Top 10 cupluri romantice din cartile fantasy

Top 10 cupluri romantice din cartile fantasy

Genul fantasy e unul din preferatele mele, iar cuplurile din aceste cărți sunt extraordinare, poveștile lor de dragoste înflăcărează limitele imaginației și te fac să visezi cu ochii deschiși la iubiri dincolo de limite, dincolo de orice granițe. Nu contează că sunt specii diferite (oameni, vampiri, vârcolaci sau alte creaturi fantastice), nu contează că sunt trăitori în veacuri diferite, găsesc întotdeauna o cale să-și împlinească dragostea și să rămână împreună. Și totul e învăluit în mister și magie…

M-am rezumat la zece cupluri care m-au cucerit, din cărțile citite de mine,  dar aș fi putut scrie de zece ori pe atît…

1. Diana și Mathew în Cartea pierdută a vrăjitoarelor de Deborah Harkness (A Discovery of Witches)

Face parte din All Souls Trilogy: Cartea pierdută a vrăjitoarelor (The Discovery of Witches), Școala nopții (Shadow of Night), Cartea vieții (The Book of Life).

Povestea începe în Anglia zilelor noastre, având ca punct de plecare Biblioteca Bodleiană din Oxford, unde Diana Bishop – istoric, profesor universitar și vrăjitoare – îl întîlnește pe Mathew Clearmont – om de știință, profesor universitar și vampir…

Acțiunea cărții ne poartă din prezent în trecut, în Anglia elisabethană și înapoi, pe urmele unui manuscris străvechi, însoțindu-i pe eroii noștri în aventura lor extraordinară și fiind în același timp martorii minunatei lor povești de iubire.

”Mathew știa că nevoia lui de ea era mai puternică decât orice altceva. Nici familia sa, nici următoarea dată când avea să simtă gustul sângelui nu contau atât cât nevoia de a ști că ea era în siguranță și în apropiere. Dacă asta însemna să fii vrăjit, atunci era pierdut…
Nu ești pierdut. Te-am găsit eu.
Mathew se întrebă dacă nu cumva își imaginase vorbele acestea, dar știa bine că nu. Ea îi auzea gândurile…”

” – Te iubesc, Diana. Dumnezeu știe că am încercat să n-o fac.
Chipul mi se îmblânzi în mîinile lui.
Și eu te iubesc, Mathew, din tot sufletul.
Ceva în corpul lui se modifică subtil când îmi auzi răspunsul. Nu era pulsul, deoarece inima îi bătea și așa rar, nici pielea, care rămase delicios de rece. Se auzi în schimb un zgomot – ceva în gât, un murmur de dor, care îmi transmise o undă puternică de dorință. Mathew o detectă, iar chipul său căpătă o expresie pătimașă. Înclină capul și-și lipi buzele reci de ale mele…După o vreme îndelungată își slăbi strânsoarea atât cât să poată vorbi.
Ești a mea acum.
Buzele mi-erau prea amorțite ca să pot răspunde, așa că am dat din cap și am continuat să-l țin strâns. El mă privi fix.
Din clipa asta, suntem una.”

Carțile autoarei Deborah Harkness pot fi comandate de pe elefant.ro, libris.ro, librărie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

2. Claire și Jamie în Călătoarea de Diana Gabaldon (Outlander)

Acțiunea cărții începe în anul 1945. După terminarea războiului, Claire Randall, în vârstă de aproape douăzeci și opt de ani, fostă soră medicală, pleacă cu soțul ei în Highlands pentru a-și petrece vacanța. În zonă exista un cerc de pietre misterios unde se întâlneau un grup de vrăjitoare moderne, provenind din neamul druizilor, care respectau ritualurile străvechi. Claire intră neștiutoare în interiorul cercului de pietre, moment în care  un câmp de forțe este generat de o stâncă magică aflată în acel loc vrăjit, iar Claire este azvârlită brusc înapoi în timp, într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului 1743.  Acolo îl va cunoaște pe Jamie Frazer, un tânăr scoțian în vârstă de douăzeci și trei de ani, înalt, bine făcut, cu ochi albaștri și păr arămiu. Povestea lor de iubire va trece peste orice barieră, chiar și peste faptul că îi despărțeau câteva sute de ani…

”– Nu te deranjează că nu sunt virgină?
Jamie a ezitat doar o clipă înainte să răspundă.
– Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu sunt.
Văzându-mi expresia uluită, a început să zâmbească, dându-se înapoi spre ușă.
– Bine că măcar unul dintre noi știe ce face.”

”- Oh, Jamie, te iubesc!

– Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat vreodată și tu îmi spui că mă iubești.
Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.
– Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar îmi placi așa cum ești.”

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, emag.ro, librariadelfin.ro, librex.ro

3. Wrath – ultimul vampir pursânge de pe pământ – și Beth – jurnalistă, în Nopți de patimă de J. R. Ward (Dark Lover)

Cartea ne poartă într-o lume fantastică si misterioasă, lumea întunecată a războinicilor vampir, unde suntem martorii unei fascinante și intense povești de dragoste dintre Wrath – regele orb, un vampir sexi și tulburător, înalt de aproape doi metri, masiv și tatuat,  și Beth Randall – jurnalistă (în realitate descendenta unei familii de cel mai înalt rang din aristocrația vampirilor, de a căror existență oamenii nu aveau cunoștință, iar ea nici atât). Era o femeie superbă de 25 de ani, foarte admirată de bărbați, dar având o viață sexuală ca și inexistentă, neputând simți dorință și pasiune, asta până când l-a întâlnit pe el…

”Era absolut splendid.
Avea maxilare puternice, buze pline, pomeți înalți ce îi săpau umbre pe obraji și un început de barbă. Părul negru și lung îi cădea pe umeri și desena un V în mijlocul frunții. Ochelarii sport negri se potriveau de minune chipului său sculptat, dându-i înfățișarea unui asasin.”

“Și atunci, incredibilul s-a produs. Cum stătea el, încremenit în fața ei, ea a simțit un val de dorință pură și sublimă care i se revărsa prin tot trupul. Pentru întâia oară în viață, își simțea corpul dogorind. Fierbinte și umed. Îl dorea cu toată ființa ei”.

”Un instict posesiv și copleșitor îl străbătu prin tot corpul. Remarcă îngrozit că își dorea să o însemneze. Să o însemneze ca fiind a lui.Voia să o învăluie în parfumul lui astfel încât nici un alt bărbat să nu îndrăznească să se apropie de ea. Ca să știe cu toții cui îi aparține. Ca să se teamă de consecințele dorinței de a o poseda.”

Cartea Nopți de patimă de J.R. Ward, Editura Leda poate fi comandată pe librarie.net, libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

4. Victoria și Arrio în Ultimul viking de O. G. Arion

Este o poveste frumoasă, în care realitatea cotidiană este ”invadată” de o realitate alternativă, a basmelor și legenelor nordice, cu personajele lor minunate și incredibile, care devin, în paginile acestei cărți, parte a vieții de zi cu zi, făcându-te să te întrebi dacă lumea e doar așa cum o știi.

Victoria Grey, o tânără frumoasă, în vârstă de douăzeci și nouă de ani, renunță la cariera de medic veterinar, mutându-se de la Boston într-un  orășel tipic american de pe coasta de est pentru a prelua cafeneaua bunicului său, privind acest lucru ca pe o tradiție de familie.

La petrecerea de inaugurare care a avut loc în seara următoare este abordată de un străin misterios, un bărbat foarte atrăgător, care se prezintă simplu: Arrio Raul.

”Era înalt și avea cel mai negru păr pe care îl văzusem vreodată, știți, nuanța aceea de negru care bate în albastru. Și era ondulat, aproape prea perfect ca să pară real. Destul de lung cât să-i încadreze fața, se răsucea în bucle spre ceafă. Eram de-a dreptul invidioasă în acel moment, pentru că părea nedrept ca un bărbat să aibă asemenea păr. Iar ochii – oh, îl uram de-a binelea -, ochii lui aveau cea mai pură nuanță de bleu-argintiu. La naiba, arăta ca desprins de pe copertele romanelor de dragoste despre nobili galanți și domnițe neajutorate.”

”Arrio stătea aplecat asupra unei femei cu părul negru, pe jumătate întinsă pe covor, zbătându-se sălbatic și strigând ceva într-o limbă necunoscută. Chiar în acea secundă se auzi un pârâit înfricoșător și femeia amuți, capul atârnându-i într-un mod nefiresc, parcă desprins de restul corpului. Arrio s-a întors spre mine. Nu mai avea ochi albastru argintii, ci întunecați, și fața îi era schimonosită, ca o mască îngrozitoare și grotescă. Avea gura deschisă într-un rânjet înfiorător și doi canini lungi, ca de fiară, scânteiară alb.”

”În topul celor mai extraordinare zile din viața mea aceasta va rămâne cu siguranță pe locul întâi pentru multă vreme, am hotărât eu, cufundându-mă în somn, în timp ce un vampir adevărat îmi curăța podeaua în camera alăturată.”

”Eu, care până mai ieri râsesem în gura mare la auzul poveștilor despre vampiri, vârcolaci și adolescenți supranaturali, găzduiam azi în micul meu apartament o „creatură a nopții”, pe Arrio cel frumos și întunecat…”

5. Cian – vampirul şi Moira – regina războinică în Valea Tăcerii (volumul 3 din Trilogia cercului) de Nora Roberts (Valley of Silence)

Debutul cărţii se face cu visul lui Cian în care el era încă om şi o cunoaşte pe Lilith, cea care îl transformă în vampir şi din cauza căreia a ajuns în Geall, o altă lume într-un alt timp, condusă de Moira – regina războinică.

Împreună cu prietenii lor (Hoyt și Glenna, Blair și Larkin – cele două cupluri nemaipomenite pe care le-am cunoscut în primele două volume: Glenna e vrăjitoare în New Yorkul zilelor noastre, iar Hoyt e magician trăitor în anul 1128; Blair e vânător de demoni, iar Larkin e cel cu multe chipuri, putând lua ce formă dorea. Închid paranteza nu înainte de a vă spune ca și poveștile lor de dragoste sunt extraordinare) Cian şi Moira luptă împotriva celor asemenea lui, vampirii, care vor să stăpânească toate lumile şi să instaleze haosul. Locul bătăliei finale este Valea Tăcerii, un ținut malefic, care atrage sufletele celor nevinovați, stăpânit de demoni.

”El nu era convins că ea se află la înălţimea situaţiei. Destul de curajoasă, cugetă el în vreme ce se strecura afară din castel, traversând curtea care ducea spre grajduri. Era mai mult decât inteligenţă. Şi era adevărat că îşi perfectionase o mare parte din stilurile de lupta în ultimele două luni. Nu există nici urmă de îndoială că, încă de la naştere, fusese pregătită în privinţa chestiunilor de stat şi de protocol şi că avea o minte abilă şi deschisă.”

”O auzi înainte să o vadă şi, mai înainte de asta, o adulmecă. Cian fu gata-gata să facă cale-ntoarsă. Era un lucru enervant să-şi încrucişeze drumul cu al femeii la care tocmai se gândea.

         Problema constă în faptul că se gândea mult prea des la ea.”

”— Cian. Uite, îţi rostesc numele. Cian. Cred că dacă tu nu ai să mă mângâi, dacă nu o să mă faci a ta, o parte a fiinţei mele va muri înainte de a pleca la război. Te rog. Ea îi prinse faţă în palme, văzând, în sfârşit, ceea ce avea nevoie să vadă în ochi lui. Rosteşte-mi numele.

         — Moira. Pierdut, el o prinse de talie. Moira. Dacă nu am fost deja condamnat, atunci asta o să mă trimită direct în iad.

         — Am să încerc să te duc, mai întâi, în paradis, dacă îmi arăţi cum.

         Ea se înalta pe vârfuri şi-l trase în jos. Respiraţia ei deveni întretăiată în secundă când buzele lor se atinseră.

         Cian credea că are putere de-a se opune. O mie de ani, reflectă el, plonjând în adâncul ei. Bărbatul crede încă, în mod eronat, că poate controla femeia.

         Ea era cea care îl conducea şi, în felul ei, îl condusese spre acel moment din prima clipă. Acum el avea să ia ceea ce-i oferea ea, oricât de egoistă era fapta lui. Va folosi arta prinsă în douăsprezece vieţi pentru a-i oferi în schimb ceea ce-şi dorea ea.

         — Eşti nebună şi nesăbuită să-ţi oferi inocenţa unuia că mine. El trecu cu degetul peste clavicula ei. Dar nu o să pleci până nu vei face asta.

         — Virginitatea şi inocenţa nu sunt întotdeauna acelaşi lucru. Mi-am pierdut inocenţa înainte să te cunosc. În noaptea în care mama a fost ucisă, gândi ea. Dar amintirile nu-şi aveau locul în noaptea această. În noaptea asta trebuia să-l descopere pe el.”

”— Te iubesc. El veni lângă ea şi îi atinse uşor faţă cu vârful degetelor. Chipul acesta, aceşti ochi, tot ce e în adâncul lor. Te iubesc. În ultimii o sută de ani nu am iubit pe nimeni.”

”— Cian, ştiu că ceea ce spuneai în scrisoare e adevărat, dar a fost greu, atât de greu să nu te pot vedea. Ne-am petrecut ultimele clipe împreună într-o mare de sânge. Voiam… Ochii îi înotau în lacrimi, iar ea aproape că pierduse lupta în încercarea de a le opri. Mai voiam încă o clipă. Iar acum o am.

         — Ai primi mai mult de-o clipă, dacă eu aş putea să-ţi ofer?

         — Nu înţeleg. Apoi surâse şi îşi înghiţi un hohot de plâns în secundă în care el scoase de sub cămaşă medalionul pe care i-l oferise. Îl porţi şi acum.

         — Da, îl port şi acum. E cel mai drag lucru pe care-l am. Eu nu ţi-am lăsat ţie nimic din ce mi-a aparţinut. Acum vreau să te întreb, Moira, dacă ai primi mai mult decât o singură clipă? Ai vrea să primeşti asta? El îi lua mâna, apăsând-o deasupra inimii lui.

         — Oh, mi-a fost teamă că nu vrei să mă atingi. Ea respiră uşurată. Cian, tu ştii, trebuie să ştii că eu…

         Palma ei aflată sub mâna lui începu să tremure, iar ea deschise ochii larg.

         — Inima ta. Inima ta bate.

         — Demult ţi-am spus că s-ar putea să bată, că o să bată pentru ţine. Şi acum bate.”

Cărțile autoarei Nora Roberts pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro

6. Rose și Dimitri  în Academia Vampirilor de Richelle Mead (Vampire Academy)

Totul începe cu aducerea forțată a lui Rose – dhampir și gardian, și  a Lissei – prințesa moroi și ultima din spița ei înapoi la Academia Sf. Vladimir, o școală specială pentru vampiri. După o evadare spectaculoasă, ele au fost prinse de Dimitri – gardian și luptător dhampir, considerat a fi unul dintre cei mai buni. Primii fiori ai dragostei apar treptat, în timpul antrenamentelor la care este obligată să se supună Rose dacă vrea să devină gardianul personal al Lissei.

”— Dacă aş deveni strigoi… mi-aş dori să mă omoare cineva.

— Şi eu, spuse el calm.”

”— Rose, sunt cu şapte ani mai în vârstă ca tine. Peste zece ani, asta n-o să conteze prea mult, dar pentru moment e o diferenţă uriaşă. Sunt adult. Tu eşti un copil.

Ah. Am tresărit. Ar fi fost mai uşor dacă m-ar fi pocnit.

— Nu păreai să crezi că eram un copil când erai plin de afecţiune pentru mine.”

”Victor… spunea că n-ar fi avut efect. Colierul. Am început să moţăi, pierdută în întunecimea minţii mele, dar Dimitri m-a readus în simţiri.

— Ce vrei să spui?

— Vraja. Victor spunea că trebuie să mă fi dorit… să fi ţinut la mine… ca să aibă efect.

El nu spuse nimic şi am încercat să-l apuc strâns de cămaşă, dar degetele îmi erau prea slăbite.

— Aşa e? M-ai dorit? Rosti cu greu cuvintele.

— Da, Roza. Te-am dorit. Încă te doresc. Aş vrea… să putem fi împreună.”

” Observam respiraţia lui greoaie şi ştiam că inima ii bătea la fel de repede ca a mea. Şi nu se dădea înapoi. Ştiam că nu era bine — ştiam toate motivele raţionale pentru care noi nu puteam să fim impreună. Dar în momentul acela nu-mi păsa. Nu voiam să mă controlez. Nu voiam să fiu cuminte.

înainte să-şi dea seama ce se întamplă, l-am sărutat. Buzele noastre s-au întâlnit şi, când am simţit că răspunde la sărut, am ştiut că aveam dreptate. Se împinse mai aproape, prinzându-mă între el şi perete. Cu o mână continuă să-mi ţină braţul, dar cealaltă se strecură în părul meu. Sărutul era atat de plin de intensitate; plin de furie, pasiune, eliberare…

El fu cel care îl intrerupse. Se smulse de lângă mine şi făcu caţiva paşi înapoi, arătând tulburat.”

”Privindu-l în ochi, puteam să văd fără vreo urmă de îndoială că mă iubea mai mult decat pe oricine pe lume, că eu ii eram mantuirea, după cum el era mantuirea mea. Nu mă gandisem niciodată că prima dată pentru mine avea să se intample intr-o baracă din pădure, insă am inţeles că locul nu avea importanţă. Doar persoana. Cu cineva pe care-l iubeai puteai să te afli oriunde, şi tot ar fi fost ceva incredibil. Să fii in cel mai luxos pat din lume n-ar conta, dac-ai fi cu cineva pe care nu-l iubeşti. Şi, o, cat il iubeam! Il iubeam atat de mult, incat mă durea… Nu-mi mai puteam da seama unde se termina trupul meu şi unde incepea al lui şi, in acea clipă, am hotărat că aşa aş vrea să fie mereu. Nu voiam să fim vreodată despărţiţi.”

”—Asta e perfecţiunea, am zis. Fiecare zi o să fie la fel?

Palma lui Dimitri a poposit un pic pe obrazul meu, după care a coborât, ridicându-mi bărbia.

—Nu chiar fiecare, dar majoritatea. Buzele ni s-au întâlnit, şi căldura şi lumina din cameră au pălit prin comparaţie cu ceea ce ardea înăuntrul meu.

—M-am înşelat, am murmurat, după ce, în sfârşit, ne-am desprins din lunga, languroasa noastră sărutare. Asta e perfecţiunea.”

  Cărţile autoarei pot fi comandate de pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro.

7. Bella și Edward Cullen în seria Amurg de Stephenie Meyer (Twilight)

Povestea lui Bella și Edward este o poveste uimitoare de dragoste, o dragoste atât de mare, încat nu are limite! Nu există nici un sacrificiu personal care să nu merite a fi făcut în numele ei! În acelaşi timp, ne este dezvăluită existenţa unei fascinante lumi a creaturilor mitice, ce se întrepătrunde cu lumea neştiutoare si nebănuitoare a oamenilor.
Muritoarea Bella este profund îndrăgostită de un splendid exemplar al lumii “Celor Reci” – Edward, coleg de clasă cu ea.

”De trei lucruri eram absolut sigură. Primul, Edward era vampir. Al doilea, o parte din el – şi nu stiam cât de puternică era acea parte – era însetată după sângele meu. Și al treilea, eram necondiţionat şi irevocabil îndrăgostită de el.”

Bella dorea să devină asemenea lui Edward, să petreacă o eternitate alături de el, dar acesta pusese condiţia să se căsătorească înainte de a o transforma. Bella era îngrozită de perioada de trecere şi de suferinţele fizice pe care le va avea de îndurat când va fi muşcată, dar nu avea alternativă. Trebuia să se transforme, şi încă repede, deoarece ea îmbătrânea, iar Edward nu! Deja avea 19 ani, pe cand el rămăsese “îngheţat” la 17, iar existenţa fără Edward era de neconceput. O părăsise o dată, pentru a o salva de soarta lui, iar agonia psihică aproape a ucis-o…

”- Bella! șopti Edward uluit.

Atunci am știut că funcționează, așa că m-am concentrat și mai tare, aducând la suprafață amintirile pe care le păstrasem anume pentru acesr moment, lăsându-le să îmi inunde mintea și speram că și pe a lui.

Unele amintiri nu erau clare – amintiri umane…prima dată când îi văzusem fața…felul în care mă simțisem când mă luase în brațe în poiană…sunetul vocii lui prin întunericul inconștienței mele când mă salvase de James…fața lui când mă aștepta sub o boltă de flori ca să se însoare cu mine…fiecare moment prețios de pe insulă…mâinile lui reci atingând bebelușul prin pielea mea…

Și amintiri clare evocate fără cusur: fața lui când deschisesem ochii la noua mea viață, în zorii nesfârșiți ai nemuririi, acea primă noapte…

Mi-a apăsat puternic gura cu buzele lui, întrerupându-mi concentrarea.”

”Am râs fără suflare când sărutul lui grăbit mi-a întrerupt din nou eforturile.

• La naiba, mârâi el, sărutându-mă cu ardoare pe gât.

• Avem suficient timp să lucrăm la asta, i-am reamintit eu.

• O eternitate, murmură el.

• Mi se pare perfect.”

Cartile autoarei pot fi comandate de pe elefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

8. Elena și Clayton Danvers în Luna plină, vol 1 din Femei din altă lume de Kelley Armstrong (Bitten)

Elena Michaels este singura femeie-vracolac în viaţă. Mai bine spus singura femeie ce a supravieţuit unei muşcături de vârcolac, însă alege să îşi trăiască viaţă în mod uman, înconjurată de oameni şi lăsând natura ei animalică în spate, însă doar până când este,,chemată”de şeful haitei şi se reîntâlneşte cu cel pe care l-a iubit şi încă îl iubeşte, Clay, el fiind şi cel care a transformat-o, motiv pentru care nu îl poate ierta…

”— Bine ai venit acasă, dragă. Accentul sudic puternic dădu apelativului timbrul unui cântec country … Nu pot să sufăr genul country.

— Ai ajuns şi comitet de primire? Sau Jeremy te-a înlănţuit în cele din urmă de poartă de la intrare, acolo unde ţi-e locul?

— Şi mie mi-a fost dor de tine.”

”— Ce dracu’ vrei?

Zâmbetul i se transformă într-un rânjet, iar dintîi albi sclipiră.

— Pe tine. Ce altceva?

— Unde? Chiar aici? Pe podea?

— Nuuu. Nu asta. Nu încă. Vreau acelaşi lucru pe care l-am dorit întotdeauna. Pe tine. Aici, la Stonehaven. Pentru totdeauna.”

”Buzele le acoperiră pe ale mele, strivindu-le. Mi-am răsucit mâinile înpărul sau, trăgându-l şi mai aproape. Scoase un geamăt răguşit. Îşi trecu mâinile peste corpul meu gol, frământându-l, strivindu-mi coapsele, mijlocul, sânii. Scoarţa copacului îmi intră în spate. În timp ce degetele lui îmi atingeau faţa, mângâindu-mă, i-am mirosit sângele de pe mâna, l-am simţit curgându-mi în jos pe obraji. Mi-a ajuns în gură şi i-am simţit gustul metalic şi familiar.”

”Mă mângâie pe spate şi mă trase mai aproape de el. Cu faţă încă lipită de mine, şopti:

— Te iubesc, Elena. Te iubesc atât de mult.’’

”Nu venisem aici pentru a-l salva pentru Jeremy sau pentru Haită. Venisem să-l scot de acolo pentru mine. Şi asta pentru că îl iubeam, îl iubeam atât de mult încât aş fi riscat totul pentru cea mai vagă speranţa de a-l salva. Chiar şi acum, pe măsură ce îmi dădeam seama că avea dreptate, că nu aveam timpul necesar pentru a-l scoate de acolo, ştiam că nu aveam să-l las. Aş fi preferat mai degrabă să mor.’’

”— Te iubesc. Da, ai mai auzit asta şi altădată, ai auzit-o de sute de ori, dar nu ştiu ce altceva să spun. Ridică mâna şi îmi atinse obrazul. Am nevoie de tine. Am trăit că-n iad în ultimul an când ai fost plecată. Când te-ai întors la Stonehaven, am hotărât să fac orice pentru a te determina să rămâi. Fără trucuri. Fără accese de furie. Ştiu că nu prea mă descurc. La naiba, probabil că nici n-ai observat diferenţa. Dar am încercat. Voi continuă s-o fac. Doar vino acasă cu mine. Te rog!’’

”— Fericiţi până la adânci bătrâneţi? Rânji. Cum ar veni, „pentru totdeauna”?

— Ei bine, poate nu „pentru totdeauna”. Poate „fericiţi pentru un timp”.

— N-am nimic împotriva.

— Fericiţi pentru o zi sau două, cel puţin.

— O zi sau două? Se strâmbă. Mă gândeam la ceva mai mult. Desigur,

nu pentru totdeauna. Numai pentru opt, poate nouă decenii.

— Nu întinde prea mult coarda.

Izbucni în ras şi mă ridică în sus în altă îmbrăţişare.

— O să ne străduim.

— Da, am zis eu, zâmbind. Sunt gata să mă străduiesc.’’

 

9. Jack și Abby în Descântec de dragoste de Mary Jo Putney (The Marriage Spell)

Jack Langdon – un nobil dintr-o familie străveche, care respinge și urăște orice are legătură cu magia, chiar și acea parte din el care ascunde un secret de neacceptat – darul de vrăjitor, pe care îl are.

Abigail Barton – o vindecătoare talentată, înzestrată din plin cu darul magiei.

Când un cumplit accident îl aduce pe Jack în pragul morții, prietenii lui îl aduc la Abby în speranța că va reuși să facă o minune și să-l salveze. Într-adevăr, de o minune era nevoie pentru acest lucru, o vrajă atât de puternică încât însăși Abby își risca viața făcând-o, dar acceptă pentru un preț:

”- Există un lucru pentru care ar merita să risc, dar nu este un preț pe care ar dori să-l plătească Lord Frayne.

• Sufletele nu se pot fura…Orice altceva se poate discuta.

Ea râse, gândindu-se la absurditatea ideii.

• Chiar și căsătoria? Mă îndoiesc că ar vrea să facă asta, fie și ca să-și salveze viața.”

Așa a început povestea lor, iar iubirea care a ajuns să-i lege a fost mai tare decât orice magie.

”- Nu am umblat niciodată după titlul tău, Jack. Dar am îndurat o adevărată agonie, fiindcă mă simțeam vinovată că te-am silit să te căsătorești. Chiar dacă ți-am oferit oportunitatea de a renunța, m-am întrebat mereu dacă te-ai fi căsătorit cu mine dacă nu te-ai fi simțit obligat.

El se gândi în urmă, la emoțiile haotice de după fatalul accident.

• Probabil că nu, recunoscu el. O soție vrăjitoare era de neconceput atunci.

• Știam că trebuia să te las să pleci, spuse ea printre lacrimi. Dar te iubeam de atâta timp, că nu voiam să fac ceea ce trebuia. Așa că am fost egoistă și te-am lăsat să fii nobil și să te căsătorești cu mine.”

”- Am întârziat al naibii de mult până să-mi dau seama, dar te iubesc, Abby. Acum și pentru totdeauna, până la sfârșitul lumii, amin. Mă iubești îndeajuns cât să stai cu mine? Nici un bărbat nu poate reșine o soție vrăjitoare împotriva voinței ei, așa că spe și cred că vrei să stai.”

”Nebunia izbucni, învolburându–i într-o mișcare sălbatică…Magia, pasiunea, dorința nebună și împlinirea se năpustiră asupra ei ca valurile unui ocean irizat. Cădea în el, învârtindu-se prin învelișurile spiritului lui, în timp ce împărțeau cel mai intim sanctuar al sufletului ei. Nu știuse că era posibilă o asemenea intimitate a trupului și a sufletului.”

Cărțile autoarei Mary Jo Putney pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net

Și ultima, dar nu cea din urmă, ba chiar cireașa de pe tort aș putea spune, un cuplu foarte îndrăgit de mine:

10. Joy și Alec în Vrăjit de Jill Barnet (Bewitching)

Una din cele mai încântătoare, spumoase, romantice, și amuzante povești pe care am citit-o și recitit-o (am vavurat-o, mai bine zis). Un cuplu adorabil, doi eroi diametral opuși ca și concepții, pe care magia iubirii îi aduce împreună.

”Exista magie în aer, însă puțini o puteau vedea. În ochiul muritorului nu era decât o ploaie torențială, o arogantă furtună scoțiană care se abătea ca răsuflarea diavolului dinspre apele plumburii și zbuciumate din Sound of Mull…Ploaia se revărsa din înaltul cerului și valurile mării se izbeau de uriașele roci de granit ale țărmului, împroșcând spuma albă spre stânca ascuțită pe care se afla castelul Duart. Timp de cinci sute din cei șase sute de ani ai existenței sale, castelul a adăpostit membrii clanului MacLean și a fost gazdă pentru verii lor, clanul MacQuarrie…Vrăjitoarele se treziseră”

În Scoția anului 1813 mai rămăseseră doar două vrăjitoare, o MacLean și o MacQuarrie. Joyous Fiona MacQuarrie e ultima vrăjitoare din neamul ei. M-am îndrăgostit de eroina asta, e atât de dulce, veselă, binevoitoare și neîndemânatică încât n-ai cum să n-o îndrăgești. La polul opus se află Alec Castlemaine, duce de Belmore, un tip arogant, scorțos, inflexibil  și plin de importanța titlului său. Ducele de Belmore nu trebuia decât să pocnească din degete și lumea sărea să îi îndeplinească dorințele. Multe femei încercaseră, de-a lungul timpului, să câștige inima ducelui. Ceea ce obținuseră fusese doar celebra sa încruntătură ducală.

Prima întâlnire dintre ei e memorabilă. Joy greșește o incantație de călătorie și…Alec nu știe ce l-a lovit!  Se îndrepta agale spre caleașcă, venind dinspre pădurea deasă, când se trezi răsturnat pe spate. Când s-a dezmeticit, a văzut că avea în brațe o femeie, micuță, brunetă, cu ochii mari, verzi și sprâncene negre, trase cu penelul. Avea obrajii trandafirii, o bărbie obraznică și o gură plină, cu o aluniță mică, tulburătoare deasupra buzei de sus.
“Unde sunt ?” întreabă ea nedumerită. “Pe ducele de Belmore” vine prompt răspunsul.

”Fără ea, nu mai avea nimic în ce să creadă. Nu mai avea nimic…

     –   O iubesc, se adresă el pământului, simțind nevoia să se audă spunînd-o din nou. Crezu că auzise ceva și ridică pribirea. Grădina era goală. Respiră.

     –     Draga mea Scottish.

Frunzele copacilor foșniră ușor, adierea vântului șoptind:

Dumnezeule! Era nebun. Își va petrece restul vieții auzindu-i vocea.

• Alec al meu.

La asta se ridică în picioare și se întoarse.

Era acolo. Scottish era acolo, un zâmbet luminându-i fața, fața aceea minunată. Trei pași disperați și era în brațele lui. Reală. Vie. O strânse atât de tare, că ei i se tăie respirația.

• Te iubesc. Își îngropă fața în gâtul ei dulce și spuse: Dumnezeule Scottish…Cât de mult te iubesc!

Mâinile ei îi cuprinseră capul.

• Alec al meu, șopti ea, apoi gurile lor se atinseră și el știu că totul e real, pentru că gusta tot ceea ce iubea, lumea lui, viața lui, soția lui. Eternitatea.”

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP