Top 10 carti romantice young adult cu liceeni

12

Top 10 carti romantice young adult cu liceeni

Cărțile din acest top sunt deosebit de sensibile și emoționante, despre alegeri, incertitudini, speranțe și maturizare, surprinzând fiorii primei iubiri, acest sentiment miraculos care schimbă și modelează vieți, caractere și destine.
Nu am mai reluat în acest top cărțile pe care le-am menționat deja în Top 10 cupluri memorabile young adult și în Top 10 cărți romantice în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte.

1. Ce se intampla cu noi? de Huntley Fitzpatrick, Editura Epica (My life next door)

Ce se intampla cu noi? este o carte emoționantă despre fiorii primei iubiri, alegeri și consecințele lor și despre tăria de a-ți păstra principiile morale, chiar și atunci când acestea sunt contra intereselor tale.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Samantha Reed, o adolescentă în vârstă de șaptesprezece ani, responsabilă, echilibrată, cerebrală, bună la suflet și foarte generoasă. Samantha crescuse doar cu un singur părinte, întrucât tatăl ei o părăsise încă înainte de a se naște, fără a se mai interesa ulterior de soarta ei. Din fericire, fondul fiduciar primit de mama ei de la părinții ei le permisese să ducă o viață îmbelșugată, nelipsindu-le nimic din punct de vedere material. Sora ei, Tracy, mai mare cu un an decât ea, era o blondă superbă, care trecuse prin tot felul de crize adolescentine, provocând-o la maxim pe mama lor. După ce intrase la colegiu și-și făcuse un prieten stabil, părea că în sfârșit se liniștise, având ca țel a-și face o carieră ca avocat.
Cântecul de leagăn al copilăriei Samanthei fusese zgomotul aspiratorului ce era pornit zilnic de mama ei, Grace, pentru a curăța o mizerie practic inexistentă, însă acest ritual zilnic avea rolul de a o liniști pe aceasta și a-i crea senzația că ține lucrurile sub control.
În urmă cu câțiva ani, mama lor intrase în politică, reușind chiar să câștige alegerile și să ocupe un post de senator cu sloganul ”Grace Reed – în slujba bunăstării comune”. În curând însă urmau din nou alegeri, iar contracandidatul de acum părea mult mai puternic, astfel că Grace trebuia să-și reconsidere întreaga campanie.
Noul director de campanie, Clay Tucker, un bărbat extrem de ambițios, mai tânăr cu zece ani ca Grace, părea că preluase controlul complet, nu numai asupra ascensiunii politice a acesteia, ci și a întregii ei vieți private, părând să o influențeze total în orice domeniu. Noul slogan compus de Clay pentru Grace în campania politică urma să fie: ”Grace Reed muncește cu râvnă pentru familia ta, deoarece familia este centrul ei de interes.
Buimăcită de comportamentul mamei ei, ce se comporta ca o adolescentă îndrăgostită pentru prima dată în preajma lui Clay, Samantha îi cere sfatul celei mai bune prietene ale ei, Nan: ”Mama răpită de extratereștri. Rog sfat.” Din păcate însă, Nan nu putea să-i fie de prea mare ajutor, fiind prea copleșită de propriile probleme, având un frate, Tim, ce căzuse în capcana nemiloasă a drogurilor și fiind obsedată să fie admisă la un colegiu de prestigiu, pentru a-și putea asigura ulterior o carieră de succes care să-i permită să scape pentru totdeauna din micul orășel în care trăise până atunci.
Pe când Samantha avea șapte ani, în casa vecină cu a lor se mutase o familie numeroasă și gălăgioasă, Garrett, compusă din  cei doi părinți și cinci copii. De cum i-a văzut prima dată, Grace i-a și etichetat cu mult dispreț, refuzând ulterior orice conexiune cu ei.
”- E câte una în fiecare cartier. Familia care nu-și tunde niciodată peluza. Care are jucării împrăștiate peste tot. Cea care nu plantează niciodată flori sau, dacă le plantează, le lasă să moară. Familia dezordonată care scade valoarea proprietăților. Iat-o. Chiar alături de noi.”
Deși previziunile mamei ei se adeveriseră aproape în totalitate, Samantha era tot mai fascinată de familia ce locuia alături de ei, urmărindu-i pe ascuns de pe o porțiune plată de acoperiș, aflată în apropierea ferestrei dormitorului ei. De-a lungul timpului, familia Garrett se înmulțise, din cinci copii ajungând în prezent opt, apărând câte unul la aproximativ trei ani. Viața lor era animată în permanență, spre deosebire de viața confortabilă, liniștită și seacă, lipsită de provocări, pe care o ducea Samantha.
”Ieșeam după ora de culcare, mă uitam spre ferestrele luminate și o vedeam pe doamna Garrett spălând vase, cu unul dintre copiii mai mici cocoțați pe bufet, alături de ea. Sau pe domnul Garrett jucându-se de-a luptele cu băieții mai mari, în living. Sau luminile continuând să fie aprinse în camera unde bebelușul ar fi trebuit să doarmă, și silueta domnului sau a doamnei Garrett plimbându-se de acolo acolo, mângâind o spinare micuță. Era ca și cum m-aș fi uitat la un film mut, unul atât de diferit față de viața pe care o duceam eu.
De-a lungul anilor, am devenit mai îndrăzneață. Uneori, îi priveam și-n timpul zilei, după școală, ghemuită, cu spatele rezemat de acoperiș, încercând să le asociez fețele cu numele, atunci când îi striga. Era destul de greu, pentru că toți aveau părul șaten, pielea măslinie și corpurile musculoase, ca o rasă numai a lor.”
În vara de dinaintea ultimului an de liceu însă, Samantha avea să fie luată complet prin surprindere când Jase, cel de-al treilea copil al familiei, de aceeași vârstă cu ea, s-a cățărat pe spalier și s-a strecurat lângă ea, în locul secret de observație. Se părea că ea nu fusese chiar invizibilă, iar Jase, care o remarcase de mult și observase interesul ei față de familia lui, își luase inima în dinți și decisese să construiască o relație cu ea.
Samantha simte că se îndrăgostește rapid de Jase care, pe lângă fizicul lui impresionant, dovedește că are multe alte calități deosebite, respectându-și părinții, având multă grijă de frățiorii lui mai mici, fiind ultra protector față de surorile lui, ajutându-l pe tatăl lui la magazinul de bricolaj pe care acesta îl deținea și dovedind abilități cu totul remarcabile în a repara lucruri.
Samantha începe să petreacă tot mai mult timp alături de familia lui Jase, bucurându-se din plin de trepidațiile unei vieți colorate și zgomotoase, acceptând chiar un post de baby-sitter pentru câteva ore pe zi, timp în care avea grijă de frățiorii cei mici ai lui Jase, George, în vârstă de patru ani și Patsy, în vârstă de un an. George este absolut adorabil, un băiețel foarte inteligent și curios, vorbăreț din cale-afară, dornic să descopere toate tainele universului.
M-au înduioșat de multe ori inocența lui și replicile lui nevinovate prin care reușea, fără să-și dea seama, să le strice momentele romantice ale celor doi adolescenți.
”Ușa se deschide și intră George.
– Mami a zis să vă aduc astea.
Ne depărtăm unul de altul și îl descoperim întinzând o farfurie cu fursecuri de ciocolată, mai multe dintre ele mușcate pe jumătate. George întinde farfuria spre noi, cu o figură vinovată.
– A trebuit să fiu sigur că mai erau încă bune. Apoi: Hei, voi doi nu aveți bluze!”
”Îl împinge ușurel pe fratele lui între omoplații firavi, apoi închide ferm ușa în urma lui.
– Care sunt șansele să nu-i menționeze lipsa de bluze mamei tale? întreb eu.
– Slabe.
Jase se sprijină cu spatele la ușă și închide ochii.
– George spune tot.”
Autoarea gradează magistral tensiunea sexuală dintre cei doi adolescenți, momentele de tandrețe dintre Samantha și Jase fiind foarte emoționante, ambii fiind complet lipsiți de experiență, descoperind împreună tainele dragostei fizice.
Însă nu totul era roz pentru Samantha, mai multe evenimente se precipită, iar ea descoperă că prietena ei perfectă Nan nu era chiar atât de perfectă, iar fratele acesteia, Tim, nu era chiar atât de rău pe cât părea, în ciuda multor acțiuni iresponsabile pe care le făcuse, spre final dovedind chiar o surprinzătoare înțelepciune în anumite momente.
În același timp, mama Samanthei se transformă tot mai mult sub ochii îndurerați ai acesteia, căpătând duplicitatea ipocrită a multor oameni politici.
Un incident grav îi spulberă însă tot echilibrul Samanthei, punând-o în fața unei alegeri imposibile, sfâșiată între loialitatea față de propria mamă și dorința de a respecta principiile morale pe care tocmai aceasta i le inspirase…
Dar ce importanță mai poate avea orice confort material sau o viață aparent perfectă, dacă te-ai pierdut pe tine pe parcurs?
În final, Samantha are curajul să ia decizia impusă de propria conștiință, acceptând toate consecințele ce puteau decurge din aceasta…
O carte emoționantă, cu multe mesaje ce se citesc printre rânduri, ce te provoacă la propriile întrebări și reflecții, care se termină însă cu un final optimist, încărcat de speranță!
”Însă nu mai sunt privitor. Ceea ce se întâmplă între mine și Jase este real și viu. Nu are nimic de-a face cu privirea lucrurilor de la distanță, totul e despre cum se văd ele de aproape. Asta n-o să se schimbe.”
”Stăm cu spatele sprijinit de zid, ținându-ne de mână, cu ochii spre ocean, și privim soarele răsărind spre acoperișul lumii.”

Cărțile autoarei Huntley Fitzpatrick pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net

 

2. Sfantul tuturor celor văzute si nevăzute de Sarah Dessen, Editura Epica (Saint Anything)

Cartea este scrisă cu multă emoție, sensibilitate și sinceritate, reușind să conecteze cititorul la trăirile lui Sydney, personajul principal din carte, din perspectiva căruia sunt redate toate întâmplările petrecute.

Sfantul tuturor celor vazute si nevazute este o carte despre maturizare, despre a-ți descoperi adevărata esență și ceea ce ți se potrivește, despre acceptare, înțelegere, ispășire și iertare, întrucât numai așa îți vei putea depăși durerea și temerile, regăsindu-ți în final bucuria și speranța.

Sydney, o adolescentă sensibilă și timidă, fusese eclipsată dintotdeauna de Peyton, fratele ei cu trei ani mai mare. Deși aveau aceleași trăsături (păr negru, piele măslinie și ochi căprui, aproape negri), natura le armonizase în mod diferit, Sydney fiind doar drăguță, pe când Peyton era strălucitor de frumos, fiind mereu comparat cu starurile din filmele de odinioară sau cu personaje imaginare din ținuturile mlăștinoase ale Scoției. Atracția magnetică pe care Peyton o exercita asupra celor din jur era dublată de o personalitate extrem de puternică și o fire temerară, foarte competitivă.
Pe când erau copii, Peyton o încânta pe Sydney atrăgând-o în multele incursiuni pe care le făcea în pădurea din apropiere, explorând, cu temeritatea-i caracteristică, locuri complet necunoscute, întrucât avea nevoie de noi și noi obstacole care să-i pună curajul la încercare. Ulterior, când evenimentele au căpătat o întorsătură dramatică și dureroasă, Sydney rememora adesea acea perioadă idilică din viața lor, dorind să aibă șansa să o poată lua din nou de la capăt, iar drumul lor să o ia în cu totul direcție…
Lucrurile au început să se strice, la început pe nesimțite, din momentul în care Peyton a ajuns la liceu, autoarea surprinzând foarte bine pericolele unei popularități imense. Intrând în anturajul elevilor din anii terminali, a devenit repede o mascotă a îndrăznelii și tupeului, provocând mereu noi incidente care-i sporeau faima. Pentru a se menține la înălțimea legendei create în jurul său, Peyton a început să ridice miza, sfidând autoritățile, consumând droguri și furând din magazine.
Culmea era că familia lor era una foarte echilibrată și înstărită, tatăl lor, tot Peyton, câștigând bani frumoși soluționând conflictele dintre marile corporații, iar mama lor, Julie, întruchipând prototipul mamei perfecte, care citea întruna cărți despre creșterea și educarea copiilor, umplându-și mereu mașina cu gustări și echipamente sportive pentru toți copiii din vecinătate.
Faptele fiului lor i-a debusolat complet, neștind prea bine cum să reacționeze. Julie, citind din scoarță în scoarță cărți de psihologie, a decis că cea mai bună metodă este să-i transmită prin toate metodele că îi erau alături, după fiecare trăznaie încurajându-l că nu s-a întâmplat nimic grav sau ireparabil, găsindu-i scuze și încercând să găsească noi metode pentru ca acesta să-și poată continua studiile și să-și găsească o carieră care să i se potrivească. Din păcate, indulgența părinților nu a avut efectul scontat. Deși de fiecare dată Peyton jurase că se va îndrepta, urmaseră alte și alte încălcări ale legii. După multe eforturi, Peyton a reușit să obțină certificatul de absolvire a liceului, sărbătorit cu mult fast de mama lui, care l-a și recompensat cu un cadou generos. La scurt timp după aceea, un eveniment dramatic avea să le zgâlțâie din temelii echilibrul fragil dobândit. După multe pahare băute până în noapte cu un prieten, Peyton s-a urcat la volan și a accidentat grav un adolescent de cincisprezece ani, David Ibarra, care se întorcea acasă pe bicicletă, după ce adormise jucând jocuri pe calculator cu vărul lui. Deși David scăpase cu viață, rămăsese complet paralizat de la brâu în jos.
Pe lângă familia lui David, fapta lui Peyton nenorocise și propria lui familie, care niciodată nu avea să-și mai regăsească bucuria și echilibrul.
Sydney era profund marcată de drama adolescentului și nu putea să-și ierte fratele care, în iresponsabilitatea lui, provocase atâta durere. Pe ascuns, Sydney citea orice știre despre David, apăsată de regrete și rușine, dorindu-și măcar ca familia lor să-și ceară iertare. Însă mama ei era concentrată doar pe găsirea căilor legale pentru a-și scăpa fiul de închisoare sau măcar a obține cea mai mică pedeapsă, prin atitudinea ei căscând o prăpastie între ea și fiica ei, care până atunci o considerase cea mai bună prietenă.
Ignorată de proprii părinți, simțindu-se stingheră în compania colegilor de liceu care cunoșteau cu toții faptele fratelui ei, Sydney a insistat să se mute la un alt liceu, Jacksons, mai ales că acolo taxele școlare erau mult mai mici iar ea era conștientă că avocații costisitori angajați de părinții ei pentru a-l ajuta pe Peyton le secaseră economiile.
La noul liceu, Sydney are șansa de a-și face o bună prietenă, Layla Chatham, a cărei familie deținea o pizzerie populară din cartier – Seaside Pizza.
Sora lui Layla, Rosie, fusese o patinatoare foarte talentată, dar, în urma unui accident suferit, devenise dependentă de Vicodin – un medicament contra durerilor care se procură doar pe rețetă. Încercând să-l obțină, Rosie falsificase câteva rețete, fiind arestată sub acuzația de deținere ilegală de droguri și primind o condamnare cu suspendare.
Fratele lui Layla, Mac, mai mare cu un an decât Sydney, era un băiat deosebit de responsabil, amabil, atent, afectuos și protector, fermecând-o pe Sydney încă de la prima vedere, sentimentul fiind reciproc.
Mac avea abilități tehnice deosebite, dovedind un real talent în a meșteri și repara diverse lucruri, dovedind un optimism molipsitor, ajutând-o pe Sydney să spere că, și când totul pare pierdut, tot se mai poate găsi o cale de îndreptare.
”Voiam să-i spun că îl admiram pentru optimismul său, pentru faptul că acorda lucrurilor o șansă. Că, atunci când se strica ceva, pentru cei mai mulți însemna sfârșitul jocului. Mi-ar fi plăcut să știu ce sentimente trăiești atunci când, într-o situație de criză, copleșit de deznădejde și de senzația că totul se prăbușește în jurul tău, reușești să vezi doar opțiuni, nu doar porți închise.”
Mac avusese și el propria lui luptă de dat. În trecut fusese un adolescent obez, plin de acnee, ce era privit de cei din jur ca o curiozitate. Cu multă voință și determinare, reușise să slăbească paisprezece kilograme, impunându-și o dietă strictă și făcând zilnic exerciții fizice, ajungând astfel să-și modeleze trupul, devenind un tânăr foarte atrăgător, cu multe admiratoare în jurul lui. Noua atenție stârnită îl stânjenea însă, dorindu-și de multe ori să fie mai puțin vizibil.
”Poate că, la urma urmei, nu era atât de rău să fii invizibil.”
Mama lui Mac, italiancă la origine, era superstițioasă din fire și le dăduse fiecărui copil al ei un medalion care să-i apere de ceva anume. Mac, dorind să o protejeze la rândul ei pe Sydney, i-a dăruit la rândul lui un medalion ce fusese al mamei lui.
”- Mama are o întreagă colecție, mi-a răspuns el. Am căutat un pandantiv identic cu al meu, apoi unul gravat cu chipul unui sfânt cunoscut. Pe urmă, m-am gândit că poate e mult mai incitant ca identitatea sfântului să fie învăluită în mister. Așadar, nu e un sfânt care ocrotește doar un anumit lucru sau o anumită categorie de oameni, ci orice sau pe oricine. Astfel, îl poți numi ocrotitorul oricui vrei tu, al tuturor celor văzute și nevăzute.”
Dincolo de darul oferit, semnificația medalionului era mult mai profundă, oferindu-i lui Sydney confortul sentimentului că nu mai era singură și că exista cineva pentru care nu fusese niciodată invizibilă, care o iubea și o înțelegea mai bine chiar decât ea însăși.
Mama lui Mac era țintuită într-un scaun cu rotile, fiind grav bolnavă de scleroză multiplă. În ciuda severului diagnostic, aceasta reușise să-și păstreze optimismul și spiritul de luptătoare, dând dovadă de multă înțelepciune, reușind să o ajute pe Sydney să vadă mai clar lucrurile din viața ei, ajutând-o să se ierte atât pe ea cât și pe cei din jurul ei.
După multe întâmplări, personajele cărții vor reuși în final să se redescopere și să vadă lucrurile din altă perspectivă.
După o lungă perioadă de timp în care Sydney a stat într-un con de umbră, eclipsată complet de personalitatea magnetică a fratelui ei, a reușit în sfârșit să iasă la lumină, relevându-și adevărata personalitate, iar părinții ei au realizat marea eroare pe care au făcut-o atâta timp ignorând-o sau comparând-o mereu cu fratele ei.
O carte cu multe înțelesuri profunde, care te lasă la sfârșit cu optimismul și speranța!
”Nu ştii niciodată ce-ţi rezervă viaţa — viitorul nu poate fi distrus, căci n-a apucat încă să se materializeze. Acum, te plimbi singur printr-o pădure întunecată, pentru ca, mai apoi, să te trezeşti în faţa a ceva uluitor şi neaşteptat, peste care n-ai fi dat niciodată, dacă n-ai fi continuat să străbaţi pădurea. Cum ar fi un nou prieten, pe care ţi se pare că-l cunoşti de-o viaţă. Sau o amintire pe care n-o vei uita vreodată. Sau poate un carusel.”

Cartea Sfântul tuturor celor văzute și nevăzute de Sarah Dessen poate fi comandată pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro și carturesti.ro

 

3. Reacție în lanț de Simone Elkeles, Editura Leda (Chain Reaction)

Reacție în lanț de Simone Elkeles este o superbă încheiere a seriei Chimie perfectă. Autoarea dovedește un real talent în a creiona povești din genul young adult, arătând o fină cunoaștere a psihologiei tinerilor aflați la acea vârstă.
Adolescența este o perioadă a tatonărilor, în care impetuozitatea tinereții și lipsa de experiență te pot determina să faci greșeli, unele cu consecințe importante. Din fericire, este și o perioadă a începuturilor și a speranței, astfel că multe erori de judecată pot fi încă îndreptate și poți alege un alt drum potrivit personalității și aspirațiilor tale.
Reacție în lanț este o carte a maturizării, eroii crescând pe parcursul cărții, atât la propriu cât și la figurat, în final reușind fiecare să-și găsească adevărata identitate, să-și cristalizeze dorințele și aspirațiile, să-și învingă temerile, dragostea fiind catalizatorul magic ce i-a ajutat.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele scrise din perspectiva lui Nikki cu cele scrise din perspectiva lui Luis.
Nikki era o tânără adolescentă americancă, de origine mexicană. Părinții ei aveau bune posibilități materiale, tatăl ei fiind doctor, iar mama ei designer de interioare și locuiau în nordul districtului Fairfield, în cartierul celor bogați.
La cincisprezece ani, ignorând sfaturile și avertismentele părinților ei, Nikki s-a îndrăgostit de Marco, un tânăr de aceeași vârstă cu ea, provenind din sudul Faifieldului, cartierul celor săraci, în general de origine mexicană. Fiind sigură de dragostea lui, Marco șoptindu-i declarații înflăcărate de iubire când erau împreună, Nikki i s-a dăruit. Din nefericire, la puțin timp după aceea, viața i-a oferit o lecție aspră. Plictisindu-se repede de ea, Marco a trecut la o altă cucerire, Mariana, frângându-i inima lui Nikki în bucăți, cu atât mai mult cu cât descoperise că era și însărcinată.
”Mă zgâiesc la ferestruica din plastic care îmi va spune ce soartă mă așteaptă și recapitulez în minte trei lucruri învățate astăzi de la Marco: băieții te mint ca să se culce cu tine, să nu te încrezi într-un băiat care îți spune ”te iubesc” și să nu ieși niciodată cu un tip din cartierul de sud al Fairfieldului.”
Luis era cel mai mic dintre frații Fuentes, Alex fiind mai mare ca el cu șapte ani, iar Carlos cu patru ani.
Atât frații lui mai mari, cât și mama lui încercaseră să-l țină departe de bandele de cartier, pentru a evita greșelile lor și riscurile la care s-au expus.
Ceea ce nici unul nu știa era că Luis era, la rândul lui, dependent de adrenalină, asumându-și riscuri nebunești în diverse situații, visul lui fiind să ajungă să lucreze într-o stație spațială.

Nikki și Luis s-au întâlnit prima dată la nunta lui Alex cu Brittany, tatăl lui Nikki fiind medicul ce-l salvase pe Alex când acesta fusese împușcat.
Nikki, traumatizată în urma experienței sale cu Marco și însărcinată cu copilul acestuia, a văzut în Luis același prototip ca și fostul ei iubit. Carismatic, îndrăzneț și gata să flirteze cu orice fată, iar când el încearcă să se apropie de ea, spunându-i în același timp un compliment, îl lovește cu genunchiul în testicule, atrăgând atenția tuturor celor prezenți. Mai mult, descoperind ceva mai târziu că Luis se hârjonea în pielea goală cu o fată în apă, îi ascunde hainele.
În aceeași seară, Nikki a pierdut sarcina în urma unei hemoragii, fiind la un pas de a-și pierde și viața. Deși părinții ei și-au declarat susținerea necondiționată față de ea, Nikki a resimțit din plin amărăciunea de a-i fi dezamăgit, jurându-și să nu mai repete niciodată greșelile făcute.
După doi ani, Nikki și Luis, în vârstă de șaptesprezece ani, s-au reîntâlnit, constatând amândoi cu surprindere că erau colegi la liceul din Fairfield.
”Ochi exotici. Păr castaniu care îi cade în valuri pe umeri. Aroganță cât cuprinde. A mai crescut, dar are și acum acea aură inconfundabilă de ”înger înțepat.”
Aș recunoaște-o oriunde și oricând. Aș recunoaște-o dintr-o mie de fete. A negat că e mexicancă, a dansat ca un robot și m-a făcut de râs, toate într-o singură seară.”

Deși se tachinează cu orice ocazie, nici unul dintre ei nu poate nega atracția pe care o simte față de celălalt.
Luis este intrigat de Nikki, pe care simte nevoia să o impresioneze și să-i descopere misterele, dându-și seama că cinismul pe care ea îl afișa nu era decât o mască.
La rândul ei, Nikki simte că Luis i se strecoară încetul cu încetul în inimă, fiind în pericol să-și încalce regulile autoimpuse, pe care le respectase cu strictețe până atunci.
În momentul în care un secret întunecat din trecutul lui Luis iese la iveală, acesta este pus în fața unei grele alegeri, încercând din răsputeri să găsească o cale de mijloc în a-și proteja familia și, în același timp, să nu renunțe la visurile lui și la fata pe care o iubea mai presus de propria lui ființă.
Deși Nikki descoperă că Luis a mințit-o când i-a spus că nu a intrat în nicio bandă, aflând că fusese de fapt inițiat în Latino Blood, nu se grăbește să îl judece, ci își dă seama că a fost constrâns la acea decizie. Realizează că, de fapt, pe Luis îl iubește cu adevărat, în timp ce față de Marco nu simțise decât o pasiune adolescentină, care se stinsese la fel de repede pe cât apăruse. În timp ce la Marco renunțase cu ușurință, era hotărâtă să lupte cu toate forțele ei pentru ca relația cu Luis să aibă o șansă.
”Atunci când Marco și cu mine ne-am despărțit și l-am văzut cum o săruta pe Mariana, nu m-am luptat pentru el. M-am dat la o parte și am lăsat banda Latino Blood să câștige. Cu Luis e însă altceva. Am înțeles acum că nu voi renunța la el, la noi, și că voi lupta pentru a-l recâștiga. Îl iubesc mai mult decât din inimă… Îl iubesc din tot sufletul meu, ca și cum ar fi o parte din mine.
Și a sosit momentul ca s-o afle.”
Cu ajutorul fraților lui, veniți să îl apere riscându-și propriile lor vieți, și cu intervenția miraculoasă a lui Nikki într-un moment critic, Luis reușește să se elibereze dintr-o situație din care părea imposibil să scape.
”Fata asta e îngerul meu. Îmi amintesc că din prima clipă când am văzut-o m-am gândit că Dumnezeu a trimis-o special pentru mine. A crezut în mine chiar și atunci când eu însămi nu mai credeam.”
Finalul e foarte romantic, Nikki descoperind că iubirea nu e doar un basm, iar Luis regăsind speranța de a visa la un viitor ce păruse complet pierdut cândva.
”- Ideea de a te mărita cu mine nu îți crește nivelul de adrenalină?
– Ba da, răspunde și mă sărută. Odată mi-ai spus că te fac să crezi că imposibilul e posibil. Iar tu m-ai făcut să cred din nou în dragoste, atunci când îmi pierdusem orice speranță. Îți mulțumesc că m-ai convins că iubirea nu e doar un basm.”

Cărțile autoarei Simone Elkeles se pot comanda pe elefant.rolibrarie.netlibrex.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

 

4. P.S.: IMI PLACI de Kasie West, Editura Leda (P.S. I Like You)

Cartea P.S. Îmi placi are o dulceață aparte, reușind să transmită multă emoție, aducându-ți aminte de fiorii primei iubiri și de perioada tumultuoasă a adolescenței, o perioadă plină de incertitudini dar, în același timp, încărcată de speranță și entuziasm.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Lily, o adolescentă în vârstă de șaptesprezece ani, timidă și nu foarte populară, mai degrabă bizară decât la modă.
”Astăzi, purtam o cămașă supradimensionată, pe care o găsisem la un târg de vechituri. Îi tăiasem mânecile, ca să o fac să semene cu un chimonou, și îmi legasem o curea maronie, vintage, în talie. În picioare aveam teniși cu carâmb înalt, roșii, uzați.”
Lily era pasionată de muzică și, în secret, spera să devină compozitoare de cântece, încercând să-și adune curajul pentru a participa la un concurs de creație.
Familia lui Lily era haotică și zgomotoasă. Sora lui Lily, în vârstă de nouăsprezece ani, era preocupată de propriile probleme sentimentale, iar cei doi frați mai mici, de zece și șapte ani, erau energici și neastâmpărați. Părinții lui Lily, mama artist meșteșugar iar tatăl designer de mobilă liber profesionist, concurau adesea cu propriile creații în fața copiilor.  Deși resursele financiare de care dispuneau erau limitate, căldura sufletească se simțea din plin în casa lor, fiind evidentă afecțiunea și susținerea reciprocă dintre ei.
Implicându-se activ în treburile casei, având grijă de frații ei mai mici și ajutând-o adesea pe mama ei la târgurile unde aceasta își vindea produsele, Lily nu prea mai avea timp de viață socială, având o singură bună prietenă, Isabel. Aceasta, îngrijorată că Lily stătea mai mult izolată și dorind să o atragă la mai multe distracții, a încercat să-i facă ”lipeala” cu David, un bun prieten al lui Gabriel, iubitul lui Isabel. Dar, deși Lily și David au comunicat imediat unul cu celălalt fără probleme, a reieșit evident că nu exista nicio scânteie între ei.
Lily se simțea atrasă de Lucas, un băiat mai mare cu un an, căruia ar fi vrut să-i atragă atenția asupra ei, doar că, de câte ori era în preajma lui, se pierdea cu totul, bâlbâindu-se și neputând să poarte o conversație inteligentă.
Cel care îi făcea însă viața amară era Cade Jennings, de aceeași vârstă cu ea, băiatul cel mai popular din școală.
”Cade arăta ca băiatul de treabă din vecini – era înalt, avea un zâmbet imens și ochi albaștri strălucitori – însă fără personalitatea asortată.”
Cade fusese prietenul lui Isabel, dar aceasta se despărțise de el, sătulă de veșnicile certuri dintre Lily și Cade, care se împunseseră reciproc încă din prima zi în care se cunoscuseră.
Din cauza lui Cade, Lily se alesese cu o poreclă nedorită – ”Magnetul”, nume pe care Cade i-l acordase în timpul unui meci la școală în care mingea părea să fie atrasă de ea ca de un magnet, lovind-o ba în umăr, ba în picior.
Viața lui Lily avea să capete o turnură neașteptată după o oră obișnuită la chimie, ce nu anunța nimic diferit. Plictisindu-se, întrucât chimia nu se număra printre materiile ei favorite, Lily a scris pe bancă un vers dintr-o melodie preferată. A doua zi, Lily a descoperit cu multă emoție că cineva scrisese sub versul ei următorul vers din melodie. Încântată la culme că exista cineva cu aceleași gusturi ca și ea, Lily i-a scris un mesaj persoanei anonime, primind prompt un răspuns a doua zi. Mai mult, persoana anonimă i-a indicat printr-o săgeată un loc sub bancă unde era împăturit un bilet. Noua metodă de comunicare era net avantajoasă, pe o foaie de hârtie putându-se împărtăși mult mai multe gânduri, fără riscul ca mesajul să fie șters de persoana de la curățenie. Lily a descoperit în curând cu surprindere că misterioasa persoană cu care coresponda era băiat și nu fată, cum crezuse ea inițial. Încetul cu încetul, cei doi își dezvăluie gânduri și dorințe intime, fiecare simțind instinctiv în celălalt un suflet pereche.
Mi-a plăcut mult ideea schimbului de bilete la ora de chimie. Într-o eră ultratehnologizată, în care schimbul de mesaje se face instantaneu pe telefon, cei doi tineri au descoperit farmecul schimbului de mesaje pe hârtie, cu atât mai atractiv cu cât exista riscul de a fi prinși de profesorul de chimie. Faptul că răspunsul venea abia a doua zi adăuga un plus de savoare comunicării, sporind nerăbdarea și bucuria descoperirii unui nou bilețel pus de corespondentul anonim.
Lily începe să fie tot mai intrigată de identitatea misteriosului băiat, deschizând o listă cu potențialii candidați. Când însă descoperă, dintr-o pură întâmplare, cine era cel care îi scria, surpriza ei este colosală, acesta fiind ultimul băiat la care s-ar fi gândit. Cu toate că era convinsă că el nu i-ar mai fi scris nimic dacă știa adevărata ei identitate, Lily nu poate întrerupe schimbul de bilete întrucât, de-a lungul perioadei cât corespondaseră până atunci, se îndrăgostise de persoana din spatele mesajelor, implicit și de persoana din viața reală, odată ce realizase care îi era adevărata personalitate a acestuia.
Oare va avea vreo șansă relația lor odată ce ambele identități vor fi dezvăluite?
Mi-au plăcut mult cei doi protagoniști, a căror interacțiune de tip atracție-respingere / iubire-ură mi-a adus aminte de Elizabeth și Darcy din Mândrie și prejudecată. La fel ca și celebrii lor predecesori, și cei doi eroi ai cărții au reușit să se potențeze reciproc, recunoscându-și propriile greșeli din trecut, devenind mai buni și mai încrezători în ei.
”- Nu, pe bune. Cine ți-a spus că nu trebuie să cânți? Ești minunată!
Obrajii mi s-au înroșit.
– Și cântecul acesta, Lily. Te rog, trimite-l. E perfect. Îl trimiți?”
Cartea mi-a oferit o lectură plăcută și relaxantă, condimentată din loc în loc cu momente de umor, lăsându-mă cu un zâmbet pe față la final.

Cărțile autoarei Kasie West pot fi comandate de pe elefant.ro, libris.rolibrarie.net, carturesti.ro

 

5. Îți voi dărui soarele de Jandy Nelson, Editura EPICA (I’ll Give You The Sun)

Îți voi dărui soarele este o carte foarte bine scrisă, extrem de profundă, plină de înțelesuri, romantică, emoționantă, care îți atinge sufletul și te pune pe gânduri.
Jude și Nelson sunt doi frați gemeni, dar nu identici. Jude este blondă și seamănă cu tatăl ei, iar Noah este brunet și este copia fidelă a mamei lui. Mama lor avea un deosebit simț artistic, pe care îl transmisese ambilor copii, în timp ce tatăl avea o fire pragmatică, încercând să găsească logica în fiecare lucru.
Cartea începe prin a fi povestită de către Noah, la vârsta de treisprezece ani și jumătate. Facem cunoștință cu adolescentul deosebit de sensibil, îndragostit de natură, având un talent deosebit la desenat. Se înțelegea foarte bine cu sora lui, era preferatul mamei, dar cu tatăl avea o relație încordată, datorată în special de faptul că acesta îi reproșa că nu era la fel de curajos ca sora lui. Jude era foarte temerară și aventuroasă, făcea surfing, era foarte populară la școală și avea o mulțime de prieteni.
Asistăm la frământările lui Noah, la revelația acestuia că este gay, fiind atras inexorabil de Brian, băiatul carismatic din vecini, nou sosit.
”Mi-aș dori ca timpul să stea în loc, astfel încât să-l pot privi până mă satur. Există ceva pe chipul lui în acest moment, ceva luminos, care încearcă să iasă – un baraj care ține un val de lumină. Sufletul lui ar putea fi un soare. N-am întâlnit niciodată o persoană care să fi avut un soare ca suflet.
Vreau să mai spun și alte lucruri, ca să nu plece. Mă simt atât de bine, e genul de euforie verde ca frunzele.”

resena-daria-el-mundo-jandy-nelson-L-S7bS_2

Aflăm că amândoi frații doresc să intre la școala de artă și sesizăm, prin ochii lui Noah, gelozia pe care sora lui Jude o încearcă în momentul în care își dă seama că mama lor aprecia mult mai mult lucrările lui artistice.
Următorul capitol e povestit din perspectiva lui Jude, aflată la vârsta de șaisprezece ani.
Descoperim cu stupoare că numai ea a fost admisă la școala de artă. Mama lor murise în urmă cu doi ani, iar Jude este chinuită de sentimente de vinovăție. Brian a dispărut complet din peisaj, Noah este schimbat radical, înstrăinat complet față de sora lui, cu care abia schimbă două vorbe, iese cu fete, practică sporturi periculoase, aruncându-se de pe stânci și se înțelege perfect cu tatăl lui. Ce se întâmplase oare în urmă cu doi ani? Adevărul ni se dezvaluie încetul cu încetul, ca piesele unui puzzle ce se așează la locul potrivit, alcătuind în final un întreg. Indiciile ni le culegem din alternanța capitolelor care continuă în aceeași ordine, Noah la vârsta de aproape paisprezece ani, iar Jude la vârsta de șaisprezece ani.
Jude este și ea, la rândul ei, radical diferită față de cea de la vârsta de aproape paisprezece ani.  Este retrasă, nu mai practică sporturi, nu mai socializează cu prietenii și comunică cu fantoma bunicii, fiind dominată de superstiții. În plus, este convinsă că mama ei îi distruge lucrările artistice. Este singura explicație pe care o poate găsi. Este convinsă că aceasta vrea să o pedepsească. Ar dori să o împace, dar nu știe cum. Cumva, i se crează convingerea că numai făcând o sculptură în piatră ar reuși să o îmbuneze, astfel că este hotărâtă să reușească acest lucru. Din păcate, există un singur artist care realizează astfel de lucrări, Guillermo Garcia dar acesta, devastat în urma unei tragedii personale, refuza să mai primească elevi.
Decisă să îl convingă să o accepte, Jude pornește spre acesta. În drum, oprește la o biserică să se roage. Acolo întâlnește un bărbat fascinant.
”Zâmbetul care îl însoțește îi pradă tot chipul. E un zâmbet impacientat, nesăbuit, cu dinți ciobiți, pe o față asimetrică, inegală. Tipul e de-a dreptul sălbatic, sexy, într-o manieră de hai-să-încălcăm legea, nu că aș fi observat.”
Acesta o remarcă, la rândul lui: ”sper că nu te superi că-ți spun, dar arăți ca un înger, stând acolo.” și îi cere voie să-i facă poze. Misterul se adâncește în momentul în care el îi spune ca ea este cea aleasă.
Știu că face sute de poze, dar nu-mi mai pasă. Sunt străbătută de un șir intens de fiori în timp ce el continuă să apese pe declanșator și să spună: ‘Da, îți mulțumesc, așa e al naibii de potrivit, perfect, da, da, să-mi bag picioarele, Doamne, uită-te la tine.’ E ca și când ne-am săruta, mult mai mult decât sărutul. Nu-mi pot imagina cum arată fața mea acum.
–          Tu ești ea, declară el într-un târziu, punând capacul pe obiectiv. Sunt sigur de asta.
–          Cine? întreb eu.
Însă nu-mi răspunde, ci pur și simplu traversează culoarul spre mine, cu un mers leneș, dezordonat, care mă duce cu gândul la vacanța de vară. Acum e complet detașat, trecut de la puternic la relanti din clipa în care a acoperit obiectivul. Pe măsură ce se apropie, văd că are un ochi verde și unul căprui, ca și cum ar fi doi oameni într-unul singur, doi oameni foarte înflăcărați într-unul singur.”
large
Aflată sub impresia întâlnirii din biserică, Jude ajunge la Garcia. Îi deschide un bărbat ce pare nebun, care o alungă imediat. În spatele lui era bărbatul misterios din biserică.
Jude nu renunță și reușește, în cele din urmă, să îl convingă pe Garcia să o accepte ca elevă. Află că bărbatul din biserică este un student englez, Oscar Ralph, ce poza ca model.
Jude descoperă că Garcia avusese o mare iubire pe care o pierduse. Prin sculpturile lui, încerca să își exorcizeze demonii interiori. Oscar, la rândul lui, avea și el propriul lui trecut întunecat. Cu toții au secrete, minciunile spuse de-a lungul timpului le-au zguduit tuturor existența.
Pe măsură ce vălurile sunt ridicate, încetul cu încetul, legături surprinzătoare sunt descoperite, adevărul iese la suprafață, iar cei doi frați au șansa să se regăsească unul pe celălalt, recreând lumea pe care au pierdut-o și găsindu-și, fiecare dintre ei, șansa la fericire.
Câteva citate care mi-au plăcut în mod deosebit:
Jude, ca să existe miracole, trebuie mai întâi să vezi miracolele.”
Cine știe ceva? Cine știe cine trage sforile? Sau ce? Sau cum? Cine știe dacă destinul nu reprezintă decât felul în care îți spui ție însuți povestea vieții tale?
Cine știe dacă fantomele există cu adevărat (scuze, bunico!) sau dacă ele nu sunt de fapt niște amintiri vii ale celor dragi, ascunse adânc în inima ta, vorbind cu tine, încercând să-ți atragă atenția prin toate căile posibile?”
 ”Repede, pune-ți o dorință.
Riscă o dată (sau de două sau de trei su de patru ori).
Creează lumea din nou.”

Cartea Îți voi dărui soarele de Jandy Nelson se poate comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.rocartepedia.ro, carturesti.ro

 

6. Anna și sărutul franțuzesc de Stephanie Perkins, Editura Epica (Anna and the French Kiss – 2010)

Anna și sărutul franțuzesc este o carte amuzantă, plină de suspans, care topește inimile.
Anna așteaptă cu nerăbdare începerea ultimului an de liceu în Atlanta, unde are o slujbă ideală, o prietenă fidela și un băiat pe care vrea să îl cucerească. Lucrurile se schimba și Anna merge la un internat din Paris. Aici îl întâlnește pe inteligentul, cuceritorul  Etienne St. Clair. Totuși, există o problema „St. Claire e deja luat“, are o iubită. Anna își repetă „suntem doar buni prieteni, suntem doar buni prieteni“, dar sentimentele, reciproce, devin de neînlăturat. Oare se va sfârși totul cu mult așteptatul sărut franțuzesc?
Anna și sărutul franțuzesc ne oferă ocazia să descoperim Parisul, pas cu pas, prin ochii a doi tineri adolescenți, o experiență mai frumoasă și mai interesantă decât orice alt ghid al Parisului.
Citate:
”Cotim pe o altă stradă și – iată – Sena. Luminile orașului saltă în valurile mici. Îmi țin respirația. E superbă. Perechile se plimbă pe malurile apei, iar buchiniștii și-au înșirat cutii murdare de carton cu cărți de buzunar și reviste vechi, pe care să le poată vedea clienții. Un bărbat cu barbă roșie zdrăngănește la o chitară și cântă un cântec trist. Ascultăm un minut și St. Clair lasă să cadă câțiva euro în cutia chitarei omului.
Iar apoi, când ne întoarcem atenția din nou spre fluviu, o văd.
Notre-Dame.
O recunosc din fotografii, bineînțeles. Dar dacă St. Etienne e o catedrală, atunci e nimic, NIMIC în comparație cu Notre-Dame. Clădirea e ca o corabie imensă coborând pe fluviu. Masivă. Monstruoasă. Maiestuoasă. E luminată într-un mod care îmi aduce aminte, absurd, de Disney World, dar e mult mai multă vrajă asupra ei decât în orice ar fi putut visa Walt. Valuri întregi de viță verde se revarsă de-a lungul zidurilor până în apă, completând aspectul de basm.”
”Tot ce vreau este Etienne.
Greutatea corpului său peste al meu e extraordinară. Îl simt – pe tot – apăsat peste mine, și mă îmbăt de mirosul cremei lui de ras, al șamponului său și de acel miros în plus care este doar… al lui. Cel mai încântător miros pe care mi l-am putut vreodată imagina.
Vreau să-l respir, să-l ling, să-l mănânc, să-l sorb. Buzele lui au gust de miere. Fața lui are un început de barbă țestoasă și îmi râcâie pielea, dar nu-mi pasă deloc. E minunat să-l simt. Mâinile lui sunt peste tot și nu contează că gura lui e deja peste a mea, îl vreau mai aproape, mai aproape, mai aproape.”
”Pentru că am avut dreptate. Pentru noi doi, casa nu este un loc. Este o persoană.
Și suntem în sfârșit acasă.”

Cărțile autoarei Stephanie Perkins pot fi comandate de pe libris.rolibrarie.netelefant.ro

 

7. Love & Gelato. Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch, Editura Epica (Love & Gelato)

Love & Gelato. Vacanță la Florența de Jenna Evans Welch este o carte caldă, romantică, cu personaje interesante, puțin mister și descrieri minunate ale locurilor pitorești unde ne poartă acțiunea cărții. O carte despre alegeri greșite și consecințele lor, dar și despre speranță și noi începuturi.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Linei, o tânără adolescentă americană, a cărei viață fusese zgâlțâită din temelii la vârsta de șaisprezece ani, când aflase că mama ei, Hadley, o renumită fotografă, avea cancer în fază terminală. Extrem de curajoasă în fața destinului nemilos, preocupată de soarta fiicei sale după ce ea nu va mai fi, mama ei i-a cerut Linei să-i promită că va pleca în Italia, la Florența, să petreacă un  an cu Howard, un bun prieten din tinerețe și care era, în accepțiunea ei, cea mai potrivită persoană să o susțină după ce va rămâne singură.
După patru luni, mama ei s-a stins din viață iar Lina a încercat să se adune din bucățele și să meargă mai departe, cu sprijinul necondiționat al celei mai bune prietene ale ei, Addie. Totuși, credincioasă promisiunii făcute mamei ei, după câteva luni, Lina a plecat la Florența să studieze acolo în noul an școlar. Înainte de a pleca, bunica ei i-a dezvăluit știrea bombă că, de fapt, Howard era chiar tatăl ei. Intrigată de faptul că nu știuse nimic despre el până atunci, Lina l-a tratat cu scepticism pe Howard, un uriaș blond de peste doi metri, care a întâmpinat-o cu mult entuziasm. Era evident că din punct de vedere fizic, Lina o moștenise pe mama ei, brunetă, cu pielea măslinie și păr cârlionțat.
Mai mult, Lina a avut un adevărat șoc descoperind că urma să trăiască practic într-un cimitir, Howard fiind curatorul unui memorial ridicat în cinstea celui de-al Doilea Război Mondial, înconjurat de mormintele soldaților americani care au fost uciși în Italia, în timpul războiului.
Totuși, Lina nu poate să nu fie impresionată de modul cum Howard îi aranjase camera, acesta dovedind o neașteptată intuiție despre ce i se potrivea cu personalitatea ei.
Lina o cunoaște și pe Sonia, asistenta lui Howard, care îi spune că acesta fusese îndrăgostit nebunește de mama ei. În același timp, chiar dacă nu-l văzuse pe Howard de mai bine de șaisprezece ani, mama ei purtase inelul dăruit de el în fiecare zi și insistase ca ea să se ducă la el după moartea ei. Dacă fuseseră cu adevărat îndrăgostiți, ce anume îi despărțise?
Lina speră să afle răspunsurile dintr-un jurnalul al mamei ei, pe care i-l predă Sonia, spunându-i că aceasta îl trimisese la Florența cu puțin timp înainte de a muri.
Înainte să-mi pierd stăpânirea de sine, am deschis sertarul noptierei și am căutat jurnalul.
Am deschis coperta:
”Am făcut o alegere greșita.”
Am simțit cum mă cutremura un fior pe șira spinării. Mama scrisese cu un marker gros, negru, iar literele păreau să se răsfire pe coperta interioara ca un șir de păianjeni. Era oare un mesaj adresat mie? Ca un soi de precursor a ceea ce aveam sa citesc mai departe? Mi-am adunat curajul și am dat pagina. Acum ori niciodată.
În continuare, acțiunea merge pe două planuri – în trecut, unde aflăm gradat din jurnal întâmplările prin care a trecut Hadley în anul petrecut în Italia, și în prezent, unde Lina își face noi prieteni și încearcă să meargă pe urmele pașilor din trecut ai mamei ei, pentru a descifra misterul și mesajul pe care aceasta încercase să i-l transmită.
În trecut, facem cunoștință cu Hadley, o tânără energică, optimistă și entuziastă, care și-a înfruntat părinții care doreau ca ea să urmeze școala de asistente, alegând în loc să studieze fotografia, de care era pasionată, la o școală de arte din Florența. De cum ajunge acolo, își face imediat un grup de prieteni, printre care și Howard, și este cucerită de frumusețile orașului.
În planul din prezent, Lina îl cunoaște pe Lorenzo, Ren mai pe scurt, un tânăr adolescent de aceeași vârstă cu ea, jumătate american, jumătate italian, foarte chipeș, prietenos, respectuos și responsabil, care locuia în apropiere de ea.
Prin intermediul lui Ren, Lina intră în legătură cu mai mulți adolescenți de aceeași vârstă. Este foarte interesant să constați că viața merge înainte pentru oricine și, deși Lina era marcată încă de tragedia prin care trecuse, avea preocupări specifice vârstei sale, bârfind la telefon cu buna ei prietenă din America și participând la petreceri zgomotoase, nedându-se în lături nici de la provocări și simțind primii fiori ai dragostei.
La o petrecere îl cunoaște pe Thomas, un britanic superb, cu corp de manechin care pare, la rândul lui, interesat de ea.
Totuși, Lina simte o conexiune sufletească cu Ren, în care simte că are încredere și îi mărturisește despre jurnalul mamei sale. Cu ajutorul lui, Lina își continuă periplul prin Italia, pe urmele pașilor mamei ei din trecut, descoperind noi secrete, pasiuni și trădări.
Vă las să descoperiți singuri misterul din trecut și pe cine va alege Lina în prezent. Finalul este unul luminos și optimist, care te lasă cu o stare de bine.
Dincolo de durere și suferință, rămâne ideea că iubirea merită orice preț.
”O viață fără dragoste e ca un an fără vară.”

Cartea se poate comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.rocartepedia.ro, carturesti.ro

 

8. Duff de Kody Keplinger, Editura Epica (The DUFF: Designated Ugly Fat Friend)

Cartea surprinde un crâmpei din viața unei adolescente de șaptesprezece ani, cu frământările, amăgirile, neliniștile, incertitudinile, suferințele, iubirile și speranțele specifice vârstei, fiind cu atât mai veridică cu cât a fost scrisă de autoare pe când avea chiar șaptesprezece ani.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Bianca Piper, o tânără de șaptesprezece ani, o prietenă loială dar pe care viața a făcut-o să devină cinică.
Inima i-a fost frântă pe când avea paisprezece ani și era în primul an de liceu. Atunci s-a îndrăgostit de Jake Gaither, un băiat cu patru ani mai mare, care părea să îi împărtășească sentimentele.  Dornică să se facă plăcută și să se integreze cât mai bine, fericită că tocmai băiatul ce părea întruchiparea perfecțiunii îi dădea atenție, nu și-a pus nici o întrebare de ce el nu se afișa niciodată cu ea în public. S-a culcat cu el, încrezătoare în declarațiile lui de iubire veșnică, mințindu-se singură că trăiește o frumoasă poveste de iubire secretă – ceva cam ca Romeo și Julieta. Bula ei de fericire avea să se spargă după trei luni, când Tiffany, o fată mai mare decât ea, a abordat-o și i-a spus cu ură să stea departe de iubitul ei, iar Bianca a constatat cu durere că în tot acest timp ea fusese doar cealălaltă fată, un substitut.
Distrusă sufletește, Bianca a încercat să se adune din bucăți și să meargă mai departe. Pe când avea cincisprezece ani, s-a convins singură că este îndrăgostită de Toby Tucker, un băiat deosebit de inteligent și studios, cu care i se părea că s-ar fi potrivit foarte bine. Din păcate, de curând aflase că Toby avea o prietenă cu care își făcea deja planuri de viitor.
Nici în familie lucrurile nu stăteau prea roz. Mama ei scrisese cândva o carte motivațională și, întrucât se părea că trecea printr-o perioadă de depreseie, tatăl ei insistase să facă o călătorie în care să țină prelegeri despre carte. Din păcate, după prima călătorie urmase a doua, apoi încă una și tot așa, mama ei fiind mai mult absentă din viața ei, spre tristețea tatălui ei, care devenise tot mai apatic.
Bianca avea două bune prietene – Casey și Jessica, ambele superbe, ea părând complet ștearsă în comparație cu ele. Jessica era sora lui Jake și se împrietenise cu aceasta la un an după ce povestea ei nefericită de dragoste se sfârșise. Faptul că nu-i povestise niciodată nimic despre acest lucru Jessicăi ne demonstrează că, în pofida aparenței cinice abordate, în sinea ei Bianca își păstrase bunătatea și loialitatea.
Având deja respectul de sine la pământ, avea să primească o nouă lovitură în orgoliul ei de la Wesley Rush, vedeta liceului și un fustangiu notoriu. Acesta îi spune că dorește să petreacă mai mult timp cu ea, cea care era urâțica grupului lor de trei fete, pentru a le cuceri mai ușor pe prietenele ei superbe.
”- Iar tu, draga mea, ești o Duff.
DESEMNATĂ
URÂȚICA și
DOLOFANA
din gașca
FETELOR,
cu… a spus el și a ridicat din umerii lați. Gândește-te puțin. De ce te aduc ele aici, când tu nu dansezi niciodată?”
”- Ai niște prietene tare… tare bune.
S-a oprit din vorbit, cu ochii la ce se petrecea pe ringul de dans, apoi s-a întors către mine:
– Ideea e următoarea: s-a dovedit științific că în fiecare grup de prieteni există o verigă slabă, o Duff.”
”Ce vreau eu să spun e că tipele – de genul amicelor tale – îi găsesc sexy pe tipii care se arată înțelegători și vor să socializeze cu Duff. Uite, dacă vorbesc cu tine acum, îmi dublez șansele să reușesc să le aduc în patul meu la noapte. Așa că, dă-mi și mie o mână de ajutor și prefă-te măcar că îți face plăcere conversația asta.”
Șocată și umilită, Bianca nu se poate abține și îi toarnă paharul de Cola cu cireșe în capul lui Wesley.
Lucrurile o iau complet razna în familia ei, tatăl ei având un șoc în momentul în care privește actele de divorț trimise de mama ei și îmbătându-se criță, speriind-o la culme pe Bianca, care știa că el avusese mari probleme cu alcoolul în urmă cu optsprezece ani și scăpase de ele doar în urma unui tratament.
Vestea că Jake se întoarce acasă de sărbători împreună cu logodnica lui Tiffany o bulversează complet pe Bianca, care se simte sub o presiune teribilă, fără vreo supapă de relaxare.
Incredibil, chiar Wesley o să-i ofere antidotul la problemele ei. Lucrând împreună la un proiect pentru școală, Bianca, în urma unui impuls irezistibil, îl sărută, el îi răspunde cu pasiune și lucrurile se încing între ei, ajungând să-și ofere ”beneficii” reciproce, care pe Bianca o ajută să-și abată gândurile de la necazurile pe care le avea.
”Senzația asta de amorțire a simțurilor pe care o aveam de fiecare dată când îl sărutam era atât de euforică – asemenea unui drog -, încât nu eram în stare să renunț la ea așa de repede. Era foarte posibil să îl urăsc pe Wesley Rush, dar la el se afla cheia eliberării mele, iar în clipa aceea chiar îl voiam… aveam nevoie de el.”
Iar cum problemele Biancăi în loc să se rezolve, se agravează din ce în ce mai tare, ea apelează tot mai des la ”medicamentul” Wesley. Acesta pare încântat de noua lor relație de genul ”inamici cu beneficii”, întrucât în public ei continuă să se șicaneze reciproc. Totuși, deși nu are nici o problemă că este folosit, ar vrea să afle motivul.
Bianca își deschide sufletul în fața lui, povestindu-i despre Jake și amăgirile lui, despre care nu-i spusese decât lui Casey. Surprinzător, Wesley o ascultă cu multă înțelegere, spunându-i că Jake a fost un mare nemernic făcându-i toate acele declarații în care nu credea, doar pentru a o seduce. La rândul lui, Wesley îi mărturisește că el stă mai mult singur, părinții lui fiind mai mereu plecați, abandonându-l pe el și pe sora lui Amy în grija bunicii. Dar, cum bunica lui nu îl putea suferi, reproșându-i în permanență comportamentul, preferase să se mute singur în casa părinților.

theduff header

Mama Biancăi își face o apariție meteorică, în care clarifică lucrurile cu tatăl acesteia, lămurindu-l că nu intenționează să se răzgândească în privința divorțului. În urma întâlnirii, tatăl Biancăi se refugiază în alcool și, beat fiind, văzând-o pe ea acasă împreună cu Wesley, își pierde cumpătul și începe să o jignească, numind-o ”târfă” și trăgându-i o palmă. Wesley a sărit imediat în apărarea ei, lovindu-l pe tatăl ei și interzicându-i să o mai jignească, după care a luat-o la el acasă, unde a început să o încurajeze.
”- Ascultă-mă, a zis, nu ești târfă. Mă auzi, Bianca? Dar ești o tipă inteligentă, exuberantă, sarcastică, cinică, capricioasă, loială și plină de compasiune. Asta ești, bine? Nu ești nici târfă, nici gâsculiță, nimic de genul acesta. Doar pentru că ții ascunse niște secrete și ai niște scăpări… Nu ești decât confuză… ca noi toți.”
Bianca este uluită și își dă seama că un sentiment puternic față de Wesley, pe care îl ignorase în tot acest timp, începe să crească tot mai mult în ea. De data asta, partida de iubire dintre ei este plină de tandrețe, iar ea, pentru prima dată, nu se mai simte murdară și vinovată.
”De data asta lucrurile se petreceau pe îndelete și serios. De data asta nu mai căutam un refugiu. De data asta era vorba de el. Despre mine. Despre sinceritate și compasiune și despre toate acele chestii pe care nu mă așteptam să le descopăr în Wesley.”
A doua zi dimineață, Bianca are o revelație. Realizează că s-a îndrăgostit profund de Wesley, iar acesta în nici un caz nu îi va întoarce sentimentele. Își dă seama că dacă va continua această relație, va sfârși cu inima sfâșiată mult mai rău ca în cazul lui Jake, pentru că și sentimentele ei din prezent erau mult mai puternice. Fără să-i explice motivele, îl evită sistematic pe Wesley, care încerca din răsputeri să ia legătura cu ea.
Surprinzător, Toby, cel de care avusese impresia că fusese îndrăgostită doi ani de zile, începe să-i dea atenție, spunându-i că s-a despărțit de prietena lui și și-ar dori o relație cu ea. Deși cândva asta era tot ce și-ar fi dorit să audă, acum își dă seama că alături de Wesley s-a simțit mai în largul ei decât alături de Toby.
Bianca este bună, inteligentă, loială familiei și prietenelor ei. Loviturile pe care le-a primit au făcut-o să-și ascundă adevărata fire în spatele unui sarcasm mușcător. La sfârșit, trebuind să aleagă între Toby și Wesley, în loc să se preocupe de ea, era îngrijorată ca nici unul dintre ei să sufere.
Wesley pare un arogant lipsit de inimă dar, de fapt, și el se ascundea sub o mască. Deși relația lui cu Bianca începe oarecum ciudat, pe parcurs este evident că începe să se atașeze tot mai mult de ea. Deși își dă seama că este folosit, este sincer preocupat să afle motivele ei, pentru a o ajuta. Când ea se desparte de el, are la rândul lui o revelație, dându-și seama de intensitatea sentimentelor lui față de ea și face ce n-ar fi crezut niciodată că o să facă – să lupte pentru o fată. În același timp, criticile ei l-au pus pe gânduri, le-a analizat și și-a dat seama că ea avea dreptate și s-a hotărât să facă niște schimbări fundamentale în viața lui.
Bianca și Wesley au parcurs un drum lung, al maturizării, până să ajungă împreună. Amândoi s-au schimbat sub influența celuilalt, și-au reconsiderat principiile și prioritățile.
”Nu era perfect, nici măcar nu se apropia de perfecțiune, de fapt, dar, hei, nici eu nu eram. Eram amândoi destul de duși cu pluta. Și într-un mod ciudat, chestia asta făcea relația noastră și mai interesantă. Da, era ceva bolnav și sucit în ea, dar așa era și realitatea, nu? Era imposibil să scapi de ea, și-atunci de ce să n-o îmbrățișezi?”

ending3

Cartea se poate comanda pe elefant.ro, pe librarie.net, pe libris.ro sau alte librarii on-line.

 

9. Flower de Elizabeth Craft, Shea Olsen, Editura Epica (Flower)

Flower este o carte sensibilă și emoționantă despre alegeri, urmări, regrete, împăcări, principii și valori. Și, mai presus de toate, o carte despre miracolul iubirii, care schimbă și modelează vieți, caractere și destine.
Charlotte Reed este o fată modestă de 18 ani, elevă în ultimul an de liceu, care locuia împreună cu bunica, sora ei mai mare și băiețelul acesteia în vârstă de câteva luni într-un cartier aflat la doar zece minute de zona celor înstăriți din Hollywood.
În familia ei, începând cu bunica, apoi mama și sora ei, cu toate avuseseră copii înainte de a împlini 18 ani, în urma unor relații trecătoare, mulțumindu – se apoi cu o existență mediocră. Charlotte era excepția, și hotărârea ei de a nu urma acest tipar și de a reuși în viață, de a avea o carieră și un alt fel de drum, era luată încă de când era copil. Învăța pe rupte, participa la activități extrașcolare și lucra în timpul liber la o florărie pentru a strânge bani pentru facultate. Visul ei era să fie admisă la Stanford.
Tate Collins era un tânăr de 19 ani, ce arăta ca o vedetă, și chiar asta și era: un celebru cântăreț de muzică pop, cunoscut în toată lumea, după care suspinau toate adolescentele.
Ce puteau avea în comun Charlotte și Tate? Absolut nimic… la prima vedere, dar destinul a hotărât altfel.
Viața Charlottei bine pusă la punct – cursuri și serviciu, fără nici o abatere de la disciplina autoimpusă,  este dată peste cap într-o seară, odată cu apariția în florăria unde lucra a unui tânăr foarte atrăgător.
Ea îi vorbește și îl servește cu multă dezinvoltura, fără să realizeze că în fața ei se află idolul pop al generației sale. Tate rămâne surprins ea când îl întreabă numele pentru a-l trece pe factură, realizând că ea nu-l recunoaște,  fiind cucerit de naturalețea ei.
Charlotte va avea o surpriză de proporții a doua zi la școală, primind în timpul orei de biologie un imens buchet de trandafiri mov, cei pe care îi recomandase de fapt cumpărătorului misterios când acesta o întrebase care sunt florile ei preferate.
După o perioadă idilică în care Tate a surprins-o cu gesturi neașteptate, dându-i de înțeles că dorește să o cunoască mai bine, Charlotte află adevărul despre celebritatea lui, simțindu-se mințită și păcălita.
Tate era însă decis să nu renunțe la ea și, în cele din urmă, o va convinge să-i dea o nouă șansă, dar în condițiile lui.
”Vrei să-ți asumi un risc? m-a întrebat, ceva mai devreme, stând în fața mea imediat după ce ne-am sărutat. Trebuie să controlez totul. Numai așa putem fi împreună. Numai așa te pot proteja.”
Tate, știind din propria experiență că celebritatea vine cu un preț mult prea mare, era disperat să protejeze identitatea și intimitatea Charlottei, căreia îi admira principiile ei de viață. Nu dorea ca ea să dea cu piciorul la viitorul său, asa cum și-l croise, din cauza relației cu el. Însă felul în care alegea s-o ferească de acest lucru a rănit-o, și nu doar o dată. Ea se simțea respinsă – pe drept cuvânt – iar el era reticent în a-și pune sufletul pe tavă. Avea proprii demoni interiori, episoade din trecut care îl bântuiau și nu știa cum să le facă față.
Charlotte ajunge să ducă o viață dublă – pe de o parte școala, colegii, sora ei Mia și bunica lor, jobul de la florărie, iar pe de altă parte, relația cu Tate, cu tot ce implica aceasta.
Charlotte va avea parte de invitații la masă în localuri scumpe, închirierea unui întreg cinematograf pentru ca ea să poată vedea Casablanca, zboruri cu avionul privat, programări pentru tuns la hairstylist -ul vedetelor, superba surpriză cu zăpada de sărbători din curtea ei, gesturi peste gesturi care dovedeau cât de specială o considera.
”Il Cielo nu este un restaurant, ci o altă lume. O lume fermecată și magică…
Mă simt ca într-o poveste – ca într-o scenă desprinsă parcă din ”Visul unei nopți de vară. O lume plăsmuită de Shakespeare, unde zâne și ăndrăgostiți pătimași dansează, fac dragoste și își mărturisesc pasiunile pe care le nutresc unii pentru alții.”
Relația lor a continuat cu suișuri și coborâșuri, cu tatonări, apropieri și respingeri, cu încredere, dar și trădări. Finalul este însă optimist, ca o gură de aer proaspăt.
”Am nevoie de tine, Charlotte. Când sunt cu tine, redevin vechiul Tate Collins. Am nevoie de tine în viața mea. Ca să-mi reamintești de ce sfârșitul filmului Casablanca nu este corect. Ca să mâncăm împreună șerbet de limete și să te văd zâmbind ca nimeni altcineva. Ca să te aud vorbind despre viitor și ca să văd lumea prin ochii tăi. Pot să mă schimb, dar trebuie să-mi dai șansa să ți-o dovedesc.”

Cartea se poate comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.rocartepedia.ro, carturesti.ro

 

10. Magia lucrurilor simple de Estelle Laure, Editura Epica (This Raging Light)

Magia lucrurilor simple este o carte plină de sensibilitate despre maturizare forțată, tărie sufletească, asumarea responsabilităților, solidaritate umană și speranța care nu te părăsește nici în cele mai dramatice momente.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Lucille, o adolescentă de șaptesprezece ani a cărei viață s-a schimbat dramatic într-o noapte în care dormea cu fereastra deschisă și s-a trezit auzind cearta părinților săi în curte. Tatăl ei îi reproșea pe un ton ridicat mamei ei că i-a nenorocit viața, că el nu dorea decât să fie un cântăreț care să-și ducă viața prin turnee și ea l-a nenorocit făcându-i doi copii și obligându-l să-și ia o slujbă pe care o ura, iar acum erau obligați să-și ducă o viață nefericită împreună, fără să se mai iubească. Insistențele mamei că ea îl iubește în continuare nespus nu au avut darul să îl liniștească, el reacționând din ce în ce mai violent, ajungând să o strângă în final de gât pe mama ei, dându-i drumul doar în momentul în care Lucille, venită în fugă pe scări, s-a repezit la el și l-a îndepărtat de ea. Poliția, sosită la fața locului alertată de vecini, l-a luat pe tatăl ei, care a fost internat ulterior într-un sanatoriu de boli nervoase. Mama ei a clacat la scurt timp și a părăsit orașul, plecând într-o direcție necunoscută și trimițând doar o scrisoare cu o sută de dolari și mesajul laconic: ”Mă străduiesc. Cu drag, mama.”
Este dureros să constați cum doi adulți au ales calea ușoară, dând bir cu fugiții, fără un minim de responsabilitate față de cei doi copii ai lor, dovedind o iresponsabilitate crasă și un egoism fără limite.
De altfel, chiar Lucille constată acest lucru, îndoindu-se inclusiv de faptul că boala tatălui ei ar fi reală, ci doar o modalitate de a fugi de probleme și a duce o existență simplă. Îi simțim din plin amărăciunea în momentul în care îl vizitează la sanatoriu, unde era foarte simpatizat și compătimit de toți.
De altfel, la sfârșitul vizitei, Lucille nu se poate abține să nu-i spună verde în față ce gândea, somându-l să-și asume responsabilitatea și să-și găsească o cale reală de vindecare.
Pentru mama lui Lucille, soțul ei fusese centrul universului ei, iar în momentul în care acesta își pierduse mințile, în loc să se adune și să lupte pentru fetele ei și pentru o șansă de normalitate, fugise ca o lașă, nepăsându-i că a lăsat pe umerii fiicei ei o povară covârșitoare, plus riscul existent ca serviciile sociale să se implice și să le despartă pe cele două surori, luând-o pe cea mică – Wren, de doar zece ani, în plasament.
Este de remarcat tăria sufletească a lui Lucille, care, deși este înspăimântată de amploarea problemelor cu care se confruntă și de lipsa unei soluții la ele, nu se dă bătută.  Își face planuri pe termen scurt, pe care să le poată îndeplini, își organizează facturile și se angajează pe post de chelneriță pentru a face rost de bani.
În același timp, este înduioșător să realizezi că ea este totuși la vârsta inocentă când apar primii fiori ai dragostei și simte fluturi în stomac de fiecare dată când îl vede pe Digby, în ciuda presiunii psihice enorme la care era supusă.
 ”Dar când îi văd părul care-i cade frumos pe frunte și trupul înalt și zvelt, pe care-l arcuiește de jur împrejurul tatălui său ca să bage mingea în coș, îmi vine să cad în genunchi pe alee și sa-L rog pe Dumnezeu să aibă milă de mine; îmi vine să scriu sonete și să-l zugrăvesc cu penelul, venerându-i frumusețea desăvârșită. Căci este uluitor de chipeș.”
Digby are însă o prietenă stabilă de peste doi ani de zile cu care și-a făcut planuri de viitor. La rândul lui, se vede că la vârsta de șaptesprezece ani nu este maturizat. Deși foarte bun la suflet, nu este sigur pe ceea ce își dorește cu adevărat și îi dă semnale amestecate lui Lucille. Pe de o parte, se duce la un moment dat cu ea la concert, unde o atinge ușor pe spate, iar Lucille simte magia lucrurilor simple, care îți înseninează momentele triste.
Pe de altă parte, deși o sărută pe Lucille, Digby nu pare hotărât să o rupă cu prietena lui, cu care se întâlnea în continuare.
Necazurile și problemele au întărit-o însă pe Lucille, care nu mai acceptă să se agațe la nesfârșit de o iluzie și tranșează lucrurile cu orice risc, cerându-i clar lui Digby să se hotărască dacă vrea să fie împreună cu ea sau nu.
”- Vrei? insist eu. Pentru că nu le poți avea pe toate. Nu poți să împletești lucrurile vechi cu cele noi. Nu poți să mă atingi, așa cum o faci în ultimul timp, ca apoi să dispari fără urmă. Iar dacă nu poți să-mi fii alături , să mă ții de mână și să fii mândru că suntem împreună, atunci trebuie să ne oprim aici. Nu e corect pentru nimeni, nici măcar pentru tine. Ce vrei, așadar?”
Vă invit să descoperiți în carte această poveste sensibilă și emoționantă, care îți dă multe teme de gândire și te lasă cu speranța la sfârșit.

Cartea se poate comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, librex.rocartepedia.ro, carturesti.ro

 

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP

 

 

 

 

 

About Author

12 comentarii

  1. Foarte interesant top! Am citit 5,6,8,10. Restul sunt trecute pe lista si urmează la citit. Felicitări, Pentru munca depusă! ❤️

  2. Am citit 3 cărți de pe listă… Este un top minunat, am mai adăugat unele pe lista de dorințe.

  3. Minunat top Tyna, felicitari si multumesc de recomandari! Imi place genul asta de carti, mi se par dulci si proaspete, si iti dau o infuzie de voie buna. Nu am citit nici jumatate din ele, asa ca am de recuperat…

  4. Balan Daniela on

    Un top de top așa cum ne-ați obișnuit , felicitări Tyna ❤️!din păcate am citit numai trei cărți din acest top ,dar le voi căuta cu siguranță și pe celelalte!

  5. Deși am o varsta inaintata, imi plac cartile de genul acesta si le citesc cu multa plăcere. Din minunatele top am citit doar 3. De restul ma voi ocupa la prima comanda pe Librarie.net.

    • Și mie îmi place mult acest gen de cărți, deși am depășit de mult această vârstă. Să le citești cu plăcere!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: