ce ar fi fost afectați de destabilizarea economiei?
Iar dacă ratificarea celui de-al 16-lea Amendament privind impozitul pe venit nu a fost legală se pune întrebarea: „Dacă o lege a fost ilegală de la bun început, dar tot a fost adoptată, ar însemna că e legală doar pentru că există de multă vreme?
Este interesantă și ideea că dacă respectiva lege nu a fost adoptată corect de la bun început, orice încercare de îndreptare este practic imposibilă. A încerca să reiei procesul legislativ este echivalent cu a recunoaște că legea nu a fost legal adoptată până atunci, acest lucru presupunând că toate impozitele colectate în virtutea acesteia ar trebui restituite.
”N-aveau ce să câștige dacă stârneau îndoieli cu privire la Amendamentul 16. Statele Unite ale Americii erau o putere mondială și nimic nu putea să stânjenească statutul acesta. Oamenii își plătiseră impozitele decenii întregi și vor continua să o facă.”
O carte cu o intrigă deosebit de captivantă, plină de suspans, pericole, acțiune pe muchie de cuțit și mister, după care s-ar putea realiza un film de mare succes!

Cărțile autorului Steve Berry pot fi comandate din librăriile online raobooks.comelefant.rolibris.rocartepedia.ro, librarie.net, emag.ro, carturesti.ro

 

8. Bărbatul care n-a mai sunat de Rosie Walsh, Editura Nemira (The Man Who Didn’t Call)

Bărbatul care n-a mai sunat este o carte răvășitor de emoționantă, care te captivează de la prima până la ultima pagină, uluindu-te cu câteva răsturnări spectaculoase de situație. Autoarea gradează magistral acțiunea, furnizându-ți crâmpeie de informații disparate, când din trecut când din prezent, întocmai ca piesele unui puzzle, care se contopesc apoi formând un tablou complet, cu totul neașteptat de cel la care te așteptai.
Au fost pasaje sfâșietoare în carte, pe care le-am citit cu un nod în gât și lacrimi în ochi, dar și momente care mi-au încălzit sufletul, făcându-mă să cred că miracolele chiar pot exista, chiar și atunci când totul pare definitiv pierdut.
Prima carte a cărții este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Sarah Mackey, o femeie de treizeci și șapte de ani, care plecase din Anglia în America în urmă cu nouăsprezece ani, fugind de un trecut dureros. Acolo reușise să-și facă o carieră prestigioasă, înființând împreună cu soțul ei, Reuben, o companie caritabilă de doctori clovni. Însă, după șaptesprezece ani de căsnicie, Sarah și Reuben ajunseseră practic doi străini, dormind fiecare pe colțul lui de pat, doar afacerea fiind liantul care-i mai unea. În urmă cu trei săptămâni, Reuben fusese cel care inițiase discuția despre divorț, Sarah simțind doar o imensă ușurare și regretul că nu avusese tăria să propună ea acest lucru cu ani în urmă…
În fiecare an Sarah revenea în Anglia în luna iunie, acea lună fatidică în care destinul ei se schimbase dureros pentru totdeauna în urmă cu nouăsprezece ani…
Însă anul acesta, mergând ca de obicei pe pajiștea de care se simțea atât de legată, a întâlnit un bărbat fermecător, de care s-a simțit imediat conectată la un nivel pe care nici ea nu și-l putea explica prea bine.
”M-am oprit la marginea ierbii uscate, cu ochii la el, și am avut senzația că-l recunosc. Nu-l cunoșteam pe băiatul acesta, dar era o copie fermecătoare a atâtor băieți cu care fusesem la școală: o mare și plăcută relaxare, păr scurt și piele maronie; ținută din zona rurală de vest – pantaloni scurți și un tricou spălăcit. Era în stare să monteze rafturi, sigur știa să facă surfing și, cel mai probabil, ar fi condus un Golf obosit, dat de mama lui încântătoare, dar nebună.
Genul de băiat cu care, așa cum scrisesem în jurnalul de adolescentă, m-aș fi căsătorit într-o zi.”
Surprinzător, bărbatul, Eddie David, pare să simtă aceeași atracție magnetică față de ea. Eddie avea treizeci și nouă de ani, era tâmplar și locuia într-o căsuță rustică fermecătoare, izolată în pădure. În acel cadru mirific, cei doi petrec o săptămână de vis, Sarah simțindu-se îmbătată de fericire, o senzație pe care n-o mai simțise de foarte mult timp…
După acea perioadă idilică, cei doi sunt nevoiți să se despartă pentru o săptămână, Eddie urmând să plece împreună cu prietenul lui într-o vacanță de mult timp programată în Spania, iar Sarah trebuind să susțină o conferință la Londra.
Eddie pare înduioșător de îndrăgostit, întocmai ca un adolescent, promițând să o sune din Spania indiferent cât ar costa, băgând în memoria telefonului atât numerele ei cât și cele ale părinților ei și împrietenindu-se pe Facebook și Messenger.
Mai mult, mărturisindu-i că s-a îndrăgostit de ea, îi spune că, atunci când se va întoarce, va căuta orice soluție pentru a putea fi împreună pentru totdeauna.
”- Atunci, trebuie să… nu știu. Să facem ceva. Să luăm o hotărâre. Nu pot să pierd asta. Nu pot să știu că ești undeva în lumea asta și eu nu sunt cu tine. Ar trebui să găsim o soluție.
– Da, am șoptit. Și eu cred.”
Însă Eddie nu a mai sunat-o deloc și nici nu i-a mai răspuns la mesajele ei din ce în ce mai îngrijorate. După cincisprezece zile, Sarah intrase complet în panică, confesându-și disperarea celor mai buni prieteni ai ei, Jo și Tommy. În ciuda scepticismului acestora, Sarah refuză să creadă că Eddie a mințit-o. A simțit aproape palpabilă dragostea lui pentru ea și căldura sufletească pe care el o emana. În același timp, refuză să piardă șansa ei la fericire fără să lupte pentru ea. Era ca și cum cineva i-ar fi deschis o fereastră spre o lume miraculoasă, plină de iubire și optimism, ca apoi să o acopere cu o perdea neagră, fără nicio explicație.
Autoarea surprinde foarte bine stările lui Sarah, care oscilează între teamă, incertitudine, nesiguranță și neliniște. Din femeia calmă și stăpână pe ea, Sarah a început să se comporte întocmai ca o adolescentă la prima ei dragoste, urmărindu-și frenetic contul de Facebook și Messengerul în speranța unui răspuns de la el, neputându-se concentra la discuții și nici măcar la propriile afaceri.
Însă, după trei săptămâni în care fusese parcă dispărut în neant, Eddie a început să dea din nou semne de activitate în mediul online dar, deși se vedea că i-a citit mesajele, nu i-a dat nici un răspuns și nicio explicație.
După mai multe tentative eșuate de a-l contacta, inclusiv prin prietenii lui, Sarah a realizat durerosul adevăr că el nu mai dorea să mai aibă de-a face cu ea.
Cu inima frântă, Sarah a plecat în America, după ce i-a trimis un ultim mesaj că nu îl va mai deranja niciodată, dar consideră că nimeni nu ar trebui tratat așa cum a făcut-o el cu ea.
Surprinzător însă, după ce s-a întors în L.A., Sarah a observat că era urmărită de un bărbat ce semăna izbitor cu Eddie.
Ce joc făcea el oare?
Adevărul o va izbi sub forma unei revelații îngrozitor de dureroase. În ciuda faptului că mintea ei încercase să o blocheze, o idee a început să se cristalizeze tot mai mult, iar Sarah și-a dat seama că Eddie era bărbatul fără chip din trecutul ei, cel la care nu încetase să se gândească nicio clipă…
Cine era Eddie și cum era el conectat de trecutul lui Sarah? Vor avea ei vreo șansă reală de a regăsi liniștea și bucuria împărtășite în cele șapte zile perfecte petrecute împreună?
Autoarea ne-a aruncat o adevărată bombă, reușind să lege toate indiciile furnizate, inclusiv acele scrisori de la ”Eu” către ”Tu”, cărora abia acum le aflăm identitatea.
Totul se transformă într-un haos emoțional, căruia nu-i întrevezi nicio soluție, fiind mult prea multe implicații și persoane afectate.
În partea a treia a cărții aflăm și gândurile lui Eddie, văzând astfel și reversul medaliei și putând avea o imagine completă a tot ceea ce se întâmplase, atât în trecut cât și în prezent. M-au impresionat mult bunătatea și tăria caracterului lui Eddie, puterea sacrificiilor lui făcute de atâta timp, cât și frământările lui din prezent, sfâșiat între dorința de a-și face în continuare datoria și regretul de a o fi făcut să sufere pe persoana de care se îndrăgostise…
Însă, responsabilitatea pe care o simți față de cineva apropiat nu ar trebui să-ți anuleze dreptul la fericire și de a-ți putea trăi propria viață…
Finalul este, din fericire, luminos și optimist, întocmai ca o gură de aer proaspăt, după multe furtuni și ploi.
”Vântul nu mai bate atât de tare; soarele e mai cald. Oamenii își scot jachetele și puloverele. Hasmațuchi se leagănă violent, ca și cum un copil s-ar ghemui printre lujeri. O ploaie de fluturi zboară pe deasupra ierbii sălbatice care ne înconjoară pe toți, protejându-ne de trecut, de poveștile pe care ni le-am spus atâția ani.”
O carte extraordinară, plină de mister, despre greșeli, regrete, durere, sacrificiu, iertare, miracolul unui nou început și, mai presus de toate, magia dragostei care alungă demonii trecutului și readuce speranța și fericirea în suflete mult prea greu încercate de soartă!

Cartea poate fi comandată de pe nemira.ro, elefant.rolibris.ro, dol.ro, emag

 

9. Warcross – Jucator. Vânător. Hacker. Pion de Marie Lu, Editura Leda Edge (Warcross)

Warcross este o carte extraordinar de bine realizată, care te proiectează într-o lume fantastică și ultratehnologizată, pompându-ți o infuzie de adrenalină de la prima până la ultima pagină. Detaliile sunt minuțios descrise și atât de bine susținute încât ai impresia că iei parte la acțiune. Odată ce ai început cartea, nu o poți lăsa din mână, citind fiecare pagină cu sufletul la gură, abia așteptând să vezi ce se mai întâmplă.
Personajele sunt bine construite, fiecare cu o individualitate și o personalitate aparte, cu propriile calități și slăbiciuni. Totuși, fiecare dintre ei pare că are ceva de ascuns, un trecut misterios care i-a motivat să ajungă ceea ce sunt. Autoarea a lăsat intenționat multe elemente în suspensie, secrete neelucidate pe care sperăm să le descoperim în volumele următoare.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Emika Chen, o tânără de optsprezece ani, cu părul în toate culorile curcubeului și unul din brațe tatuat – fiecare desen având o semnificație aparte, pe care o îndrăgești imediat.
Emika este un personaj memorabil, bună, altruistă, pasională, inteligentă, capabilă și automotivantă, în ciuda faptului că viața nu fusese deloc blândă cu ea până la această vârstă.
Mama lui Emika o părăsise pe când ea era mic copil, ea rămânând în grija tatălui, un om bun și altruist, un pictor plin de talent dar fără niciun simț practic. Multe din principiile de viață ale Emikăi i-au fost insuflate de tatăl său, care a încurajat-o mereu să nu-și piardă speranța, întrucât orice problemă are o soluție.
”Orice lacăt are o cheie.
Orice problemă are o soluție.”
Totuși, nu existase nicio soluție în cazul bolii nemiloase care-i răpise tatăl când ea avea doar unsprezece ani și nici la plata datoriilor uriașe pe care tatăl ei le acumulase pariind la jocurile de noroc.
Viața Emikăi s-a înrăutățit grav după ce a fost preluată într-un centru de plasament, nimănui nepăsându-i de ea, ea căzând într-o depresie profundă, slăbind tot mai rău și acumulând tot mai multe absențe la școală. O situație foarte tristă, dar atât de veridică!
O emisiune auzită la radio despre Hideo Tanaka, un adolescent genial de doar paisprezece ani, avea să-i marcheze însă decisiv destinul, scoțând-o din starea de amorțeală și dându-i un nou imbold de a trăi cu pasiune. Hideo, cu o mamă medic neurochirurg și un tată ce deținea un atelier de reparații de computere, crease un dispozitiv revoluționar – o pereche de ochelari ultra-slim NeuroLink ce realiza o interfață între creier și lumea reală, astfel încât prin apăsarea unui singur mic buton aflat în lateral puteai trece din lumea reală într-o lume virtuală, fascinantă. Ochelarii îți ajutau creierul să redea lumi virtuale care arătau și sunau la fel ca în realitate, putând astfel să străbați cel mai real Paris virtual, să te relaxezi într-o simulare a plajelor din Hawaii sau să pășești alături de elfi și de dragoni. Pentru a demonstra cât de multe lucruri minunate puteau realiza acești ochelari, la fiecare pereche cumpărată primeai un joc video special conceput în acest scop – Warcross, al cărui mecanism era foarte simplu: două echipe se înfruntau, fiecare încercând să obțină Artefactul celeilalte. Jocul reușise să obțină o imensă popularitate în scurt timp, fiind extrem de spectaculos datorită lumilor virtuale în care aveau loc luptele, ce păreau atât de realiste încât doar îți puneai ochelarii și pășeai direct în ele. Curând toată lumea juca Warcross.
”Indiferent cum era jucat, devenise un mod de viață.”
Amănuntul că Hideo începuse munca la programare când avea doar unsprezece ani, vârsta de atunci a Emikăi, a declanșat un sentiment puternic în pieptul ei, răzbind prin ceața care o cuprinsese. Ambiționându-se brusc, Emika a reușit, în scurt timp după aceea, să devină extrem de competentă în programare, reușind să-și creeze propriile programe și să găsească în timp record breșele de siguranță  ale altora.
Însă, pe când era la liceu, soarta avea să-i dea o nouă lovitură Emikăi. Annie, o colegă de-a ei, a fost fotografiată pe ascuns pe când își făcea duș, iar poza a fost distribuită pe rețelele de socializare. Neputând suporta nedreptatea și cruzimea, Emika a spart conturile tuturor ce se implicaseră în batjocorirea lui Annie, le-a copiat datele personale și amintirile și le-a făcut apoi publice. Ar fi scăpat neprinsă, fiind extrem de talentată în a-și ascunde urmele, însă poliția a arestat-o pe Annie, considerând-o pe aceasta vinovată, astfel că Emika s-a predat singură pentru a o salva pe aceasta. A urmat exmatricularea, o detenție de patru luni de închisoare juvenilă și doi ani de interdicție de a se mai apropia de computere. Deși gestul ei de justiție își producea efectele malefice și în prezent, Emika nu regretase nicio clipă, fiind gata oricând să-l înfăptuiască din nou.
Între timp, jocul Warcross ajunsese o isterie mondială, creând o întreagă industrie în jurul lui. Toată lumea îl juca, existând deja un campionat mondial de Warcross la care participau jucătorii cei mai bine cotați. Pentru a-ți îmbunătăți nivelul, trebuia să obții cât mai multe obiecte virtuale ajutătoare, pe care fie le câștigai, fie le cumpărai de la cei care le aveau deja, tranzacțiile desfășurându-se pe bani foarte mulți și reali. În același timp, folosindu-se de platforma Warcross, se dezvoltase o Lume întunecată virtuală, în care se desfășurau jocuri și pariuri ilegale și se încheiau tranzacții în afara legii.
Deși era o jucătoare de Warcross cu abilități excepționale, Emika nu se putea înscrie în vreun campionat oficial, datorită cazierului său. Neterminându-și studiile, Emika nu se înscrisese la niciun colegiu, iar slujbele bine plătite îi erau inaccesibile, din același motiv al cazierului. Singura ei sursă de venit o reprezentau recompensele pentru prinderea infractorilor. Însă, la ultima vânătoare, poliția refuză să-i dea prima de recompensă, motivând că un alt vânător îi anunțase mai înainte, deși era evident că Emika îl fugărise și îl imobilizase, după o luptă acerbă. Amenințată de proprietar că o dă afară din clădire dacă nu-și plătește chiria, îngrijorată nu atât pentru ea cât pentru colega ei de cameră care părea că nu conștientizează gravitatea situației lor, Emika cedează tentației și, profitând de o slăbiciune a programului pe care o sesizase, intră ilegal în jocul de deschidere al campionatului mondial de Warcross pentru a captura un obiect pe care să-l comercializeze ulterior. Însă, prin accident, este desconspirată și văzută atât de jucători cât și de spectatori, devenind rapid un subiect de senzație pe prima pagină a ziarelor.
Surprinzător, în loc să fie arestată, Emika primește o ofertă uluitoare de la Hideo, care îi plătește toate datoriile și chiria pe un an în avans, invitând-o în același timp să plece din New York și să i se alăture la Tokio, pentru o misiune secretă ce i-o va comunica.
Ca în povestea Cenușăresei, viața lui Emika se schimbă radical peste noapte, trecând de la o existență cenușie și o sărăcie lucie la un lux exorbitant, intrând într-o lume selectă, plină de strălucire.
Însă aparențele înșeală de multe ori, iar în spatele unei fațade perfecte se ascund multe fisuri, multe lucruri nefiind ceea ce păreau la prima vedere, iar Emika va fi pe rând jucător, vânător, hacker și simplu pion într-un joc periculos, cu multe reguli neclare, mistere tulburătoare și secrete primejdioase.
Discuția confidențială cu Hideo o bulversează pe Emika. Se părea că nu numai ea descoperise breșa de siguranță în program. Un personaj misterios – Zero, pătrunsese la rândul lui de mai multe ori, urmărindu-și propriile scopuri obscure, ce păreau de rău augur. Propunerea lui Hideo era ca Emika să intre într-una dintre echipe ca jucător surpriză și să încerce să-l descopere și anihileze pe Zero. Recompensa propusă în caz de reușită era imensă – 10 milioane de dolari!
Spiritul justițiar și combativ al Emikăi se declanșează imediat, acceptând provocarea.
Surprinzător, la selecția ce urmează, este aleasă de echipa vedetă a momentului – Cavalerii Phoenix. Căpitanul acesta, Asher, era un personaj carismatic, o figură arhicunoscută, fiind fratele unui actor în vogă al momentului, care reușise să se impună însă prin propriile calități strategice de jucător Warcross, în ciuda faptului că era paralizat de la brâu în jos. Emika descoperă că relația lui Asher cu fratele lui nu era din cele mai cordiale.
Și ceilalți componenți ai echipei – Roshan, DJ Ren și Hammie sunt personaje pitorești, fiecare dintre ei cu o personalitate fascinantă, fiecare ascunzând mai multe informații despre el, Emika descoperind că însuși Hideo era măcinat de secrete întunecate din trecut. Asistând din întâmplare la un antrenament de luptă al acestuia, Emika este uluită să constate că masca politicoasă și atitudinea elegantă dispăruse cu totul, lăsând loc unei furii dezlănțuite și o încrâncenare feroce.
După ce Emika îi povestește mai multe amănunte despre copilăria și adolescența ei, Hideo lasă la rândul lui garda jos, împărtășindu-i secretul dureros din trecut ce-i marcase viața. Pe când avea doar unsprezece ani, fratele lui Sasuke, în vârstă de nouă ani, dispăruse fără urmă pe când se jucau amândoi într-un parc. Măcinat de vinovăția de a nu fi avut grijă de el, copleșit de nefericirea părinților lui, care se retrăseseră complet din viața socială, neavând niciun indiciu despre ce se întâmplase cu Sasuke, Hideo își dedicase întreaga viață memoriei fratelui său, inclusiv ideea jocului Warcross pornind de la jocul pe care-l jucau în acea zi fatidică.
Adrenalina crește la cote maxime pe măsură ce acțiunea avansează, pericolele ies din viața virtuală și devenind extrem de reale, un atentat la viața lui Hideo eșuând ”la mustață”. În același timp, Emika era mereu în gardă, oricare din colegii sau adversarii săi din joc putând fi Zero, grija pentru siguranța lui Hideo copleșind-o. Curând, Zero, complet mascat, va pătrunde și în viața reală a Emikăi, amenințând-o fățiș cu repercusiuni grave în caz că nu se va retrage sau nu va trece de partea lui.
Aventurile întrețesute din lumea reală cu cea virtuală te țin cu sufletul la gură până la final, care te răscolește complet cu o răsturnare spectaculoasă de situație, binele și răul amestecându-se, provocându-i o imensă dilemă morală Emikăi, aflată în fața unei imposibile decizii.
”Ghetele mele sunt orientate spre oraș, inima mi-e suspendată între două alegeri, neștiind ce să facă mai departe.”

Cărțile autoarei pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro 

 

10. Etajul o mie de Katharine McGee, Editura Epica (The Thousandth Floor)

Etajul o mie de Katharine McGee este o carte plină de adrenalină, care ne duce într-un viitor distopic, ultratehnologizat, în anul 2118, cea mai mare parte a acțiunii petrecându-se într-o construcție maiestuoasă, fascinantă – un turn de 1000 de etaje și patru kilometri înălțime, care fusese dat în folosință în urmă cu 25 de ani.
În ciuda marilor progrese tehnologice, problemele adolescenților rămăseseră la fel de actuale, la fel pentru cei săraci cât și pentru cei peste măsură de bogați, imensa avere a părinților neputând să cumpere fericirea și echilibrul sufletesc.

Cartea începe în forță, reușind să te intrige chiar din prologul în care o adolescentă anonimă se prăbușește în gol de la ultimul etaj în urma unor evenimente incerte ce tocmai se petrecuseră. Cine era ea și ce se întâmplase oare imediat înaintea căderii sale?
Cartea este scrisă la persoana a treia, urmărind în fiecare capitol, pe rând, întâmplările prin care trec cinci adolescenți – Avery, Leda, Eris, Rylin și Watt. Deși apar multe personaje în carte, sunt ușor de reținut și urmărit, destinele lor intersectându-se prin diverse fire întortocheate, abia așteptând să vezi ce se mai întâmplă în continuare.
Turnul avea o formă conică, foarte largă la bază, unde străzile erau foarte înguste, iar apartamentele numeroase și înghesuite, îngustându-se din ce în ce pe măsură ce te apropiai de vârf, străzile devenind largi iar apartamentele spațioase și mult mai puține, pentru ca în vârf, la etajul o mie, să existe doar un apartament super luxos, cu o grădină magnifică și o panoramică superbă.
Avery, o adolescentă de șaptesprezece ani, locuia la etajul o mie. Părinții ei, ce acumulaseră o avere imensă, nu putuseră sau nu doriseră să o conceapă pe cale naturală, astfel că apelaseră la ingineria genetică, foarte scumpă, care crease combinația perfectă dintre genele celor doi părinți, obținând un exemplar perfect, o fată blondă, angelică, de o frumusețe ireală. Când Avery avea cinci ani, părinții ei adoptaseră un băiețel, Atlas, cu doar doi ani mai mare, pentru ca aceasta să nu se mai plictisească. Cei doi frați se înțeleseseră perfect din prima clipă, devenind cei mai buni prieteni. Însă, pe măsură ce anii trecuseră, sentimentele lui Avery pentru Atlas se transformaseră, iar fata perfectă, ce teoretic avea tot ce vroia, constatase că tocmai ceea ce  își dorea cel mai mult îi era complet interzis…
”- Simți vreodată că oamenii cred că te cunosc, dar nu e cu putință, pentru că nu știu cel mai important lucru despre tine?”
Mai mult, în urmă cu un an, Atlas dispăruse fără urmă după o vacanță petrecută la sky, trimițându-i din când în când doar câteva mesaje laconice prin care-i spunea că este bine.
Eris, cea mai bună prietenă a lui Avery, locuia la etajul 962 și era fiica unui renumit medic plastician care se însurase la patruzeci de ani, după două divorțuri, cu mama ei, un fost fotomodel de succes. Peste măsură de răsfățată de părinții ei, frumoasă ca mama ei și plină de energie, Eris avea la activ numeroase aventuri amoroase cu diverse persoane, fete sau băieți. Ultima ei cucerire era Cord, un băiat carismatic ce locuia la etajul 985 și ai cărui părinți muriseră în urmă cu doi ani într-un accident de avion, Cord moștenind o avere imensă și nemaiavând decât o singură rudă în viață – fratele lui iresponsabil Brice, mai mare decât el cu zece ani.
Leda, de asemenea bună prietenă cu Avery, provenea dintr-o familie modestă din Illinois care muncise din răsputeri să ajungă să aibă un apartament la etajele superioare din turn. Nesiguranța Ledei, provenind din sentimentul de inferioritate, pe care-l dorise din răsputeri să-l depășească, dovedind că era la fel de bună ca noii ei prieteni, o făcuse să ia xenperheidren – un drog ce-i sporea concentrarea și-i inducea o stare de siguranță, ajutând-o să se poarte cu naturalețe în societate și să-și ia cu note maxime examenele. Din nefericire, un eveniment petrecut în urmă cu un an o făcuse să o ia razna, depășind cu mult limitele admise iar părinții fuseseră nevoiți să o interneze în secret peste vară într-o clinică de dezintoxicare. Mai precis, în vacanța de iarnă petrecută la sky împreună cu familia lui Avery, aceasta se accidentase și fusese nevoită să plece acasă. Rămânând singură cu Atlas, un moment de pasiune dusese la altul, iar Leda îi cedase virginitatea ei. A doua zi însă, Atlas dispăruse fără urmă, fără vreun mesaj sau o vorbă de rămas bun, lăsând-o pe Leda cu inima frântă.
Rylin era o adolescentă săracă ce locuia la etajul 32. În urmă cu un an, mama ei murise în urma unei boli cumplite, lăsând-o singură să aibă grijă de Chrissa, sora ei cu trei ani mai mică și să se descurce cu plata chiriei și o mulțime de facturi de plătit la spital. Pentru ca să facă față cheltuielilor zilnice, Rylin renunțase la școală și își luase o slujbă mizeră, de vânzătoare la o tonetă de fast-food într-o gară. Prietenul lui Rylin, Hiral, se ocupa cu traficul de droguri, ocupație cu care Rylin nu era de acord, deși consuma și ea ocazional droguri, pentru a o ajuta să uite de realitatea tristă cu care se confrunta zilnic. O șansă miraculoasă de a-și plăti măcar o parte din datorii i se ivește lui Rylin în momentul în care Cord o cheamă pe post de menajeră la o petrecere dată de acesta, întrucât mama ei ocupase cândva acest post.
Watt, un adolescent genial, pasionat de computere, ce locuia la etajul 240, visa să obțină o bursă care să-i permită să studieze la Universitatea MIT. De plictiseală și plăcere, având un talent deosebit, își construise singur un computer cuantic, deosebit de inteligent și intuitiv, pe care îl botezase Nadia, în ciuda faptului că știa că acest lucru era complet interzis de la accidentul cibernetic din anul 2087, riscând închisoarea în caz că ar fi fost prins. Reușind să-l aducă la dimensiuni minuscule, temându-se că cineva ar putea da peste el, Watt și-l încastrase în spatele urechii, comunicând ori de câte ori avea nevoie cu el. Pentru a aduce venituri suplimentare în familie, întrucât părinții lui, iranieni de origine, se zbăteau mereu în dificultăți financiare, mai având încă doi copii gemeni în vârstă de cinci ani, Watt își oferise serviciile de detectiv, Nadia fiindu-i de un real folos în activitatea lui, reușind în scurt timp să capete o foarte bună reputație în urma succeselor obținute.
Destinele celor cinci adolescenți se vor împleti în mod spectaculos.
Atlas își face apariția, fără nicio explicație despre ce anume îl făcuse să plece, unde fusese și ce făcuse în tot acest timp, debusolând-o pe Avery și dezechilibrând-o din nou pe Leda, care apelează, printr-o rețea virtuală, la talentele de detectiv ale lui Watt pentru a afla secretele lui Atlas. Investigațiile lui Watt îl vor conduce în preajma lui Avery de care acesta se îndrăgostește irațional, până peste cap.
”Watt se rezemă de perete și urmări cum bulele strălucitoare se mișcau prin cameră, ca niște dirijabile cu alcool. În mod normal, până acum ar fi renunțat, ar fi considerat-o o pierdere și ar fi trecut mai departe. Problema era că nu voia să treacă mai departe. Nu mai voia să vorbească cu alte fete.
Chiar îți place de ea, remarcă Nadia când el nu vorbi o vreme.
Da, poate. Watt încă o urmărea pe Avery mișcându-se prin camera aglomerată, ca o rază aurie strălucitoare.”
Viața perfectă a lui Eris se prăbușește într-o clipă când, în urma unui test ADN, se dovedește că tatăl ei, chirurgul de prestigiu, nu era de fapt tatăl ei natural, iar ea și mama ei sunt nevoite să se mute într-o locuință insalubră, tocmai la etajul 103. Șocul brutal o transformă pe Eris care, dacă până atunci tratase cu superficialitate orice relație amoroasă, constată că poate fi capabilă de sentimente profunde, îndrăgostindu-se de Mariel, o adolescentă de acceași vârstă cu ea, ce locuia la etajele inferioare și avea o slujbă de chelneriță la un bar de lux de la înălțime. Identitatea tatălui natural va fi o surpriză de proporții însă, din păcate, Eris va constata că ambii ei tați, atât cel de până atunci cât și cel natural, se vor dezice de ea, primul fiind prea îndurerat de șocul trădării soției sale iar cel de-al doilea prea speriat de consecințele sociale ale aflării acestui secret. Cumplită soartă!
”Abandonată de doi tați, gândi ea cu amărăciune. Ce candidat ideal pentru terapie devenise.”
Între Rylin și Cord se naște o idilă, complet neașteptată ținând cont de diferențele sociale dintre ei. Din păcate, pentru a-și putea plăti chiria, Rylin este nevoită să fure câteva droguri, Spițe, ce-i fuseseră prescrise lui Cord contra anxietății, devenind ulterior vulnerabilă pentru a fi șantajată de anumite persoane ce urmăreau fiecare un interes propriu.
Evenimentele se precipită, cercul se strânge, iar cei cinci adolescenți vor ajunge, printr-un joc al sorții, împreună la locul unde se va produce tragicul accident iar o persoană își va pierde viața. Paradoxal, persoana care a provocat accidentul va scăpa basma curată, șantajându-i pe ceilalți cu propriile lor secrete…
Însă, o persoană din umbră, legată sefletește de victimă, nu a crezut nicio clipă versiunea oficială și a jurat că nu-și va găsi liniștea până ce vinovatul pentru accident nu va plăti…
Ce se va întâmpla în continuare? Nu avem decât să așteptăm să citim volumul al doilea, care sper să apară cât mai curând!
Secrete, trădări, pasiuni, iubire, suferințe, greșeli, regrete, mistere și pericole – toate se împletesc într-un amestec fascinant, care te face să citești cartea cu sufletul la gură de la început până la sfârșit!
”Oamenii bogați credeau că erau imuni la problemele vieții reale, că erau în siguranță aici sus, ascunși la kilometri deasupra pământului, cu banii și legăturile lor. Dar se înșelau.”

Cărțile autoarei Katharine McGee se pot comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

 

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP

 

 

About Author

14 comentarii

  1. Mariam Oana on

    Mi-ai făcut o poftă nebună de thrillere! Felicitări pentru lista minunată, toate cărțile prezentate par a fi pe gustul meu. Am citit câteva dintre ele, unele mă așteaptă cuminți în bibliotecă.

  2. danapetraru on

    Waw…un top care m-a făcut să îmi doresc să pot citi și mai mult și mai repede …acum citesc Bărbatul care nu a mai sunat …Dan Brown e preferatul meu din top….Felicitări,Tyna. .

  3. Bălan Daniela on

    Un top de top, felicitări Tyna ❤️ multe cărți interesante in acest top însă numai două am citit !

Spune-ți părerea!