Top 5 cărți cu acțiunea în România în timpul Primului Război Mondial

14

Top 5 cărți cu acțiunea în România 

în timpul

Primului Război Mondial

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război – realizarea statului național unitar român.
La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desființat; astfel a fost posibilă formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu România.

1. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

Camil Petrescu, cel ce avea să devină cel mai iubit scriitor al secolului XX, a trăit din plin tragismul unui război absurd, fiind înrolat pe front. Experienţa a fost transpusă în romanul de succes, publicat în anul 1930: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.
Romanul este construit pornind de la o sursă autobiografică: jurnalul de campanie al autorului din timpul Primului Război Mondial. În vara anului 1916, conform autobiografiei scriitorului, tânărul Camil Petrescu, în vârstă de 22 de ani, este chemat la oaste, atunci când România a intrat în război alături de Antanta. Mai întâi figurează la Regimentul 4 de marş şi trece prin cele mai grele experinţe. În această încercare, scriitorul, care îmbrăcase hainele sublocotenentului de rezervă, fraterniza cu ostaşul de rînd. Trăia simultan o dublă dramă, a sa şi a tuturor. Singura compensare era de a cunoaşte totul până la capăt, oricât de mare ar fi riscul. În 1917, în timpul unui bombardament german îşi pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viaţă. Cade prizonier în mâna nemţilor şi ajunge într-un lagăr unguresc de la Sopronyek. Un an mai târziu este eliberat din prizonieratul maghiar şi fiind socotit mort, întâmpină mari dificultăţi, la Bucureşti, în anularea actului de deces. Sursa: adevarul.ro
Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a fost publicat în 1930. Autorul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții.

„La apariție, în 1930, romanul lui Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasică de dragoste și un jurnal de război, greu de legat între ele. Persoana întâi a narațiunii nu părea suficientă pentru a fi citite împreună. Și mai era ceva, impresia, nu chiar ușor de formulat, că nici gelozia, nici războiul nu aveau înfățișarea cunoscută din alte romane ale vremii. Ceea ce critică n-avea cum să știe încă era că, sub ochii ei, se petrecea o reformă a romanului pe cât de profundă, pe atât de radicală, și că, în pofida inerției unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodată același după „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.” (N. Manolescu)
Citate:
Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape sulfet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă să te frămânţi pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele.
În afară de conştiinţă, totul e bestialitate.
Să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete si e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul.
Orice aş face, eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.
Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.
Negreşit, oamenii sunt şi buni şi răi, dar e necesar să se precizeze în ce împrejurări. Trei nule puse înaintea cifrei una sau după ea, nu înseamnă acelaşi lucru.
Nu se poate susţine stupiditatea că nu există cauze şi adevăruri care să merite să te pasionezi pentru ele, că totul e relativ şi indiferent, în raport cu… eternitatea. Totdeauna indiferenţa asta ideologică şi amabilă, prezentată sub unghiul veşniciei, ascunde mici aranjamente făcute sec, sub unghiul actualităţii şi cu caracter strict personal.

Cărțile autorului Camil Petrescu pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

 

2. Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu

Pădurea spânzuraților este un roman de război și de analiză psihologică scris de Liviu Rebreanu și publicat în 1922 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul reia tema nuvelei anterioare „Catastrofa” (1919), completând-o cu evenimente inspirate din tragedia reală a fratelui scriitorului, sublocotenentul Emil Rebreanu, ce fusese condamnat la moarte și executat în mai 1917 prin spânzurare la Ghimeș pentru încercarea de a traversa frontul în scopul de a se alătura Armatei Române.
Pădurea spânzuraților configurează un univers dominat de război și pândit de perspectiva morții prin spânzurare, prezentată chiar din primele scene ale romanului. Acțiunea romanului se petrece în timpul Primului Război Mondial. Romanul prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din Armata Austro-Ungară, ce este trimis să lupte pe Frontul Românesc împotriva conaționalilor săi.
Personaj șovăielnic, înclinat spre meditații filozofice și predispus la crize mistice, el suferă o dramă sufletească cauzată de conflictul între datoria sa de ofițer și sentimentul de apartenență la națiunea română.
Asistarea la execuția ofițerului ceh Svoboda (nume simbolic ce înseamnă „libertate” în limba cehă) îl face să înțeleagă nedreptatea războiului și să-și pună probleme de conștiință, care vor duce la un final tragic.
Romanul a obținut „Marele premiu al romanului” acordat în 1924 de Societatea Scriitorilor Români și a fost tradus în peste douăzeci de limbi străine. El a stat la baza unui film omonim regizat de Liviu Ciulei după un scenariu scris de Titus Popovici, care a avut premiera la 16 martie 1965.
Ecranizarea cinematografică a obținut Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (1965). (Sursa: Wikipedia)
Citate:
Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate.
Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.
Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până-n sânul nemărginirii… dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură.
Iubirea a dat faliment, ca şi umilinţa, smerenia. Omul vrea să fie acuma mândru şi stăpân, şi egoist, să lupte şi să-şi biruiască vrăjmaşii, oricare şi oriunde ar fi ei. Când mori luptând, moartea e răscumpărată, şi când izbuteşti prin luptă, victoria e mai dulce.
Nu, nu legile… Conştiinţa să-ţi dicteze datoria, nu legile. Mare deosebire.
Îşi dădea seama că iubirea aceasta îl depărtează de toate credinţele şi năzuinţele lui si totuşi simţea că fără de ea i s-ar istovi inima şi viaţa însăşi şi-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fără margini.
Civilizaţia stârneşte în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ţi ofere niciun răspuns. În locul credinţei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea să-l vâre într-o formulă ingenioasă, şi pe urmă să-şi frece mâinile şi să zică: „Poftim, am cucerit şi pe Dumnezeu!”.
Războiul nu are altă filozofie decât norocul.
Unii oameni trăiesc zeci şi zeci de ani şi totuşi, când inchid ochii, nu pot spune că au trăit aievea, căci au fost simpli trecători prin viaţă sau spectatori străini de înţelesul lumii.
Ca bărbat, să-ţi faci datoria şi să nu uiţi niciodată că eşti român!…

Cărțile autorului Liviu Rebreanu pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

 

3. Întunecare de Cezar Petrescu

Întunecare este un roman de război scris de Cezar Petrescu și publicat în anii 1927-1928 de Biblioteca ziarului Universul din București (vol. I) și de Editura Scrisul Românesc din Craiova (ediția completă), ce deschide perspectiva unei vaste „cronici românești a veacului XX”. Autorul realizează o amplă frescă socio-morală a societății românești din perioada Primului Război Mondial și din anii ’20 ai secolului al XX-lea, evidențiind dezamăgirea profundă a participanților la război în fața conservării postbelice a aceleiași organizări sociale și a acelorași mentalități egoiste ce contribuiseră la declanșarea conflagrației.
Romanul prezintă criza de identitate a tânărului avocat Radu Comșa produsă de confruntarea cu realitatea războiului, precum și dramele existențiale trăite de exponenții unei „generații pierdute”. Având o carieră promițătoare la momentul intrării României în război, personajul principal pleacă voluntar pe front, crezând că războiul va purifica și însănătoși moral societatea postbelică. Este grav rănit și desfigurat, iar conștientizarea faptului că societatea nu s-a schimbat îi zdruncină psihicul fragil și-l împinge către sinucidere. Autorul expune o optică pacifistă și umanitaristă aflată la modă în acea vreme în presa de stânga din Europa.
Chiar dacă nu se ridică la valoarea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) de Camil Petrescu, Întunecare rămâne una dintre cărțile valoroase ale literaturii române interbelice și scrierea fundamentală a lui Cezar Petrescu. Marele succes comercial al cărții l-a făcut celebru pe autor; opiniile critice au fost mai nuanțate: unii au primit-o cu elogii, în timp ce alții cu mari rezerve.
Romanul a fost ecranizat ulterior într-un film omonim, regizat de Alexandru Tatos după un scenariu al lui Petre Sălcudeanu, în care rolul principal a fost interpretat de Ion Caramitru. Premiera oficială a filmului a avut loc la 9 iunie 1986. (Sursa: Wikipedia)
Citate:
Ce poate gândi un copil? Cum se va fi oglindind lumea în ochii aceia apoşi, umezi şi tulburi încă, aşa cum sunt ochii de miel?… E o umanitate embrionară în el, încă pură şi bună.. Pe urmă devine crud, laş, ipocrit – om întreg: un domn, o doamnă… Va cunoaşte toate dezgusturile.
„Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni”… acesta e adevărul cel teribil! Trăieşti cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoşti nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă, ori din altă epocă geologică…
Pe lângă fiecare trece o umbră, o părere de rău: ceea ce n-a fost, ceea ce n-a spus, înduioşare de clipă, pentru gânduri pierdute, pentru vieţi pierdute, umbre…
„A nu înţelege” înseamnă a fi încercat să înţelegi şi a nu fi izbutit.
Să ai o victorie care să-ţi dea toate satisfacţiile, nu să te baţi cu morile de vânt ca un zevzec…
Atât de mult bine îţi dăruieşti ţie însuţi, făcând bine unui semen!
Ciudat: atâţia câţi trec pe lângă tine, fără să ştii cine sunt, ce duc cu ei!…
De ce se ucid oamenii? De ce se urăsc? De ce uită să se bucure de această nespusă fericire care e viaţa şi care nu mai are întoarcere?
Războiul poate face parte din principiile de conservare ale speciei.

Cărțile autorului Cezar Petrescu pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

 

4. Casca de zbor de René Chambe

Căpitanul René Chambe (generalul de mai târziu) a trăit efectiv greul războiului dus de România în anii 1916 și 1917. A ajuns să înțeleagă, cum puțini străini au fost în stare, sufletul, zbuciumul, caracterele fundamentale ale poporului român. Romanul ”Casca de zbor” (Editura Miitară, 1980) descrie unele momente din acei ani ai războiului cu mult realism, o profunzime de observație și o prețuire aproape incredibile.
Ofițer de aeronautică, Chambe a participat la instruirea personalului navigant român, apoi a acționat operațional în escadrila N. 1 (Nieuport) a aviației române, la Galați, apoi la Răcăciuni, apoi la Borzești, în cadrul Grupului 1 Aeronautic afectat Armatei a II-a română.
În anii ce au urmat Primului Război Mondial, René Chambe și-a descoperit încă o vocație: cea a scrisului. După cum era de așteptat, a doua lui carte publicată a avut un subiect cu preponderență militar și aeronautic. Este vorba de ”Sous le casque de cuir” – tradusă la noi sub titlul ”Casca de zbor”. Dar cartea mai avea – are – și un subtitlu. Scris, chiar în ediția originală franceză (din anul 1928), în limba romănă: ”Spre amintire”. Ceea ce înseamnă mult, foarte mult!
Cuvăntul înainte al autorului de pe prima pagină:
”Sufletului românesc eroic, viteaz și liber, în amintirea zilelor de neuitat când s-a pecetluit pentru totdeauna frăția noastră de arme.”
Nu este deloc de mirare că în carte se vorbește de o escadrilă de vânătoare având atât personal român cât și personal aliat (inclusiv comandantul).
Eroina cărții – Florica Romanescu, este o româncă de spiță veche, care urmează să îndeplinească o misiune de pedeapsă asupra unor trădători și a unor inamici de înaltă pondere. În acest scop este trimisă la o escadrilă operațională, cu ajutorul căreia ar trebui să ajungă la destinație.
Neobișnuita aventură a Floricăi Romanescu, potopul de drame sfâșietoare din mințile celor care zboară, evocarea cuprinzătoare a României lovite, dar neclintite – toate acestea au loc sub cerul furtunos al unei Europe chinuite.
Casca de zbor place fără rezerve. Pe lângă farmecul nepieritor și stilul înflăcărat se adaugă tot ce îl atrage pe un cititor: călătorii, întreceri eroice, aventuri spectaculoase, diversitate de caractere și de limbaj, abordarea gravelor probleme internaționale, precum și siguranța scriitorului ancorat în experiență, care a văzut, a trăit, a suferit și uneori s-a delectat cu cele povestite.
Citate:
”Peste ani, istoria va fi obligată să se plece în fața pildei mărețe a acestei Românii care a jertfit tot, a pierdut tot, dar a rămas în picioare și refuză să depună armele.
Țară vitează, înflăcărată, generoasă și cinstită, soră a țării mele, noi care te-am cunoscut, care am împărțit pâinea ta neagră, n-o să te uităm niciodată! Și vom ști să vorbim despre tine!”
”Tace ca și când ar fi uitat de prezența mea. Privirea ei, muiată de o undă de tristețe, îmbrățișează zarea posomorâtă, mărginită de copaci golași și descărnați, cerul vânăt, malurile abrupte, locurile unde în adâncuri freamătă apele galbene și tulburi ale Siretului. Căutătura are dulceață dar și o voință mâhnită.
– Îți iubești țara, doamnă?
– Cu patimă.
A răspuns, cu glas pătrunzătr, încărcat de gânduri.”

Casca de zbor de René Chambe poate fi comandată pe okazii.ro, anticariat.net sau alte anticariate

 

5. Generalul Henri Berthelot. Memorii şi corespondenţă 1916–1919 de Glenn E. Torrey

Născut la 7 decembrie 1871 la Feurs, în departamentul Loarei, absolvent al prestigioasei universităţi Saint Cyr-promoţia «Egipt» (1881), Henri Mathias Berthelot şi-a început cariera în Algeria, apoi în Tonkin. Diplomat apoi al Şcolii Superioare de Război (1893), devine în ianuarie 1906 ofiţer de ordonanţă al generalului Brugere, vicepreşedinte al Consiliului Superior de Război, şi secretar al comitetului de stat major.
Numit general de divizie la 30 noiembrie 1914, primeşte comanda celui de-al 5-lea grup de divizie de rezervă, iar din 3 august 1915 comandă cel de-al 32-lea corp de armată în Champagne. În 1916 trupele sale sunt aruncate în vulcanul de la Verdun unde, cum se spunea pe vremuri, «s-au acoperit de glorie». Este, aşadar, unul dintre ofiţerii cei mai străluciţi ai statului major francez pe care Joffre decide să îl trimită, la cererea Bucureştiului, să reorganizeze armata română.

Berthelot şi numeroşii militari francezi care îl însoţesc vor organiza, în iarna anului 1916-1917, reconstrucţia armatei române.Ţinuta desăvârşită a armatei române în timul crâncenelor bătălii din vara anului 1917 (Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz) este, în parte, meritul eforturilor Misiunii Berthelot. Fără altă susţinere, generalul nu reuşeste să formeze în Rusia o nouă armată capabilă să se alăture unei armate române refăcute şi nici să împiedice prăbuşirea frontului rusesc din cauza revoluţiei bolşevice. Acţiunea sa multiformă, mai mult diplomatică decât militară în acel moment, contribuie totuşi la prelungirea existenţei unui front oriental timp de mai multe săptămâni, permiţând astfel aliaţilor să pregătească rezistenţa în faţa ofensivei Ludendorff la vest.
Este expulzat din România, la ordinul germanilor, după pacea de la Bucureşti, în primavara lui 1918. Retras pe Frontul de Orient, sub ordinele lui Sarail, Berthelot reuşeşte să îl informeze pe regele Ferdinand despre iminenta semnare a armistiţiului la 11 noiembrie, ceea ce permite românilor să declare din nou război şi să se regăsească în tabăra învingătorilor cu doar o zi înainte şi, deci, ulterior, la negocierile de pace de la Versailles şi Trianon.
Berthelot va intra încă o dată, triumfal, în Bucureşti, alături de Regele Ferdinand, de Regina Maria, de generalii români şi de trupele învingătoare la 1 decembrie 1918. (Sursa: historia.ro)

În România, Berthelot a devenit şi a rămas un erou de prim rang. A trăit alături de poporul român agonia înfrângerii dezastruoase, dar şi entuziasmul victoriei şi al făuririi României Mari. Simbolizând susţinerea Franţei în acele timpuri de grea cumpănă, a devenit centrul adulaţiei multora, un adevărat cult – ţăranii simpli aşază portretul lui „Taica Berthelot” alături de sfintele icoane, numele său este pomenit în cântece de luptă. A fost numit cetăţean de onoare al României şi a fost recompensat primind o mică proprietate în România. Și Berthelot a răspuns acestei aprecieri venite din partea românilor. A susținut cu înflăcărare cauza României în față prietenilor sau inamicilor acesteia, într-atât încât, la un moment dat, s-a spus despre el că „este mai român decât românii”. Până la moartea să, Berthelot a rămas în strânse legături cu țară să adoptivă, pe care o numea „a două patrie”, călătorind des aici și promovând cooperarea și schimburile comerciale ale acesteia cu Franța. După moarte, în 1931, Berthelot a lăsat prin testament proprietatea să din Transilvania Academiei Române, pentru a educa în spirit francez tinerii ofițeri români. Chiar și în ziua de azi, în România, amintirea lui Berthelot este vie, fiind rememorat cu un apelativ pe care numai foarte puțini străini au avut cinstea să-l poarte: „un bun român”. (Glenn E. Torrey)

Cartea Generalul Henri Berthelot. Memorii şi corespondenţă 1916–1919 poate fi comandată pe librarie.net, carturesti.ro

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP

 

 

About Author

14 comentarii

  1. Felicitări pentru acest articol extraordinar, foarte inspirat și binevenit! Daca primele trei cărți din top le-am citit (cu mulți ani în urmă și cu sentimente amestecate față de poveștile respective), Casca de zbor și Generalul Berthelot nu le-am citit, dar m-au impresionat cele scrise de tine despre aceste cărți, iar citatele alese mi-au adus lacrimi în ochi.
    Un articol – omagiu minunat!

  2. Un articol care m-a emoționat până la lacrimi! Primele patru cărți le-am citit și eu. Intenționez să citesc și cartea cu memoriile generalului Berthelot – acest francez extraordinar cu suflet de român!

  3. Din păcate nu am citite ultimele două cărți…felicitări pentru acest top care m-a emoționat până la lacrimi…

  4. Mirela Barbălată on

    Frumos top! Titluri frumoase si interesante. Ultimele două carti nu le stiu, din pacate.
    Un articol minunat! Mulțumim, Horia!

  5. Felicitari pentru articol, am citit primele doua carti. Ultima mi se pare foarte interesanta, intrucat nu stiu foarte multe despre acest mare general. Au fost si oameni cu suflet mare, care desi nu s-au nascut romani, au fost mai romani decat multi altii si merita recunoastere.

  6. Daniela Balan on

    Un top de top foarte potrivit pentru această zi ,felicitari ! Primele le-am citit acum mai bine de 30 de ani ,celelalte inca nu le-am citit insa niciodată nu e târziu!

  7. Unde e „Pe frontul de vest nimic nou” de Erich Maria Remarque? Capodopera asta ar trebui sa fie numarul unu.

    • Topul a fost lansat cu ocazia Centenarului, de aceea au fost alese doar cărți cu acțiunea în România în timpul Primului Război Mondial, la sfârșitul căruia a fost posibilă formarea României Mari.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: