Totul se termină cu noi de Colleen Hoover, Editura Epica – recenzie

Totul se termină cu noi

(It Ends With Us – 2016)

Colleen Hoover

Editura Epica

Traducere: Cristina Buzoianu

Nr.pagini: 416

An apariţie: 2018

Colleen Hoover este o îndrăgită autoare de romane pentru tineri dintre care nu mai puțin de zece figurează pe listele de bestselleruri New York Times. Mai multe dintre acestea sunt traduse în limba română la Editura Epica:  Hopeless. Fără speranță, Slam, din dragoste pentru Layken, Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii, Confess, Speranța pierdută și Totul se termină cu noi.

• Seria Totul se termină cu noi (It Ends with Us)

1. Totul se temină cu noi – Editura Epica – It Ends with Us – 2016
2. Totul începe cu noi – Editura Epica – It Starts with Us – 2022 – prezentare

Uneori, cei care te iubesc te rănesc cel mai tare.

Lily Bloom nu a avut întotdeauna o viață ușoară, dar asta nu a oprit-o niciodată să muncească din greu pentru a-și îndeplini țelurile. A evoluat foarte mult: a absolvit liceul, s-a mutat la Boston și și-a început propria afacere. Când Lily îl cunoaște pe Ryle Kincaid, un chipeș neurochirurg, se simte imediat foarte atrasă de el și viața i se schimbă brusc.

Ryle este un tip hotărât, încăpățânat și poate chiar puțin arogant. Este, de asemenea, sensibil, deștept și foarte atras de Lily. În plus, arată dumnezeiește în uniformă de medic. Lily nu și-l poate scoate din minte. Însă el respinge categoric ideea de a avea o relație serioasă și de lungă durată. Chiar și atunci când Lily pare să devină excepția de la această regulă, ea tot vrea să afle motivul care l-a făcut să nu-și dorească decât aventuri de o noapte.

Pe măsură ce întrebările legate de noua ei relație o copleșesc, apar și gândurile cu privire la Atlas Corrigan, prima ei iubire, cu care a avut o legătură deosebită. Atunci când Atlas reapare brusc în viața lui Lily, tot ce a clădit împreună cu Ryle amenință să se destrame.

Cu acest roman îndrăzneț și profund, Colleen Hoover spune o poveste sfâșietoare, despre iubire și sacrificiu, care explorează orizonturi noi.

„It Ends With Us este o lectură duioasă și curajoasă, care te acaparează și nu-ți mai dă drumul. Nimeni nu poate scrie un roman emoționant mai bine decât Colleen Hoover.” — ANNA TODD, autoarea seriei After

„O carte care te face să zâmbești printre lacrimi.” — Sarah Pekkanen, autoarea romanului Soția dintre noi.

„O carte de neratat! Plină de drame sfâșietoare și adevăruri dureroase…” — KIRKUS

Totul se termină cu noi de Colleen Hoover este o carte profundă și emoționantă despre iubire și suferință, alegeri și consecințe, curajul de a-ți lua soarta în propriile mâini și miracolul celei de-a doua șanse…

Intriga cărții pornește de la o temă tulburătoare – violența domestică. Am citit această carte la scurt timp după lectura altei cărți bulversante despre această temă – Un nou început de Kristin Hannah, care m-a marcat. Deși Totul se termină cu noi nu este la fel de dramatică precum Un nou început, în care tragismul atinge cote maxime, violența în familie nu poate fi scuzată în niciun fel. În viață însă, lucrurile nu sunt niciodată în alb și negru, ci în diverse tonuri de gri. De multe ori, crizele de furie ale bărbaților, urmate de acțiuni necontrolate, sunt declanșate de propriile traume sufletești din trecut, ei înșiși având nevoie de ajutor de specialitate pentru a-și ține sub control demonii interiori. 

După cum spune un personaj la un moment dat în carte, nu există oameni răi, ci doar oameni care uneori fac lucruri rele. 

Din păcate, violența în familie pare să urmeze un tipar asemănător în majoritatea cazurilor. Ce este cel mai tulburător este faptul că, de cele mai multe ori, ambii parteneri se iubesc și par să se înțeleagă în restul timpului dintre două episoade violente.  

Prima lovitură pare a fi dată inconștient, iar bărbatul își copleșește iubita cu scuze și dovezi de iubire, iar ea îl iartă, convinsă că a fost doar un accident izolat. În scurt timp însă se produce un alt eveniment tensionant, iar lovitura crește în intensitate, la fel și gesturile tandre de după.

Încetul cu încetul, relația se transformă într-una toxică, femeia ajungând să-și lărgească tot mai mult limitele pe care ea credea cândva că poate să le accepte și, invariabil, începe să-i mintă pe cei din jur cu privire la cauza vânătăilor, protejând o falsă aparență a unei relații perfecte, sperând în secret că noul episod umilitor va fi și ultimul, așa cum i se tot promite de fiecare dată…

De-a dreptul impresionant este faptul că autoarea s-a inspirat în realizarea intrigii cărții din chiar drama petrecută în familia ei. Propria ei mamă, victimă a violenței domestice, a găsit curajul de a-și părăsi soțul, deși îl iubea, nemaisuportând accesele lui de violență, în ciuda faptului că posibilitățile ei materiale erau reduse și avea două fiice mici de crescut. Soarta i-a oferit acesteia șansa de a-și reface viața alături de un om cumsecade, care i-a iubit și crescut fiicele ca și cum ar fi fost ale lui. La rândul lor, fiicele ei au putut să aibă o relație normală cu tatăl lor, nemaifiind nevoite să asiste terifiate la noi episoade de violență.

Prin această carte, autoarea a dorit să transmită un mesaj important, îndemnând și alte femei să urmeze exemplul mamei ei și să întrerupă lanțul vicios de iubire/suferință.

“Pentru tatăl meu, care a încercat din răsputeri să nu ne arate latura lui cea rea.

Și pentru mama mea, care s-a asigurat că nu vedem niciodată ce-i mai rău din el.”

Firele poveștii Totul se termină cu noi sunt împletite foarte frumos și convingător, autoarea reușind să-ți transmită foarte multă emoție.

În prima jumătate a cărții, acțiunea alternează pe două planuri – prezent/trecut, pentru ca apoi să se desfășoare doar în prezent.

Personajele sunt foarte credibil create, iar reacțiile lor sunt perfect umane.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Lily Bloom, o tânără în vârstă de douăzeci și trei de ani, sensibilă, bună, altruistă și deosebit de creativă.

Viața ei de până acum nu stătuse deloc pe roze. Tatăl lui Lily, de altfel chiar primarul orașului Plethora, Maine, în care ea locuise în copilărie și adolescență, ascundea o latură întunecată, având periodic izbucniri de furie, liniștindu-se abia după ce-și lovea soția. Invariabil, urmau două săptămâni în care se purta impecabil și iubitor, după care ciclul se relua de la capăt.

”- Tatăl meu a avut un comportament abuziv. Nu cu mine, cu mama mea. Se enerva atât de tare când se certau, încât, uneori, o lovea. Când se întâmpla asta, în următoarele două săptămâni încerca să se revanșeze. Îi cumpăra flori sau ne scotea la o cină plăcută. Câteodată îmi cumpăra și mie ceva, pentru că știa că uram când se certau. Când eram copil, așteptam cu nerăbdare nopțile în care se certau. Pentru că știam că, dacă o lovea, următoarele două săptămâni aveau să fie minunate.”

În sinea ei, deși suferea cumplit pentru ea, Lily nu se putea abține să nu-și judece mama, învinuind-o că se complăcea în acea situație, pretinzând față de toți ceilalți, inclusiv față de fiica ei, că avea o relație perfectă.

”- Bineînțeles că, dacă mi-ar fi stat în putere, aș fi făcut în așa fel încât să nu o atingă niciodată. Dar abuzul a fost inevitabil în căsnicia lor și a devenit un obicei. Când am mai crescut, mi-am dat seama că pasivitatea mă făcea la fel de vinovată. Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții urându-l, pentru că era un om atât de rău, dar nu cred că eu sunt cu mult mai bună.”

Bineînțeles că Lily nu avusese nicio vină și nici nu ar fi avut cum să influențeze relația toxică a părinților ei, grav era faptul că ea rămăsese cu o conștiință încărcată de regretul că nu reușise să facă nimic pentru a-și proteja mama de abuzurile tatălui…

Mi-a plăcut mult cum a reușit autoarea să transmită ideea că atunci când un bărbat își maltratează soția, nu doar aceasta devine victimă, ci și copiii lor, prinși la mijloc între cei doi părinți, ca într-o capcană. Fără voia lor, copiii ajung să-și disprețuiască cumva mama, pentru că este așa de slabă și nu are curajul să riposteze, dar, în același timp, ajung să-și urască și tatăl, văzându-i doar părțile rele, întrucât acestea ies pregnant în evidență, nemaiapreciindu-i acestuia nicio calitate…

Consecințele acestor traume sufletești reverberează mult peste timp, acei copii ajunși adulți purtând în inimă cicatrici adânci care încă supurează, influențându-le comportamentul…

Lily nu-și iertase tatăl nici măcar după moartea acestuia, ținând un anti-elogiu la înmormântarea lui, refuzând să menționeze un singur lucru bun despre el. Pe lângă maltratarea mamei ei, Lily mai avea și un alt motiv pentru care-i păstrase resentimente puternice tatălui ei.

Pe când Lily avea doar cincisprezece ani, într-o casă abandonată vecină cu a lor se mutase Atlas, un băiat al străzii. Povestea acestuia este înduioșătoare și te impresionează până la lacrimi. Atlas nu-și cunoscuse niciodată tatăl, crescând alături doar de mama lui. Însă, când aceasta se recăsătorise în urmă cu trei ani, tatăl vitreg refuzase să-l accepte. Atlas locuise la o perioadă la un bun prieten al lui însă, când familia acestuia se mutase în celălalt colț al țării, fusese nevoit să se întoarcă acasă.

De un egoism cutremurător, păsându-i doar de propriul confort, mama lui Atlas refuzase să-l primească înapoi, dându-l pur și simplu afară! Întrucât Atlas împlinise deja optsprezece ani, serviciile de asistență socială nu aveau cum să intervină. Atlas aplicase și fusese admis la o școală militară, însă până la începerea acesteia trebuia să-și termine liceul și să reușească să supraviețuiască fără bani, mâncare și căldură timp de mai bine de șase luni…

Lipsit de orice perspective, Atlas avusese un moment critic în care clacase, fiind pe punctul de a-și pune capăt zilelor, însă chiar atunci apăruse Lily, ca un adevărat înger păzitor, în viața lui…

Povestea adolescentină de iubire, de o dulceață și candoare aparte, dintre Lily și Atlas îți înmoaie inima. Aflăm toate amănuntele din jurnalele ținute de Lily pe atunci, pe care ea le recitește în prezent. Sfidând orice risc, în ciuda faptului că era conștientă de latura violentă a tatălui ei, Lily i-a dăruit lui Atlas mâncare, haine și pături să se învelească noaptea, invitându-l zilnic la ea acasă câteva ore, imediat după școală și înainte de a ajunge părinții ei acasă, timp în care acesta făcea un duș, se uitau împreună la televizor și purtau conversații interesante, inimile celor doi adolescenți părând să bată la unison.

”Lumea e de părere că un adolescent nu poate să iubească la fel ca un adult. Pe de-o parte,cred asta,dar eu nu sunt adult, așadar, nu am termen de comparație. Dar cred că e o diferență. Sunt sigură că o relație între doi adulți e mai serioasă decât una între doi adolescenți Există probabil mai multă maturitate, mai mult respect, mai multă responsabilitate. Dar, indiferent cât de diferită ar fi substanța unei legături la diverse vârste din viața cuiva, știu că dragostea trebuie să cântărească la fel. Simți cum te apasă pe umeri, în stomac și în inimă, indiferent câți ani ai.”

Atlas s-a dovedit a fi un băiat deosebit de inteligent, bun, sensibil și optimist, dornic să reușească în viață pe propriile puteri. Totuși, se apropia o iarnă extrem de grea iar posibilitatea ca acesta să reziste într-o casă neîncălzită, ce avea o gaură imensă în acoperiș, fără a se îmbolnăvi grav de pneumonie, era extrem de redusă…

O șansă nesperată avea să i se ivească lui Atlas în momentul în care un unchi de-al lui, ce locuia în Boston, aflând despre situația disperată în care se afla, l-a chemat să locuiască împreună cu el. Atlas i-a promis însă lui Lily că, imediat ce va putea sta pe propriile picioare, o va căuta atunci pentru a vedea dacă pot avea o viață împreună în Boston, oraș pe care el i l-a lăudat din tot sufletul: ”Totul este mai bine în Boston!”. Totuși, întrucât șansele lui de reușită erau destul de firave, Atlas i-a spus lui Lily că dacă ea își va găsi la un moment dat o șansă la  fericire, să nu-l aștepte pe el, ci să se agațe de ea cu ambele mâini. Frumoasă dovadă de iubire și altruism!

Ziua în care Lily a împlinit șaisprezece ani a fost cea mai fericită, dar și cea mai nefericită din viața ei.

A fost ziua în care și-a pierdut virginitatea alături de Atlas, venit special de la Boston să o felicite de ziua ei. Momentele lor de dragoste sunt pline de tandrețe, de o muzicalitate aparte…

A fost însă și ziua în care inima i-a fost făcută bucăți, întrucât tatăl ei i-a descoperit pe cei doi îndrăgostiți și l-a snopit în bătaie pe Atlas cu o bâtă de baseball. Ani în șir, Lily nu a mai știut nimic de soarta lui Atlas, nici măcar dacă a reușit să scape cu viață în urma rănilor suferite…

Revenind în prezent, o regăsim pe Lily, deloc întâmplător, la Boston, decisă să-și înceapă propria afacere după terminarea facultății, urmându-și pasiunea pentru flori. Florăria deschisă de ea era cu totul aparte față de cele existente, desființând clișeele cunoscute.

Lily a avut și marea șansă de a-și găsi o angajată extrem de pricepută și inimoasă, pe Allysa, o tânără extrem de bogată, dar care își dorea o ocupație plăcută pentru a-și ocupa timpul liber. Mi-a plăcut mult prietenia dintre cele două, precum și loialitatea Allysei, care într-un anumit moment critic, a trecut peste propriile interese și motive subiective pentru a o sprijini pe Lily.

În același timp, Lily a cunoscut și un bărbat fascinant. Ryle era un neurochirurg excepțional, ambițios, foarte deștept, puțin arogant, însă totodată amuzant, carismatic și empatic. Deși Ryle i-a mărturisit, încă de la prima lor întâlnire întîmplătoare pe un acoperiș unde fiecare își alina rănile, că nu intenționează să aibă o legătură durabilă și să se căsătorească, Lily nu-și poate nega atracția irezistibilă pe care o simte față de el.

Cum destinul are propriile căi întortocheate, Lily va descoperi că, surprinzător, Ryle era chiar fratele Allysei!

La rândul lui, Ryle, de-a dreptul captivat de Lily, pare decis să-și încalce principiile, luând în calcul, pentru prima dată, posibilitatea unei relații de durată.

”- Mă faci să-mi doresc să fiu o persoană diferită, dar dacă nu voi ști să fiu cel de care ai nevoie? Este ceva nou pentru mine și vreau să-ți dovedesc că te doresc mult mai mult decât pentru o aventură de o noapte.”

Relația dintre Lily și Ryle avansează rapid, iar Lily se simte parcă transportată într-un basm frumos, în care și-a întâlnit prințul perfect, Ryle fiind iubitor, tandru, atent la nevoile ei și un amant pasional.

O întâlnire neașteptată o bulversează însă pe Lily. Mergând împreună cu Ryle la un restaurant șic, Lily îl reîntâlnește pe Atlas, care era patronul restaurantului și bucătarul-șef pe deasupra. Deși fericită că acesta se realizase în viață, Lily nu poate să nu simtă o strângere de inimă la gândul că acesta nu o căutase, mai ales aflând de la el că avea o iubită de peste un an de zile.

”Da, plâng.

Dar o să mă simt mai bine. Așa este natura umană: se vindecă de o rană veche, pentru a lăsa locul unui nou început.”

Cartea Totul se termină cu noi de Colleen Hoover poate fi comandată pe librex.ro

Recenzii și prezentări cărți Colleen Hoover

Recenzii și prezentări cărți Editura Epica