Trandafiri de Leila Meacham, Editura Litera, Colectia Cele mai frumoase romane de dragoste – recenzie

34

Trandafiri (Roses

Leila Meacham

Editura Litera

Colecția Cele mai frumoase romane de dragoste

Traducere: Alexandru Maniu

587 pagini

  • Seria Roses

1. Somerset – Editura Litera – Somerset – 2013 – recenzia
2. Trandafiri – Editura Litera – Roses – 2010
La începutul secolului XX, într-o vreme în care onoarea și sacrificiul sunt încă principii călăuzitoare, un orășel din zona estică a Texasului, este guvernat de două familii cu origini străvechi: Toliver, stăpâna celei mai mari plantații de bumbac din zonă, şi Warwick, care are în proprietate hectare întregi de păduri cu lemn pentru cherestea.
Copiii celor două familii, frumoasa şi încăpățânata Mary Toliver, şi delicatul, dar puternicul Percy Warwick, sunt eroii unei poveşti de dragoste dramatice. Percy o iubeşte pe Mary de când se ştie şi îşi doreşte cu ardoare să o ia în căsătorie, dar în inima lui Mary nimic nu este mai presus decât plantația de bumbac lăsată moştenire de tatăl ei. Atracția dintre ei este însă de neevitat, iar consecințele despărțirii lor se resimt de-a lungul anilor, dând naştere unui şir nesfârşit de minciuni, dezamăgiri, secrete şi tragedii. În această „saga minunată şi captivantă, cu ecouri din Pe aripile vântului“ Leila Meacham oferă cititorilor un splendid buchet de sentimente de familie, în care se împletesc pasiunea, răzbunarea şi o mulțime de „ce-ar fi fost dacă“.

roses

Trandafiri este o carte absolut memorabilă, tulburătoare și emoționantă, o saga fascinantă ce se întinde de-a lungul mai multor generații, din anul 1916 până în anul 1985, pe fundalul unor mari transformări sociale și politice.
Galeria personajelor este și ea impresionantă, atât cele principale – adevărați vizionari și deschizători de drumuri, cât și cele secundare.
Mary este un personaj feminin cu totul remarcabil. Chiar dacă nu am fost de acord cu acțiunile ei din anumite momente, nu am putut să nu-i admir calitățile cu totul deosebite, firea pătimașă, curajul, ambiția, mândria, pasiunea aprinsă pentru pământ, loialitatea față de moștenirea străbună, integritatea morală și tăria cu care a reușit să treacă peste grelele încercări la care a supus-o viața. Viața a pedepsit-o crunt pentru aroganța ei, pentru faptul că a pus ”pământul și semințele” în fața iubirii pentru un bărbat ”în carne și oase”. Când și-a dat seama de imensa ei greșeală, încercând să facă un pact cu divinitatea, promițând că va renunța la pământ, doar să aibă alături persoana iubită, era deja prea târziu; și se știe că Dumnezeu nu încheie pacturi… Am apreciat faptul că, măcar în al douăsprezecelea ceas, cu înțelepciunea adunată în cei optzeci și cinci de ani, a realizat că era imperios necesar să intervină în cursul sorții și să nu o lase pe nepoata ei mult-iubită, Rachel, ce îi moștenise voința de fier și iubirea obsesivă pentru pământ, să repete greșelile pe care ea le făcuse cândva, cu consecințe dramatice asupra vieților celor implicați.
Percy este un personaj fermecător. Puternic, înalt, curajos, conștient de calitățile lui, capabil de o iubire intensă, pătimașă și statornică, a suferit enorm când aroganța și mândria lui l-au făcut să o piardă pe marea lui dragoste. A încercat ulterior din răsputeri să răscumpere grava lui eroare de judecată, ajutând-o pe Mary necondiționat la un moment dat când aceasta i-a solicitat sprijinul, deși consecințele puteau fi imprevizibile și riscante pentru reputația lui, așa cum se va vedea mai târziu. Mai mult, o greșeală duce adesea la altă greșeală, iar Percy se va trezi înlănțuit într-o căsnicie lipsită de iubire și bucurii, care își va pune amprenta asupra lui, făcându-l să ia anumite decizii nefaste și să rostească vorbe crude și nedrepte la un moment dat, pe care le va regreta din suflet ulterior, încercând să repare consecințele importante generate. Mi-au dat lacrimile când Wyatt, fiul lui cel adânc nedreptățit, i-a trimis un tablou ce simboliza un băiețel alergând printr-o grădină, ținând un buchet de trandafiri albi în brațe, semn că îl iertase pe deplin…
Ollie este un personaj aparte, pe care nu ai cum să nu-l îndrăgești. Bun, generos, altruist, vesel și din cale afară de optimist, a fost în permanență ca o adiere caldă într-un ținut înghețat. Deși o iubise dintotdeauna pe Mary, în momentul în care își dăduse seama de sentimentele puternice reciproce dintre ea și Percy, îi promisese acesteia, înainte de a pleca la război, că va face totul pentru a i-l aduce întreg înapoi pe Percy. Și chiar asta și făcuse, pierzându-și un picior și bărbăția, aruncându-se în fața unei grenade destinate lui Percy. În ciuda rănilor grave suferite, nu-și pierduse optimismul și pofta de viață, iar când Mary îi solicitase ajutorul, cerându-i să se căsătorească cu ea pentru a-i salva reputația, nu ezitase nicio clipă, smerit în fața șansei nesperate de a o avea alături pentru toată viața pe fata visurilor sale, stându-i alături ca un stâlp drept și neclintit și iubind-o necondiționat până la sfârșitul zilelor sale…
Rachel, la cei douăzeci și nouă de ani, pare copia fidelă a mătușii ei, mândră, aprigă, pasională, perseverentă și inteligentă. Din păcate, pare să repete și greșelile acesteia, sacrificându-și viața personală de dragul de a crește prestigiul pământului transmis de strămoșii săi. Rănită de ceea ce consideră a fi trădarea lui Mary, neapucând să audă motivele pentru care aceasta și-a schimbat testamentul, Rachel își dirijează întreaga energie pentru a răzbuna o nedreptate din trecut făcută de Mary și Percy tatălui său, descoperind un document incriminator în acest sens, fără a ține cont că, astfel, pierdea orice șansă la fericire alături de Matt, nepotul lui Percy. Din fericire, a reușit să ia decizia corectă, chiar înainte să afle anumite informații esențiale care explicau motivele gestului celor doi, realizând că nu poți clădi nimic pozitiv pe o fundație bazată pe ură și răzbunare.
Mi-a plăcut mult de Matt, un bărbat carismatic, puternic și înțelept la cei treizeci și cinci de ani ai săi. Dându-și seama că Rachel era sufletul lui pereche, și-a canalizat toate eforturile pentru a o cuceri, neîmpiedicându-se de orgoliu, fiind gata să-și împartă viața cu o femeie de carieră, căreia să nu-i îngrădească în vreun fel aspirațiile sau visurile.
Un alt personaj important al cărții este chiar pământul – moşia Toliver, care se prezintă ca un organism viu, care-i ademenea și îi ținea înrobiți pe vecie pe cei ce îl iubeau, seducându-i întocmai ca o amantă capricioasă ce-și acordă favorurile cu zgârcenie, dar care se răzbună cumplit când nu i se acordă atenția cuvenită.
Acțiunea cărții începe în anul 1985. Mary, puternica stăpână a unei imense moșii și mai multor ferme, își ia complet prin surprindere avocatul în momentul în care își schimbă radical testamentul, fiind bolnavă de cancer în stadiu terminal, refuzând să-i mai lase nepoatei ei mult-iubite Rachel moșia de care aceasta era  deja legată sufletește și nici casa strămoșească, invocând un blestem străvechi ce trebuia să dispară pentru totdeauna.
Pentru a înțelege motivele lui Mary, ne întoarcem în timp, în anul 1916, în momentul citirii testamentului lui Vernon, tatăl lui Mary, ce murise răpus de cancer la doar cincizeci și unu de ani, un moment fatidic, cu consecințe enorme și complet imprevizibile pentru toți cei implicați, efectele deciziilor lui întinzându-se în timp, peste mai multe generații.
Vernon Toliver provenea din Casa de Lancaster, o familie nobiliară celebră, ce emigrase din Anglia în Lumea Nouă în anul 1670, alături de o altă familie nobiliară, Warwick, provenind din Casa de York. Cele două familii își uitaseră divergențele din timpul Războiului celor Două Roze, la care participaseră ca inamici, și lucraseră umăr la umăr pe plantațiile de bumbac nou-înființate, lângă locul pe care avea să se ridice orașul Charleston, păstrând doar emblemele prin care li se dovedea apartenența – trandafiri roșii pentru Casa de Lancaster și trandafiri albi pentru  Casa de York.
În anul 1830, bumbacul era la mare căutare în Sud, iar cei doi fii mai mici, ambițioși și temerari, tânjeau să aibă propriile plantații într-un loc în care să întemeieze un oraș care să reflecte idealurile culturii lor englezești și sudice. Povestea lui Silas Toliver și Jeremy Warwick am aflat-o în Somerset, precum și modul cum s-a înălțat orașul creat de ei – Howbutker. Celor doi li s-a alăturat Henry DuMont, un francez fermecător ce visa să-și deschidă propriul magazin de lux. Henry i-a convins pe cei doi buni prieteni să cultive fiecare ambele specii de trandafiri, albi și roșii, ca semn al prieteniei indestructibile ce-i lega. Mai mult, a instituit și un ritual menit să mențină pacea între ei. Dacă unul dintre ei simțea că a greșit în vreun fel față de celălalt, îi trimitea un trandafir roșu, iar dacă primea înapoi un trandafir alb, însemna că a fost iertat. Tot acolo am aflat și despre blestemul aruncat peste pământul ce urma să-l dețină Silas de către mama sa, în momentul în care a aflat că acesta și-a părăsit fără scrupule logodnica iubitoare pentru a-și putea finanța călătoria ce avea să-l conducă spre realizarea visului său de a stăpâni propria plantație, blestem ce și-a arătat din plin puterea malefică de mai multe ori în anii ce au urmat, familia Toliver nepărând capabilă să aibă mai mult de un moștenitor într-o generație, ceilalți copii pierind în împrejurări tragice.
Vernon era nepotul lui Silas și, întocmai ca acesta și ca tatăl lui Thomas, era stăpânit de iubirea obsesivă pentru pământ, fapt ce-l făcuse să facă mai multe investiții riscante, iar pentru a restitui împrumuturile făcute fuseseră nevoiți să-și reducă drastic nivelul de trai.
După moartea lui, Darla, soția lui, era decisă să vândă moșia Somerset pentru a restitui împrumuturile, diferența rămasă permițându-le să ducă o viață luxoasă în continuare, iar lui Miles să-și urmeze visul de a urma o carieră de profesor. Însă testamentul lui Vernon îi lasă pe toți cu gura căscată, lăsându-i întreaga avere lui Mary, ce avea doar șaisprezece ani pe atunci, iar lui Miles, în vârstă de douăzeci și unu de ani, doar o fâșie îngustă de pământ, fără valoare prea mare. Prevederile testamentului o înfurie la culme pe Darla, dând o lovitură mortală vanității ei, ce până atunci fusese măgulită de faptul că era soția respectată a unui om important al orașului, fermecător și bogat, ce o alesese tocmai pe ea din multitudinea de femei ce-i cădeau la picioare. Iar acum trebuia să înfrunte mila opiniei publică, ce avea să  afle că iubirea soțului pentru ea nu fusese la fel de puternică precum cea pentru pământ, lăsând-o practic la mâna fiicei ei pentru a-i asigura bunăstarea, o fiică în venele căreia curgea aceeași patimă pentru pământ și moștenirea străbună întocmai ca și la tatăl, bunicul și străbunicul ei și care era previzibil că va face totul pentru a salva moșia, sacrificând orice pentru asta, inclusiv bunăstarea lor de zi cu zi.
Miles, fratele lui Mary, era un idealist, cu idei revoluționare, socialiste. În același timp, era și un bărbat complet  onorabil astfel că, în ciuda faptului că nu era de acord cu decizia tatălui lor, a avut totuși grijă să conserve moșia până când Mary împlinea douăzeci și unu de ani și putea să o administreze singură.
Nu mi-a plăcut deloc de Darla, pentru care aparențele și luxul contau mult mai mult decât proprii copii, neîncercând nicio clipă să se adapteze noilor condiții sau să-i ajute în vreun fel. Modul în care a ales să-i arate lui Mary că nu o va ierta niciodată că a acceptat moștenirea tatălui ei și ceea ce implica aceasta, a fost de o cruzime inimaginabilă, șocantă. Tragicul eveniment, în loc să o doboare, a îndârjit-o și mai tare pe Mary, care era decisă tot mai mult să nu se lase învinsă și să salveze și să facă să prospere moșia strămoșilor săi, indiferent de prețul pe care ea trebuia să-l plătească pentru acest lucru.
Percy, care era îndrăgostit nebunește de ea, a încercat din răsputeri să o vindece de obsesia ei, considerând, cu aroganță, că iubirea pentru el ar putea să fie suficientă pentru ca ea să accepte doar rolul de soție al lui, câtă vreme el urma să se ocupe de afacerile prospere cu cherestea ale familiei sale. Văzând că nu a avut succes, nedorind să o piardă, i-a propus o soluție de compromis. Să se căsătorească și fiecare să-și vadă în continuare de propriile afaceri, cu singura condiție să nu încerce să se împrumute unul de la celălalt, o altă regulă nescrisă dar de netrecut a strămoșilor lor. Mary a acceptat, cu singura condiție să amâne nunta până după culesul bumbacului, când ea putea în sfârși să scape de datori, perioadă în care amândoi au cunoscut o fericire idilică, departe de ochii celorlalți.  Din păcate, un întreg concurs de împrejurări nefericite le-a sfărâmat speranța la fericire pentru totdeauna. O furtună iscată pe neașteptate a distrus aproape întreaga recoltă de bumbac, iar o nouă refinanțare era posibilă doar cu girul unui co-plătitor. Însă Percy, furios că ea punea încă o dată pământul înaintea lui, a refuzat să accepte să o gireze, reamintindu-i termenii înțelegerii lor și acuzând-o că, încălcându-i o dată, îi va mai încălca ori de câte ori va mai fi nevoie și în viitor. Rănit sufletește în urma certei lor aprige, Percy pleacă în Canada pentru a supraveghea anumite afaceri ce le avea acolo și pentru a se liniști. După plecarea lui, Mary apelează la Ollie pentru a o ajuta, iar acesta nu pregetă nicio clipă pentru a o gira. În curând, un alt eveniment îi dă complet peste cap viața lui Mary, aceasta descoperind cu groază că era însărcinată. Din păcate, toate eforturile ei disperate de a da de urma lui Percy au fost zadarnice, astfel că Mary este nevoită să apeleze la o soluție radicală, cerându-i lui Ollie să se căsătorească cu ea, întrucât faptul de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită ar fi compromis-o pentru totdeauna în ochii societății puritane de la acea vreme, anulându-i orice șansă de a mai fi vreodată respectată. Ollie ar fi făcut orice pentru ea, astfel că nu se punea problema să nu accepte, dar i-a mărturisit faptul că grenada ce-l rănise în război, în timp ce-l apărase pe Percy, nu-i răpise doar piciorul, ci și bărbăția. Mary a insistat să se căsătorească și în acele condiții, promițându-i în același timp că nu-l va înșela niciodată, promisiune pe care o va respecta cu sfințenie până la sfârșitul zilelor ei…
Ca o ironie a sorții, Percy se întorsese a doua zi după căsătoria lor, decis să-și răscumpere marea greșeală făcută din aroganță și mândrie, realizând că orice viață fără ea nu putea fi la fel de fericită decât cea în care o avea alături de el, indiferent în ce condiții.
Mi-au dat lacrimile văzând câte destine au fost schimbate, câte vieți au fost nefericite din cauza unor decizii luate din motive greșite, punând orgoliul în fața iubirii… Nu poți să nu te întrebi: ”Ce-ar fi fost dacă… ?
Întoarcerea în trecut a epuizat-o pe Mary, care moare înainte de a-i fi explicat lui Rachel motivele sale. Încă un moment în care s-a decis prea târziu… Astfel se termină prima parte a romanului.
În a doua parte a romanului vom afla povestea lui Percy, în a treia parte povestea lui Rachel, iar partea a patra ne va oferi deznodământul poveștii de iubire din prezent, dintre Rachel și Matt – nepotul lui Percy,  și închiderea unor bucle din trecut.
Cartea este deosebit de complexă, intens emoționantă, cu multe fire întrepătrunse, oferindu-ne un amestec impresionant de povești de viață, moșteniri străbune, iubiri pătimașe, pasiuni puternice, idealuri, mândrie, ambiții, orgolii, trădări, răzbunări, tragedii, pierderi, remușcări, regrete, iertare și ispășire, iar la sfârșit speranță și un final luminos.
Citate:
”Mândria nu e altceva decât un soi de închisoare ce-ți îngrădește orizontul. Ai mare grijă la mândrie, draga mea! Ar putea să te distrugă.”
”Însă nu cred că ești deșteaptă, nu așa cum ar trebui să fie o femeie. O femeie deșteaptă știe ce e important pentru ea. Oare ce bucurie ți-ar putea aduce o recoltă îmbelșugată dacă nu te întorci acasă la cel pe care îl iubești? Nu, tu o să-ți asculți inima de cultivator, care îți spune că îl poți avea și pe Percy, și plantația. Nu poți, Mary, Mândria lui Percy n-o să-ți permită asta.”
”Într-o dimineață, obosită de grijă și de lipsa de somn, privea cu atenție plantația distrusă când a simțit că pământul își bate joc de ea, dând la iveală eșecul tuturor sacrificiilor și al chinurilor ei.”
”Citise cândva: ”Nu pământul e important, ci lecțiile pe care le înveți de la pământ”. Râsese de acea idee, însă acum înțelegea. Somerset fusese un profesor bun, însă ea nu ascultase. Avea să o facă pe Rachel să asculte, și poate ea reușea să învețe ceva.”
”Ea a zâmbit.
– Nu ți se pare că e cam riscant să mă iei partener?
– Deloc, a răspuns el, strângând-o în brațe, acolo unde îi era locul.
– De ce nu? a răspuns ea, ridicând ochii spre el.
– Nu-ți amintești? Eu întotdeauna pariez doar pe ce sunt sigur.”

Mulțumim Editurii Litera pentru cartea Trandafiri de Leila Meacham oferită pentru recenzie.

litera

 

About Author

34 de comentarii

  1. Foarte frumoasa recenzia! De data aceasta pot sa mă laud ca am citit cartea si a fost superba! Mulțumesc ca datorită recenziei tale mi-ai adus aminte de aceasta carte!

  2. Superba recenzie, Tyna, pe masura cartii! Felicitari!
    Mi-a placut foarte mult, e una din cartile care m-a impresionat in mod deosebit, iar recenzia ta m-a facut sa-mi aduc aminte cu drag de ea!

  3. Balan Daniela on

    absolut superba recenzia ta Tyna ,felicitari <3 am cartea in biblioteca dar inca n-am reusit sa o citesc !

Lasă un răspuns