Top 10 eroi romantici din cartile contemporane

35
Eroii din acest top m-au impresionat prin tăria caracterului lor și prin iubirea necondiționată pe care i-o poartă partenerei lor, trecând peste propriile orgolii și fiind dispuși să facă orice pentru a o face pe aceasta fericită.

1. Braden Carmichael în Pe strada Dublin de Samantha Young, Editura Trei, Colecția Eroscop

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Jocelyn Butler, o americancă pe jumătate scoțiană după mama ei, care venise în America și trăise o frumoasă poveste de dragoste cu tatăl lui Jocelyn, un american bogat cu afaceri în industria petrolului. Fericirea lor părea deplină, aveau două fete foarte reușite, pe Jocelyn, de paisprezece ani și pe Beth, mult mai mică, și se iubeau la fel de mult ca în prima zi. Totul avea să se spulbere într-o clipă când, într-un accident stupid de circulație, mama, tatăl și sora lui Jocelyn aveau să-și piardă viața, lăsând-o pe aceasta debusolată complet, șocată, cu viața întreagă dată peste cap și inima făcută bucăți. Fără nici o rudă și nici un sprijin de nicăieri, preluată de Serviciile Sociale și plasată unei familii adoptive cu mulți copii ce nu avea prea mult timp pentru ea, Jocelyn s-a refugiat în băutură și sex, pierzându-și virginitatea mult prea repede și complăcându-se în tot felul de relații întâmplătoare cu diverși necunoscuți. La cincisprezece ani, cea mai bună prietenă a ei, Dru, și-a pierdut și ea viața, înecându-se după ce se îmbătase văzând-o pe Jocelyn sărutându-se cu un băiat pe care îl iubea. Jocelyn nu s-a iertat niciodată pentru acest lucru, sentimentul de vinovăție strângând-o ca într-o menghină. A fost plasată apoi unei alte familii adoptive și a rărit-o cu petrecerile. Doar o dată pe an, când era aniversarea tragicului eveniment în care își pierduse viața familia ei, se îmbăta până se făcea praf și ajungea să facă din nou sex cu un necunoscut. La ultima aniversare de acest gen, pe când Jocelyn avea optsprezece ani, a doua zi de dimineață s-a trezit nu cu unul, ci cu doi necunoscuți în pat, neavând nici o amintire despre noaptea ce trecuse. A fost picătura ce a umplut paharul, Jocelyn (sau Joss cum insista ea să i se spună după tragicul accident) realizând în sfârșit cât de în derivă era viața ei și că era momentul să facă o schimbare radicală, adunându-și viața făcută bucăți și încercând să-i dea o direcție stabilă.
Prin urmare, a traversat oceanul până în Scoția, țara de origine a mamei ei, s-a înscris la Universitatea din Edinburgh, pe care a absolvit-o patru ani mai târziu. În tot acest timp a refuzat să mai aibă vreo relație, refuzând toate avansurile care i se făceau și trăind retrasă, având o singură prietenă – pe Rhian, colega ei de cameră, dar care acum, după absolvire, plecase la Londra pentru a-și face doctoratul.
Căutând o nouă colegă de apartament, Joss răspunde unui anunț dat de o tânără, Ellie Carmichael care își căuta și ea o tovarășă de locuit în apartamentul ei situat pe strada Dublin. Nerăbdătoare să ajungă acolo, vrea să ia un taxi, apucând portiera în același timp cu un necunoscut, îmbrăcat într-un costum elegant, care, grăbindu-se la rândul lui și aflând că ea mergea în aceeași direcție cu el, insistă să parcurgă drumul împreună. Reacția ei când îl privește atent o bulversează complet, simțind fiori de dorință ca niciodată până atunci.
”Costumul avea în jur de treizeci de ani și, cu toate că nu era de o frumusețe clasică, strălucirea din ochii săi și felul în care i se arcuiau colțurile gurii, împreună cu restul înfățișării, emanau sex-appeal. Liniile costumului său scump și elegant, de un cenușiu deschis, mi-au dat de înțeles că obișnuia să meargă la sala de fitness. Stătea pe banchetă cu degajarea unui tip în formă, care, sub vesta gri și cămașa albă, ascundea un abdomen perfect plat. Iar de sub genele sale lungi străluceau niște ochi meditativi, de un albastru deschis. Dar nu puteam trece în ruptul capului peste un detaliu – era brunet.
Iar eu preferam blonzii. Dintotdeauna.
Și totuși, nici un blond nu îmi provocase fiori de dorință la prima vedere. Fața lui masculină și puternică s-a întors spre mine – maxilar proeminent, bărbie despicată, pomeți largi și un nas acvilin. Avea o barbăde câteva zile, iar părul îi era dezordonat. Una peste alta, aerul său aspru și neîngrijit contrasta cu elegantele lui haine de firmă.”
Cei doi se tachinează tot drumul, el fiind intrigat de lipsa ei de interes privind persoana lui, fiind obișnuit să i se facă avansuri și să i se dea mereu câte un număr de telefon, pentru o întâlnire ulterioară. La rândul lui, nu poate să-și ascundă atracția față de ea iar la plecare încearcă să-i afle numele, pe care ea refuză să i-l dea, credincioasă promisiunii pe care și-o făcuse de a evita orice relație.
Ajunsă la apartamentul lui Ellie, este uluită de luxul și dimensiunile acestuia, aflând că, de fapt, apartamentul îi aparținea fratelui vitreg după tată al acesteia, Braden Carmichael, un prosper om de afaceri, care i-l pusese la dispoziție până avea să-și definitiveze doctoratul. Din vorbele lui Ellie despre fratele ei, Joss remarcă imediat cât de atașată era de acesta, simțind obișnuitul ghimpe de durere pe care-l resimțea de câte ori vedea o familie fericită.
”O studiasem de-a lungul anilor, înfruntând-o direct și dezvoltând un scut împotriva durerii pe care mi-o pricinuia să văd o asemenea iubire pe chipul persoanelor din jur – oameni care încă îi aveau pe cei dragi în viața lor.”
Din fericire, Joss își putea permite chiria exorbitantă pentru apartament, întrucât intrase în posesia averii fabuloase a tatălui ei la vârsta de optsprezece ani. Totuși, deși situația financiară i-ar fi permis să trăiască pe picior mare, își drămuia averea cu multă atenție, simțind în permanență o senzație de vinovăție datorată circumstanțelor în care acești bani intraseră în posesia ei. Mai mult, deși nu era nevoită, se angajase să servească într-un bar, până când urma să reușească să-și îndeplinească visul de a deveni scriitoare.  La bar era colega cu Jo, o blondă superbă cu picioare lungi, ce avea în grijă un frățior, Cole, mai mic cu zece ani, și care era mereu sub protecția unui ”sponsor” bogat și cu Craig, un barman atrăgător. În ciuda avansurilor repetate ale acestuia, Joss refuzase să-i acorde vreo atenție.
Încântată de noul apartament și rămasă singură după plecarea lui Ellie, Joss se răsfață cu o baie înspumată, după care constată că și-a uitat prosoapele în cameră și iese complet dezbrăcată, moment în care se trezește față în față cu Costumul, care nu se sfiește să o măsoare din cap până în picioare cu o privire apreciativă.
”Am dat peste ochii Costumului și din gâtlej mi-a țâșnit un țipăt de spaimă.
Ce căuta aici? În casa mea? Un hărțuitor!
Am rămas cu gura căscată, încercând să realizez ce se întâmplă; mi-a luat o clipă să-mi dau seama că privirea lui nu era ațintită spre fața mea, ci îmi măsura din cap până-n picioare trupul complet gol.”
Confuzia se risipește repede. Costumul era chiar Braden, fratele lui Ellie, proprietarul apartamentului!
Deși Braden încearcă să afle cât mai multe despre ea, neascunzând atracția pe care o simțea,  Joss îl evită cu disperare. În același timp, este intrigată de interesul lui față de ea, întrucât de la Ellie aflase că Braden ieșea mereu cu același gen de femei, înalte, blonde și cu ținută de manechin – tipul Păpușii Barbie, pe care avea însă grijă să le schimbe regulat, nerămânând niciodată prea mult timp implicat într-o relație. Ori ea era mai degrabă scundă, la un metru șaizeci și cinci ai ei fiind cu treizeci de centimetri mai mică decât el, cu sâni mari și șolduri generoase.
Curând, Joss avea să se lămurească de faptul că Braden nu se dădea bătut cu una, cu două.
Deși Joss este ferm hotărâtă să nu-și încalce regula autoimpusă de a nu avea nici un fel de relații, nu poate să nege atracția de-a dreptul nucleară ce exista între ei.
Braden, încăpățânat din fire, hotărât să ajungă cu orice preț în sufletul ei, văzând că este imposibil să o convingă să accepte o relație cu el, îi propune singura formă de relație pe care este convins că ea nu o să o refuze, întrucât reacția corpului ei în preajma lui o trădase de fiecare dată, dezvăluind atracția intensă pe care o simțea față de el.
”- Ellie mi-a devenit o bună prietenă și îmi place să locuiesc cu ea. Nu vreau să stric prietenia cu ea. Și nu vreau o relație. Cu nimeni.
S-a uitat tăcut la mine atât de mult timp, încât nu credeam că o să-mi răspundă. Am hotărât că poate cel mai bine era să ies din living și să-l las pe Braden cu gândurile lui, dar, în clipa următoare, s-a relaxat și s-a sprijinit iarăși de speteaza canapelei. Ochii i s-au întunecat. Cunoșteam acea privire. Uau!
– Ce bine că nu-ți propun să avem o relație.”
Braden îi propune o prietenie cu beneficii, fără nici un fel de obligație din partea nici unuia dintre ei. Felul plin de viclenie în care îi pune el problema îi învinge rezistența mult slăbită deja a lui Joss, care acceptă aranjamentul pentru o perioadă de trei luni.
Momentele de pasiune dintre ei sunt extrem de fierbinți și satisfăcătoare pentru amândoi. După aceea, Braden ignoră complet aluzia lui Joss să plece, instalându-se comod în pat și adormind lângă ea. Încetul cu încetul, Braden reușește să mai doboare câte o barieră astfel că, după trecerea celor trei luni, o convinge pe Joss să accepte că aveau de fapt o relație.
Din păcate, momentul în care Ellie descoperă că are o tumoare o aruncă din nou în iad pe Joss. Convinsă că este o piază rea și toți din jurul ei la care ține ajung să pățească ceva rău, se retrage înspăimântată, refuzând să continue relația cu Braden, de care simțea că se îndrăgostea din ce în ce mai tare, nesuportând gândul de a-l face nefericit mai devreme sau mai târziu.
Braden, cu tenacitatea lui ieșită din comun, a aplicat tot felul de metode pentru a o răzgândi, folosind toate atuurile pe care le avea, inclusiv atracția ei față de el. A făcut-o geloasă, a înnebunit-o fâcând-o să-l dorească, s-a retras un timp pentru a o face să i se facă dor de el, s-a comportat inclusiv ca un om al cavernelor de câteva ori, un singur lucru nu l-a făcut: n-a renunțat nici o clipă la ea!
Ce bine ar fi dacă toți am avea în viața noastră o astfel de persoană, care să nu renunțe la tine nici măcar atunci când tu ai renunțat deja!
”- Mă simțeam bine. Eram în siguranță și mă simțeam bine. Sunt defectă, Braden. Nu mai încerca să mă repari și lasă-mă așa, defectă!”
”- Jocelyn, nu ești stricată, draga mea, mi-a șoptit el răgușit, cu ochi rugători. Ai doar niște crăpături, dar cu toții avem.”
Perseverența lui Braden dă roade într-un final, iar Jocelyn iese din starea vegetativă pe care și-o impusese timp de patru ani și, cu Braden alături, are curajul să trăiască din nou, acceptând viața așa cum e, cu bune și cu rele…
”Uneori, norii nu erau ușori. Uneori, pântecele lor deveneau întunecate și grele. Așa e viața. Se mai întâmplă. Nu înseamnă că nu era înfricoșător și nici că nu-mi era teamă, dar acum știam că dacă Braden era lângă mine, când se dezlănțuiau norii, totul avea să fie bine. Ploaia se va revărsa peste amândoi. Și, cunoscându-l bine pe Braden, știam că va avea la îndemână o umbrelă mare, cu care să ne protejeze de ce era mai rău.
Și știam că, deși viitorul era nesigur, îi puteam face față împreună.”
Pe strada Dublin este o carte foarte bine scrisă, intensă, foarte romantică și plină de senzualitate, care te face să crezi în miracolul unui nou început și puterea de a o lua de la capăt.

14465155

 

2. Dean Holder în Fără speranță de Colleen Hoover, Editura Epica

Fără speranță este o carte superbă, emoționantă și înduioșătoare despre fiorii primei iubiri, despre suferință și iertare, înfruntarea adevărului, alungarea demonilor trecutului cu puterea pe care numai dragostea ți-o poate da, toate după o călătorie întortocheată, presărată cu multe întrebări și îndoieli, la sfârșitul căreia cei doi eroi și-au regăsit speranța, privind pentru prima dată cu încredere în viitor.
Autoarea gradează magistral indiciile, ținându-te cu sufletul la gură până în final, când descoperi întreg adevărul.
Cartea este povestită la persoana întâi din perspectiva lui Sky, o adolescentă în vârstă de șaptesprezece ani, aflată în ultimul an de liceu. Sky fusese adoptată în urmă cu treisprezece ani de Karen, care îi povestise că mama ei murise pe când ea avea doar trei ani, iar tatăl ei o dusese la orfelinat.
Sky nu avea nici o amintire de dinainte de a fi adoptată, deși ar fi vrut în sinea ei să știe mai multe amănunte despre părinții ei biologici. Karen fusese o mamă foarte bună pentru ea, arătându-i multă afecțiune și înțelegere, cu excepția regulilor stricte pe care le impusese privind accesul la tehnologie. Astfel, Sky era singura adolescentă fără telefon mobil, fără acces la televizor și internet, implicit fără cont de facebook. Mai mult, până la acea vârstă urmase școala acasă, departe de ceilalți copii de vârsta ei.

Cea mai bună prietenă a lui Sky era Six, o adolescentă de aceeași vârstă, vecină cu ea și cu care își făcea dese vizite nocturne, intrând una la alta pe fereastra dormitorului. Dar, la vârsta de paisprezece ani, Six descoperise băieții și, înnebunită după relațiile cu aceștia, petrecea ore întregi giugiulindu-se cu un băiat mult după ora de culcare impusă de părinți, iar Sky, pentru a nu fi mai prejos, îi ținea companie prietenului respectivului băiat, care se strecura la ea în dormitor. Dar, spre deosebire de Six care adora să facă sex, Sky nu simțea nicio plăcere sărutându-se cu băieții, doar o ciudată amorțeală, și nu permisese niciodată ca lucrurile să meargă mai departe.
La insistențele lui Six, Sky reușise să o convingă pe mama ei să o înscrie la școala de stat pentru ultimul an de liceu. Însă lui Six i se oferise șansa să studieze arta, de care era pasionată, în Italia, astfel că Sky s-a trezit brusc într-un mediu complet necunoscut, fără nici un prieten. Mai mult, reputația îndoielnică a lui Six îi fusese atribuită și ei, astfel că la prima zi de școală a auzit șușotindu-se în spatele ei cuvintele ”curvă” și ”parașută”, iar de dulapul ei erau prinse mai multe bilețele jignitoare.
Din fericire, Sky reușește să lege o prietenie neașteptată cu Breckin, un băiat gay, izolat și ostracizat la rândul lui de ceilalți.
Sky se obișnuise cu ideea că era complet imună la farmecele oricărui băiat, astfel că n-o deranjau bilețelele insultătoare lipite pe dulapul ei ba, mai mult, având un simț al umorului dezvoltat, în loc să le rupă, le aducea completări pentru ca jignirile la adresa ei să fie măcar creative.
Toată teoria ei avea să fie dată brusc peste cap în momentul în care l-a întâlnit pe Holder, în băiat care făcea gropițe adorabile în obraji când zâmbea și care i-a declanșat o întreagă invazie de fluturi în stomac doar când l-a privit.
”Senzația îmi e atât de străină, încât nu-mi dau seama precis ce o fi. N-aș putea spune ce are el atât de diferit, încât să-mi stârnească pentru prima oară în viață fireasca reacție fiziologică față de o altă persoană. Cu toate astea, nu sunt convinsă că aș mai fi văzut vreodată pe cineva atât de formidabil ca el. E superb. Nu în sensul de băiat frumos. Nici măcar în cel de tip dur. Ci doar un perfect amestec al căilor de mijloc. Nici prea mare, dar nicidecum prea mic. Nici prea necioplit, nici prea cizelat. E îmbrăcat în jeanși și un tricou alb, nimic deosebit.”

La rândul lui, Holder are o reacție șocantă. Schimbându-se la față de parcă ar fi văzut o fantomă, se duce după ea și insistă să-i afle numele. Dar, după ce Sky i-l spune, pare dezamăgit și pleacă. Cu toate acestea, a doua zi dimineața, Sky descoperă că Holder o aștepta în fața casei ei pentru a o însoți la alergarea ei zilnică matinală, iar în curând descoperă că erau și colegi la școală.
Informațiile pe care le aflase despre el erau însă îngrijorătoare. În urmă cu un an, Holder îl bătuse până îl lăsase lat pe un tip gay și fusese pedepsit pentru discriminare și petrecuse un an într-un penitenciar pentru minori.
Aparențele înșeală însă de multe ori și Sky va afla adevărul de la Holder însuși. Sora lui geamănă, Lesslie, de care fusese extrem de atașat, se sinucisese în urmă cu un an, iar el îl snopise în bătaie pe băiatul respectiv pentru că acesta spusese ceva jignitor despre sora lui după moartea ei. Nu fusese închis la penitenciarul pentru minori, ci își petrecuse anul în Austin, la tatăl lui, părinții lui fiind divorțați. De asemenea, faptul că nu avea nimic împotriva băieților gay a reieșit din faptul că s-a împrietenit imediat cu Breckin, toți trei petrecându-și timpul împreună în pauze.
Urmează o perioadă idilică, în care Sky simte că se îndrăgostește tot mai tare de Holder, care îi trimitea mesaje amuzante pe telefonul pe care Six i-l cumpărase în secret înainte de a pleca, se încăpățâna să rupă bilețelele ofensatoare la adresa ei, venea la ea acasă în lipsa mamei ei, petrecând momente încântătoare împreună.
A venit și momentul primului moment pasional împreună. Depunându-i zeci de sărutări pe gât, umeri, obraji și maxilar și atingându-se ușor de ea, Holder îi provoacă lui Sky valuri de extaz pur, după care, într-un gest de infinită tandrețe, îi înconjoară degetul ei mic cu al lui.
”Holder își apropie mâna de mine și își încolăcește degetul mic de al meu, ca și cum n-ar avea suficientă forță ca să-mi țină toată mâna. Dar e ceva drăguț, pentru că ne-am mai ținut de mână până acum, dar niciodată de degetul mic… ceea ce mă face să-mi dau seama că am mai trecut de o premieră. Iar descoperirea aceasta nu-mi provoacă dezamăgire, fiindcă știu că premierele nu au importanță când e vorba de el. Ar putea să mă sărute pentru prima oară, sau pentru a douăzecea, sau a milioana, și tot nu mi-ar păsa dacă ar însemna o premieră, sau nu, fiindcă sunt cât se poate de sigură că tocmai am doborât recordul pentru cel mai grozav sărut din istoria primelor săruturi… fără măcar să ne sărutăm.”

Din păcate, după momentul incredibil petrecut împreună, fațeta urâcioasă a lui Holder a ieșit din nou la suprafață, făcând-o pe Sky să creadă că el suferea de fapt de dublă personalitate, în genul dr. Jekyll și mr. Clyde. A doua zi la școală, observând o brățară pe care Sky o purta la mână, singura podoabă de altfel pe care o avea din perioada de dinainte de a fi adoptată, a început să se răstească la ea, întrebând-o de unde o are și, neprimind nici un răspuns, a ieșit intempestiv din sală, lăsând-o pe Sky confuză și devastată emoțional.
”Știu că am gura căscată și ochii cât cepele, dar mă bucur că speranța nu e ceva palpabil, fiindcă altfel toți cei din jur ar vedea cum a mea se năruiește.”
Dar, după patru săptămâni de pauză, Holder a revenit în viața ei, implorând-o să îl ierte. Deși Sky era încă supărată pe el și ar fi vrut să îl mai fiarbă puțin, dorința de a-l avea înapoi în viața ei e mult mai puternică decât orice.
În perioada următoare, Sky are de-a face doar cu personalitatea fermecătoare a lui Holder. Complet vrăjită de el, vrea să treacă și de ultima premieră și să facă dragoste cu el, împărtășindu-i bunei ei prietene Six intențiile ei.
”Nu, încă n-am făcut sex. Totuși, le-am făcut pe toate celelalte, așa că, sunt sigură, curând i se va termina răbdarea. Mai întreabă-mă de mâine seară. S-ar putea să am cu totul alt răspuns.”
Însă, neobișnuită prea bine cu tehnologia, Sky trimite din greșeală mesajul lui Holder. Dându-și seama de greșeală, Sky se simte îngrozitor de stânjenită, dar Holder are grijă să o liniștească, cuvintele lui dovedindu-i tăria sentimentelor pe care le avea pentru ea.
”- Ori c-o fi mâine seară, ori la anul, îți garantez c-o să fie cea mai a naibii de grozavă noapte din viața mea. Tu doar ai grijă să iei singură hotărârea asta, și nu altcineva, bine? Eu o să te doresc mereu, dar n-o să-mi permit să te am până când n-o să fii sută la sută sigură că mă vrei la fel de mult.”
Totuși, Sky era sigură pe sentimentele ei și nu era dispusă să mai aștepte. Profitând de absența mamei lui de acasă, se duce la el și îi aduce la cunoștință hotărârea ei, precizându-i totuși că era virgină, de teamă ca el să nu fi crezut zvonurile de la școală și cerându-i, în același timp, să-i promită că va fi cea mai bună primă dată din istoria primelor dăți.
Dar ceea ce începe ca o experiență minunată și pasională se sfârșește brusc în momentul în care Sky se simte năpădită de valuri reci de greață, știind că o să o doară și că o să plângă după ce se va termina totul, senzații cu atât mai bulversante cu cât nu își dă seama de unde le are.
”Tresar când îmi dau seama că senzația de nerăbdare din stomacul meu se preface deodată într-una de groază.
Și de greață.
Și de frică.
Inima îmi bate năvalnic, și răsuflarea începe să se transforme într-o serie de icnete scurte.”
”Dar cum e posibil să știu? De unde să știu, când n-am mai făcut-o niciodată?”
Holder, care se oprise imediat când văzuse că începe atacul ei de panică, era disperat să o ajute să iasă din starea de transă în care intrase.
Unele amintiri sunt prea înfricoșătoare, prea cumplite ca să vrei să le păstrezi, astfel că le ascunzi în spatele unei bariere mentale, care te ajută să poți merge mai departe. În anumite condiții însă, amintirile ies la suprafață și tind să te copleșească prin intensitatea lor.
Odată factorul catalizator declanșat, frânturi bulversante din copilăria ei încep să-i revină în valuri lui Sky, făcând-o nesigură de percepțiile ei, de tot ceea ce crezuse până atunci și nemaiștiind în cine poate să se încreadă.
”Dintr-odată, mă simt de parcă aș fi mai multe persoane diferite, împachetate într-una singură. Una care nu știe cine e, și nici unde-i e locul, ceea ce mă tulbură. Niciodată nu m-am simțit atât de izolată, de când mă știu: ca și cum n-ar exista nici măcar un om în toată lumea asta în care să pot avea încredere. Nici măcar în mine însămi nu pot avea încredere. Nu pot să mă încred nici chiar în propriile mele amintiri.”
Însă numai adevărul, oricât de cumplit și de greu de suportat ar fi, te poate elibera, iar Sky, alături de Holder, singurul în care simte că mai poate avea încredere, pleacă la Austin, locul ei de naștere, pentru a afla răspunsuri.
Dar, în momentul în care intră prin efracție în vechea ei casă și își revede camera din copilărie, experiențele nedrepte, crude și devastatoare emoțional pe care le trăise acolo îi revin în memorie, aducându-și aminte de groaza cumplită pe care o simțea noaptea când vedea că se răsucea mânerul…
Holder, speriat de criza ei cumplită de furie, în urma căreia începuse să spargă totul în jur, o ia pe sus și o duce în camera de hotel. Deși răscolit îngrozitor realizând ce i se întâmplase ei în copilărie, Sky bolborosind că și-ar fi dorit ca Holder să fie primul pentru ea, dar el îi luase asta, Holder era disperat să o ajute să depășească teribilul moment.
”- Dă-le naibii de premiere, Sky. Singurele care contează pentru mine, cu tine, sunt eternitățile.”
Declarația lui de iubire te mișcă până la lacrimi prin profunzimea ei…
”- Dar ține minte că lucrurile pe care ți le-a făcut el n-au nici o legătură cu noi, când suntem așa, împreună. Când te ating, te ating pentru că vreau să te fac fericită. Când te sărut, te sărut pentru că ai cea mai incredibilă gură din câte am văzut vreodată, și știi că nu mă pot abține s-o sărut. Iar când fac dragoste cu tine… exact asta fac. Fac dragoste cu tine, pentru că sunt îndrăgostit de tine. Conotațiile negative pe care le-ai asociat toată viața cu atingerile fizice nu sunt valabile și pentru mine. Nu sunt valabile pentru noi. Eu te ating pentru că te iubesc, și nicidecum din alt motiv.”
Cel mai terifiant lucru este că tocmai persoana care ar fi trebuit să o apere și să o protejeze îi făcuse rău, persoana în care avea cea mai mare încredere la momentul respectiv, pe care o iubea și ar fi trebuit să-i fie model… Cumplită experiență pentru sufletul pur și inocent al unui copil!
”Nu vreau să-mi mai amintesc cât de mult îl urăsc, și mai ales nu vreau să-mi amintesc cât de mult l-am iubit. Nimic nu se compară cu sentimentul de vinovăție resimțit atunci când găsești loc în sufletul tău să iubești răul.”
Cu un caracter puternic, având sprijinul necondiționat al persoanei iubite, Sky a reușit să înfrunte persoana care îi mutilase sufletul în copilărie, dezbărându-se de demonii trecutului care, deși nu era conștientă de acest lucru, îi sălășluiau în subconștient și o împiedicau să se bucure de viață.
Holder este un personaj extraordinar. Puternic, tandru și sensibil, capabil de o iubire totală și necondiționată, și-a lăsat deoparte propria lui dramă personală, care printr-un capriciu pervers al sorții era strâns conexată de cea a lui Sky, pentru a o ajuta pe aceasta să depășească traumele emoționale provocate de amintirile trecutului, să-și vindece rănile sufletești și să poată iubi din nou.
”- Faptul că a fost posibil ca inima ta să poată să iubească și să aibă din nou încredere într-un bărbat e dovada că m-am îndrăgostit de cea mai curajoasă femeie din câte am întâlnit vreodată. (…) Și-ți jur că-ți voi fi recunoscător până la ultima mea suflare pentru că ți-ai dat voie să mă iubești. Îți mulțumesc mult că mă iubești, Linden Sky Hope.”

”- Pentru că totdeauna cerul e frumos. Chiar și când e întunecat, sau ploios, sau noros, tot frumos e de privit. E preferatul meu, fiindcă știu că dacă vreodată o să mă simt rătăcit, sau singur, sau speriat, nu trebuie decât să privesc în sus, iar el o să fie acolo, orice-ar fi… și știu că totdeauna o să fie frumos.”

3. Sawyer Thompson în Îndrăgostită nebunește de Jill Shalvis, Editura Litera/Lira, Colecția Cărți Romantice

”Îndrăgostită nebunește” este o carte foarte emoționantă, plină de sentimente, care te convinge de puterea vindecătoare a dragostei și de liniștea și stabilitatea pe care ți le oferă relațiile de familie. Nu poți să nu îndrăgești personajele din carte și să nu fii fascinat de interacțiunea dintre ele. Pe lângă momentele sensibile, înduioșătoare, nu lipsesc nici fazele și replicile amuzante, care aduc un plus de savoare cărții.
La prima vedere, Chloe și Sawyer par complet diferiți unul față de celălalt, dar se va dovedi că aveau multe în comun, iar ceea ce îi diferenția îi făcea cu atât mai compatibili unul cu celălalt.
Chloe, de douăzeci și cinci de ani, era o roșcată minionă, cu ochi verzi fascinanți, un spirit rebel ce intra mereu în bucluc, căutând necazurile cu lumânarea și dându-i mereu bătăi de cap intransigentului șerif Sawyer.

Era singura dintre surorile ei care crescuse alături de mama lor, o fire boemă, care se muta într-una dintr-un loc în altul, fără a prinde rădăcini nicăieri. Iar tatăl ei nu numai că fusese complet absent, dar nici măcar nu știa cine este… Astfel, Chloe crescuse ca un spirit liber, independent, dornic de aventură. Astmul sever de care suferea, în loc să o tempereze, o îndârjise și mai mult, fugind într-una după adrenalină, care să o facă să simtă că trăiește cu adevărat și să-i dea impresia normalității. Tovarășul ei de nebunii era Lance, un tânăr de aceeași vârstă cu ea, ce suferea de fibroză chistică și ale cărui zile erau numărate, astfel că dorea să se bucure din plin de viață, atâta timp cât o mai avea…
Sawyer, de treizeci și cinci de ani, era un tip înalt de un metru nouăzeci, tot numai mușchi, obsedat de muncă, serios, organizat și ordonat. De fapt, Sawyer avusese o copilărie și adolescență foarte zbuciumată, de care nu-i făcea plăcere să-și aducă aminte. Părăsit de mic de mamă, crescuse alături de un tată mereu ursuz, dezvoltând un spirit de frondă și înhăitându-se cu alți golani de vârstă cu el și făcând numai nebunii. Un accident mortal provocat de un prieten beat ce se afla la volan, el însuși aflându-se în acea mașină, îl trezise la realitate la vârsta de șaptesprezece ani. Intrase într-un centru de reeducare pentru minori și, sub îndrumarea unui șerif foarte cumsecade, se schimbase radical. Disciplina și munca asiduă erau reperele de care se agăța cu înverșunare, încercând să-și răscumpere greșelile trecutului. Din păcate, deși întreaga comunitate îi iertase rătăcirile de odinioară, de care nu mai pomenea nimeni, fiind respectat de toți, tatăl lui îl respingea și acum, refuzându-i constant orice tentativă de împăcare.
Chloe, cu firea ei rebelă, era o amenințare la echilibrul lui greu construit, provocându-l în permanență și ocupându-i gândurile în cele mai neașteptate momente.
”Chloe veni la bar și îi susținu privirea preț de o clipă prelungă, ruptă din timp. Ea nu îl întrebă dacă era bine. Nu îl împovără cu îngrijorarea ei. Nici măcar nu îi oferi obișnuitul ei zâmbet sardonic de mă-doare-în-cot. Nu, doar se mulțumi să îl fixeze cu ochii aceia de un verde intens, iar el se trezi dorindu-și să cadă și să se înece în ei…”
Nici Chloe nu era imună la farmecul lui. Se trezise de câteva ori visând la el și, pentru prima dată de când se știa, simțea nevoia să prindă rădăcini undeva.
„… ochii lui erau hipnotizanţi. Erau de culoarea ciocolatei calde topite, dar uneori, cum era şi acum, în ei scânteiau picături minuscule de auriu ca nişte flăcări.”

Din păcate, surorile ei nu o iau în serios când ea se oferă să transforme în salon de cosmetică terasa hanului pe care-l administrau împreună și pe care îl moșteniseră cu totul neașteptat spre administrare solidară în urmă cu un an, în urma morții mamei lor. Neîncrederea lor era motivată întrucât cheltuiala pentru acea transformare era foarte mare iar antecedentele ei demonstraseră că nu putea sta prea mult într-un loc.
Necăjită, se duce să se calmeze la un lac cu nămol din afara orașului, unde regăsește o stare de pace și liniște ce o binedispune. Din păcate, intră din nou în bucluc în momentul în care motocicleta ei refuză să-i pornească, ajungând în final să fie salvată, bineînțeles, de șeriful Sawyer, care o duce la el acasă pentru a se spăla de nămol. Acolo, pasiunea ce mocnise până atunci izbucnește între ei și petrec clipe fierbinți împreună, Chloe ignorând cu bună știință criza de astmă de simțea că se apropie, pentru a nu risipi magia momentului. Dar, în momentul în care valurile de plăcere o inundă, își pierde aerul și cade inconștientă, speriindu-l de moarte pe Sawyer, care reușește să o resusciteze și o duce la surorile ei, îngrozit și simțindu-se vinovat de pericolul prin care ea trecuse.
În perioada următoare, deși ajung singuri de mai multe ori și nu-și pot ține mâinile departe unul de celălalt, Sawyer nu merge mai departe, nedorind să o supună riscului.
O replică a ei însă, pe când se afla în compania surorilor ei și a iubiților acestora, îl face pe Sawyer să simtă o strânsoare în inimă.
”- Pentru că nu intenționez să schimb absolut nimic la mine. Ceea ce face prea puțin probabil ca cineva să se îndrăgostească de mine așa cum sunt, n-ați crede?”
Chloe nu avusese parte de prea multă iubire și nu era obișnuită să facă declarații în acest sens. Mama ei fusese un spirit liber care aruncase cu generozitate, în dreapta și în stânga, cu declarațiile de iubire, oferindu-le oricui, încât cuvântul își pierduse semnificația.
Nu poți să nu empatizezi citind despre experiențele ei triste din copilărie și să nu realizezi de ce Chloe devenise așa de cinică și neîncrezătoare în afecțiunea celor din jur considerând că nimeni nu ar fi putut-o iubi. Având prea multe dezamăgiri în copilărie, Chloe ridicase un zid în jurul ei pentru a se autoproteja.
”Nu, Chloe avea impresia că oamenii spuneau ”Te iubesc” când de fapt ar fi vrut să spună ”Îmi pare rău” sau ”Am putea te rog să uităm cât am fost de idiot?” Nu erau cuvinte pe care să le folosești ca leucoplast sau pe care să le rostești pentru a face pe cineva să se simtă mai bine pe moment, ca atunci când Chloe avusese șapte ani, iar Phoebe o lăsase în casa unui străin timp de patru zile, sau când aceasta cheltuise toți banii de Crăciun pe cadouri pentru iubitul ei.”
Dar Sawyer era hotărât să îi demonstreze că se înșela. O surprinde cu următoarea ocazie, când îi declară că a citit despre crizele de astm și că se poate să aibă o relație fizică plină de satisfacții fără să se pună în pericol, demonstrându-i în mod practic acest lucru. Sunt absolut înduioșătoare grija și tandrețea lui față de ea!
Chloe simte că un sentiment foarte puternic, complet neașteptat creștea în ea față de Sawyer, dar nu dorea să îl analizeze prea mult, dornică să beneficieze cât mai mult de starea de fericire, atâta timp cât ar fi putut să dureze.
„Iubire sau dorinţă? se întrebă ea din nou. Iar dacă l-ar fi întrebat pe el, ar fi ştiut mai clar decât ea? Nu. Nu voia să ştie. Pentru că era posibil să fie puţin din amândouă. Şi, în plus, nu era o întrebare la care să aibă nevoie de răspuns acum. Avea să accepte pur şi simplu această combinaţie neobişnuită de frustrare, foc, afecţiune şi dorinţă şi… avea să o savureze. Atât cât avea să dureze.”
La rândul lui, Sawyer era complet fermecat de Chloe, care acționa ca un balsam reconfortant asupra sufletului lui.
”Era ca o furtună de primăvară – sălbatică și imprevizibilă, însă în același timp acționând ca un balsam calmant, liniștitor asupra sufletului lui.”
Un moment critic în relația lor se produce când, după un moment amuzant în care Sawyer le descoperă noaptea pe Chloe și surorile ei scăldându-se în lacul de nămol, primește un apel și realizează că a ratat o misiune importantă, copleșit de grija pentru ea care îl făcuse să uite că era în misiune și plecase să se asigure că ea era în siguranță.
Din fericire, sentimentele câștigă încă o dată în fața rațiunii și a prudenței, iar Sawyer își declară primul dragostea necondiționată, fără nici un echivoc, risipindu-i orice îndoială lui Chloe.
”- Mă prind puțin mai greu, dar nu sunt idiot, Chloe, și învăț din greșeli. Îi prinse obrazul în palmă. Te iubesc, Chloe.”
Chloe, la rândul ei, își dă seama că exprimarea sentimentelor o eliberează, redându-i de fapt adevărata libertate și aducându-i împlinirea.
”- Te iubesc, Sawyer. Atât de mult.
– Știu. Ochii îi erau serioși. E propriul meu miracol și mă bazez pe el zi după zi.”

4. Colin Byrne în Amintiri de neuitat de Susan Elizabeth Philips, Editura Litera/Lira, Colecția Cărți Romantice

Amintiri de neuitat este o carte foarte frumoasă, care ne demonstrează din plin că viaţa nu este doar în alb şi negru, că oamenii se pot schimbă şi că, uneori, soarta le oferă ocazia nepreţuită să-şi răscumpere păcatele, primind ca bonus o nesperată şansă la fericire.
Sugar Beth Carey fusese în adolescenţă fata rea a oraşului. Bogată, arogantă şi cu nasul pe sus, se purta de parcă totul i se cuvenea de drept şi, culmea, nimeni nu părea să conteste acest lucru. În acea perioadă, Sugar Beth înfiinţase un club de fete – Sălciile de Mare, unde erau primite doar câteva fete din cele mai populare, şi, împreună cu acestea, o ţinea într-un  şir nesfârşit de petreceri, iar băieţii erau la picioarele lor. Superbă, blondă, slabă şi cu picioare lungi, Sugar Beth părea întruchiparea păpuşii Barbie iar prietenul ei din liceu, Ryan, atletic şi foarte arătos, părea întruchiparea lui Ken. Împreună păreau un cuplu ideal şi îşi juraseră dragoste pe vecie.
Exista însă o persoană pe care Sugar Beth avea o plăcere deosebită să o persecute – Winnie Davis, căreia îi făcuse tot felul de farse răutăcioase în liceu. Colin Byrne, profesorul lor de engleză, a  realizat de fiecare dată că Sugar era autoarea farselor, unele chiar crude, arătându-i dezaprobarea lui clară pentru acțiunile ei.
Colin nu avea decât douăzeci şi doi de ani la acea vreme, cu patru ani mai mult decât elevii săi, dar părea mult mai matur.  Colin era complet imun la farmecele lui Sugar Beth, nelăsându-se manipulat de aceasta şi făcându-i observaţie de fiecare dată când ea depăşea măsura.
Răsfăţată, superficială şi egoistă, nerealizând prea bine sau nepăsându-i de consecinţele faptelor sale, Sugar Beth a hotărât să îl pedepsească, mințind-o pe mama ei, care o idolatriza şi îi făcea toate voile, că el a agresat-o sexual, sărutând-o şi pipăind-o pe sâni. Revoltată la culme, mama ei Diddie, care avea o influenţă socială uriaşă în Parrish, a aranjat imediat ca el să fie dat afară din învăţământ.  Faptul că ulterior, după mai bine de şase luni de la incident, tatăl ei a găsit o scrisoare de scuze de-a ei, în care ea îşi recunoştea fapta, şi o publicase în ziarul local, nu avea cum să mai repare ceea ce se stricase.
După cincisprezece ani de atunci, timp în care fusese mereu plecată, Sugar Beth se întorcea acasă.
„Sugar Beth era încă frumoasă. Acei ochi ucigători de un albastru-deschis şi trăsăturile perfect simetrice ale feţei o vor urma în mormânt, iar norul acela de păr blond va fi împrăştiat pe o pernă de satin ca într-o fotografie din Playboy. Dar prospeţimea imaculată dispăruse. Părea mai în vârstă de treizeci şi trei de ani şi mai dură. Era şi mai subţire. […] Dar acea senzualitate periculoasă era neschimbată. La optsprezece ani fusese proaspătă şi capricioasă. Acum era rafinată şi mult mai ucigătoare. Poate că trandafirul nu mai era înflorit, dar spinilor le crescuseră vârfuri otrăvitoare.”

kate-hudson-aktrisa-model-3054

Viaţa îi dăduse multe lovituri în tot acest timp. Mai întâi, în timpul colegiului, plictisită de mult prea perfectul Ryan, Sugar Beth l-a înşelat cu Darren, vedeta echipei de fotbal, cu care s-a şi căsătorit ulterior. Nu a fost o decizie înţeleaptă, Darren lovind-o în nenumărate dăţi şi înşelând-o, ca să o părăsească ulterior pentru o iubită a lui. Apoi Diddie, mama ei, a murit pe neaşteptate, iar tatăl ei s-a recăsătorit, la scurt timp, cu amanta lui. Plină de resentimente, Sugar Beth a refuzat să vină la nuntă, în ciuda ameninţării tatălui ei că o va dezmoşteni, lucru ce s-a dovedit apoi că a fost pus în practică, la moartea lui ei nerevenindu-i nimic din uriaşa lui avere. Viaţa lui Sugar Beth a luat-o pe o pantă descendentă. A părăsit colegiul, s-a căsătorit cu Cy, un cascador nesăbuit cu care se întrecea în excese de alcool, ca să rămână apoi văduvă în urma unui accident de la o cascadorie. A încercat mai multe slujbe, inclusiv de chelneriţă, coborând tot mai jos. Viaţa păruse să-I dea o nouă şansă când l-a întâlnit pe Emmett, un petrolist texan bogat, cu patruzeci de ani mai în vârstă decât ea, cu care s-a căsătorit. Din păcate, la moartea lui s-a constatat că averea acestuia se risipise complet în urma mai multor investiţii nesăbuite.
Singura avere care îi mai rămăsese lui Sugar Beth era moştenirea de la mătuşa ei – remiza trăsurilor din Parrish şi o presupusă pictură semnată de un pictor celebru, dar pe care nu o văzuse nimeni niciodată.
Sugar Beth se aştepta că va fi primită cu ostilitate în Parrish, pe bună dreptate. În fond, ea fusese cea care îl părăsise pe Ryan şi le întorsese spatele prietenelor ei din clubul Sălciilor de Mare. Între timp, Ryan se căsătorise tocmai cu Winnie și aveau o fiică adolescentă în vârstă de treisprezece ani.
Însă, lovitura cea mai puternică a primit-o când a descoperit cine stătea acum în Frenchman’s Bride, somptuoasa locuinţă în care locuise, dar care fusese moştenită şi vândută de cea de-a doua familie a tatălui ei – Colin Byrne! Acesta, în schimb, era încântat de vestea că ea s-a întors şi era hotărât să se răzbune.
Ceea ce nimeni nu ştia era că Sugar Beth se maturizase şi se schimbase radical între timp. Dacă odinioară era înnebunită de mirosul parfumurilor scumpe, acum îi plăcea mirosul cărţilor, care-i deveniseră între timp singurii ei prieteni. Deşi toată lumea era convinsă că era o devoratoare de bărbaţi şi că se căsătorise cu Emmett doar pentru bani, culmea era că ea chiar îl iubise sincer şi suferise mult la moartea lui. Iar întoarcerea lui Parrish pentru a intra în posesia moştenirii se datora nevoii de bani nu pentru a-şi permite o viaţă în lux, ci pentru a putea plăti costurile întreţinerii fiicei ei vitrege, Delilah, fiica lui Emmett, în vârstă de cincizeci şi unu de ani şi care suferea de deficienţe mintale, într-un sanatoriu privat.
Încetul cu încetul, descoperim şi cauzele comportamentului ei complet reprobabil din adolescenţă care, deşi nu o scuză cu totul, ne ajută să înţelegem că şi ea fusese, la rândul ei, o victimă.
Mama ei, Diddie, o frumuseţe clasică, descendenta unei familii de seamă, emblema socială a oraşului, se căsătorise pentru bani cu Griffin, tatăl ei, proprietarul fabricii de cherestea. După naşterea fiicei lor, Diddie se dedicase fiicei ei cu totul, arătându-şi pe faţă dispreţul faţă de soţul ei, care, în replică, şi-a luat o amantă şi neputându-se răzbuna pe Diddie, o lovise neglijând complet persoana pe care aceasta o iubea cel mai mult – fiica lor. Sugar Beth nu înţelegea răceala tatălui ei, pe care îl iubea foarte mult şi după a cărui aprobare şi afecţiune tânjea. Ţi se rupe sufletul citind cum ea, copil fiind, crezând că notele ei bune îl vor îndupleca, l-a căutat alergând într-un suflet, cu carnetul de note în mână. L-a găsit în final la o altă casă, cu o altă fetiţă în braţe, căreia îi citea poveşti, aşa cum ei nu-I citise niciodată, iar acea fetiţă îi zicea tată. Când a văzut-o pe Sugar Beth, a alungat-o furios, călcându-i carnetul de note în picioare. Astfel, continuând şirul greşelilor, întocmai ca tatăl ei care se răzbuna pe ea, pentru jignirea pe care i-o provocase mama ei, la fel şi ea, rănită groaznic sufleteşte de el, o persecuta pe fiinţa pe care el o iubea cel mai mult – cealălaltă fiică a lui, sora ei vitregă – Winnie Davis! Dacă ea, copil fiind, mai avea o scuză, Griffin, ca adult şi mai ales ca tată, nu avea nici una…
După cincisprezece ani, greşelile trecutului o bântuiau pe Sugar Beth, al cărei respect de sine era la cote minime. Deşi îşi dă seama că toţi aveau o satisfacţie răutăcioasă văzând-o pe fata bogată, răsfăţată şi arogantă de odinioară căzută atât de jos, Sugar Beth strânge din dinţi şi începe să-şi caute de lucru, întrucât responsabilitatea faţă de Delilah nu îi lăsa altă opţiune.
Din păcate, posibilităţile erau extrem de restrânse şi singura slujbă care i se oferă este cea de menajera a lui Colin, în casa în care fusese cândva stăpână!
Deşi Sugar Beth realizează că răzbunarea era singura lui motivaţie, acceptă slujba, sperând că va reuşi cumva să găsească şi misterioasa pictură ce i-ar fi adus rezolvarea problemelor ei financiare.
Colin interpretase greşit motivele ei, considerând că doar lăcomia şi nevoia de lux o făceau să accepte toate compromisurile. Nu poate să nu remarce însă că ea îşi îndeplinea eficient sarcinile, iar autoironia şi replicile ei pline de umor îl amuză fără sa vrea. Totuşi, nu era dispus să o ierte fără să o pedepsească. Suferise prea mult din cauza minciunilor ei. După ce fusese dat afară, se întreţinuse o vreme ca zidar, meseria tatălui lui, suportând în acelaşi timp şi umilinţa dispreţului acestuia, care nu se abţinuse să-l ironizeze. Din fericire, romanul lui publicat despre viaţa micului orăşel Parrish a avut un succes fulminant, iar Colin se întorsese după zece ani de la izgonirea lui plin de bani şi succes, cumpărând simbolic chiar fosta reşedinţă a familiei care îi făcuse atâta nedreptate.

colin

Pentru ca răzbunarea să fie completă, Colin a anunţat-o pe Sugar Beth că va da o recepţie în vederea lansării noului său roman, iar ea va trebui să se ocupe de organizarea ei şi să servească la masă, neprecizându-i însă că, pe lângă invitaţii din New York, era invitată şi majoritatea persoanelor importante din Parrish.
Zâmbi şi îşi examină conştiinţa ca să vadă dacă îi era ruşine cu el, dar băiatul romantic care visase odinioară să spintece dragoni şi să salveze prinţese ajunsese un cinic, iar conştiinţa nu scoase o vorbă.
A venit şi ziua recepţiei, iar Colin se aştepta ca Sugar Beth să dea bir cu fugiţii în momentul în care aveau să sosească persoanele cunoscute, colaborarea lor luând astfel sfârşit cu nevoia lui de răzbunare satisfăcută, pregătindu-i și un cec gras de consolare. Sugar Beth avea însă să-l surprindă încă o dată. Încăpăţânarea ei irlandeză a ieşit la suprafaţă şi, suportând cu stoicism toate umilinţele, a continuat să servească imperturbabilă.
Pe măsura trecerii timpului, Colin era tot mai tulburat, de parcă el şi nu ea era nevoit să suporte toate răutăţile, ajungând în final să cedeze şi să o roage să vină cu ei la masă. Fermă pe poziţie, Sugar Beth a refuzat categoric, continuându-și penitența.
După petrecere, Colin a realizat că a iertat-o pe Sugar Beth şi că sentimentele lui faţă de ea depăşiseră o anumită graniţă, pe care nu mai putea să o ignore. La rândul ei, Sugar Beth realizase cu stupoare că se îndrăgostea de el, simţind faţă de el o atracţie pe care nu o mai simţise de peste trei ani faţă de nici un bărbat. Pretinzând amândoi că între ei era doar o simplă atracţie fizică, cei doi devin amanţi, deşi fiecare simţea în adâncul sufletului că era vorba de ceva mult mai important.
Privirile li se întâlniră. Timp de o clipă uluitoare, avură revelaţia reciprocă a unei recunoaşteri, ceva venit din adâncul sufletului şi foarte important.
Lucrurile erau însă departe de fi clarificate în relația dintre Colin și Sugar Beth. Colin, un om profund onorabil, dorea să-și asume relația cu ea, invitând-o în oraș la cină. Sugar Beth îl iubea însă prea mult pentru a-l expune. El era un om foarte respectat în comunitate și ea se temea că, prin asocierea cu ea, prestigiul lui ar avea de suferit astfel că îl anunță că vrea să pună capăt relației și că demisionează, întrucât s-a angajat în altă parte, la o librărie, unde își descoperise adevărata vocație, ocupându-se de amenajarea unui raion cu cărți pentru copii.
Însă vechiul romantism a lui Colin, înăbușit atâția ani, se trezise la viață și el era pregătit să înfrunte întreaga lume pentru ea.
Azvârli caserola în cuptorul cu microunde şi trânti uşa, fără să-şi dea seama că se poartă exact ca un bărbat pus pe spintecat balauri şi salvat prinţese. Nu zău, să-i dea papucii. Chiar credea că o să fie aşa de uşor?
Viaţa o pedepsise suficient pe Sugar Beth, dar ea continua să se autoflageleze, considerând că nu era suficient de bună pentru Colin, de care se îndrăgostise până peste cap şi căruia nu dorea să-i atragă oprobriul public din cauza ei, chiar dacă asta însemna să-şi refuze ei singura şansă la fericire.
Dar Colin o citise deja şi nu avea de gând să renunţe prea uşor, nelăsându-se păcălit de declaraţiile ei sarcastice.
– Când ţi-am spus că te iubesc, a fost o mare glumă, mă auzi? Tot timpul acesta am râs de tine pe la spate. Nu te iubesc! Totul a fost o mare glumă umflată!
– Îmi pare rău să aud asta, răspunse el netulburat. Dar de vreme ce eu te iubesc suficient pentru amândoi, nu-mi fac griji prea mari.
Situaţiile disperate cer măsuri disperate, iar Colin va concepe o întreagă stratagemă pentru a-i înfrânge rezistenţa, realizând că fiecare dintre ei era sufletul pereche al celuilalt.
Colin o cunoștea ca pe propriul buzunar pe Sugar Beth. Știa toate nesăbuințele ei, toate faptele rele pe care le făcuse în tinerețe, deși, cunoscând acum toate amănuntele, le privea în altă lumină. În același timp, remarcase toate transformările ei, bunătatea și altruismul față de Delilah, atașamentul și răbdarea față de copii, modul cum o îndrumase pe Gigi, fiica lui Winnie și Ryan, nelăsând-o să cadă pe aceeași pantă distructivă ca a ei în adolescență, precum și toate eforturile ei de a se revanșa față de Winnie.
Spontană și spectaculoasă, cu umorul și replicile ei pline de duh, Sugar Beth readusese veselia în viața lui Colin, care învățase să râdă din nou. Fericirea ei, pe care ea și-o refuza cu obstinație, devenise o prioritate pentru el, neprecupețind nici un efort în acest scop.
Hărţuirea ei fusese singura cale pe care o cunoscuse pentru a spinteca balaurul care o ţinuse mult prea mult prizonieră pe această prinţesă. Îşi aparţineau unul altuia, iar el fusese decis să o vindece de nefericire cât mai repede posibil.  
Zâmbi și o inundă un sentiment de pace, ca un șuvoi adânc și liniștit. Pentru totdeauna era o perioadă lungă de timp ca dragostea să dureze, dar când era vorba de Colin Byrne, pentru totdeauna părea exact termenul potrivit.
O carte superbă, scrisă cu mult umor, cu personaje imperfecte dar cu atât mai captivante, replici spumoase și răsturnări de situații, iar finalul, extrem de romantic, îți mai rezervă o supriză, lăsându-te cu o stare de bine!

 

5. Rafe MacKade în Întoarcerea lui Rafe MacKade de Nora Roberts, Editura Litera/Lira, Colecția Cărți Romantice

Cartea începe cu întoarcerea lui Rafe în micul oraș Antietam, după o perioadă de absență de zece ani. Plecase imediat după moartea mamei lui, după o încăierare cu Joe Dolin. Joe fusese cândva vedeta echipei de fotbal a liceului, dar, în acel moment, la douăzeci și unu de ani, era deja ratat, bețiv și violent, învinețindu-și tânara soție, Cassie, de fiecare dată când dorea să-și descarce nervii. În urma altercației, Rafe a avut o revelație. Dacă rămânea acolo, s-ar fi afundat în permanență și ar fi ajuns un ratat la fel ca Joe. Trebuia să ia distanță, sa muncească și să trimită bani, pentru ca Jared să-și poată continua studiile de drept, Devin să-și împlinească gândurile lui ciudate și mărețe, iar Shane să păstreze ferma.
Întoarcerea băiatului rău, după zece ani de absență, agitase micul orășel, care vuia de zvonuri și insinuări.
Regan, proprietara unui magazin de antichități, era venită în oraș de doar trei ani și era foarte intrigată de vâlva stârnită. Aflată în cafeneaua lui Ed, unde buna ei prietenă Cassie era chelneriță,  absoarbe cu aviditate informațiile oferite de aceasta despre Rafe, moment în care acesta intră pe ușă.
”El își scutură zăpada din părul des, de culoarea cărbunelui, și își scoase de pe el o jachetă modernă din piele neagră, care nu era făcută pentru iernile de pe coasta de est. Regan se gândi că avea chipul unui războinic – cicatricea micuță, bărbia nerasă, nasul ușor curbat, care împiedica acea față după care îți lăsa gura apă să fie mult prea drăguță.”
Și Rafe o remarcă imediat.
”Observă o străină. Una imposibil de treecut cu vederea. Cu părul castaniu deschis, ca mierea, lung până la bărbie și aranjat astfel încât să încadreze perfect un chip cu trăsături fine și ten alb ca laptele. Cu gene lungi, care umbreau niște ochi de un albastru intens și de o curiozitate stăpânită. Și cu o mică aluniță obraznică exact în colțul gurii cu buze pline și nu prea obișnuite să zâmbească.”
Atracția dintre ei este instantanee. Rafe, un bărbat de succes acum, cumpărase reședința Barlow și, aflând despre ea că deținea un magazin de antichități, o angajează pentru a-i face decorarea casei.
Deși Regan este copleșită de Rafe, care are un efect devastator asupra simțurilor ei, nu vrea să se implice într-o relație serioasă. Propriile ei amintiri triste din copilărie, în care mama ei era complet dependentă de tatăl ei, pierzându-și, încetul cu încetul, propria personalitate, au făcut-o să devină extrem de precaută.
”Nu avea să facă niciodată greșeala pe care o făcuse mama ei și să depindă de altcineva, din punct de vedere emoțional și financiar.”
Regan începe lucrul și este copleșită de prima experiență supranaturală pe care o trăiește în casă, începând să creadă în legendele locului. Vede imagini din trecut și simte senzațiile de șoc, ură și teroare pe care le-au simțit personajele implicate.
Rafe și Regan nu pot rezista prea mult pasiunii pe care o simt unul față de celălalt și ajung, cât de curând, amanți, petrecând clipe fierbinți împreună.
”Iubea parfumul ei, acel gust seducător și discret care îi persista pe piele. Senzația pe care i-o dădea corpul ei, curbele delicate, liniile lungi. Mirosul părului ei, al hainelor ei, al umerilor ei.
Așa că le savură acum pe toate, cu sărutări lungi, încete, care îi încețoșară mintea și îl făcură să uite că exista și altceva în afară de acea cameră, pentru oricare dintre ei.”
”Ea ar fi putut pluti pe acel nor de senzații, subțire ca o șoaptă, la nesfârșit, cu soarele de iarnă care scălda în lumina rece ferestrele, cu focul trosnind și cu trupul luiputernic și  ferm dedesupt.
Senzația mâinilor pe pielea ei, mângâind-o, calmând-o, chiar și când se ridicau, era ca un dar. Simți miracolul acestuia prin toți porii, în toate terminațiile nervoase, în fiecare bătaie a inimii.”
Regan are grijă să traseze liniile de la bun început, zicându-i lui Rafe că nu își dorește o implicare emoțională și provocându-l astfel pe acesta să facă un pariu.
”Eu spun că te-aș putea face într-o lună atât de nebună după mine, încât vei defila într-o fustă mini de piele. Una roșie. Vei intra în tavernă pentru o bere și un joc de ”nouă bile”. ”
”Și să te asiguri că vei purta tocuri foarte înalte. De-alea subțiri.”
Regan acceptă provocarea și face și ea un pariu, la rândul ei.
”- Iar eu te-aș putea face să reciți din Shelley.”
”Scumpo, în ziua în care voi începe să recit poezii, porcul premiant al lui Shane va căpăta aripi și va zbura pe Main Street.”
Evenimentele se precipită când Regan sare în ajutorul lui Cassie când, după ani de teroare și bătăi, aceasta se hotărăște în sfârșit să-și părăsească soțul, Joe Dolin, luându-și cei doi copii și depunând plângere împotriva lui. Turbat de furie,  Joe vine și o atacă cu sălbăticie pe Regan, care reușește să scape lovindu-l cu o legătură de chei în cap și chemându-l pe șerif, Devin.
Rafe află cu întârziere despre atac, este înnebunit de grijă și ajunge furios la culme, dornic să îl pedepsească personal pe Joe, fiind oprit cu multă greutate de Devin.
După ce primul val de furie și îngrijorare îi trece, Rafe realizează că Regan s-a descurcat fără el și nu i-a cerut nici o clipă ajutorul.
”- Nu am avut de ales. Nu m-ar fi ajutat nicicum să mă las copleșită.
– Te pricepi foarte bine să îți păstrezi cumpătul. (…) De una singură.”
”- Nu ai avut nevoie de mine. Ochii îi erau liniștiți, nu mai scăpărau. Mai avea foarte puțină furie în el. Nu ai nevoie de mine.”
Sesizează corect motivele ei și anume că nu dorea să ajungă ca mama ei, dependentă de un bărbat, și de aceea menținea distanța. Rănit, consideră că în timp ce el s-a implicat tot mai mult sentimental în relația lor, ea a păstrat mereu o distanță emoțională. Prin urmare, el reconsideră relația lor și îi aduce la cunoștință noile lui reguli: din acel moment, relația lor va fi doar bazată pe sex, lipsită de orice fel de obligații.
Regan realizează că orgoliul ei l-a îndepărtat pe bărbatul pe care îl iubea dar nu avusese curajul să recunoască. Sunt momente în care trebuie să pierzi pentru a câștiga, iar Regan decide să își calce pe mândrie și să facă totul pentru a-l recâștiga pe Rafe.
Rafe era la un joc de bile cu frații lui când își face apariția Regan.
”Fusta de-abia atingea lungimea legală. Nu era strâmtă. Era mai mult decât strâmtă, strângând posesiv fesele curbate într-un roșu aprins ca focul, care sărea în ochi de la o poștă. Se continua cu picioarele. Gura deschisă, amuțită a lui Rafe le urmă în jos, până la tocurile cui, ascuțite ca niște lame, de aceeași culoare îndrăzneață.”
Orgoliul lui Rafe fusese satisfăcut, Regan se făcuse de râs pentru a arăta că este nebună după el, dar Rafe consideră că gestul ei merita o replică pe măsură.
”Se gândi că ar fi fost mult mai ușor să accepte ștreangul de gât decât să facă ceea ce era pe cale să facă. Usturimea din gât ar fi fost mai ușor de suportat. Îngenunche.”
”Ea inspiră adânc și se întrebă dacă mai exista vreo femeie pe lume căreia i se recitase din Shelley cu niște ochi care prevesteau crima.”
Și astfel, deși amândoi au pierdut pariul (e drept că Regan în public iar Rafe doar în particular), în final fiecare a câștigat pentru totdeauna dragostea celuilalt.
Rafe

 

6. Trenton Maddox în Dulcea uitare de Jamie McGuire, Editura Trei

Cartea este povestită la persoana întâi din perspectiva lui Camille Camlin, o tânără studentă de douăzeci și doi de ani, ce lucra ca barmaniță pentru a se putea întreține. De când împlinise vârsta legală pentru a se putea angaja, Cami își luase diferite slujbe pentru a-și strânge banii necesari pentru a-și asigura independența. Crescuse într-o familie cu trei frați mai mici și un tată autoritar și abuziv, care pe vremea când ea era mică o bătuse regulat pe mama ei, lăsându-i diverse semne pe care aceasta și le ascundea, încercând să ignore realitatea. Mai târziu, mama ei pusese piciorul în prag și spusese că îl părăsește dacă nu renunță la alcool și violență. Mama și frații ei se purtau de parcă acea perioadă din trecut nici nu existase, dar Cami nu se putea minți singură.
Când reușise să strângă suficienți bani, își cumpărase o mașină și se mutase cu chirie într-un apartament, unde locuia deja de trei ani, iar de un an îl împărțea cu Reagan, o prietenă și colegă la locul de muncă, barmaniță și ea.
De șase luni Cami avea un prieten fermecător, T.J., un tip responsabil și serios, care îi ceruse numărul de telefon imediat ce intrase în barul Red, unde servea ea. Primele trei luni fuseseă nemaipomenite, dar apoi serviciul lui misterios îi impusese să plece în California și ei se străduiau acum să facă să funcționeze o relație la distanță. T.J. îi promisese că, dacă lucrurile mergeau bine și el reușea să strângă suficienți bani, s-ar fi putut muta împreună anul viitor, lucru care i-ar fi oferit stabilitatea mult dorită lui Cami și pe care și-l dorea din toată inima, întrucât traiul într-un orășel universitar când nu prea poți să te duci la cursuri nu era prea bun. Independența ei ceruse sacrificii și, pentru a și-o putea menține, mai mergea doar la câteva cursuri pe semestru, așa că în prezent era tot în anul doi.
Din păcate, serviciul lui T.J. îi impunea dese modificări de program, diverse situații impunându-i prezența într-un loc sau altul. Astfel, în urma unei asemenea răsturnări, T.J. a anunțat-o că nu mai pot să-și petreacă week-endul împreună în California, deși ea își luase deja două zile libere și își cumpărase bilet de avion.
Reagan, simțind tristețea ei, încearcă să o înveselească și-i propune să meargă la barul unde lucrau, de data asta doar ca să se distreze și să fie și ele servite o dată.
La bar, în timp ce Reagan plecase să dea comanda, un tip se așează lângă Cami, ea constatând cu surprindere că era Trenton Maddox, fratele lui Travis, vedeta incontestabilă a colegiului, campion la lupte. Trenton semăna surprinzător de mult cu fratele lui. Era tatuat, musculos, cu o barbă țepoasă și un păr la fel de scurt ca și barba. Avea o reputație de băiat rău și mare afemeiat, iar Cami își propusese încă din școala elementară, la care fuseseră colegi, că nu va ajunge niciodată pe lista lui de cuceriri.
”Toată lumea știa că Trenton Maddox nu aducea nimic bun, dar asta nu le-a împiedicat niciodată pe femei să încerce să-l domesticească. L-am văzut încă din școala elementară și mi-am promis că nu mă voi afla niciodată pe lista lui – asta dacă zvonurile erau adevărate și avea într-adevăr o listă, dar nici nu aveam de gând să aflu.”
În urmă cu doi ani, Trenton trecuse printr-o tragedie. Aflat pe scaunul din dreapta în Jeepul prietenei sale Mackenzie, a avut loc un accident în urma căruia aceasta a murit. Marcat de vinovăție, deși nu el condusese mașina, Trenton nu se mai putuse concentra la cursuri, abandonase școala, se mutase din nou împreună cu tatăl său și se angajase la un salon de tatuaje.
Cami era printre puținele fete cu care Travis și Trenton, mari cuceritori amândoi, nu încercaseră să se culce, așa că este uimită de atenția pe care Trenton i-o acordă dintr-odată. Fără să-și dea seama prea bine de ce a făcut-o, Cami îi dă numărul ei de telefon la plecare lui Trenton, când acesta i-l cere.
A doua zi, se simte vinovată față de T.J. și refuză să-i răspundă lui Trenton la telefon, deși acesta o suna insistent. Dar Trenton nu era omul să se lase bătut cu una cu două. De data asta părea hotărât să o cucerească, în ciuda faptului că ea i-a spus că are un prieten, el insistând că, dacă acesta ar fi iubit-o suficient, nu ar fi putut să stea atâta timp departe de ea.
Dedicat scopului lui de a o cuceri, Trenton aruncă în luptă artileria grea. Vine la ușa ei cu o fetiță adorabilă, Olive, pe care părinții acesteia i-o lăsau în grijă din când în când, iar aceasta îi spune cu un glas peltic că Trenton i-a promis că o duce la Chicken Joe, doar după ce e și ea gata să-i însoțească. Cami nu poate să o dezamăgească pe fetiță, așa că n-are încotro și merge împreună cu ei, petrecând un timp minunat.
 În perioada următoare, Trenton apare tot mai des în preajma ei, copleșind-o cu atenția lui. Mai mult, îi propune un post cu jumătate de normă ca secretară la salonul de tatuaje unde lucra el, pe care Cami îl acceptă, pentru a-i putea acoperi niște datorii nesăbuite fratelui ei Cody.
Cami se simte tot mai fermecată de Trenton, fiind în același timp copleșită de sentimente de vinovăție, simțind că îl trădează pe T.J.
La un moment dat, Trenton o sărută, iar ea își dă seama că nu se mai poate minți, atracția față de el explodând în interiorul ei.
”Trenton m-a luat de umeri și m-a sărutat pe gură. Șocul m-a încremenit, dar apoi gura mea s-a topit lipită de buzele lui, apoi tot trupul meu. M-am relaxat, dar am început să gâfâi, iar inima îmi bătea atât de tare, că eram sigură că Trenton o poate auzi.”
Speriată de reacția ei și dorind să își clarifice sentimentele, îl contactează pe T.J. și îi mărturisește că s-a sărutat cu Trenton, iar acesta îi cumpără imediat un bilet de avion spre California.
Trenton este disperat aflând acest lucru și încearcă din răsputeri să o oprească să plece, implorând-o să rămână și mărturisindu-i că e îndrăgostit de ea.
”- Dumnezeule, Cami, te rog. Nu pot așa. Nu pot rămâne aici, gândindu-mă că tu ești acolo, cu el.”
”- Sunt îndragostit de tine.”
Din păcate, Cami deține un secret, fiind convinsă că el n-ar mai dori-o dacă l-ar afla.
”- Dacă ai ști ce știu eu… n-ai mai fi.”
Așa că ea pleacă în California, încercând să se convingă că e îndrăgostită de T.J., iar sentimentele față de Trenton nu au fost decât o scăpare.
Însă, după o noapte petrecută alături de T.J., la fel de fermecător ca întotdeauna, Cami se simte tot mai confuză. Își dă seama că alături de Trenton se simte mult mai în largul ei, și că acesta o cunoaște mult mai bine decât a cunoscut-o vreodată T.J. Este copleșită de regrete și de sentimentul de vinovăție că l-a făcut să sufere pe Trenton și, dându-și seama că pe acesta îl iubea de fapt, rupe legătura cu T.J.
La întoarcerea acasă, constată că Trenton o trata cu multă răceală. O ignora la salonul de tatuaje, iar la bar se așeza de fiecare dată în partea cealălaltă față de locul unde servea ea, iar înainte de ultima comandă pleca de fiecare dată cu câte o fată, înnebunind-o de gelozie pe Cami. Cearcănele adânci de pe fața lui indicau însă faptul că suferea mult. După cinci săptămâni în care el se încăpățâna să o ignore, Cami nu mai suportă situația și se duce la el acasă pentru a lămuri lucrurile. Îi spune că nu e corect ca el să-i reproșeze că s-a culcat cu un bărbat în week-endul cât a fost plecată în California, în timp ce el pierduse numărul fetelor cu care fusese între timp. Trenton îi spune că era o diferență. În timp ce ea ținea la T.J, pentru el nici una dintre acele fete nu contase.
Aflând însă că ea s-a despărțit de T.J., bucuria îi însuflețește chipul și insistă ca ea să dea o șansă relației dintre ei, în ciuda faptului că ea îl avertizează că secretul pe care-l deține riscă să-i despartă cândva.
”Voiam să cred că totul va fi bine și că pot uita ceea ce știam, dar trebuia să-l mai avertizez o dată.
– Habar n-am ce e asta. Dar sunt sigură că dacă ai ști toată povestea, Trenton, ai fugi de lângă mine și nu te-ai mai uita înapoi.
Și-a lipit capul de scaunul lui, apoi mi-a pus mâna pe obraz.
– Nu vreau toată povestea. Te vreau doar pe tine.”
Îndrăgostită de Trenton, Cami ignoră strigătul de avertizare din interiorul ei și acceptă să fie împreună cu el, sperând cu disperare că lucrurile aveau să se așeze cumva și că totul va fi bine.
Cami acceptă ca el să-i facă mai multe tatuaje, începând cu cel de pe degete – Baby Doll (Păpușică – așa cum îi zicea el), continuând apoi cu unul cu maci pe umăr, cu altul pe mănă și tot așa, fiecare tatuaj întărind legătura dintre ei, până când corpul ei ajunsese o adevărată operă de artă ambulantă. Ultimul tatuaj, al șaselea, reprezenta un păun complicat, cu nuanțe aprinse de galben, albastru, verde, roșu și violet, și se întindea de la șold până la jumătatea coapselor.
Finalul e dramatic, secretul lui Cami iese inevitabil la iveală, dar, în ciuda temerilor ei, Trenton îl acceptă cu destulă ușurință.
Mi-a plăcut mult de Cami. Este bună, muncitoare, curajoasă și devotată fraților ei. La început nu prea i-am înțeles ezitările dar, la sfârșit, aflându-i secretul, am priceput temerile ei și motivațiile acțiunilor ei. Totuși, a avut curajul să-și asume riscul, fiind prea îndrăgostită de Trenton, convingându-se de tăria sentimentelor lui pentru ea și văzând cât suferea oricum departe de ea. Văzând la un moment dat nesiguranța lui Trenton în privința ei, pe care ea i-o provocase prin acțiunile ei ambigue, se grăbește să-l liniștească, spunându-i că în nici un caz nu e un premiu de consolare pentru ea, ci cel pe care îl vrea din toată inima.
”- Dar pe tine te vreau. Tu nu ești cel cu care am rămas doar pentru că prima opțiune s-a dus. Dacă ai impresia că ești îndrăgostită de doi oameni, îl alegi pe al doilea, nu-i așa? Pentru că, dacă l-aș fi iubit cu adevărat pe T.J., nu m-aș fi îndrăgostit de tine.
Trenton m-a privit, cu ochii plini de tristețe.
– În teorie, a zis el scurt.
– Aș vrea să te poți vedea prin ochii mei. Toate femeile care te-au cunoscut și-ar dori să aibă o șansă cu tine. Cum te poți gândi că ești un premiu de consolare?”
Trenton, în ciuda aparenței de băiat rău, are un suflet sensibil și este capabil de sentimente puternice de iubire. Te înduioșează răbdarea și afecțiunea pe care uriașul tatuat o avea față de Olive, drăgălașa fetiță pe care părinții acesteia i-o lăsau periodic în grijă, având încredere deplină în el. Trenton era practic îndrăgostit din copilărie de Cami. S-a ținut departe de ea, considerând că nu o merita dar, la un moment dat, căpătând suficientă încredere în el, s-a hotărât să lupte pentru ea. În final, după ce află copleșitorul secret al lui Cami, care într-adevăr ar fi putut să-i despartă, Trenton dovedește multă tărie de caracter și o liniștește, spunându-i că nu are importanță pentru el, întrucât el o iubea încă de când erau copii și rămăsese îndrăgostit nebunește față de ea și după ce se maturizaseră.
”- Nu știu dacă mă crezi, dar chiar te-am iubit de când eram copii, a zis el încet. Iar acum te iubesc și când suntem oameni în toată firea.
Mi s-a strâns stomacul de emoție. Nimeni altcineva nu mă iubise cum mă iubea el.”
Foarte bine scrisă, cu o revărsare de emoții pure, cartea te cucerește irezistibil.

beautiful oblivion collage

 

7. Dane Hollister în Bărbatul visat de Linda Howard, Editura Miron

Cartea ne oferă o lectură captivantă, împletind magistral momentele dure, devastatoare emoțional, cu momente pline de tandrețe și scene de dragoste fierbinți, alături de elementele de paranormal care dau un plus de savoare cărții.
Drama lui Marlie Keen începuse de la vârsta de trei ani. Când locuința lor a fost lovită de un fulger, mama ei a murit, iar ei i s-au declanșat capacitățile parapsihice. Rămas văduv, tatăl ei nu s-a priceput prea bine să o crească, fiind ușurat să o lase mai mult în grija institutului de cercetări parapsihice, unde însușirile ei cu totul neobișnuite fuseseră cercetate și analizate, ea neavând practic copilărie. Ulterior, capacitățile ei fuseseră exploatate în favoarea rezolvării unor cazuri ale poliției.  La vârsta de douăzeci și doi de ani însă un episod tragic avea să o marcheze îngrozitor. Șeriful local o contactase pentru a-i ajuta la rezolvarea unui caz, în care un criminal sadic și pedofil răpea copii pe care îi viola și îi omora. Din păcate, acesta a aflat de implicarea ei și a răpit-o, ducând-o în locul unde era sechestrat ultimul băiețel. Întrucât nu a reușit să o violeze pe Marlie, s-a răzbunat pe băiețel, pe care l-a înjunghiat în fața ei cu douăzeci şi şapte de lovituri în faţa, pieptul şi abdomenul băiatului, în tot acest timp Marlie  comunicând empatic cu copilul, simţindu-l murind. Țipetele ei înfiorătoare au alertat poliția care a reușit să o salveze în extremis. Perioada de refacere a fost extrem de dificilă, iar capacitățile parapsihice i-au dispărut complet. Timp de șase ani, Marlie a dus o viață normală, angajându-se contabilă la o bancă, unde simțea că cifrele o relaxau, întrucât erau clare și precise. Totuși, traumele prin care trecuse își puseseră amprenta asupra ei și nu se îndrăgostise niciodată.
Cu totul neașteptat, în timp ce se întorcea de la film, i se declanșează un fenomen parapsihic, intrând în mintea unui criminal exact când acesta producea o crimă.
”Plăcere sadică. Triumf. Mulţumire”. Se întîmpla din nou. Doamne, totul revenea! Se crezuse eliberată, dar nu era. Conştientizarea se apropia, creştea şi ştia din experienţă că o va copleşi.”
Experiența o lasă slăbită și confuză, ajungând acasă doar cu ajutorul unui polițist, căruia îi spune că tocmai a avut o criză de epilepsie.
Calvarul lui Marlie e pe cale să reînceapă. Cu toate că știe toate riscurile la care se supunea, nu poate să stea deoparte, dorind cu orice preț ca ucigașul să fie pedepsit. Astfel, se prezintă la poliție pentru a-și oferi ajutorul în rezolvarea cazului.
Echipei formată din detectivii criminaliști Dane Hollister și Alexander Trammell li se repartizase un caz în care o crimă fusese săvârșită cu mult sadism, degetele victimei fiind retezate, după ce fusese violată și înjunghiată cu mai multe lovituri de cuțit. Din păcate criminalul își ștersese cu grijă toate urmele, dovedind mult sânge rece și meticulozitate, iar detectivii nu aveau nici un fir pe care să-l apuce.
Dane Hollister era un bărbat puternic, dominant, cu o constituție atletică, cu umeri largi și mușchi bine conturați, eficient în orice situație critică, responsabil și complet devotat meseriei de polițist.
”Nu răspundea niciodată la uşă dezarmat. Nu-şi ridica nici poşta neînarmat. Ultima lui prietenă, care rezistase un pic, fiindcă nu se putea obişnui cu orele ciudate ale unui poliţist, spusese că, dintre toţi bărbaţii cunoscuţi, el era singurul care îşi căra arma cu el în baie.” 
Alexander Trammell, cu care făcea echipă de peste nouă ani de zile, era independent financiar, moştenind o avere frumuşică. Casa lui Trammell costase de departe un milion şi nu făcuse niciodată nici un efort să-şi coboare nivelul de trai.
El şi Trammell erau diferiţi din multe puncte de vedere. Trammell era slab şi uşor ca pisica. Indiferent de circumstanţe, el întotdeauna arăta elegant şi cult, purtîndu-şi hainele perfect. Îi plăceau – sau îi plăcuseră – opera şi baletul. Dane era exact opus: putea purta cel mai scump costum de mătase croit perfect pe trupul lui atletic şi tot arăta jenat. El prefera îmbrăcămintea sport şi muzica country. Dacă ar fi fost maşini, Trammell ar fi fost un Jaguar, iar Dane un camion cu remorcă. Pe patru roţi.”

ee45a4fb540208ef34ceba3b458962ae

Deși aparent erau diferiți, cei doi se bazau unul pe celălalt necondiționat. Perioada în care lucraseră împreună îi apropiase și îi sudase ca echipă. Înțepăturile lor reciproce, lipsite de răutate, ne delectează pe parcursul cărții.
În momentul în șeful îi cheamă în biroul lui pentru a-i anunța că o persoană parapsihică și-a oferit ajutorul, Dane nu face nici un efort pentru a-și ascunde neîncrederea și iritarea. Convins că femeia le toarnă doar gogoși și dorind să o intimideze pentru a recunoaște adevărul de unde anume cunoștea toate acele amănunte, Dane se apropie de ea, dominând-o cu înalțimea lui, moment în care ea îl fixează cu privirea.
Ochii ei erau adânci, întunecaţi, fantomatici, albaştri ca oceanul, genul de ochi în care un bărbat putea să privească şi să uite ce vorbea. Aveau ceva exotic, altceva decît bogăţia unei culori; ceva mai presus de uman, pe care nu-l putea percepe. Expresia din ei, oricum, era uşor de citit şi Dane ştiu pe dată că nu o copleşise cu farmecul lui.”

d854310d17a3610b5042b036a59dd58e

Privirea ei îl fascinează și îi provoacă o reacție fizică atât de… proeminentă încât Trammell, îngrijorat, nu se poate abține să nu îl tachineze după plecarea ei.
Dane era în primul rând un polițist și un profesionist desăvârșit. Pentru a se lămuri care este adevărul, îi face o vizită la ea acasă, punându-i mai multe întrebări încuietoare, pentru a vedea dacă nu se contrazice singură în afirmații. În tot acest timp, reacția lui fizică a fost la fel de evidentă ca la întâlnirea precedentă, iar în plus la plecare își dă seama că este copleșit de dorința de a o proteja.
”Îşi aminti cum tremura din tot trupul şi simţi din nou dorinţa să o strîngă pe după umeri, să o ţină la pieptul lui şi să-i spună că totul va fi bine.”
Verificările pe care le face ulterior îi confirmă, fără putință de tăgadă, alibiul ei. De asemenea, din arhivele poliției, găsește mai multe informații care atestau că însușirile ei excepționale erau reale și fuseseră folosite cu succes în trecut de către poliție pentru rezolvarea unor cazuri grave. De asemenea, ducându-se pe cheltuiala lui la institutul de cercetări parapsihice, află de la doctorul care o ținuse sub observație de când era mică despre tragedia petrecută în urmă cu șase ani și că, în plus față de capacitățile ei extraordinare de clarvăzătoare, Marlie era empatică, lucru care îi absorbea întreaga energie în momentele critice, făcând-o extrem de vulnerabilă.
Dane, convins pe deplin de nevinovăția ei și conștient, abia în acel moment, de drama pe care o trăia când avea un episod de conștientizare, este hotărât să o protejeze cu orice preț, mai ales că implicarea lui este extrem de personală, atracția față de ea crescând și transformându-se într-un sentiment mult mai puternic, Dane simțind că se îndrăgostise profund de ea.
Pentru a o apăra cât mai bine, Dane pretextează că la el în apartament se fac îmbunătățiri și se mută pur și simplu la ea acasă, fără a-i cere voie în prealabil.
În același timp, Marlie se îndrăgostise și ea puternic de Dane. Însă propriile ei experiențe personale o marcaseră și îi era teamă de o relație fizică, deoarece credea că ar eșua lamentabil și ar distruge legătura emoțională dintre ei.
”Pînă nu-l întîlnise pe Dane, ea nu cunoscuse dorinţa. Sexul fusese o experienţă, o speranţă şi, în cele din urmă, o dezamăgire. Nu îi era teamă de el, ci de faptul că va eşua din nou. Dragostea era un sentiment nou, aşa de palpitant, încît nu voia să-l distrugă. Era o laşitate, dar ea prefera să nu încerce şi înlătură gîndul că ar fi posibil.”
Dane își dă seama de temerile ei și o liniștește.
”- Nu te mai îngrijora, o întrerupse el. Întinde-te, închide ochii şi lasă totul în seama mea.”
„- Atunci, relaxează-ţi picioarele. Nu-ţi voi face nici un rău. Chiar îţi pot garanta că îţi va plăcea.
Ea reuşi să zîmbească slab.
– Garantez. Hmm?
– Absolut. Îşi înclină capul şi o sărută uşor pe gură. (…)
Ea respiră adînc.
– De acord. Atâta timp cît am garanţia ta.
– O s-o aştern pe hîrtie şi o s-o legalizez, promise el şi o sărută din nou.”
Dane se va ține de promisiune, iar Marlie se simțea în al nouălea cer, dorind să oprească timpul în loc, pentru ca răul să dispară pentru totdeauna. Din păcate, criminalul nu stă pe loc, lucrurile se precipită și însăși viața lui Marlie va fi amenințată.
După multe scene devastatoare emoțional, autoarea ne-a delectat la final cu un epilog plin de umor. Mereu m-am gândit cum ar fi dacă bărbații ar fi nevoiți să suporte si ei greturile matinale si durerile nașterii. Neînfricatul Dane, comunicand empatic cu Marlie, m-a lămurit pe deplin în acest sens.
“Dane nu putu sta acolo în timpul naşterii; doctorul fusese obligat să-i dea un sedativ ca să-i uşureze durerea. Dar cînd Marlie se trezi dintr-un somn obositor, el stătea pe scaun lîngă pat, palid şi extenuat, ţinînd copilul.
Faţa lui dură se lumină într-un zîmbet.
– A fost greu, zise el, dar am reuşit. E grozav! E perfect! Dar tot va fi unicul copil.”

8. Gage Travis în Numai în brațele tale de Lisa Kleypas, Editura Miron

Numai în brațele tale este o carte romantică, foarte frumoasă și emoționantă, în care descoperi că prima mare dragoste nu este neapărat ultima și nici adevăratul suflet pereche…
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Liberty Jones, o tânără pe jumătate mexicană din partea tatălui. Viața nu fusese prea blândă cu ea, supunând-o la mai multe încercări, peste care reușise să treacă făcând multe sacrificii și renunțări.

Liberty rămăsese orfană de tată la vârsta de 4 ani, în urma unui accident în care tatăl ei, inspector pe o platforma maritimă, călcase greşit într-o deschizătura dintr-o podea neterminată, căzând în gol de la 20 metri. A fost momentul în care viața lui Liberty s-a schimbat radical, copilăria și adolescența ei fiind marcate de greutăți, iar fericirea devenise doar o amintire….
Mama ei, Diana, o blondă superbă, nu putuse să-l înlocuiască niciodată, deși avusese o grămadă de relaţii cu tot felul de bărbaţi, fără să stea prea mult cu nici unul dintre ei. Pe când Liberty avea 14 ani, mama ei şi ultimul iubit, Flip, ajung într-o parc de rulote.
Acolo l-a cunoscut Liberty pe Hardy Cates, un tânăr brunet, plin de vitalitate, cu o silueta subţire, osoasă, cu o figură dură care te uimea și cei mai uimitori ochi albaştri – prima ei mare dragoste.
Hardy a salvat-o de mai multe ori din niște situații critice, apărând-o de doi pitbulli care o atacaseră, protejând-o de avansurile libidinoase ale lui Louis Sadlek, administratorul parcului de rulote, stând mereu în preajma ei și sărindu-i în ajutor.
După ce mama ei se desparte de Flip, un şomer leneş, care nu făcea nimic toată ziua decât să schimbe canalele la televizor, constată că este însărcinată. Când vine momentul naşterii, pe o vreme teribilă, Hardy este cel care le ajută să ajungă la spital. După naştere, în timp ce Diana devine din ce în ce mai apatică, Liberty se simte foarte atașată de surioara ei Carrington, care devine centrul universului ei, neglijându-și școala pentru a se ocupa de ea.
Liberty era fascinată de Hardy, pe care îl iubea din tot sufletul, dar el se încăpăţâna să păstreze distanţa față de ea, fiind disperat să plece din parcul de rulote şi să se realizeze, nedorind să lase nimic să-l abată din drumul lui. Deși se întâlnea cu multe fete, acestea nu înseamnau nimic pentru el.
Pe când Liberty era în ultimul an de liceu, Hardy o anunţă pe Liberty că va pleca să lucreze pe o platforma petrolieră. Deși o îmbrăţişează şi o sărută pasional pe Liberty, care tremura de fericire în brațele lui, Hardy se întrerupe, spunându-i că, deși o iubeşte mult, nu a vrut să aibă o relaţie cu ea, întrucât se temea că nu va putea să o mai părăsească după aceea. Liberty a fost devastată după plecarea lui, fiind convinsă că nu va putea să mai iubească pe nimeni, niciodată, așa cum l-a iubit pe Hardy.
Mama ei își continuase autodistrugerea, începând o relaţie cu Louis Sadlek, bărbatul libidinos care era administratorul parcului de rulote, având o relaţie violentă, plină de abuzuri generate de consumul de alcool. Liberty nu putea să-l sufere şi nu înţelegea cum mama ei se putea complace în acea relaţie.
După ce Louis şi mama ei au un accident de maşină, în urmă căruia mor amândoi, Liberty, deși năucită de durere, trebuie să se adune și să se ocupe de înmormântare, ținându-se tare pentru surioara ei de doi ani.
La înmormântare, Liberty este intrigată de o limuzina luxoasă care apare, neavând idee cine ar fi putut fi. Mai mult, în perioada următoare, în fiecare săptămână apăreau o duzină de trandafiri pe mormântul mamei ei.
Deși Liberty reuşeşte să obţină custodia lui Carrington, trebuia neapărat să-şi găsească o slujbă bună, lucru destul de greu întrucât ea nu avea decât liceul. Printr-un adevărat miracol, reușește să obţină o bursă nesperată și să termine un curs de esteticiană, în urma căruia s-a angajat la un salon de lux, unde își face meseria cu multă dăruire. Împărțită între slujbă și sora ei, lui Liberty îi era aproape imposibil  să aibă o relaţie de durata cu un bărbat. Când, în sfârşit, reuşeşte să se împrietenească cu Tom, un bărbat divorţat cu doi copii, constată că viaţă ei sexula e complet nesatisfăcătoare. Convinsă că e vină ei că simte nevoia să păstreze mereu distanţă faţă de un bărbat, rupe relaţia.
O cotitură neașteptată în viața lui Liberty se produce când la salon apare un bărbat foarte bogat, Churchill Travis, văduv, în vârstă de 60 de ani, foarte prezentabil. Churchill se poartă ca un ”tătic de zahăr” cu Liberty, solicitând doar serviciile ei de fiecare dată și scoțând-o la masă de ziua ei.
Deoarece multe fete de la salon aveau un protector mai în vârstă, care le oferea cadouri scumpe în schimbul anumitor favoruri, Liberty se temea că şi Churchill dorea același lucru. Dorind să lămurească lucrurile, Liberty îl confruntă, dar el o linişteşte, spunându-i că în nici un caz nu îl interesează acest gen de relaţie cu ea.
Churchill îi povestește mai multe amănunte despre el și familia lui. Fusese căsătorit de două ori, dar ambele soţii i-au murit. Cu prima soţie avusese un fiu, Gage, iar cu cea de-a două doi fii, Jack şi Joe şi o fiică, Haven.
Liberty, la rândul ei, capătă încredere în el și își deschide sufletul în fața lui, povestindu-i despre viața ei de până atunci, iar Churchill o asculta mereu cu multă atenţie, ea simțindu-se tot mai atașată de el.
După doi ani de prietenie, Churchill are un accident de călărie, în urmă căruia îşi rupe piciorul şi ajunge imobilizat într-un scaun cu roţile. Liberty este suprinsă când Churchill o cheamă, facându-i o propunere tentantă și anume să o angajeze asistentul lui personal, cu un salariu mult mai mare decât câştiga ea la salon, punând însă condiţia ca ea şi Carrington să locuiască la el acasă.
Liberty era conștientă că slujba respectivă i-ar fi oferit oportunitatea să înveţe lucruri noi, iar când ajunge acolo cu Carrington, surioara ei este pur și simplu extaziată de posibilităţile care i se oferă, astfel că acceptă cu entuziasm propunerea.
La cină îi cunoaşte pe Gage şi Jack, doi dintre fiii lui Churchill. Gage, fiul cel mare, în vârstă de 30 ani, era o prezenţa impunătoare, cu o vitalitate care domina totul în jur, amintindu-i lui Liberty de Hardy, dar în timp ce acela era prietenos şi plin de farmec, Gage părea întunecat şi periculos.

În curând, Liberty se lămurește și de percepția lui cu privire la relația cu tatăl lui când, imediat după masă, Gage o atrage pe Liberty într-o camera, spunându-i printre dinţi că e treaba ei dacă se culcă cu tatăl lui, dar să părăsească imediat casa. Liberty nu se lasă intimidată, cerându-i să discute cu tatăl lui, dacă dorește să se lămurească.
În perioada următoare, Liberty este impresionată fără să vrea de Gage care, deşi ostil cu ea, era un fiu bun şi grijuliu, venind în fiecare dimineaţă să-l ajute pe tatăl lui la duș.
Relația ei cu Gage se schimbă după ce Churchill, aflând că Gage era ţintuit de gripă la pat și îngrijorat că nu răspundea la telefon, o roagă pe Liberty să se ducă la el, dându-i cheia de la apartament. Ajungând acolo, Liberty îl găseşte pe Gage doborât de febra și, impresionată de bărbatul acela puternic ţintuit neputincios la pat și singur, rămâne şi îi face o supă de pui.
După această întâmplare, Gage devine mai prietenos cu ea şi cu Carrington, iar Liberty este șocată când, pentru prima dată după mulţi ani, are vise erotice cu acesta, în urma cărora este complet tulburată, simțind că îl trădează pe Hardy.
Curând apare și primul sărut între ei, când Gage încerca să o consoleze pe Liberty într-un moment în care ea era foarte supărată. Sărutul lui îi stârneşte o mare de senzaţii lui Liberty, care este complet răvășită.
Relația lor evoluează în ritm accelerat, iar a doua zi, după o cină luată împreună, cei doi ajung în camera lui Liberty. Liberty, cuprinsă de temeri, simte nevoia să-i spună să nu aibă așteptări prea mari, întrucât ea nu e bună la făcut dragoste. Gage dovedește multă tandrețe, liniștind-o și spunându-i să lase totul în seama lui, și va fi bine.
”- Doar în seara asta, continuă el pe un ton egal, ai încredere în mine să decid ce facem și pentru câtă vreme. Tu nu trebuie decât să te relaxezi și să mă lași pe mine să am grijă de tine.”
Urmează o noapte de vis, la sfârşitul căreia toate temerile lui Liberty se spulberă.
”Pe parcursul acelei nopți am hotărât că nu doar că mă pricep să fac dragoste, dar am chiar un talent înnăscut și sunt genială, după spusele lui Gage.”
La scurt timp după acea noapte pasională, Gage o invită să-l însoţească la o serată unde erau prezenţi cei mai importanţi oameni de afaceri. Acolo Liberty va avea parte de o întâlnire complet bulversantă. În timp ce Gage se întreţinea cu un vechi prieten, Hardy, vechiul ei prieten, prezent și el la serată, o trage pe Liberty pe terasă, unde o sărută cu pasiune, părând că toţi anii în care fuseseră despărţiţi zburaseră într-o clipă, iar Liberty simte din nou vechea dragoste din copilărie. Totuşi, îi spune lui Hardy că a ajuns prea târziu, aducându-și aminte, cu un fior de remuşcare, de Gage. Hardy nu se dă bătut, insistând că, din moment ce nu e căsătorită încă, nimic nu i-ar putea împiedica să fie împreună, mai ales că el avusese succes în afaceri, având propria companie petrolieră și reușind să-și cumpere un apartament. Ca un argument suprem, îi spune că ea se potrivea mult mai bine cu el, provenind din acelaşi mediu, spre deosebire de Gage, care avusese totul de-a gata de mic.
Confuză, Liberty este de acord să se întâlnească cu el a două zi, pentru a-şi clarifica sentimentele.
După ce se desparte de Hardy, Liberty l-a întâlnit pe Gage care o caută și care, dintr-o singură privire, a realizat că ea s-a sărutat cu alt bărbat. Deși supărat, după ce pleacă imediat de la petrecere, Gage cere lui Liberty să fie sinceră cu el și să-i spună cine era bărbatul respectiv.
Liberty își dă seama că îi datora lui Gage onestitate și îi povesteşte de Hardy, cum a ajutase el în trecut și ce sentimente a avut pentru el. Gage constată sec că Hardy a părăsit-o atunci când i-a fost greu.
”- Deci tu l-ai iubit, el te-a părăsit, și acum vrea încă o șansă.”
În opinia lui, Hardy era un om foarte ambiţios, care nu va pregeta să calce pe oricine în picioare, dacă îi va sta în calea scopurilor lui. Totuși, pentru ca relația lui cu Liberty să poată avea o șansă, Gage este de acord că Liberty să se întâlnească cu Hardy, pentru a-şi clarifica sentimentele, cerându-i însă să-i promită că, până se va lămuri ce vrea cu adevărat, nu se va culca cu Hardy.
Era clar pentru Liberty că Gage nu se va da prea uşor la o parte. Surprinzător, realizează că nici ea nu dorea aceast lucru.
În continuare, Liberty va mai avea parte de câteva surprize, descoperind o conexiune șocantă între Churchill și limuzina luxoasă ce apăruse la înmormântarea mamei ei și duzinele de trandafiri de pe mormânt. Interesul lui Churchill apare într-o cu totul altă lumină, iar ea vrea să știe tot adevărul.
Iar, până la urmă, alegerea lui Liberty nu a fost atât de grea, inima ei recunoscând adevăratul suflet pereche.
”- Cum rămâne cu celălalt?
Cu ochii pe jumătate închiși, i-am simțit atingerea palmei pe conturul sânului meu și am spus:
– El face parte din trecut. Tu ești viitorul meu.
– Ba bine că nu!
Mă sărută din nou, la fel de necivilizat, aprins și tandru, promițându-mi mai mult decât puteam să duc. Nu mă puteam gândi decât că nu mi-ar fi ajuns o viață alături de acest bărbat. El se retrase, râse puțin și spuse:
– Nu mai scapi de mine, Liberty. Asta a fost.”
Mi-au plăcut mult ambele personaje.
Liberty este curajoasă, bună, devotată și altruistă. Crescând alături de o mamă iresponsabilă, a învățat de mică să-și poarte de grijă, să se întărească în fața greutăților vieții și să-și asume grija pentru surioara ei, când a devenit evident că mama ei era incapabilă să o facă. Luptând din greu să răzbească în viață, a avut marea șansă să-l întâlnească pe Gage, adevăratul ei suflet pereche.
Gage, un texan puternic și atrăgător, călit în lumea dură a afacerilor, este un personaj extraordinar, puternic și inteligent, sigur pe el, dar în același timp capabil de multă tandrețe și înțelegere. Îndrăgostindu-se total de Liberty, nu s-a lăsat orbit de gelozie, ci a ales să lupte pentru ea cu toate armele pe care le avea, convins că și ea îl iubea, doar că avea nevoie de puțin timp să-și clarifice sentimentele, convins în același timp că pentru ca relația lor să aibă o șansă reală, ea trebuia să lase în urmă fantomele trecutului.
Numai în brațele tale este o carte foarte captivantă și emoționantă, care îți arată că viața îți oferă multe ocolișuri și cotituri, dar și multe miracole, iar adevărata dragoste apare poate când te aștepți cel mai puțin…
”Știu sigur că bărbatul acesta mă iubește exact așa cum sunt, fără condiții și fără limite, și acesta e un miracol. De fapt, fiecare zi e plină de miracole și nu trebuie să cauți prea departe ca să le găsești.”

 

9. Crawford Hunt în Dragoste sub presiune de Sandra Brown, Editura Litera/Lira, Colecția Cărți Romantice

Intensă, emoționantă, cu momente fierbinți și multe răsturnări de situații, cartea te captivează încă din prolog și te ține în priză de la prima până la ultima pagină.
Chimia dintre cele două personaje este foarte puternică, în ciuda diferenţelor dintre ei şi a tuturor obstacolelor pe care le au de înfruntat.
Holly era însăşi chintesenţa eleganţei. Frumoasă, rafinată, ambiţioasă, corectă şi onorabilă, se condusese toată viaţa după reguli. Până să-l întâlnească pe Crawford, văzuse lucrurile doar în alb şi negru.
holly
Dimineaţa în care a prezidat procesul de custodie în care Crawford încerca să-şi recapete fetiţa avea să-i schimbe viaţa pentru totdeauna, precum şi principiile ferme după care se ghidase până atunci. Holly a descoperit că viaţa are nenumărate nuanţe de gri şi că, de multe ori, pentru a obţine un scop nobil trebuie să încalci câteva reguli.
Rangerul texan Crawford Hunt o tulbură şi îi zdruncină din temelii convingerile ferme de până atunci. O adevărată forţă, înalt de peste un metru nouăzeci, necizelat, direct, cu părul blond mereu ciufulit, fără să pună prea mare preţ pe eleganţa, conducându-se după principiul că scopul scuză mijloacele, părea exact opusul lui Holly.

crawford

În momentul în care un atacator mascat se năpusteşte în sala de judecată şi începe să tragă, omorându-l pe ofiţerul de serviciu şi părând că o viza pe judecătoare, Crawford nu ezită nici o secundă să o apere cu propriul trup, nepăsându-i de propria siguranţă.
Evenimentele se precipită, presupusul atacator prins şi omorât de poliţie se dovedeşte a nu fi cel ce trăsese în sala de judecată şi totul pare a face dintr-un plan mult mai amplu, menit să-l discrediteze şi să-i distrugă viaţa lui Crawford, având o legătură misterioasă cu trecutul lui.
Sub toată această tensiune, pasiunea dintre Crawford şi Holly izbucneşte pe neaşteptate, imposibil de ţinut în frâu. De dragul lui, Holly e dispusă să-şi rişte inclusiv cariera, care fusese punctul central al vieţii ei de până atunci.
„O strânse mai tare în braţe şi îşi ridică degetele în părul ei, până când îi cuprinse capul în mână. Cealaltă mână îi alunecă pe spate şi începu să-i maseze coloana. La un moment dat, îi alunecă peste mijlocul spatelui şi i se aşeză pe curba şoldului. Şi rămase acolo. Dintr-odată, nici unul din ei nu mai respira. După ceea ce păru un moment nesfârşit de împietrire, Holly îşi înălţă capul.
Crawford privi în ochii ei verzi strălucitori şi-şi zise: „La dracu’!“
”Sărutul lui era sălbatic și posesiv și îi amintea de impetuozitatea îmbrățișării lor de cu o seară în urmă. Apoi se domoli. Pasiunea fu înlocuită de tandrețe, făcând sărutul cu atât mai copleșitor. Atingerea lui deveni mai puțin agresivă, dar mult mai intimă. Apoi, cu un geamăt, își desprinse gura de a ei, dar numai ca să o îngroape în părul ei. Brațele îi cuprinseră talia și o lipiră și mai strâns de el. Îl îmbrățișă la rândul ei, răspunzând atingerii lui.”
„Îi trasă conturul buzelor cu vârful degetului.
– Nu eşti chiar atât de dur.
– Dacă mai spui chestii de-astea, o să-mi distrugi reputaţia.
– Promit că nu te dau de gol dacă mă mai săruţi o dată.
– Credeam că n-o să mi-o mai ceri.
Îi făcu pe plac, savurând gustul pe care ajunsese să-l cunoască, de care ajunsese să aibă nevoie.”
Viaţa nu fusese prea blândă cu Crawford. Părinţii lui divorţaseră în copilărie şi, fiecare în felul lui, îl trădase, mama din egoism, iar tatăl, un procuror excelent cândva, pentru că decăzuse din cauza băuturii după ce îl părăsise soţia şi nu îi mai păsase de nimic, inclusiv de propriul fiu. Toate acestea ar fi putut să-l înrăiască, totuşi el reuşise, cu multă ambiţie şi determinare, să fie bun, onorabil şi  să-şi aleagă o carieră în care reuşise să exceleze.
Ca ranger texan avusese de înfruntat multe riscuri, având de-a face cu persoane foarte periculoase. Îşi făcuse însă meseria cu multă dăruire şi curaj, neţinând cont de riscuri. Moartea soţiei l-a destabilizat, alunecând pe o pantă depresivă, făcând abuz de alcool şi comiţând mai multe nesăbuinţe. Spre cinstea lui, şi-a revenit repede şi a făcut eforturi susţinute pentru a se reabilita şi demonstra că este responsabil şi poate să aibă grijă de fetiţa lui, Georgia.
Iubirea necondiţionată a lui Crawford faţă de fetiţa lui este absolut impresionantă, el fiind capabil de orice sacrificiu pentru a-i asigura fericirea.
Revelaţia din final m-a făcut să-l apreciez cu atât mai mult. În ciuda aparenţei dure pe care o afişa, Crawford a dovedit că are un suflet deosebit de sensibil, generos şi iertător. Te înduioşează grija cu care a ales toate accesoriile pentru decorarea camerei fetiţei, toate roz, neţinând cont de nici un preţ.

georgia

Plină de adrenalină, romantică şi emoţionantă, Dragoste sub presiune te cucereşte irezistibil, neputând să o laşi din mână odată ce ai început-o.

 

10. Oliver Rain în Suflete sălbatice de Amanda Quick, Editura Litera/Lira, Colecția Cărți Romantice

Cartea Suflete sălbatice este o carte foarte romantică, plină de umor și cu puțin mister. Chimia dintre personajele principale se simte încă de la începutul cărții. Deși firi diametral opuse, cei doi sunt irezistibil atrași unul de celălalt, fiecare recunoscând în celălalt sufletul lui pereche.
Annie Lyncroft, în vârstă de 29 de ani, având o personalitate artistică si visătoare, își dezvoltase o afacere proprie, deținând un mic magazin de piese de artă bizare utilizate pentru decorarea încăperilor, denumit Wildest Dreams (Cele mai nebunești vise).
Altruistă din fire, Annie se dedica frecvent unor cauze pierdute pentru a le salva, deviza ei fiind că oricine are nevoie să fie salvat la un moment dat.
Rutina ei obișnuită este complet dată peste cap în momentul dispariției misterioase a fratelui ei, Daniel. Îngrijorată la culme, Annie era obligată să găsească în același timp și o soluție pentru a depăși criza finaciară în care se găsea compania în domeniul electronicii pe care fratele ei o deținea. Deoarece Daniel era doar logodit cu Joanna, care în plus mai era și însărcinată, întreaga companie îi revenea lui Annie până la lămurirea situației. Întrucât creditorii companiei erau convinși că Daniel murise iar Annie nu avea nici o experiență în domeniul electronicii, cu toții începuseră să-și solicite rambursarea împrumuturilor.
În disperare de cauză, Annie apelează la Oliver Rain, un bun prieten al lui Daniel, un magnat puternic si misterios, de 37 ani, rugându-l să accepte căsătorie de conveniență cu ea, Oliver ajungând astfel să dețină jumătate din acțiuni. Reputația acestuia ar fi liniștit investitorii, iar compania s-ar fi menținut pe linia de plutire până la întoarcerea lui Daniel, de care Annie era sigură. După aceea, ar urma să divorțeze și totul ar reveni la normal.
Daniel lucrase cândva pentru Oliver, iar acesta îi întinsese o uriașă mână de ajutor lui Daniel când își înființase propria companie, acceptând să investească masiv în ea.
Annie abia aștepta să îl cunoască pe Oliver la logodna lui Daniel, deși fratele ei o avertizase că e foarte probabil ca acesta să nu apară, întrucât acesta nu era văzut niciodata în public, cu atât mai puțin la evenimente sociale. Totuși, Oliver își făcuse în mod surprinzător apariția, iar Annie fusese imediat fascinată de el.
“Dar, spre marea surprindere și încântare a lui Daniel, Rain își făcuse apariția la petrecerea de logodnă într-o limuzină neagră. Purtase o ținută de seară în negru și alb sever. Hainele oficiale subliniaseră încremenirea întunecată, aprigă din el.
Annie fusese vrăjită de Rain încă din prima clipă când îl văzuse. Nu semăna cu nici un bărbat din câți cunoscuse vreodată. Avea o aură obsedantă de putere, pasiune si orgoliu, dar toate ascunse sub un autocontrol de fier.”
Viața îl obligase pe Oliver să devină așa. În urmă cu 16 ani, tatăl lui dispăruse cu toți banii, lăsând în spate un munte de datorii și o companie în faliment, iar Oliver trebuise să renunțe la propriile vise de a urma o carieră în domeniul botanicii, de care era pasionat, pentru a avea grijă de cele două surori ale sale, de cei doi frați semivitregi de doar doi ani și de soția tatălui său, mult mai tânără decât acesta (avea doar cu 8 ani mai mult decat Oliver).
Cu un autocontrol de fier și o tenacitate ieșită din comun, în mai puțin de șase luni, Oliver reușise să plătească toate datoriile tatălui și să pună compania la loc pe picioare, în ciuda faptului că nimeni dintre prietenii tatălui său nu îi întinsese vreo mână de ajutor în acea perioadă critică.
Oliver reușise imposibilul având o virtute pe care foarte puțini o dețin, răbdarea.
“Oliver învățase cu mult timp în urmă că răbdarea era o virtute care le lipsea aproape tuturor celorlalți oameni din lume. Nu că l-ar fi deranjat faptul că le lipsea celorlalți. Îi oferea lui un avantaj distinct.”
Răbdarea îl ajutase să-și întrețină și vechiul hobby în domeniul botanicii, având o seră secretă în care cultiva ferigi.
“Era nevoie de o răbdare de înger, sau de diavol în persoană, pentru a înmulți ferigile prin spori.”
În momentul când o văzuse pe Annie la logodna lui Daniel, Oliver avusese revelația că venise momentul să se însoare și că ea era aleasa.
“Nu că ar fi fost spectaculos de frumoasă, chiar dimpotrivă. Avea o alură subtilă, obsedantă, ce îl fascina mai mult decât ar fi făcut-o o frumusețe mai evidentă. Dintotdeauna preferase ferigile în locul trandafirilor.”
Observând privirea senzuală pe care Annie i-o aruncase când îl remarcase la logodna lui Daniel, Oliver era convins că, în timp și cu o strategie potrivită, va putea să își realizeze scopul.
Propunerea lui Annie îl aduce în culmea fericirii realizând că nu mai era nevoie să apeleze la acel rar talent pe care îl avea, răbdarea. Pur și simplu ea i se oferea pe tavă.
“Annie, cumva îmi propui să ne căsătorim ? întrebă Oliver foarte blând.
Ea se fâstâci, se lăsă pe spate în scaun și își îndesă mâinile în buzunarele salopetei verde smarald.
– Da.
– Ah.
Annie era oricum suficient de tensionată. Nu avea nevoie de încă o doză din faimoasa impenetrabilitate a lui Oliver Rain.
– Ce înseamnă asta ?
– Înseamnă că accept.”
M-am amuzat cum fiecare își recunoștea, chiar fără să conștientizeze prea bine, sufletul pereche. Annie îl privea pe Oliver de parcă ar fi fost un exponat exotic și misterios din buticul ei, în timp ce Oliver o privea pe Annie ca pe o specie nouă, fascinantă de ferigă.
Deși  nu se grăbise să o informeze încă pe Annie, Oliver nu avea de gând să-i mai dea drumul niciodată. Era a lui și așa va rămâne. Își făcuse planul să o seducă, dar, bineînțeles, se înarmase cu suficientă răbdare până când ea va fi pregătită.
Annie îl surprinde încă o dată, Oliver nefiind nevoit să aștepte prea mult. Annie se îndrăgostise deja de Oliver și era profund atrasă de el. Cei doi petrec o noapte magică de iubire, Annie simțind pentru prima dată pasiunea. Dar, deși fusese complet satisfăcută, Annie avea un ghimpe de nemulțumire, simțind că totul fusese regizat în cele mai mici detalii de Oliver, care nu-și pierduse nici o clipă controlul. Obsesia lui de autocontrol o nemulțumește pe Annie, care decide că lucrurile nu pot continua așa.  A doua zi se duce la librărie și își cumpără o carte, “Trei nopți printre amazoane”, pe care o studiază temeinic. Seara pune în aplicare proaspetele cunoștințe dobândite, iar Oliver nu are nici o șansă. Legat de pat, aflat la mila ei, Oliver își pierde controlul, prima dată după foarte mulți ani.
În perioada următoare, Annie ea se amestecă în aproape toate aspectele vieții lui Oliver, care, nedorind să o dezamăgească pe Annie, acceptă din ce în ce mai mult intervenția acesteia în viața lui, fiind în același timp profund mișcat de faptul că ea și-a declarat fără echivoc dragostea față de el. De dragul ei, ajunge să participe la evenimente publice, la care chiar socializează.
Transformarea lui evidentă este remarcată de cei din jur, care sunt complet uluiți, vorbind despre el în termeni ”înainte de Annie” și ”după Annie”, ca și cum ar fi vorbit despre două persoane complet diferite. Annie nu era conștientă de efectul ei asupra lui Oliver, întrucât ei nu i se părea că acesta ar fi prea schimbat. În fond, ea văzuse tot timpul dincolo de scutul cu care el se înconjurase.
Urmează o serie de întâmplări pline de suspans, Oliver descoperind o conspirație care dusese la dispariția lui Daniel, iar Daniel apare într-un final, teafăr și nevătămat, întocmai cum Annie fusese în permanență convinsă.
Deși dispăruse motivul iniţial pentru care se căsătoriseră, nici Annie și nici Oliver nu vor să se despartă. Dar, în timp ce Annie își declară fără echivoc iubirea față de el, Oliver refuză să declare același lucru, fiindu-i teamă că ar pierde și ultima fărâmă de autocontrol care i-a rămas, devenind complet vulnerabil. Annie se supără și pleacă, declarându-i că va reveni doar când el o va implora și își va declara în fața tuturor iubirea față de ea. Dupa plecarea lui Annie, Oliver e din ce în ce mai abătut și simte că e aproape de capitularea finală, fiind gata să o implore să revină.
Dar, deși toți din jur o încurajau să nu cedeze în fața lui, Annie îl iubea prea mult și, dându-și seama de nevoia lui obsedantă de autocontrol, nu vrea să îl umileasca. Se întoarce de bunăvoie, fără ca el să o roage în vreun fel, spunându-i că, deși știe că el o iubește, e conștientă și de faptul că el nu poate să lase garda jos nici măcar o clipă. Dar ea îl iubește oricum, așa că totul este în regulă.
Târziu în noapte, Oliver constată că, deși câștigase, ea întorcându-se fără ca el să cedeze nimic, faptul că deținea controlul nu îi oferea aceeași satisfacție ca altădată.
Prin urmare, a doua zi, Annie își găsește micul butic transformat într-o pădure tropicală în miniatură. Oliver trimisese cantități uriașe de ferigi superbe, fiind modul lui de a-i transmite cât de mult o iubea. Mai mult decât atât, în biroul ei o aștepta chiar Oliver care îi spune, fără ezitare, declarația de iubire pe care ea o aștepta nerăbdătoare și care îi umple sufletul de bucurie.
”- Te doresc mai mult decât mi-am dorit orice altceva de când mă știu, Annie. Nici în cele mai nebunești visuri ale mele nu mi-am închipuit vreodată că voi avea norocul să te găsesc. Te iubesc.
Rosti cuvintele ușor, firesc, fără urmă de ezitare.
Annie se aruncă în brațele lui știind că avea să audă acele cuvinte de la el în fiecare zi, pentru tot restul vieții.”

Cartea ne oferă o importantă lecție de iubire, care ne demonstrează că într-o relație ambii parteneri trebuie să fie egali, fără ca nici unul să dețină controlul absolut. De asemenea, când iubești cu adevărat pe cineva, trebuie să fii capabil și să cedezi în anumite situații, chiar sacrificându-ți puțin din propria mândrie, pentru a nu-l umili pe celălalt. Iar dacă el simte la fel, răsplata nu va întârzia să apară.

Vă recomandăm și:

Top 10 cărți romantice contemporane în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

Top 10 cupluri romantice contemporane care au beneficiat de miracolul celei de-a doua șanse după ce s-au despărțit

Top 10 eroine remarcabile din cărțile historical-romance

Top 10 cupluri romantice din cărțile contemporane

Top 10 cupluri romantice din cărțile historical

Top 10 cupluri romantice din cărțile fantasy

Top 10 cupluri memorabile din cărțile young adult

Top 10 cărți romantice contemporane cu mult umor

Top 10 cărți historical-romance cu mult umor

Top 10 cărți romantice care m-au emoționat până la lacrimi

Top 10 cărți romantic-erotice contemporane 

Top 10 cărți romantic-suspans contemporane

Top 8 cărți clasice care ne-au încântat, scrise de femei

Top 10 cărți care mi-au înflăcărat imaginația în copilărie și adolescență

Top 10 cărți care m-au captivat în adolescență

Top 10 cărți care mi-au îmbogățit copilăria și adolescența

 

 

About Author

35 de comentarii

  1. Minunat top! Și foarte romantic! L-am citit cu zâmbetul pe buze…
    Cât despre cărți, am citit nouă din ele, mai am de citit „Dulcea uitare”.

  2. Balan Daniela on

    un top super,multumim fetelor <3 din cei 10 eroi .doi sunt necunoscuti pentru mine ! si ca sa nu fiu egoista il pastrez pe Colin Byrne pentru mine si restul vi las voua :))))))))))))))))

  3. Barbalata Mirela on

    Frumoasa lista!! 1, 3, 5, 7, 8 citite 🙂 . Superbe carti 🙂 . „Dulcea uitare” si „Suflete salbatice” din pacate nu le-am citit dar tot sper sa mi le iau intr-o zi 🙂
    O lista minunata Tyna!! Multumesc 🙂

  4. De la punctul 7, nu am nici una citita, dar cea de Sandra Brown o am in biblioteca.
    Preferatul meu ramane Colin din „Amintiri de neuitat” 😛 .

    Super top!

Lasă un răspuns