Top 10 carti romantice cu eroi/eroine scriitori

44
M-au fascinat dintotdeauna acest gen de cărți, în care scriitorii scriu despre alți scriitori, acestea fiind astfel cu atât mai credibile, cu cât autorii lor cunosc mult prea bine actul creației, precum și neajunsurile și beneficiile ce decurg din acesta.

1. Ea & El (Elle et lui) de Marc Levy, Editura Trei

Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cărțile lui sunt traduse în 47 limbi, regăsindu-se pe majoritatea listelor de bestseller din țările în care a fost publicat.
Marc Levy revine la vechile lui teme cu această comedie irezistibilă şi imprevizibilă despre dragoste şi prietenie.
Prologul cărții ”Ea & el”: ”Într-o bună zi, am să mă duc să trăiesc în teorie, pentru că în teorie totul e bine…”
S-au cunoscut prin intermediul unui site de întâlniri amoroase. Dar n-au devenit iubiţi, ci prieteni.
Şi aşa vor să rămână. Dar soarta are alte planuri…
Ea e actriţă. El e scriitor.
Ea e Mia. El e Paul.
Ea e britanică. El e american.
Ea se ascunde în Montmartre. El locuieşte în Marais.
Ea are mult succes. El nu prea.
De fapt, ea e faimoasă – deşi el nu-şi dă seama.
Ea se simte singură. Şi el.
El e amuzant. Ea face gafă după gafă.
Ea nu trebuie să se îndrăgostească. Nici el. Şi totuşi o fac!
Se spune că dacă unor persoane le este menit să se întâlnească, soarta va face în așa fel încât se vor găsi în cel mai potrivit moment, iar cartea de față tinde să ne demonstreze din plin acest lucru.
”Ea & el” este o comedie savuroasă, plină de situații amuzante și de replici cu mult umor, în care am avut plăcerea să-i reîntâlnesc pe Arthur și Lauren, personajele atât de îndrăgite din ”Și dacă e adevărat…” și ”Te voi revedea”. Acolo prietenul lui Arthur, Paul, a avut un rol decisiv în a-i aduce împreună pe cei doi. În ”Ea și el” a venit rândul celor doi să-i întoarcă favoarea…
Pentru început, Lauren descoperă un manuscris al unui roman al lui Paul și este fascinată de subiectul cărții. Îl predă, fără știrea lui Paul, unui editor, care îl convinge să îl publice. Publicitatea care urmează imediat după publicare îl bulversează pe Paul. Dezvăluise în acel roman o parte din el, din copilăria, din visurile, din speranțele, din eșecurile lui. Faptul că o grămadă de necunoscuți ba, mai rău, colegii cu care lucra îi citeau romanul, descoperind eul lui cel mai ascuns, îl îmbolnăvea de-a dreptul pe Paul, care suferea în ascuns de o pudoare maladivă. Un articol dintr-un ziar în care era expusă părearea unui critic despre romanul său i-a dat lovitura de grație timidului Paul.
”Articolul sublinia greșelile unui roman de debut și, lucrul cel mai rău pentru Paul, îl felicita pe autor că nu se temuse că o să i se reproșeze patosul. Într-o epocă în care cinismul era mai important decât inteligența, poate că trebuia să se vadă aici un act de rezistență destul de curajos, concluzionase jurnalistul. Paul simți că moare cu zile. Nu de o moarte subită, ci după o lentă și sufocantă agonie.”
Romanul continua să aibă un succes fulminant, un producător de film îl contactase, iar librarul de la Barnes & Noble l-a sunat să-i spună că romanul se vindea ca pâinea caldă. Pentru a scăpa de angoase, Paul a luat o hotărâre impulsivă. L-a anunțat pe Arthur că a decis să își ia un an sabatic, predându-i firma de arhitectură la care erau asociați, pentru a pleca în Franța ca să-și recapete liniștea.
După șapte ani, Paul se găsea tot la Paris. Publicase între timp cinci romane, care nu se bucuraseră de succesul primului roman. Îngrijoraţi de solitudinea lui, Arthur și Lauren decid să-i găsească o parteneră potrivită și decid să-l înscrie pe un site de întâlniri, fără știrea lui. Găsesc imediat şi persoana potrivită – Mia, o actriță englezoaică foarte faimoasă, aflată într-un moment de răscruce al vieții ei, care hotărăşte să-şi provoace soarta şi își crează un profil, în care, bineînțeles, nu spune cine era, ci se declară patroană de restaurant.
Mia este plăcut surprinsă de un mesaj primit foarte curând și se hotărăște să asculte îndemnul de a avea curaj și să accepte întâlnirea propusă.
”Habar n-am nici ce soi de îndrăzneală mă incită să vă scriu, nici dacă îmi veți răspunde. De ce-ar avea personajele unui roman mai mult curaj decât noi? De ce îndrăznesc ele totul, iar noi, atât de puține lucruri? Libertatea să le fie oare izvorul împlinirii?”
Întâlnirea celor doi este demnă de o comedie a erorilor. Am râs în hohote citind replicile lor, fiecare vorbind despre altceva. Un mesaj de la Arthur lămurește situația, iar amândoi se simt penibili, fiecare din motive diferite. Își cer scuze unul de la celălalt, nelăsând loc altei întâlniri. Și de data asta, soarta le-a jucat un renghi. Telefonul lui Paul a rămas la Mia și cei doi au trebuit să se reîntâlnească. Paul i-a povestit Miei despre ultimul lui roman, aflat în lucru, în care era vorba despre o cântăreață care-și pierduse vocea. Opiniile Miei mi-au mers la suflet, sunt de acord în totalitate cu ele.
”- Se sfârșește bine?
– De unde vrei să știu eu?
– A, să fie clar, se sfârșește bine!
– Încetează cu ”a”-urile dumitale, încă n-am hotărât nimic.
– Nu ți se pare că-s destule drame în viața adevărată, că oamenii sunt îndeajuns de împovărați de nenorociri, minciuni, lașități și meschinării, vrei să mai adaugi și dumneata altele? Să-ți pierzi timpul povestindu-le întâmplări care se sfârșesc rău?
– Romanele trebuie să fie pe măsura unei realități, altfel riscă să pară prea sentimentale.
– Dar să-i ia naiba pe ăia cărora nu le plac poveștile fericite, să se ducă învârtindu-se cu sinistroza lor cu tot, și-așa ne plictisesc de moarte, n-o să le lăsăm și ultimul cuvânt.
– E un punct de vedere.
– Nu, e o chestiune de bun-simț și de curaj. Ce rost are să joci, să scrii, să pictezi ori să sculptezi, să-ți asumi asemenea riscuri, dacă nu pentru a-i face fericiți pe ceilalți? Să storci lacrimi prin casele oamenilor, pentru că e mai valorizant așa? Știi ce-ți trebuie ca să iei un Oscar în zilele noastre? Să-ți fi pierdut brațele sau picioarele, pe taică-tău sau pe maică-ta, iar toate patru la un loc ar fi și mai bine. O doză îndesată de nenorocire, de sordid, de josnicii care să smulgă hohote de plâns și lumea te vede genial, dar nici nu se uită la tine dacă o faci să râdă sau să viseze. Mi s-a luat de hegemonia culturală a marasmului. Așa că romanul dumitale o să se termine bine și cu asta, basta!
– Am priceput, răspunse Paul cu timiditate.”   
Cartea se citește ușor, este relaxantă și plină de replici spumoase. Mi-ar plăcea foarte mult dacă s-ar face un film după această carte, ar fi cu siguranță o comedie foarte reușită.
”-Prin urmare, de ce să-ți faci sânge rău?
– Pentru că ceea ce îl face pe om să sufere cel mai tare e speranța.
– Prostuțule, omul e nefericit când nu mai are speranță.”

paris

2. Fata din Brooklyn (La fille de Brooklyn) de Guillaume Musso, Editura All

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă un thriller irezistibil construit în jurul unui secret cumplit. Te aștepți la orice. Crezi că ți-ai imaginat totul. Dar nu te-ai gândit niciodată la ce va urma. 
Seara începuse bine: o plimbare pe meterezele vechiului oraș, un pahar de merlot la o terasă și un platou de spaghete cu scoici, savurate sub bolțile din piatră cioplită ale restaurantului Michelangelo.” Continuarea este terifiantă.
Scriitor faimos și tată singur, Raphaël este bântuit de îndoieli. Curând, el și Anna, o femeie superbă și ambițioasă, de care este îndrăgostit nebunește, urmează să se căsătorească. Însă de ce refuză ea să vorbească despre trecutul său? Într-un weekend pe Coasta de Azur, Raphaël o forțează să rupă tăcerea. Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat, Raphaël pleacă, însă când se întoarce, chinuit de regrete, Anna nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. Înnebunit, Raphaël îl roagă pe prietenul său Marc, fost polițist, să îl ajute să o găsească. Pornind într-o cursă contra cronometru, cei doi descoperă în casa Annei 400 000 de euro și două cărți de identitate false. Cine este, de fapt, Anna Becker? O anchetă complicată și periculoasă va trezi fantomele terifiante ale trecutului, scoțând la lumină o poveste cutremurătoare cu implicații la nivel înalt, care începe cu mulți ani în urmă pe străzile rău famate și fascinante ale New Yorkului.
Insuportabil suspans! Aveți grijă, odată ce deschideți cartea, n-o veți mai lăsa din mână până nu veți afla cine este cu adevărat această fată din Brooklyn. Se anunță multe nopți albe.“ – Metronews
Un roman cu un ritm amețitor. Musso tulbură și fascinează din nou.“ – Le Parisien
Fata din Brooklyn este o carte deosebit de captivantă, care reușește să te absoarbă cu totul în paginile ei, stârnindu-ți interesul încă de la primele pagini, neputând să o lași din mână odată ce ai început-o, dând pagină după pagină fascinat de noile indicii ce ți se dezvăluie gradat. Un adevărat vrăjitor al cuvintelor, Musso te poartă printr-un montaigne-russe amețitor de emoții și întâmplări pline de adrenalină, suspansul fiind la cote maxime. Iar în final, când crezi că te-ai liniștit și ai dezlegat ițele încurcate ale poveștii, Musso, printr-o genială lovitură de maestru, dezvăluie conexiuni neașteptate, care adaugă noi valențe, cu totul tulburătoare, întregii povești.
Citate:
”La ce bun să pretinzi că iubești pe cineva dacă nu ești în stare să-l protejezi?”
”Când dădeam interviuri, obișnuiam să spun că lucrez în fiecare zi, cu excepția Crăciunului și a zilei mele de naștere – furasem acest răspuns de la Stephen King. Dar, ca și în cazul lui, era o minciună: lucram și pe 25 decembrie și nu vedeam niciun motiv întemeiat în a șoma de ziua mea.”
”Ne place să fim ceea ce nu suntem”, scria Albert Cohen. Poate din această cauză ne îndrăgostim uneori de persoane cu care nu avem nimic în comun. Poate că această dorință de complementaritate ne face să sperăm într-o transformare, într-o metamorfoză. Ca și cum contactul cu celălalt o să facă din nou ființe mai aproape de plenitudine, mai bogate, mai deschise.”
”Cărțile nu sunt copii.
Cărțile au o singularitate care se aseamănă cu magia: ele sunt un pașaport pentru altundeva, o mare evadare. Te pot ajuta să înfrunți încercările vieții. După cum spune Paul Auster, ele sunt ”singurul loc din lume unde doi străini se pot întâlni în intimitate”.
Dar nu sunt copii. Nimic nu poate fi comparat cu un copil.”
”Nu mai scriam, dar trăiam. Faptul că aveam grijă de un copil mic și că eram îndrăgostit mă ancorase în viața reală și mă făcuse să-mi dau seama că ficțiunea îmi acaparase prea mult viața. Datorită scrisului, intrasem în pielea multor personaje. Ca un agent infiltrat, putusem să am sute de experiențe. Dar aceste vieți de împrumut mă făcuseră să uit să trăiesc singura și unica viață care exista cu adevărat: a mea.”

 

 

 

3. Amintiri de neuitat (Ain’t She Sweet) de Susan Elizabeth Philips, Editura Litera, Colecția Cărți Romantice

Sugar Beth Carey a fost regina incontestabilă din Parrish.
Superba blondă, adolescenta rebelă, inteli­gentă, alintată și răutăcioasă, care, la fel ca toată lumea, se aștepta să cucerească lumea, a lăsat totul în urmă, cu gând să nu mai revină niciodată în prăfuitul orășel din Mississippi.
Cincisprezece ani mai târziu, falită, disperată, dar prea mândră să o arate, se întoarce în Parrish să descopere că foștii ei dușmani trăiesc viața pe care ea se aștepta să o ducă.
kate-hudson-aktrisa-model-3054
Sora ei vitregă are banii, puterea și prestigiul pe care le avusese odată Sugar și este măritată cu iubi­tul din liceu al acesteia.
Dar cel mai rău este că, acum, Colin Byrne, bărbatul căruia Sugar îi distrusese cariera de profesor, este un scri­itor celebru și locuiește în impresionanta casă care i­-a aparținut odată lui Sugar.

colin

Lui Sugar i-a venit timpul să plătească răutățile din trecut. Însă fetița răsfățată pe care și-­o amintesc toți a fost înlocuită de o femeie cu capul pe umeri, puternică și hotărâtă.
Iar Colin ar putea descoperi curând că dorința de răzbunare se poate transforma în pasiune, fără ca vreunul din cei implicați să-­și dorească asta… sau să se poată opune în vreun fel.
Amintiri de neuitat este o carte foarte frumoasă, care ne demonstrează din plin că viaţa nu este doar în alb şi negru, că oamenii se pot schimbă şi că, uneori, soarta le oferă ocazia nepreţuită să-şi răscumpere păcatele, primind ca bonus o nesperată şansă la fericire.
Citate:
Hărţuirea ei fusese singura cale pe care o cunoscuse pentru a spinteca balaurul care o ţinuse mult prea mult prizonieră pe această prinţesă. Îşi aparţineau unul altuia, iar el fusese decis să o vindece de nefericire cât mai repede posibil.  
I-o dedicase ei. Asta trebuia să fie surpriza lui. Zâmbi în sinea ei și trase de marginile fundei roșii care lega manuscrisul. El își mută greutatea de pe un picior pe altul și își drese glasul. Agitația lui îi făcu și mai mare plăcere. Atunci se uită pe pagina cu titlul. Respirația i se tăie într-un șuierat.
O poveste de dragoste pentru Valentine
de COLIN BYRNE
– Când scriitorii bărbați scriu romane de dragoste, eroina e predispusă să sfârșească moartă.
– Nu și de data asta, te asigur. Nici vocea lui nu era mai sigură ca a ei. N-o să mai pot să țin niciodată fruntea sus în cercurile literare.
Zâmbi și o inundă un sentiment de pace, ca un șuvoi adânc și liniștit. Pentru totdeauna era o perioadă lungă de timp ca dragostea să dureze, dar când era vorba de Colin Byrne, pentru totdeauna părea exact termenul potrivit.

 

4. Născută în gheață (Born in Ice) de Nora Roberts, Editura Miron

Când furtunile aspre ale iernii ajungeau în ​​vestul Irlandei, localnicii rămâneau în casele lor, iar vizitatorii se retrăgeau departe de acel loc. Hanul primitor al Briannei Concannon devenea un loc rece și gol. Dar acest lucru nu o deranja prea tare pe Brianna. Îi plăceau pacea și liniștea, chiar și când vârtejurile de vânt urlau la fereastra ei.

Însă, în acest an, Brianna așteaptă un oaspete neobișnuit – scriitorul misterios, Grayson Thane, din America. Un rătăcitor neliniștit, cu un trecut dureros, intenționează să-și petreacă iarna rece singur.

Dar, câteodată, soarta are propriile ei planuri…
Iar uneori un foc se poate naște în gheață…
Născută în gheață este o carte deosebit de caldă, romantică și emoționantă, care te convinge pe deplin de puterea dragostei, care alină răni sufletești din trecut, readuce speranța și poate răzgândi până și pe cel mai hotărât hoinar, determinându-l să-și pună rădăcinile într-un loc, alături de persoana iubită.
Citate:
”Mai târziu, avea să-și închipuie că era o scenă dintr-o carte. Probabil dintr-una de-a lui. Femeia frumoasă, cămașa de noapte lungă, albă, învăluitoare, părul revărsat pe umeri ca o flacără aurie. Chipul ei, scăldat de lumina lumânării pe care o ținea în mână, era palid. Cealălaltă mână era încleștată pe zgarda unui câine care arăta și mârâia ca un lup. Un câine a cărui spinare ajungea până la talia ei.
Ea îl privea din capul scărilor ca și când ar fi fost o nălucă invocată de el. Parcă ar fi fost sculptată în marmură, sau în gheață. Atât era de liniștită, atât era de perfectă.”
”Văzu atunci o față prelungă. O față de poet, cu ochii întunecați, sfredelitori și gura gravă. O față de pirat, înăsprită de acele oase proeminente și de acele șuvițe ude de păr, care i se ondulau la spate.”
”Trecând dincolo de prag, ea îl zări și se sperie.
Gray ședea la birou, cu picioarele goale și părul vâlvoi. Lângă el se afla un vraf de cărți, iar degetele îi alergau nebunește pe tastatura unui mic calculator. Lângă cot se afla o scrumieră plină cu mucuri de țigări.
Aerul din încăpere duhnea a tutun.”
”- Brianna, vrei să-mi faci un serviciu?
– Dacă am să pot, da.
– Pleacă. Înmărmurită, ea întoarse capul. Deși îl privea uimită, el continua să râdă, ținându-i mâinile într-ale lui. Nu te supăra, iubito. Numai că am tendința să mușc, dacă sunt întrerupt din muncă, iar în clipa de față sunt în febra creației.”

 

5. Invidia (Envy) de Sandra Brown, Editura Litera, Colecția Cărți Romantice / Invidie, Editura Lider

Maris Matherly-Reed face parte dintr-o lungă dinastie de editori newyorkezi. Tatăl ei, Daniel, este cel care a adus Matherly Press pe culmile succesului, iar acum, la vârsta a treia, se pregătește să le predea ștafeta fiicei și ginerelui său, un editor ambițios și competent.
Atunci când se lasă cucerită de prologul unui roman trimis la redacție de un autor anonim, Maris nu știe că viața ei, aparent perfectă, urmează să se prăbușească asemenea unui castel din cărți de joc. Insistă să-l caute pe scriitorul misterios, neavând habar că astfel nu face decât să respecte pas cu pas scenariul unui complot diabolic.
Pe măsură ce citește noi capitole din roman, constată că ficțiunea literară și viața ei personală se întrepătrund. Cine este cu adevărat Parker Evans, autorul retras pe o insulă paradiziacă din Georgia? Cine este cu adevărat Noah Reed, fermecătorul ei soț? Obiceiul ei de a se îndrăgosti de eroii cărților care o fascinează nu a ajutat-o în trecut, iar acum îi este mai dificil ca oricând să aleagă între relația cerebrală din metropolă și pasiunea dezlănțuită pe care o cunoaște pe plantația de bumbac din Sud.
Citate:
”Acele pagini îi stârniseră curiozitatea, așa cum trebuia să se întâmple în cazul unui prolog sau prim capitol al unei cărți. Fusese captivată, era dornică să știe mai mult, nerăbdătoare să citească restul poveștii. Fusese scris restul? se întrebă ea. Sau măcar schițat? Era asta prima încercare a autorului? El sau ea mai scrisese și altceva? Ce recomandări avea el/ea? Oare avea vreuna?”
”Îl ajuta faptul că știa deja sfârșitul acelei povești. Se gândise nu o dată să modifice planul inițial. Nu avea de gând să lase neconsemnată încercarea lui Maris Matherly-Reed de a da de el și nici să renunțe acum.
Nu, dacă tot ajunsese până aici, era hotărât să continue până la deznodământ. Cu condiția să nu facă niciun pas greșit. Fiecare capitol trebuia gândit cu atenție, ca să nu existe nicio greșeală. Trebuia să fie un plan perfect.
Și dacă va ezita în hotărârea lui de-a duce treaba la bun sfârșit, n-avea decât să-și aducă aminte cât timp îi luase ca să ajungă la acel punct al istoriei: șase luni.
Mă rog… șase luni și paisprezece ani.”
”- (…) Cartea ta a fost ca o scrisoare de dragoste. Parcă ai fi scris-o pentru mine. Doar pentru mine. Când m-ai sărutat, mi s-a părut un gest atât de familiar, de parcă m-ai fi sărutat până atunci de o mie de ori. Maris îi mângâie obrazul. Te iubeam de atâta vreme, Parker. De mai mulți ani. Din ziua când am citit pentru prima dată Învinșii.”

 

6. Visând la tine (Dreaming of You)  de Lisa Kleypas, Editura Miron

Sara Fielding îi salvează viaţa lui Derek Craven. Ea, o domnişoară foarte cuminte şi decentă din provincie, trage cu pistolul în doi bandiţi, pentru a salva viaţa unui om. Derek Craven este un bărbat fascinant, un om tenace şi foarte bogat, care trăieşte la limita legii, fiind propietarul celui mai exclusivist club de pariuri din Londra. Viaţa grea pe care a dus-o i-a împietrit inima, aşa că nu îşi permite să aibă sentimente faţă de cineva. Când el se poartă indiferent cu ea, Sara vrea să-i dea o lecţie: se duce la un bal mascat şi se transformă într-o strălucită seducătoare, care îl poate tulbura până şi pe cel mai dur bărbat cu forţă pasiunii şi cu promisiunea iubirii…

Visând la tine este o carte deosebit de romantică, copleșitor de emoționantă, care te convinge încă o dată de puterea magică a iubirii, care poate vindeca cele mai adâncă răni sufletești și aduce speranța și lumina într-un suflet chinuit, ce trăise până atunci într-o lume întunecată, stăpânită de tenebre și bântuită de fantomele unui trecut zbuciumat.
Derek Craven este un erou absolut memorabil, un bărbat fascinant, cu un aer de pirat, de o frumusețe fizică izbitoare, brunet, cu ten măsliniu și ochi verzi ca smaraldele, puternic, ambițios și mândru, care sub aparența de bărbat foarte dur ascundea multă bunătate, fiind capabil de o neașteptată tandrețe în anumite momente.
Derek se născuse în mahala, fiind fiul unei prostituate care-l abandonase imediat după naștere într-un canal de scurgere. Fusese găsit de alte prostituate, care-l crescuseră cu gin și lapte într-un bordel, într-o atmosferă lipsită de afecțiune și bunătate, Derek aflând de mic că lupta pentru supraviețuire era extrem de grea și numai cei mai puternici reușeau să reziste.
Sara Fielding era o tânără de douăzeci și cinci de ani, șatenă cu ochi albaștri, ce părea ștearsă la prima vedere, dar care avea un caracter remarcabil, fiind bună la suflet, temerară și pasională. Deși trăise la țară, aflase suficiente informații despre lumea exterioară și fusese cuprinsă de compasiune față de persoanele sărace, care fuseseră nevoite să facă multe sacrificii pentru a-și asigura mijloacele de subzistență. Dorind să atragă atenția opiniei publice asupra acestora scrisese două romane, dintre care Matilda, un roman în care descria viața unei fete ajunse prostituate, se bucurase de un imens succes.
Inspirată de drama unui tânăr din sat, care-și pierduse întreaga avere la jocurile de noroc, se hotărâse să scrie o carte despre cluburile de pariuri și venise la Londra pentru a aduna informații pertinente, astfel ca romanul ei să fie cât mai credibil.
Citate:
”Doctorul ridică privirea de la pacient, surprins și încântat:
– Dumneata ești S.R. Fielding?
– Da, domnule.
Vestea păru să-l anime.
– Ce onoare! ”Matilda” e una din cărțile mele preferate.
– A fost cel mai de succes roman al meu, recunoscu modest Sara.
– Eu și soția mea am petrecut multe seri discutând teorii legate de final. Oare Matilda s-a aruncat de pe pod ca să pună capăt chinului, a ales să plătească așa pentru păcatele ei sau…
– Mă scuzați, se auzi o voce glacială din pat. Eu sângerez de moarte aici. Matilda nu are decât să calce pe greblă.”
”- ”A călca pe greblă”, rosti gânditoare, scriind expresia pe care nu o cunoștea.
Avea de gând să ceară cuiva să i-o explice mai târziu.”
”Derek se strădui să rămână atent la conversația cu Sara.
– Scrii cărți despre prostituate. Pun pariu că nu ți-ai… lipit ciobul cu vreun bărbat în toată viața ta.
Doctorul Hindley și Worthy încercară să-l dojenească, dar Sara zâmbi uimită.
– Nu am lipit ciobul? Nu am auzit expresia asta până acum.
– N-ai stat destul în mahala.
– Așa e, răspunse ea serios. Trebuie să mai fac câteva vizite înainte să mă apuc de scris.
– Nu te mai întorci acoloo informă el. Dumnezeu știe cum ai rezistat până acum. Prostuță mică, te plimbi prin mahala noaptea…”
”- Am crezut că sunt pedepsit pentru trecutul meu. Știam că nu eram sortiți să fim împreună, dar nu am putut să mă stăpânesc. În toată viața mea, pe tine te-am vrut cel mai mult. Mi-a fost mereu frică să nu cumva să fii luată de lângă mine.”
”- Mi-ai spus odată că nu știi ce înseamnă fericirea.
– Îmi aduc aminte.
– Și acum?
Derek o privi lung, apoi o trase în brațele sale.
– Asta este, rosti puțin răgușit. Sunt fericit.
Ea își sprijini din nou capul pe pieptul lui, mulțumită.”

 

7. Cei care pleacă și cei ce rămân (Storia di chi fugge e di chi resta) de Elena Ferrante, Editura Pandora M

În al treilea roman al Tetralogiei Napolitane, Elena şi Lila, cele două fete cu care cititorii au făcut cunoştință în Prietena mea genială, au devenit femei.
Lila şi-a părăsit soțul şi confortul material, iar acum munceşte în condiții foarte dure. Elena a studiat la Școala Normală din Pisa şi a publicat un roman de succes, care i-a deschis uşile saloanelor selecte. Amândouă au refuzat să se complacă într-o viață plină de nefericire, ignoranță şi supunere, îmbrățişând în schimb numeroasele oportunități ale anilor ’70. În continuare le leagă o prietenie profundă, de nezdruncinat.
În cel de-al treilea volum al tetralogiei napolitane urmărim cotiturile fascinante ale destinelor  Lilei și Elenei din jurul vârstei de douăzeci de ani până în jurul vârstei de treizeci de ani, pe fundalul unei societăți frământate de inechități sociale, marcată de transformări profunde și evenimente dramatice, măcinată de luptele interne dintre neofasciști și comuniști, dintre patroni și sindicaliști.
Scriitoarea are un talent remarcabil de a crea personaje complexe, prezentând realitatea fără să o îndulcească sau înfrumusețeze. Descrierea locurilor și redarea atmosferei acelor vremuri sunt făcute cu multă acuratețe. Cu multă sinceritate, însăși Elena, personajul din perspectiva căreia este scrisă cartea la persoana întâi, își prezintă propriile fapte și gânduri din anumite momente așa cum au fost, chiar dacă nu o puneau într-o lumină favorabilă de fiecare dată.
Citate:
”Am izbucnit în plâns. Era comentariul cel mai dur pe care-l citisem de când apăruse cartea și nu într-un cotidian de tiraj mic, ci în ziarul cel mai răspândit în Italia.”
”Pietro a încercat să mă consoleze, a spus că mama lui mă sfătuia să nu mă supăr, important e că se vorbea despre carte. Dar eu, uimind-o pe doamna Spagnulo, care mă cunoștea drept o fată blândă, aproape că am urlat: ce-mi pasă că se vorbește despre ea dacă se vorbește foarte rău. El m-a sfătuit din nou să fiu calmă și a adăugat: mâine va apărea un articol în Unità.”
”Nu auzisem niciodată numele celui care semna articolul, dar sigur era cineva care scria bine, cuvintele lui au acționat ca un balsam. Lăuda fără jumătăți de măsură romanul meu și-l insulta pe profesorul prestigios cu ochelari cu lentile groase. M-am întors acasă încurajată, chiar binedispusă. Am răsfoit cartea mea și de data asta mi s-a părut că e bine coordonată, scrisă cu pricepere.”
”Și totuși, în timp ce mă întorceam cu mașina la Florența, am avut impresia că acolo, în cartier, între înapoiere și modernitate, ea are mai multă istorie decât mine. Câte lucruri pierdusem plecând, crezând că sunt destinată cine știe cărei vieți glorioase. Lila, care rămăsese, avea un loc de muncă foarte nou, câștiga mult, acționa în deplină libertate și după niște planuri care se dovedeau indescifrabile.”

 

8. Ingredientele iubirii (The Ingredients of Love) de Nicolas Barreau, Editura All

Aurelie Bredin, proprietara unui restaurant mic şi cochet de pe Rue Princesse, tocmai s-a despărţit de iubit şi nu-şi mai găseşte liniştea. Într-o dimineaţă deprimantă de noiembrie se refugiază într-o librărie de pe Île Saint-Louis, unde dă peste o carte fascinantă şi misterioasă ai cărei protagonişti sunt chiar ea şi micul său restaurant cu fete de masă cadrilate. Răvăşită, Aurelie îşi propune să îl cunoască pe enigmaticul autor al cărţii, însă toate eforturile ei sunt zădărnicite de editorul Andre Chabanais. Însă ce nu ştie Aurelie e că întâlnirea aceea îi va schimbă complet viaţa, pentru că lucrurile nu stau deloc aşa cum şi-ar fi închipuit ea.
Ingredientele iubirii sunt următoarele: o eroină încântătoare, un erou misterios, mult romantism, un strop de Paris şi foarte, foarte mult şarm.“ Ellen Sussman
Există unii oameni pe care i- am putea numi «impresioniștii» tagmei scriitoricești. Darul lor e acela de a descoperi poveștile. Aceștia străbat lumea în lung și-n lat, deschid bine ochii și culeg din copaci întâmplări, stări de spirit și mici scene, ca pe cireșe. Un gest, un zâmbet, felul în care cineva își piaptănă părul pe spate sau își leagă șireturile de la pantofi . Instantanee în spatele cărora se ascund povești. Povești care devin imagini.“ Nicolas Barreau
Acțiunea cărții se petrece la Paris, iar gastronomia franțuzească, muzica French Café, arta și atmosfera boemă a orașului iubirii formează o combinație perfectă drept decor pentru încântătoarea poveste de dragoste care ni se dezvăluie în paginile ei.
Citate:
Foșnet de hârtie, cuvinte rostite în șoaptă, lumânări aprinse, ferestre împodobite, miros de scorțișoară și de cuișoare, dorințe așternute pe hârtie sau adresate celui de Sus, care sperăm să ni se împlinească – vrem, nu vrem, Crăciunul trezește în noi veșnica dorință a unui miracol. Iar un miracol nu poate fi luat în stăpânire sau păstrat, nu ne aparține și totuși e mereu acolo, ca un lucru care ne este dăruit.
Anul trecut, în noiembrie, o carte mi-a salvat viața. Știu că astăzi așa ceva pare de necrezut. Mulți dintre voi s-ar putea să aveți senzația că exagerez, ba chiar că sunt melodramatică, atunci când afirm una ca asta. Însă s-a petrecut întocmai cum vă spun. N-a fost vorba despre vreun glonț îndreptat direct spre inima mea, împiedicat să o străpungă de paginile unui volum gros de poezii de Baudelaire, legat în coperte de piele, așa cum se întâmplă adesea prin filme. Viața mea nu-i într-atât de palpitantă. Nu, inima mea nesăbuită fusese deja rănită. Într-o zi care nu se anunța a fi altfel decât banală. Mi-o amintesc perfect.
Fericirea și tristețea sunt adesea vecine. Cu alte cuvinte, poți spune că uneori fericirea are niște căi foarte ocolite și ciudate. Dacă nu mă părăsea Claude atunci, probabil că m-aș fi dus să mă întâlnesc cu Bernadette în dimineața aceea deprimantă de noiembrie. N-aș fi colindat străzile Parisului precum cea mai singură persoană de pe lume; n-aș fi zăbovit în amurg pe Pont Louis-Philippe, cu privirea ațintită atâta vreme în apă, plângându-mi de milă, nici n-aș fi fugit de tânărul polițist îngrijorat din mica librărie de pe Île Saint-Louis și, în mod cert, n-aș fi descoperit cartea care avea să-mi transforme viața într-o aventură atât de minunată.
Apoi m-a înlănțuit cu brațele și totul s-a topit în haina moale din lână, de culoare roșu-aprins, și într-un sărut care parcă nu se mai sfârșea (…) pe străduța aceea ninsă dintr-un oraș minunat, căruia i se mai spune și ”orașul iubirii”, m-a făcut cel mai fericit bărbat din Paris.

 

9. Fata de la Tiffany (Tiffany Girlde Deeanne Gist, Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Moștenitorul imperiului Tiffany rămâne fără personal când sticlarii care lucrează pentru el intră în grevă, cu doar câteva luni înainte de mult așteptatul Târg Mondial din Chicago.
Disperat și în lipsă de alte opțiuni, Tiffany găsește ajutorul necesar unde se aștepta mai puțin: la o școală de artă newyorkeză frecventată de femei. Printre ele se numără și Flossie Jayne, o tânără cu mari speranțe de afirmare.
Deși încântată de noul său statut de femeie independentă, Flossie descoperă destul de repede că lumea este mai puțin prietenoasă decât se aștepta. Cu toate acestea, face tot ce îi stă în putință pentru a transforma pensiunea în care s-a mutat într-o adevărată casă, străduindu-se să-i facă pe ceilalți locatari – printre care se numără Reeve, un tânăr chipeș și cam singuratic – să se simtă ca membrii unei mari familii.
Reeve lucra ca ziarist, și, la fel ca toți bărbații, nu vedea cu ochi buni încercarea de emancipare a femeilor, criticând-o în articolele sale, ba chiar a început să scrie – sub pseudonim – un roman foileton inspirat de Flossie, pe care o satiriza în povestea sa, asta până când a cunoscut-o mai bine, iar tonul poveștii s-a schimbat considerabil. Se îndrăgostise de ea, deși nu-si dădea voie să recunoască acest fapt…
La rândul ei, în lupta sfidătoare cu convențiile sociale cu care se confruntau femeile, Flossie este pusă în încurcătură tocmai de inima ei.
Ce sau cine va avea câștig de cauză? Visurile ei despre afirmarea artistică și traiul independent de femeie emancipată sau iubirea pentru misteriosul locatar din camera de alături?
O epocă a schimbărilor începe… dar dragostea poate pune totul în pericol.
Citate:
„Nimeni nu mai atinsese acea parte din el. Nici fata aceea cu care dansase pe când avea șaisprezece ani, nici celelalte cărora le furase câteva sărutări în tinereţe. Nici măcar mama lui, căci nu și-o amintea deloc în viaţă.
O rănise tocmai pe femeia care, înţelese dintr-odată, îi era mai dragă decât își dăduse el seama. Se folosise de ea, avusese dreptate când îl acuzase de asta.”
„Ei bine, acum chiar era o femeie emancipată ‒ și era și îndrăgostită. Nici una dintre aceste condiţii nu se potrivea în vreun fel cu visurile pe care le avusese în copilărie. Fusese trasă pe sfoară. Era datoare mai mulţi bani decât ar fi putut să dea înapoi într-un termen realist. Lucra atât de mult, că începuse să se teamă că aveau să i se tocească degetele. Slujba îi era în pericol. Nu mai pictase de o eternitate. Și, chiar dacă bărbatul pe care-l iubea ar fi simţit la fel pentru ea, nu putea să-și urmeze inima pentru că așa sigur și-ar fi pierdut slujba.”
DEDICAȚIE
Micuței mele vrăbiuțe gureșe.
Cântecul care mi-a schimbat iarna în primăvară.
Te port mereu în gând, în minte și în inimă.
Îmi pare rău…”
”Strecurându-se înapoi sub plapumă, își continuă lectura, scoțându-și câte un ac de păr pe pipăite. Pe parcursul următoarelor câteva ore râse, suspină, plânse… dar, mai mult decât orice, se îndrăgosti din nou de Reeve. Întreaga carte era o scrisoare de dragoste și, dacă era să dea crezare dedicației, era o scrisoare de dragoste adresată ei. Cântecul care-i preschimbase iarna în primăvară.”
Lăstarii pe care i-am plantat împreună în curtea mea ne-au oferit flori timpurii, altele târzii, mereu parfumate. Indiferent de anotimp, am stat mereu sub copacul nostru, fie în stare de hibernare, fie în plină glorie, și am avut mereu parte de prietenie și de iubire unul în braţele celuilalt.”

 

10. Misterul Afroditei (With This Ringde Amanda Quick, Editura Litera, Colecția Cărți Romantice

Leo Drake, „Călugărul Nebun de la Monkcrest”, este celebru pentru excentricitatea lui şi pentru izolarea în care îi place să trăiască. Dar este totodată şi un cunoscut expert în ştiinţe oculte, renumit pentru pasiunea lui pentru antichităţi, şi acesta este motivul pentru care Beatrice Poole îi solicită ajutorul.
Autoare de romane de groază sub pseudonimul Amelia York, Beatrice este în căutarea „inelelor interzise ale Afroditei”, o comoară legendara, cu o importanță sentimentală pentru ea, care, se pare, ar fi jucat un rol în uciderii unchiului ei. Beatrice îl consideră pe Leo la fel de fascinant ca pe eroii din romanele sale – şi este convinsă că este singurul care o poate ajută să dezlege misterul crimei.
La rândul lui, după numai cinci minute în compania lui Beatrice, Leo este sigur că nu a mai întâlnit vreodată o femeie care să-l înfurie mai tare… şi care să-i dea motive să creadă că viaţa lui va fi oricum, numai plictisitoare nu. Totuşi, alianţa lor se poate dovedi cea mai mare greşeală pe care au făcut-o vreodată, căci un personaj fără scrupule abia aşteaptă ca ei să dea de urmă inelelor – ştiind că ziua în care o vor face va fi şi ultima zi din viaţa lor….
Misterul Afroditei este o carte deosebit de romantică, plină de mister și suspans, condimentată cu mult umor, reușind să te captiveze de la prima până la ultima pagină.
Citate:
”Ferestrele întunecate ale străvechii ruine lansau o avertizare tăcută despre temperamentul stăpânului casei. – din capitolul 1 al romanului Ruina, de doamna Amelia York”
”- Habar n-aveam că te interesează romanele de groază. Un mic și familiar fior de plăcere îi străbătu tot corpul. Îmi va face plăcere să-ți împrumut exemplarul meu din Castelul umbrelor.”
”În orice caz, Monkrest Abbey era pitorească. Ziduri de piatră groase, uși boltite și ceea ce păreau a fi kilometri nesfârșiți de pasaje întunecate creau laolaltă o casă care s-ar fi potrivit de minune într-unul din romanele sale.”
”- Nu sunteți de acord cu femeile care scriu, domnule?
– Nici vorbă. Am citit multe cărți scrise de femei. Doar romanele de groază nu îmi plac.
– Și, în special, romanele de groază ale doamnei York.
– Aveți dreptate. Ce imaginație bolnăvicioasă are femeia aia! Toate rătăcirile acelea prin castele căzute în ruină, întâlnirile cu fantome și cu schelete și altele asemenea. Nu mi-a venit să cred că și-a făcut eroina să se mărite cu misteriosul stăpân al unui castel bântuit.
– Cred că genul acesta de erou este caracteristic pentru doamna York, zise Beatrice pe un ton pașnic. Este unul din lucrurile care dau unicitate poveștilor ei.
– Poftim?
– În majoritatea romanelor de groază, lordul misterios al unei abații sau al unui castel bântuit se dovedește a fi ticălosul, explică Beatrice răbdătoare. Dar, în cărțile doamnei York, el se dovedește, în general, a fi eroul.”
”- Ce noroc formidabil te-a adus în viața mea, Beatrice?
– Dacă te-ai fi obosit să termini vreunul dintre romanele mele, ai fi aflat, domnule, că eroina se căsătorește întotdeauna cu eroul.”
 

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP, dintre care amintim:

Top 10 cărți romantice în care eroina e mai în vârstă decât eroul

Top 10 cărți historical-romance cu eroi geniali

Top 10 cărți historical-romance cu eroi/eroine medici

Top 10 cărți romantice cu eroi mutilați fizic

Top 10 cărți fascinante din culturi diferite

Top 10 cărți clasice de neuitat

Top 10 cărți clasice deosebite

Top 10 cărți clasice memorabile

Top 8 cărți clasice care ne-au încântat, scrise de femei

Top 10 cărți care mi-au înflăcărat imaginația în copilărie și adolescență

Top 10 cărți care m-au captivat în adolescență

Top 10 cărți care mi-au îmbogățit copilăria și adolescența

Top 10 eroine remarcabile din cărțile historical-romance

Top 10 cupluri romantice din cărțile historical

Top 10 cupluri romantice din cărțile contemporane

Top 10 cupluri romantice din cărțile fantasy

Top 10 cupluri memorabile din cărțile young adult

Top 10 eroi romantici din cărțile contemporane

Top 10 cărți romantice care m-au emoționat până la lacrimi

Top 10 cupluri romantice contemporane care au beneficiat de miracolul celei de-a doua șanse după ce s-au despărțit

Top 10 cărți romantice contemporane în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

Top 10 cărți romantice contemporane cu mult umor

Top 10 cărți historical-romance cu mult umor

Top 10 cărți romantic-erotice contemporane 

Top 10 cărți romantic-erotice cu limbaj murdar

Top 10 cărți romantic-erotice historical

Top 10 cărți romantic-suspans contemporane

About Author

44 de comentarii

  1. Îmi place mult topul! Ai scotocit ceva pana le-ai găsit…. ❤️
    Nu am citit 1,2,3 si 7,8,9 din top. Hmmm, stau destul de prost aici. E clar ca trebuie sa recuperez!
    Felicitări!!!! ❤️

  2. Nu am citit foarte multe din acest top, recunosc, insa chiar acum citesc o carte care ar putea sa intre in top: „Fantoma de pe lac” de Monica Ramirez! Ca intotdeauna, este o placere sa parcurg aceste topuri tematice.

  3. Balan Daniela on

    un top de top ,felicitari Tyna <3 am cateva necitite dar recuperez :)) am gasit aici cateva carti preferate printre care si ,,Amintiri de neuitat ,, o carte superba pe care o recomand cu drag !

  4. Super-tare topul! Imi place mult si ideea, si cum l-ai realizat, si titlurile alese. Am si eu inca necitite trei din recomandarile din top…

    • E o serie formata din patru carti – tetralogia napolitana: Prietena mea geniala, Povestea noului nume, Cei care pleaca si cei ce raman, Povestea fetitei pierdute. Ttebuie citite in aceasta ordine. E o serie profunda, cu multe intelesuri, ce cred ca o sa iti placa. Lectura placuta!

  5. Si mie mi-a placut, dar conteaza intr-adevar foarte mult asteptarile initiale. Si eu am fost dezamagita de cateva ori din cauza asteptarilor prea mari de la o carte…

Lasă un răspuns