Top 10 cărți historical-romance în care un scoțian e cucerit de o englezoaică

Tensiunile dintre englezi și scoțieni au atins cote maxime de-a lungul timpului, de multe ori aceștia aflându-se pe poziții opuse pe baricadele istoriei. Cu toate acestea, și în cele mai zbuciumate perioade, iubirea a reușit să producă miracole, inima unui scoțian aprig, mândru și neînfricat fiind cucerită pe vecie de o englezoaică focoasă.

1. Călătoarea de Diana Gabaldon (Outlander), Editura Nemira

Călătoarea este o carte complexă, memorabilă, foarte captivantă și extrem de bine documentată din punct de vedere istoric, care abordează o temă fascinantă, cea a călătoriilor în timp. În cele 800 de pagini ale cărții se vor petrece nenumărate evenimente și vom cunoaște multe personaje originale, stăpânite de pasiuni și ambiții. Aventuri, dramă, intrigi, trădări, mister, legende scoțiene, ritualuri magice, romantism, sentimente puternice, momente fierbinți, umor de calitate, locații extrem de pitorești descrise cu multă măiestrie, dar și scene dure, violente, foarte descriptive, care te solicită intens emoțional – toate acestea le vei regăsi în paginile cărții, pe care nu poți să o lași din mână odată ce ai început-o.

Cartea este povestită la persoana întâi din perspectiva lui Claire Randall, în vârstă de aproape douăzeci și opt de ani, fostă soră medicală pe front în timpul celui de-al doilea război mondial.

După terminarea războiului, Claire pleacă cu soțul ei, Frank, într-o a doua lună de miere, înainte ca acesta să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford, încercând să se redescopere reciproc după o perioadă de aproape șapte ani, cât durase războiul, timp în care fuseseră despărțiți.

Frank era pasionat de genealogie și, descoperind că un strămoș al lui, Jonathan Randall, avusese un rol important în Highland pe la jumătatea secolului al optsprezecelea, o convinsese pe Claire să accepte să meargă în acea regiune în vacanță, sperând să descopere mai multe informații despre acesta.

În zonă exista un cerc de pietre misterios, unde se întâlneau un grup de vrăjitoare moderne, provenind din neamul druizilor, care respectau ritualurile străvechi, atunci când se celebra soarele.

Când Claire ajunge acolo, un fenomen misterios se declanșează și un câmp de forțe, generat de o stâncă magică aflată în interiorul cercului de pietre, o azvârle brusc înapoi în timp, într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului 1743.

Claire nu este lămurită prea bine ce s-a întâmplat, peisajul complet schimbat făcând-o să creadă la început că se afla pe un platou de filmare. Realitatea o va izbi din plin, făcând-o să realizeze gravitatea situației în care se afla, în momentul în care îl întâlnește chiar pe Jonathan Randall, strămoșul lui Frank, căpitan al Maiestății sale, Comandant al Regimului al Optulea de Dragoni. Acesta, deși fizic semăna izbitor cu Frank, ca personalitate era radical diferit de acesta. În timp ce Frank era blajin și înțelept, Jonathan se va dovedi un om brutal, răzbunător, fără caracter și lipsit de orice fel de sensibilitate.

Brutalizată de Jonathan, care se pregătea să o violeze, Claire este salvată în ultima clipă de un scoțian, care, crezând-o spioană, a răpit-o și a dus-o la clanul lui pentru a o interoga ca să afle pentru cine lucrează.

În drumul spre Fortăreața Leoch, castelul clanului, Claire va călători împreună cu Jamie Frazer, un tânăr scoțian în vârstă de douăzeci și trei de ani, înalt, bine făcut, cu ochi albaștri și păr arămiu.

Jamie fusese, la rândul lui, victima lui Jonathan. Încercând să își apere familia și proprietatea de abuzurile englezilor conduși de Jonathan, fusese arestat sub acuzația de obstrucționarea justiției și biciuit de două ori până la sânge, fiind la un pas de moarte. Reușise să evadeze, dar fiind pusă o recompensă pe capul lui, exista în orice clipă riscul să fie arestat și spânzurat.

În momentul în care a ajuns la castel, lui Claire i s-a risipit orice urmă de îndoială, dându-și seama că, incredibil, chiar se întorsese în timp în urmă cu 200 de ani. În anul 1945, Fortăreața Leoch era doar o ruină pitorească, în timp ce acum, în fața ochilor ei, castelul era considerabil mai pitoresc, cu porcii scurmând pe lângă ziduri și cu miasma atotpătrunzătoare de canalizare brută.

Claire încearcă din răsputeri să se adapteze într-o lume dură ale cărei reguli nu le înțelege.

Evenimentele se precipită, iar Claire va fi prinsă la mijloc în luptele dintre clanurile scoțiene, dar și în duelurile dintre scoțieni și englezi și chiar viața ei va fi pusă în pericol.

Descoperită de Jonathan, acesta vrea să o închidă și să o interogheze sub acuzația de spionaj. Metodele acestuia de tortură erau îngrozitoare și singura șansă pentru a fi salvată era să fie pusă sub protecția clanului, soluția fiind să se căsătorească cu un membru al clanului. Jamie Frazer se oferă voluntar.

Deși simțea că se atașează tot mai mult de Jamie, Claire tot își dorea să se întoarcă în timpul din care a provenit și, profitând de absența lui Jamie, fuge încercând să ajungă la piatra magică prin care a venit. Pe drum este capturată însă de Jonathan și întemnițată, fiind salvată în ultimul moment de la viol de Jamie, venit într-un suflet să o salveze, riscându-și propria viață.

 În scurt timp, Claire simte că nu mai poate să trăiască în minciună față de Jamie. Îi povestește de unde provine și cum a ajuns în timpul lui iar acesta, surprinzător, o crede.

Pentru că o iubea nespus, mai mult decât propria lui viață, deși ar fi vrut să cadă în genunchi să o implore să rămână cu el, îi oferă șansa de a se întoarce în lumea ei, ducând-o la piatra magică. Aceasta rămâne neclintită când Jamie o atinge, dar în momentul în care Claire pune mâna pe ea, câmpul de forțe se declanșează.

O femeie sfâșiată între două iubiri, suspendată între două lumi. Oare ce va alege?

Civilizația, cu avantajele ei? Sau o lume cu peisaje pitorești, fără betoane și poluare, cu oameni mult mai simpli? Rațiunea sau simțirea? Iubirea față de care soț se va dovedi mai puternică? Pe care îl va trăda?

Până la urmă, dincolo de rațiune, un sentiment puternic a copleșit-o și, înainte să realizeze măcar că luase o hotărâre, zbura deja la jumătatea drumului în jos, spre Jamie!

”Multă vreme am rămas înlănțuiți fără să scoatem o vorbă. În cele din urmă, Jamie a murmurat „De ce?“, cu gura înfundată în părul meu. I-am sărutat obrazul umed și sărat. Îi simțeam inima bătându-i lângă coastele mele și nu îmi doream decât să stăm așa o veșnicie, fără să ne mișcăm, fără să facem dragoste, doar să respirăm același aer.

– Nu puteam altfel, am spus.

Am râs, puțin tremurat.

– Nici nu știi cât de aproape am fost. Băile fierbinți erau la un pas să câștige.

Apoi am plâns și am tremurat puțin, căci alegerea era atât de proaspătă și pentru că bucuria pentru bărbatul pe care îl țineam în brațe se amesteca acum cu durerea sfâșietoare pentru bărbatul pe care nu aveam să îl mai revăd niciodată.”

Pe cei doi îi vor mai aștepta însă multe aventuri, vor fi trădați și supuși mai multor încercări, unele dintre ele cumplite.

Cartea, memorabilă și cu totul deosebită, reușește să te facă să trăiești alături de personaje, fascinat de farmecul acelor vremuri.

Personajele principale sunt absolut remarcabile.

Claire este o persoană foarte puternică, inteligentă, curajoasă, plină de hotărâre, dovedind multă tărie de caracter în situații extreme. Este de admirat modul în care a reușit să treacă peste șocul trezirii într-o lume complet necunoscută, adaptându-se foarte bine unor condiții vitrege.

Jamie este un personaj fascinant, cu un fizic impresionant și un spirit puternic, onorabil, capabil de multă bunătate, iubire și sensibilitate, dovedind și o remarcabilă intuiție și un delicios simț al umorului. Dialogurile lui cu Claire sunt foarte amuzante, modul în care o tachina m-a făcut să zâmbesc de multe ori.

”- Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat vreodată și tu îmi spui că mă iubești.

Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.

– Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar îmi placi așa cum ești.”

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, emag.ro, librariadelfin.ro, librex.ro

2. Mireasa îndărătnică de Julie Garwood (The Bride), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Julie Garwood este una dintre cele mai bine-cunoscute scriitoare de romane de dragoste cu caracter istoric, cele peste 30 de romane publicate până acum fiind traduse în zeci de limbi. Mireasa îndărătnică a fost distins de Asociația Scriitorilor de Romane de Dragoste din America cu premiul RITA pentru cel mai bun roman.

Povestea uluitoare a aventurilor unei tinere greu de stăpânit, a unui bărbat greu de cucerit și a iubirii arzătoare care îi unește…

Din ordinul regelui, Alec Kincaid, cel mai puternic moșier din Scoția, trebuie să își găsească o mireasă din Anglia. Alegerea lui se oprește la Jaime, fiica cea mică a baronului Jamison, căci de la prima privire pe care i-o aruncă, Alec simte o dorință de nestăvilit pentru această tânără pe care o consideră demnă de spiritul unui războinic neînfricat. Și tot ce își dorește este să o atingă, să o îmblânzească, să o facă a lui… pentru totdeauna. Dar odată cu jurămintele de căsătorie, Jamie îți face propria promisiune secretă: să nu își cedeze niciodată dragostea acestui barbar scoțian, care este exact ceea ce inima a avertizat-o mereu să refuze – un cavaler arongant și lipsit de romantism, de o frumustețe brută, care îi face sângele să îi fiarbă în vene. Însă când câteva accidente stranii pun lui Jamie viața în pericol și un vechi zvon despre faptul că Alec și-a ucis prima soție începe să circule din nou, frumoasa tânără pare să fie copleșită de ceva mai periculos decât propria dorință…

Citate:

”Jamie era prea uluită ca să-și ascundă prima reacție. Erau într-adevăr cei mai solizi bărbați pe care îi văzuse vreodată. Nu-și mai putea lua ochii de la ei.

Din nefericire, primul cuvânt care îi ieși din gură nu se prea potrivea unei doamne.

– Măiculiță! Fusese doar o explimație în șoaptă, însă Jamie își dădu seama din felul în care cel mai înalt dintre ei ridică o sprânceană, că o auzise.

Nu îndrăzni să facă o plecăciune, știind că ar fi căzut în nas dacă încerca. Și nici nu-și putea dezlipi ochii de la cel mai înalt dintre bărbați, care se holba acum la genunchii ei. Părea cel mai rău om pe care îl văzuse vreodată.

Jamie își spuse că nu-i era frică. Nu, era prea furioasă să fie speriată. Se ținu tare, încrucișându-și privirea cu aceea a războinicului un minut întreg, apoi își dădu seama că atâta timp cât se uita la el nu avea să-și vină în fire.”

”Kincaid așteptase ca ea să-și arunce ochii și asupra sa. Lui Jamie îi îngheță surâsul pe chip. Privirea lui, la fel de arzătoare ca soarele amiezii, o intimida puțin. Însă bărbatul nu îi zâmbea.

Jamie se simți deodată stânjenită și nu știa de ce. Nu se simțise atât de vulnerabilă în toată viața ei. Îi ardeau obrajii și își dădu seama că roșea. Era atâta simț al posesiunii în privirea lui, avea un aer de stăpân cu totul deconcertant.

Dar înțelese brusc că lordul Alec nu se uita la ea ca un nobil la o lady. Nu, în ochii lui se citea poftă trupească.

Era revoltător de insolent. O măsura cu privirea încet, fără jenă, din creștet până la poalele rochei, zăbovind asupra gurii, sânilor și șoldurilor ei.

Îl ura. O făcea să se simtă de parcă era goală în fața lui. Era furioasă pe el și nu avea de gând să-l lase să scape nepedepsit pentru un asemenea comportament. Nu, avea să-i arate ea lui!”

”Era pur și simplu prea ispititoare ca să-i fie bine. Încă se temea de el, iar ăsta era un început bun. O nevastă trebuia să fie întotdeauna puțin nesigură de bărbatul ei. Totuși, neliniștea ei îl enerva puțin. I-ar fi poruncit să se suie în șa, și repede, dacă nu i-ar fi văzut spaima din ochi. Îi amintea de o căprioară care adulmecase o primejdie.”

”- Tu nu ești decât o parte neînsemnată din viața mea, nevastă. Când vei face cunoștință cu modul de viață din Scoția, vei înțelege cât de prostești sunt temerile tale.

– Sunt eu neînsemnată și proastă? Alec, am impresia că mă consideri o ființă inferioară, în timp ce tu ești aproape un sfânt, nu?”

”- Nici vulturul nu le-ar vedea fețele de la o asemenea distanță, replică el.

– Noi, englezii, avem privirea foarte ageră.”

”- O soție nu poate nici măcar să-și dea cu părerea?

– Nu. Alec scoase un oftat înainte să continue. Văd că nu înțelegi cum e obiceiul pe aici, Jamie, și de aceea îți iert puțin purtarea insolentă de astăzi. Dar pe viiror….

– N-am fost insolentă, îl contrazise Jamie. Am vrut doar să înțeleg lucrurile cu mintea mea inferioară. Spune-mi, te rog, care sunt îndatoririle mele de soție? Aș vrea să încep să mă achit de ele cât mai curând cu putință.”

”- Sunt copleșită, îi șopti Jamie. Să le mulțumesc, Alec?

– Jamie, ție îți mulțumesc. Fiecare dintre ei și-ar da viața ca să te apere. Ai reușit imposibilul, dragostea mea. Ai reușit să ne unești clanurile.

Ea închise ochii ca să nu izbucnească în plâns. Vocea îi tremura de emoție când spuse:

– L-ați făcut pe Andrew foarte bogat.

– Nu, Jamie, eu sunt mult mai bogat. Te am pe tine.”

Cărțile autoarei Julie Garwood pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

3. Dragoste interzisă de Susan Johnson, Editura Elis

Dragoste interzisă este o spectaculoasă carte historical-romance, bine documentată din punct de vedere istoric, cu o acțiune deosebit de intensă, personaje puternice și fascinante, sentimente clocotitoare și multe scene fierbinți.

Acțiunea se petrece în Scoția anului 1704, într-o perioadă extrem de frământată istoric, social și politic. Anglia se afla într-un război îndelungat cu Franța, iar Parlamentul scoțian prinsese momentul prielnic pentru a-și cere independența.

Tensiunile dintre englezi și scoțieni atinseseră cote alarmante, veșnica dușmănie afirmându-se mai pregnant  ca niciodată.

Johnie Carre, conte de Ravensby, era un tânăr scoțian puternic, hotărât, curajos, năvalnic, neîmblânzit, arogant și sigur pe el care, la doar douăzeci și cinci de ani, dusese o viață extrem de intensă. Luptase în război de partea Franței, sub conducerea unchiului său, revenind în Scoția la doar șaptesprezece ani pentru a prelua titlul de conte și conducerea clanului Carre, care îi reveniseră în urma asasinării mișelește a tatălui său.

Brunet cu ochi albaștri, cu un corp ca de zeu, Johnie era un afemeiat notoriu, căpătându-și o binemeritată reputație de ”armăsar din Middle Marches”, femeile oferindu-i-se practic pe tavă, chiar dacă erau deja căsătorite.

Fratele lui, Robbie, pe care-l iubea nespus, îi călca deja pe urme la doar opsprezece ani.

În momentul în care Harold Godfrey, conte de Brusisson, guvernator al Angliei, îl răpește pe Robbie, într-un gest gratuit de ură, Johnie vede roșu în fața ochilor, căutând cu febrilitate o cale să-l elibereze cât mai repede, iar cea mai bună soluție pe care o găsește este aceea de a o răpi pe Elizabeth Graham, fiica lui Godfrey, pentru a propune ulterior schimbul de ostatici.

Elizabeth Graham era o tânără superbă de douăzeci și patru de ani, blondă cu ochi verzi ca smaraldele, rămasă văduvă de curănd după un mariaj nefericit de opt ani. Așa cum se întâmpla adesea în acea vreme, fetele erau privite de tații lor ca o monedă de schimb, un mijloc de a realiza alianțe avantajoase și de a-și spori averea, astfel că Godfrey o măritase pe Elizabeth la doar șaisprezece ani cu lordul Hotchane, ce avea șaptezeci de ani la acea vreme. Moartea acestuia o lăsase extrem de bogată pe Elizabeth, iar tatăl ei uneltea deja să o mărite din nou într-un mod avantajos pentru el. Dar Elizabeth, abia scăpată din constrângerile la care o supusese vârstnicul ei soț, având avantajul averii în bani lichizi pe care o moștenise, nu mai avea de gând să permită nici unui bărbat să o mai controleze.

Deosebit de curajoasă, Elizabeth acceptă senină captivitatea în castelul contelui de Ravensby, înțelegând motivațiile acestuia, așteptând liniștită schimbul de ostatici, care era convinsă că se va face cât mai curând, cunoscând caracterul infect al tatălui său și dorința acestuia de a o folosi în propriile lui scopuri.

Deși Johnie, care nu se poate abține să nu o admire pa Elizabeth, încearcă să se țină cât mai departe de ea în săptămâna cât a ținut-o ostatică, conștient de barierele ce-i despărțeau, în ultima noapte de dinaintea eliberării ei pasiunea reciprocă dintre cei doi izbucnește controlat, petrecând o noapte fierbinte împreună.  Cu toate acestea, amândoi erau conștienți că o relație dintre ei era practic imposibilă, întrucât interesele politice nu se schimbaseră peste noapte și nici vechii dușmani nu încheiaseră pace.

”Îi despărțeau cerul și pământul.

Îi despărțeau popoare întregi.

Îi despărțeau cauze, motive și reguli de protocol.

Iar ei știau.”

Cu toate acestea, după patru luni intense în care Johnie își continuase aventurile amoroase, participase activ la lucrările parlamentului și se ocupase de comerțul cu mătăsuri, vinuri fine și alte articole de lux ce-i asiguraseră prosperitatea până atunci, tot nu reușise să o uite pe Elizabeth, a cărei amintire îi revenea obsesiv în minte în cele mai neașteptate momente.

Astfel, în momentul în care află că ea va participa la o nuntă, Johnie acționează impulsiv și se prezintă și el acolo, uluindu-i pe toți, întrucât se știa că el detesta nunțile.

Atracția explozivă dintre ei izbucnește din nou, imposibil de stăvilit, iar cei doi petrec o perioadă plină de pasiune împreună. Cu toate acestea, Johnie se întoarce la Edinburgh, conștient că o relație cu o englezoaică, fiica unui dușman de temut al scoțienilor, i-ar zdruncina serios credibilitatea în ochii propriului clan.

La două luni după aventura lor fierbinte, Elizabeth constată cu multă bucurie că rămăsese însărcinată, ea dorindu-și cu ardoare un copil al ei. Cu tristețe însă, Elizabeth se gândește că nici nu avea vreun rost să-i dea vestea lui Johnie, pe care simțea că-l iubea nespus, întrucât acesta îi mărturisise că avea deja mai mulți copii cu câteva femei măritate, pe care nu-i recunoscuse, iar atitudinea lui la despărțire îi arătase clar că dorința pentru independența țării sale era mai presus de orice alt sentiment l-ar fi putut avea.

Pentru a-și proteja copilul de uneltirile tatălui său și ale fiilor lui Hotchane, care fiecare dintre ei dorea să o mărite în propriile scopuri, Elizabeth acceptă cererea în căsătorie a lui George Baldwin, un vecin cumsecade, moral și inimos, îndrăgostit până peste cap de ea.

Vestea iminentei căsătorii a lui Elizabeth cade ca un trăznet asupra lui Johnie, care realizează imediat și motivul pentru aceasta. Acționând impulsiv, Johnie adună peste trei sute de oșteni și, pornind ca o vijelie, ajungând exact la timp pentru a o răpi pe Elizabeth din fața altarului.

Elizabeth este furioasă și se opune categoric la început, îndurerată la gândul că el venise pentru copil și nu pentru ea. Fiind un adevărat războinic și nu un filozof,  Johnie nu înțelegea prea bine nici atitudinea ei și, de fapt, nici propriile lui motive, realizând doar că ideea de a o pierde pe ea și pe copilul lor îi provoca o durere viscerală.

”- Uite ce e! suspină el, descurajat. Nu știu exact ce înseamnă cuvântul ”iubire”, deși noi doi ne-am contrazis mereu privitor la o definiție exactă. Dar dacă dragostea înseamnă să-mi fie dor de tine și să te doresc atunci când știu că n-ar trebui, și c-aș fi de-o mie de ori mai fericit să nu mă gândesc la fiica unui blestemat de englez ca Harold Godfrey – ei bine, atunci nenorocirea pe care o îndur acum se cheamă dragoste.”

După un scurt timp în care încearcă zadarnic să o convingă cu vorba bună să se căsătorească cu el, Johnie, care era obișnuit să-și impună de fiecare dată voința sa de fier, decide că a venit timpul să ia o decizie radicală, seducând-o și organizând în grabă o nuntă în dormitor.

”Era o epocă a suveranității bărbaților. Părerile femeilor nu contau prea mult.”

Rezistența lui Elizabeth va ceda curând, aceasta realizând că, practic, de dragul ei, Johnie și-a dat peste cap întreaga lui viață, în condițiile în care nimic nu-l obliga la acest lucru.

”- Greșești! Replică Johnie, privind-o țintă, cu ochii unui străin. Mi-am schimbat toată viața de dragul tău.

Elizabeth nu-l văzuse niciodată astfel: nici urmă din farmecul lui jucăuș de până atunci. Nici urmă din asprimea de mai adineauri.

– Iartă-mă, murmură ea, înțelegând dintr-o dată cât fusese de egoistă când îi nesocotise sentimentele.”

Urmează o perioadă idilică petrecută împreună, în care cei doi realizează cu surprindere că, pe zi ce trecea, se îndrăgosteau tot mai mult unul de altul, fiecare simțind un dor nebun în absența celuilalt.

Curând însă, nori amenințători le amenință relația, vechii dușmani neîncetând să comploteze contra lor, iar cei doi vor trece prin clipe cumplite, inclusiv viețile lor fiind puse în pericol.

Este remarcabilă transformarea lui Johnie din tânărul flușturatic și impetuos, care trecea cu ușurință de la o relație la alta, într-un bărbat profund îndrăgostit, fidel și onorabil, capabil de multă tandrețe și orice sacrificiu pentru persoana iubită.

Elizabeth, focoasă, bună, sinceră și inteligentă, capitulează complet în fața dragostei, renunțând la ideea de independență în fața perspectivei unei vieți împlinite alături de bărbatul pe care-l iubea nespus. Elizabeth a dat dovadă de o puternică forță a spiritului, înfruntându-și cu curaj dușmanii și acționând cu multă vitejie pentru salvarea bărbatului iubit.

După multe momente tensionate, cartea ne oferă un epilog fericit, plin de speranță pentru cei doi protagoniști.

”În acea clipă, Johnie o simțea nu numai ca prezență fizică, ci ca un abur care-i umplea inima și sufletul, de parcă un suflu mistic ar fi pătruns înlăuntrul ființei lui, marcându-l pe vecie.

– Tu ești toată viața mea… murmură el. Aerul pe care-l respir, bucuria și plăcerea de a trăi.”

Cartea se poate comanda pe targulcartii.ro, pe okazii sau la anticariate

4. Îmblânzirea bestiei de Elizabeth Hoyt (To Beguile a Beast), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Elizabeth Hoyt are un talent incontestabil de a crea personaje fascinante, cu caractere puternice, imperfecte dar cu atât mai credibile.

Helen era fiica unui medic de țară și preferata tatălui ei, pe care îl însoțea în vizitele sale la pacienți și îl ajuta să-și organizeze listele. La vârsta de șaptesprezece ani, într-una din aceste vizite, îl întâlnise de ducele de Lister, un bărbat impunător, mult mai în vârstă decât ea, care o fermecase. Acesta o remarcase la rândul lui și făcuse totul să o seducă. Helen se îndrăgostise până peste cap de el și, deși știa că acesta era însurat, acceptase să devină amanta lui, aceasta fiind singura situație prin care ea putea să stea în preajma lui. Familia ei o renegase, nemaidorind să știe nimic de ea. Paisprezece ani mai târziu, timp în care îi făcuse doi copii ducelui, Helen se săturase să fie doar jucărioara preferată a ducelui și, tânjind după respectabilitate, luase hotărârea impulsivă de a-l părăsi pentru ca, sub o nouă identitate, să-și ofere o nouă șansă ei și copiilor ei. Prietena ei, Melisande, lady Vale, o încurajase în acest sens și îi întinsese o mână de ajutor, trimițând-o cu o scrisoare de recomandare pentru a se angaja ca menajeră la Alistair Munroe, un botanist ce trăia complet retras la castelul lui din Scoția.

Însă, ajunși acolo și văzând castelul ce se profila amenințător, complet întunecat, Helen a început să se îndoiască de înțelepciunea deciziei ei.

După ce au bătut timp îndelungat la ușă, iar Helen se temea deja că nu era nimeni acasă și încerca cu disperare să se gândească la o soluție, ușa s-a deschis și, întocmai ca într-un roman gotic, două ființe amenințătoare s-au ivit în prag – un bărbat înalt, slab și foarte intimidant, alături de care se afla o fiară uriașă cu blana cenușie.

Sir Alistair Munroe era un botanist pasionat care, în urmă cu șapte ani, însoțise armata ca civil în războiul din Colonii pentru a aduna informații despre fauna și flora de acolo, necesare pentru cartea pe care o scria. Din nefericire, chiar înainte de terminarea războiului, în urma unei trădări, fuseseră încercuiți la Spinner’s Falls, cea mai mare parte măcelăriți, iar supraviețuitorii fuseseră capturați de indieni și torturați cu sălbăticie. Întors din Colonii, groaznic mutilat, Alistair Munroe decisese să se retragă în singurătate, la castelul lui din Scoția, unde nu avea decât un singur servitor incompetent și se ocupa de pasiunea lui dintotdeauna – studiul botanicii, adunând informații și continuând să publice cărți și articole de specialitate, foarte apreciate. Iar fiara ce părea atât de amenințătoare la prima vedere era un ogar bătrân și foarte blând, lady Grey, care îl însoțea peste tot și de care el era foarte atașat.

A fost complet uluit în momentul în care o femeie de o frumusețe răpitoare a bătut în toiul unei nopți furtunoase la ușa lui, insistând că e noua lui menajeră.

În spatele ei se ițeau doi copii – Jamie, un băiețel vioi de cinci ani și Abigail, o fetiță tăcută cu doi ochi imenși, albaștri.

Deși enervat de invazia neașteptată în viața lui, Alistair nu putea să îi lase în furtună, așa că i-a primit în casă, insistând ca a doua zi să plece însă, întrucât el nu avea nevoie de nici o menajeră, deși casa lui arăta jalnic de murdară.

Helen nu intenționa să se dea bătută așa ușor. Hotărâtă să lupte pentru o nouă viață pentru ea și copiii ei, ignoră ordinul lui de a părăsi casa, arătându-se complet determinată să-și îndeplinească noile ei atribuții de menajeră.

Deși prima bătălie fusese câștigată, în curând a reieșit evident că ea nu avea calificările necesare pentru a face față de una singura imensei gospodării, așa că Alistair le-a angajat o trăsură care să-i ducă înapoi la Londra. Helen se gândea descurajată la lipsa de perspective și la viața cenușie ce o aștepta, când o idee i-a venit pe neașteptate înainte de a părăsi satul. În fond, nu trebuia să se ocupe singură de toate sarcinile, ci putea foarte bine să le delege și să le supravegheze, dacă angaja suficienți oameni competenți.

Astfel că Alistair se trezi din nou cu ea la ușă, însoțită de data asta de o duzină de servitori, angajați în numele lui. Deși enervat că ordinele îi fuseseră complet ignorate, Alistair a fost complet surprins dându-și seama că de fapt, în adâncul sufletului, era bucuros.

”Iar lucrul ciudat – complet neașteptat – era că prima lui reacție fu să se bucure. La urma urmei, nu îl părăsiseră. Castelul lui nu era chiar mort.”

După mai multe replici în contradictoriu, Alistair și Helen au convenit la un pact. El i-a oferit o perioadă de grație de o săptămână, termen în care ea urma să facă dovada competențelor ei de organizare. Dacă reușea să-l convingă pe Alistair, rămâneau în continuare, în caz contrar urmau să părăsească imediat castelul.

Cu multă dăruire și muncă asiduă, Helen se dedică scopului său, nepermițându-și să se lase pradă descurajării, chiar și atunci când simțea că problemele o depășeau.

Cu totul neașteptat pentru el, Alistair începe să-i simpatizeze pe copii. Jamie era adorabil, cu toată inocența specifică vârstei, plin de energie și o îndrăgise imediat pe lady Grey, alături de care îi plăcea să-și petreacă timpul. Abigail însă era foarte serioasă, mult prea matură pentru vârsta ei.

Mai mult, Helen și Alistair simt o atracție irezistibilă unul față de celălalt iar, în timp, sentimentele unuia față de celălalt cresc în intensitate. Alistair era uluit să constate că Helen, departe de a fi dezgustată de el, îl privea cu admirație și dorință în priviri. Helen, care ani de zile fusese doar un accesoriu pentru duce, care o căra peste tot cu el ca pe un trofeu, fălindu-se cu frumusețea ei uluitoare, dar în același timp neglijând-o de ani de zile, întrucât își tot alegea noi amante, era acum încântată să constate că Alistair o vedea pe ea, femeia din spatele aparenței strălucitoare.

În același timp, Helen nu poate să nu remarce cu plăcere că, spre deosebire de tatăl lor, ducele, care nu petrecea mai mult de cinci minute în compania copiilor, tratându-i cu multă indiferență, Alistair se purta cu multă afecțiune față de copiii ei, făcându-i plăcere să-și petreacă timpul în compania lor și învățându-i să pescuiască.

În curând, pasiunea dintre Helen și Alistair explodează și cei doi petrec clipe fierbinți împreună.

Deși se furișează față de copii și sora lui, o femeie formidabilă, nemăritată și cu aceeași pasiune față de știință ca și fratele ei, Alistair îi spune lui Helen că i-ar făcea plăcere să-i facă curte, vorbele lui înduioșând-o și făcând-o să realizeze că se îndrăgostise pe deplin de el.

„– Nu sunt un bărbat sofisticat și trăiesc la ţară, așa că ar trebui să te mulţumești cu flori de câmp. Violete și maci primăvara devreme. Steliţe toamna. Trandafiri sălbatici și armurariu vara. Iar primăvara târziu, ţi-aș aduce clopoţei care cresc pe dealurile de aici. Clopoţei albaștri, albaștri ca ochii tăi.
Și acela fu exact momentul în care ea simţi o relaxare, o eliberare. Inima ei tresări și o luă la goană, dincolo de capacitatea ei de a înţelege, dincolo de controlul ei. Pe deplin liberă și gonind spre bărbatul complex, supărător și cu totul fascinant.”

Fericirea lor idilică este spulberată brusc, în momentul în care ducele, care nu suportase afrontul de a fi părăsit, îi răpește copiii pentru a o determina pe Helen să se întoarcă la el.

Helen îi cere ajutorul lui Alistair, care, după ce depășește primul moment de dezamăgire dându-și seama că ea îl mințise spunându-i că era văduvă, se implică trup și suflet în misiunea de salvare a copiilor ei, găsind o metoda ingenioasă prin care a reușit să recupereze copiii, făcând în același timp ca ducele să nu mai reprezinte o amenințare în viitor.

Finalul ne reafirmă importanța adevăratelor sentimente, dincolo de lucrurile materiale strălucitoare, care, de multe ori, nu îți aduc fericirea.

”Helen fusese amanta unui duce. Într-un timp, fusese copleșită cu bijuterii și rochii, dar nu o făcuseră fericită. Acum o știa prea bine.

– Îmi doresc un singur lucru.

El își întoarse capul și îi sărută degetele.

– Și ce-ți dorești?

– Pe tine, îi șopti înainte ca el să se aplece asupra ei. Doar pe tine.”

Îmblânzirea Bestiei este o carte superbă, care te face să vibrezi emoțional, să privești dincolo de aparențe și să crezi în miracolul unui nou început.

Cărțile autoarei Elizabeth Hoyt pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, litera.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, carturesti.ro, emag.ro, cartepedia.ro

5. Aproape de cer de Judith McNaught  (Almost Heaven), Editura Miron

În acest roman clasic al celor doi iubiți intenționați prinși într-o aventură de respingere și trădare, autoarea de bestseller-uri New York Times, Judith McNaught, a creat o capodoperă puternică și de neuitat.

ELIZABETH CAMERON

Contesa din Havenhurst avea o blândețe și un curaj remarcabil, alături de o frumusețe extraordinară. Dar reputația ei este puternic zdruncinată atunci când este descoperită în brațele lui Ian Thornton, un scoțian aprig, jucător notoriu și cu un renume de om de temut.

IAN THORNTON – un om periculos, cu o sursă de bogăție secretă și o descendență misterioasă, iar drumul lui către inima lui Elizabeth este presărat de intrigi, scandal și răzbunare înverșunată.

Suflete pereche, destinate unul celuilalt, fiecare însă precaut de motivațiile celuilalt, Elizabeth și Ian se angajează într-un dans de suspiciune și pasiune, care le testează din plin profunzimea sentimentelor.

Străbătând o cale întortocheată din strălucitoarele saloane de dans din Londra până în ținuturile sălbatice din misterioasa Scoție, Elizabeth încearcă din răsputeri să descopere adevărul: este Ian doar un vânător de avere nemilos sau este un bărbat neînfricat, curat la inimă?

Citate:

”Era clar că Ian nu-și dădea seama cât de norocos era, pentru că altfel nu și-ar fi pierdut vremea prin cluburile masculine, la jocurile de noroc, sperând să câștige astfel o avere. Ar sta chiar acolo, în locul acela minunat în care se simțea bine și căruia îi aparținea… Elizabeth era așa de concentrată asupra gândurilor, încât nici nu-și dădu seama că și-ar fi dorit să locuiască acolo.”

”- Te iubesc, îi șopti el, frecându-și bărbia de tâmpla ei. Și tu mă iubești pe mine. Simt dragostea ta când ești în brațele mele. O simți încordându-se ușor, dar Elizabeth nu-i spuse nimic fie că nu putea, fie că nu voia. Cum însă nu-i aruncase vorbele în față, Ian continuă: Pot să-ți simt dragostea, Elizabeth, dar, dacă nu o să admiți și tu treaba asta cât de curând, o să mă scoți din minți. Nu mai pot să lucrez. Nu mai pot să gândesc. Iau niște decizii și apoi mă răzgândesc. Și, o necăji el, căutând un subiect care avea s-o distragă puțin, asta nu-i nimic în comparație cu banii pe care-i arunc când sunt într-o asemenea stare.”

”Două luni mai târziu, stând singur în salon și privind spre focul din cămin, Ian încerca să se concentreze la întâlnirea de afaceri pe care o avea a doua zi cu Jordan și alți parteneri, dar în fața lui nu o vedea decât pe Elizabeth, nu profitul și costurile…

Elizabeth, în genunchi în grădină, înconjurată de flori;

Elizabeth trăgând cu pistolul; Elizabeth făcându-i o reverență de parcă ar fi fost rege, cu ochi strălucitori de râs;

Elizabeth, așa cum îl privise atunci când valsaseră împreună.

”Ți-ai dorit vreodată ceva din tot sufletul, ceva ce îți era la îndemână dar te temeai să te întinzi ca să iei?

În seara aceea spusese că nu. În seara asta ar fi spus că da.”

”Mai rău, ajunsese să aibă coșmaruri ziua-n amiaza mare, gândindu-se că poate Elizabeth pățise ceva, sau poate că se îndrăgostise de un bărbat mai blând și mai înțelegător ca el, iar aceste iluzii îl urmau oriunde se ducea.”

”- Ăsta e un gând destul de neplăcut, rosti Ian. Dar tu cum îți imaginezi raiul?

– N-am nici cea mai vagă idee. Dar tu?

– Eu da, dar asta e numai părerea mea, îi explică Ian fiului nedumerit. Ca și cum Elizabeth și Caroline simțiseră că erau privite, se întoarseră și le făcură semne cu mâna, două fete cu ochi verzi, păr auriu și zâmbete pline de dragoste. După părerea mea, ăsta e Raiul, ce vezi tu aici.

– Dar nu sunt îngeri, observă băiatul.

– Eu văd deja doi, răspunse Ian repede, apoi, privindu-și băiatul, se corectă, ba chiar trei.”

Cărțile autoarei Judith McNaught pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, librariadelfin.ro, emag.ro

6. Un scoțian la Londra de Sarah MacLean (A Scot in the Dark), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Domnișoara Lillian Hargrove a trăit cea mai mare parte din viață într-o colivie aurită, singură și tânjind după dragoste și companie. Așa că, atunci când un renumit pictor londonez îi șoptește promisiuni frumoase și o imploră să pozeze pentru un nud scandalos care va rămâne secretul lor, Lily nu ezită… doar ca să constate, șocată, că tabloul va fi expus în cadrul unei expoziții celebre, iar cuvintele frumoase nu au fost decât vorbe în vânt.
Având în față perspectiva compromiterii totale, Lily nu are de ales decât să accepte ajutorul singurului bărbat care ar putea-o salva.

Proaspătul duce de Warnick urăște tot ce este englezesc și disprețuiește din tot sufletul înalta societate londoneză. Pentru impozantul scoțian nu are importanță că a moștenit unul dintre cele mai mari ducate din Anglia – nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta, cu atât mai mult când află că titlul nedorit vine la pachet cu o pupilă dificilă, care nu este deloc o copilă… și care este mult prea frumoasă.
Warnick sosește la Londra cu un singur scop: să o mărite pe Lily pentru ca aceasta să devină bătaia de cap a altcuiva, apoi să se întoarcă la viața lui liniștită din Scoția. Este un plan perfect – până când Lily declară că se va mărita doar din dragoste, iar scoțianul descoperă că, până la urmă, există ceva în Anglia care îl poate face să-și piardă inima.

Citate:

„Era prea concentrată pe un alt bărbat, un bărbat pe care crezuse cândva că îl iubea.
Un bărbat care o minţise.
Un bărbat care o ademenise cu promisiuni frumoase. Care o convinsese să aibă încredere în el. Să îi pozeze pentru tablou fără să se gândească la repercusiunile acelui gest. Fără să se gândească la posibilitatea a ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi fost descoperit vreodată.
Ce fel de femeie avea să o creadă lumea.”

7. Pactul inimilor de Tracy Brogan (Highland Surrender), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Pentru a-și asigura un armistițiu fragil, cei doi frați ai Fionei Sinclair îi aranjează căsătoria cu un reprezentant al clanului dușman. Deși e deznădăjduită și nefericită din cauza trădării lor, ea nu prea are de ales, fiindcă, dacă se opune acestei căsătorii, sora ei mai mică ar putea fi nevoită să-i ia locul. Deși încăpățânata Fiona acceptă să-și sacrifice libertatea pentru a-și proteja neamul, ea jură să nu lase niciodată ca inima să-i fie cucerită.

Fiind fiul cel mare al unui șef de clan, Myles Campbell este obișnuit ca lucrurile să se întâmple după voia lui. Dar, când regele Scoției îi cere să o ia de soție pe o tânără scoțiancă năbădăioasă în locul unei franțuzoaice suave care i-a furat inima, Myles se vede nevoit să facă întocmai.

Ajuns în ținuturile din nord pentru a-și cunoaște viitoarea soție și totodată pentru a încheia armistițiul adus de căsătoria lor, Myles descoperă cu încântare că Fiona este o adevărată frumusețe, dar totodată învață, pe propria piele, că proaspăta lui soție ar prefera să-l omoare decât să-i ofere un sărut.

Când două spirite atât de înflăcărate se ciocnesc, încep să sară scântei, stârnind flăcările unei pasiuni ce trece dincolo de onoarea familiilor și de loialitatea față de propriul clan, o pasiune care le va arăta că nu doar cetățile pot fi cucerite, ci și propriile inimi…

Citate:

„…Te-aș putea strivi într-o sută de feluri diferite. Sau te-aș putea mângâia în de două ori mai multe. Dacă mi te predai, voi fi milostiv, cum nu ţi-ai închipuit vreodată.
Vocea lui se scurgea ca apa rece pe pielea încinsă, înmuindu-i mușchii și încâlcindu-i gândurile. Nu era deloc așa cum se aștepta.
– Predă-te, cedează, supune-te – acestea sunt cuvinte blestemate pentru mine, șopti ea.
– Știu. Este în firea ta să lupţi, dar suntem căsătoriţi acum. Lasă scutul jos! Lasă-mă să-ţi arăt că, în bătălia aceasta cel puţin, predarea și victoria sunt același lucru.”

„El zăbovi, atât de aproape, încât între ei nu se putea strecura nici măcar o picătură de ploaie, jucându-se cu barba nerasă și apoi puse mâinile pe faţa ei, până când în cele din urmă ea se trădă și se întoarse, venind în întâmpinarea buzelor lui din propria ei voinţă. El scoate un sunet gutural și își adânci sărutul, apăsându-și gura peste a ei, simţind cum îi primea limba, până când amândoi icniră de plăcere.”

„Închise ochii, și câteva momente se lăsă să își închipuie cum ar fi putut fi viaţa ei dacă s-ar fi căsătorit din dragoste și nu din obligaţie. Ce bucurie ar fi fost să fi e mângâiată de un bărbat care o adora! Care o preţuia și o respecta. Un bărbat ale cărui sărutări să-i facă inima să duduie și picioarele să tremure și să se desfacă. Deși încerca din răsputeri să invoce un cavaler imaginar, toate imaginile se concentrau asupra chipului lui Myles. Vedea zâmbetul și ochii lui, îi simţea mâinile. Și gura.”

Cărțile autoarei Tracy Brogan pot fi comandate pe elefant.ro, carturesti.ro, librarie.net, emag.ro, cartepedia.ro, librariadelfin.ro

8. Mireasă pentru un scoțian de Vanessa Kelly (The Highlander’s Princess Bride), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Toată lumea se așteaptă ca fiica ilegitimă a prințului regent să își aleagă o profesie obișnuită pentru statutul ei nu foarte onorabil: actriță, model pentru pictori sau poate chiar curtezană. Însă Victoria Knight a ales să devină guvernantă.
O întâmplare nefericită petrecută la ultimul loc de muncă o forțează să se ascundă o vreme de ochii lumii, așa că se duce în Scoția, pentru a se ocupa de noii săi elevi: frații lui Nicholas Kendrick, conte de Arnprior – care de fapt nu sunt deloc minori, ci bărbați puternici și rebeli, în ciuda comportamentului copilăresc și total nepotrivit rangului lor. Iar contele este chipeș, protector și mult prea atrăgător… mai ales pentru o femeie care ascunde un secret teribil.
Nick are nevoie de o profesoară bine pregătită, care să-i educe pe frații lui sălbatici și greu de stăpânit, și de o soție pătimașă pentru el. Domnișoara Knight pare să corespundă în toate privințele. Dar Victoria este mult mai complexă decât pare la prima vedere.
Nu este vorba doar despre obârșiile ei notorii sau despre pericolul care o urmărește până în Scoția, ci și despre loialitatea de neclintit de dincolo de aparența calmă. Iar aceasta, adevărata Victoria, este femeia pe care Nick începe să o dorească disperat. Iar când un conte își pune ceva în minte, va folosi toate mijloacele de seducție disponibile pentru a obține ceea ce-și dorește…

Citate:

„El își trecu degetul mare peste buzele ei, apoi le trasă conturul. Această atingere simplă îi înmuie toţi mușchii din corp. Când gura lui coborî peste a ei, Victoria făcu apel la fiecare dram de putere din fiinţa ei ca să nu se prăbușească grămadă la picioarele lui, deoarece asta ar fi făcut-o să piardă acest moment absolut magic.”

„Nu mai putea să se îndoiască de sentimentele pe care i le purta sau de intensitatea cu care se doreau unul pe celălalt. Arnprior o dorea ca femeie – femeia lui –, nu ca pe un ajutor în casă aflat la îndemână.
Îi împărtășise cele mai profunde dureri și secrete. Își deschisese sufletul, devenise vulnerabil în faţa ei și îi arătase cât de mult avea nevoie de ea.”

9. Păcătosul conte Kilmartin de Julia Quinn (When He Was Wicked), Editura Miron

În fiecare viață apare un moment de răscruce. Un moment atât de extraordinar și de acut, încât știi că viață ta nu va mai fi niciodată la fel. Pentru Michael Stirling, cel mai faimos crai al Londrei, acesta a fost momentul când a văzut-o pentru prima oară pe Francesca Bridgerton. După ce și-a petrecut viață alergând după fuste sau lăsându-se curtat, fără că inima să-i fie atinsă de vreo femeie, a privit-o odată pe Francesca și s-a îndrăgostit nebunește de ea. I-a trebuit o stăpânire de sine teribilă, că să nu lase să i se vadă sentimentele – ea era soția vărului lui. Dar asta se întâmplă atunci… Acum Michael este conte, iar Francesca rămăsese văduvă și nu bănuiește ce pasiune are el pentru ea… până într-o noapte periculoasă, când ea adoarme în brațele lui, iar dragostea se dovedește mai puternică decât cel mai ascuns secret…

Citate:

”Erau la Casa Kilmartin, în Londra, și nu în Kilmartin (nu casa, nu castelul, ci doar Kilmartin), în Scoția, unde crescuseră băieții, sau la cealălaltă casă Kilmartin, din Edinburgh. Michael se gândea uneori că strămoșii lor nu fuseseră suflete prea creative. Mai exista și o cabană Kilmartin, dacă puteai numi așa o clădire cu douăzeci și două de camere. Și să nu uităm de mănăstirea Kilmartin și, desigur, palatul Kilmartin. Oare de ce nu se gândise nimeni să-și numească reședința după numele de familie? Casa Stirling suna foarte bine, după părerea lui. Presupunea că ambițioși, dar lipsiți de imaginație, membrii familiei Stirling de pe vremuri fuseseră atât de vrăjiți de proaspătul lor titlu încât nici nu le trecuse prin cap să numească vreun lucru altfel.

Pufni în paharul de whisky. Era mare minune că nu bea ceai Kilmartin și nu stătea pe un scaun în stil Kilmartin. De fapt, probabil că aici s-ar fi ajuns dacă bunica lui ar fi reușit să facă asta fără să implice familia în comerț.”

”- Vai de mine, spuse ea ducând mâna la piept. Te simți ca o vulpe la vânătoare și nu-ți place deloc. E prea mult. După câte femei ai vânat tu însuți…

Bineînțeles că se înșela. Nu îi păsa dacă mamele îl declaraseră cel mai dorit burlac al sezonului și îl doreau cu lvehemență. Era genul de lucruri de care era ușor să răzi. Nu-i păsa dacă-i spuneau craiul vesel. Nici dacă îl considerau un  seducător fără leac. Dar când Francesca gândea astfel… Era ca și cum ar fi turnat acid pe el. Și cel mai rău? Numai el era de vină. El își construise reputația asta ani de zile, petrecuse nenumărate ore tachinând și flirtând, apoi asigurându-se că Francesca îl vede, ca să nu cumva să bănuiască adevărul.

Poate că făcuse asta și pentru sine, fiindcă, dacă era craiul vesel, măcar era ceva. Altfel ar fi fost doar un prost patetic, îndrăgostit fără speranță de soția altui bărbat.”

”Ea se uită la el cu ochi strălucitori.

– Te iubesc.

Michael îi atinse obrazul.

– Nu știu ce am făcut ca să te merit, spuse.

– Nu trebuia să faci nimic, șopti ea. Doar să exiști, mai spuse, atingându-i la rândul ei obrazul. Mi-a luat un timp să-mi dau seama, atâta tot.

El își răsuci capul în palma ei și o acoperi cu degetele. îi sărută degetele și îi inhală parfumul. Încercase atât de mult să se convingă că nu conta dacă ea îl iubește, că era suficient să-i fie soție… Dar acum, că ea rostise cuvintele, acum, că știa, și inima îi tresăltase de bucurie, aflase adevărul. Era în Rai. Era binecuvântat. Era ceva ce nu sperase să simtă, ceva ce nu sperase că poate exista. Era iubire.

– O să te iubesc, jură el,tot restul vieții. Îți promit. O să-mi dau viața pentru tine. O să te respect și o să te prețuiesc. O să…

Îl înecară emoțiile, dar nu-i păsa. Voia să-i spună, voia ca ea să știe.

Cărțile autoarei Julia Quinn pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, emag.ro, librariadelfin.ro

10. Doamna și tâlharul de Teresa Medeiros (Some Like It Wild), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Pamela Darby are nevoie de un bărbat – preferabil un sco­țian brutal din Ținutul Muntos, cu mai mulți mușchi decât creier. Hotărâtă să își salveze sora de la a-­și vinde virtutea, frumoasa inventivă are nevoie de un exemplar masculin nemaipomenit care să se dea drept moștenitorul de mult pierdut al unui duce. Pamela plănuiește să pună mâna pe generoasa recompensă oferită și apoi să-­și vadă de drum. Din fericire pentru frumoasa cu ochi de chihlimbar, tâl­harul seducător care tocmai le oprise trăsura s-­ar fi putut dovedi bărbatul de care avea nevoie…
Connor Kincaid renunțase la visul de a restabili onoarea clanului său. Iar acum, această englezoaică plină de curaj îi cere să ia parte la o șaradă riscantă, în urma căreia ar fi putut ajunge amândoi la spânzurătoare. Nefiind bărbatul care să refuze o provocare sau care să se poată împotrivi farmecelor unei femei frumoase, Connor încheie pactul cu diavolul și le pecetluiește soarta amândurora.
Tâlharul scoțian și engle­zoaica pornesc într­-o călătorie infernală spre Londra, fiind dușmani și aliați în același timp – o femeie care nu are decât de câștigat și un bărbat care nu are nimic de pierdut… în afară de inima lui.

Citate:

„Nu îi plăcuse niciodată să tâlhărească femei, însă când îi ajunsese la urechi zvonul că două englezoaice acoperite de bijuterii și blănuri călătoreau prin acele părţi fără protecţia unor călăreţi înarmaţi, nu putuse rezista tentaţiei. Plănuise să le jefuiască și să le lase să-și vadă de drum, încrezător că aveau să-și convingă cu ușurinţă taţii, soţii sau amanţii înstăriţi să înlocuiască tot ceea ce avea să fure de la ele. Dar cu numai câteva clipe mai devreme se gândise să ia ceva ce nu ar mai fi putut fi înlocuit niciodată.”

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP