Trandafirii din Mexic de Pam Muñoz Ryan, Editura Arthur – recenzie

Trandafirii din Mexic

(Esperanza Rising – 2000)

Pam Muñoz Ryan

Editura Arthur

Colectie: Violet History

An apariție: 2021

Nr. pagini: 198

Traducerea: Mădălina Vasile

Carte recompensata cu Medalia Belpre

Pam Muñoz Ryan s-a născut pe 25 decembrie 1951 și a crescut în Bakersfield, California. Este o autoare americană de origine mexicană.

După ce a absolvit Universitatea de Stat din San Diego, a lucrat întâi ca profesoară, apoi a făcut un masterat, interesată să pre­dea literatură pentru copii. Însă când și-a terminat studiile dru­mul ei s-a îndreptat spre profesia de scriitor.

Prima ei carte a fost publicată în 1994 și se numește One Hun­dred Is a Family. Printre cele mai cunoscute cărți ale acesteia se numără romanele Echo (pentru care a primit Newbery Honor și Premiul Kirkus), The Dreamer, Becoming Naomi León, Riding Freedom, When Marian Sang. Până în prezent a scris peste pa­truzeci de cărți pentru copii care au fost recompensate, printre altele, cu NEA’s Human and Civil Rights Award, cu Premiul Virginia Hamilton pentru literatură multiculturală și cu Pre­miul Willa Catcher. De asemenea, a primit de două ori Medalia Pura Belpré și în 2018 a fost nominalizată, din partea Statelor Unite ale Americii, la Premiul Hans Christian Andersen.

Pam Muñoz Ryan locuiește cu soțul ei și cei patru copii lângă San Diego. Când nu scrie, îi place să citească, să călătorească și să se plimbe pe plajă. Are un beagle pe nume Wally.

Uneori se poate întâmpla ca totul să se năruiască, atunci când ți-e lumea mai dragă, și de pe cele mai înalte culmi să ajungi în cele mai întunecate abisuri.

Demult, la El Rancho de las Rosas, Esperanza ducea o viață cât se poate de privilegiată: locuia într-o casă mare, avea rochii minunate, păpuși de porțelan, servitoare care erau mereu la dispoziția ei și o familie care o iubea nespus.

Acum locuiește cu mama și cu alți oameni într-o baracă mică și înghesuită dintr-o tabără de lucru din California și trebuie să învețe să ia totul de la zero.

„Ryan îmbină cu ușurință momente istorice cu dorința de supraviețuire a unei familii, învățându-ne totodată cuvinte în spaniolă și obiceiuri mexicane.“ – Publishers Weekly

„Folosind un stil limpede și poetic, Ryan scrie o poveste emoționantă care îi va captiva pe cititori.“ – Booklist

Trandafirii din Mexic de Pam Muñoz Ryan, pe care am găsit-o pe libris.ro, este o carte minunată, emoționantă și inspirațională, mi-a plăcut tare mult!

O poveste frumoasă și simplă, dar puternică și de impact în același timp! Îmi place felul în care e spusă povestea, am îndrăgit personajele, am empatizat cu ele, m-a mișcat povestea lor de viață. Mi-au plăcut foarte mult temele prezente în carte, cultura bogată și istoria în mare parte ignorată a repatrierii mexicane, pe care autoarea Pam Muñoz Ryan le explorează, cu atât mai mult cu cât povestea e bazată în mare măsură pe evenimente adevărate din viața bunicii ei, Esperanza. E scrisă într-un stil accesibil și este încadrată la cărți adresate copiilor, dar este o lectură pentru toată familia, părerea mea e că poate fi citită și apreciată la orice vârstă. Povestea e scrisă pe capitole, fiecare capitol purtând numele unui fruct sau al unei legume, care, simbolic, marchează într-un fel sau altul acțiunea capitolului respectiv. Foarte inspirată abordare!

Esperanza este o tânără eroină drăguță, o fată mexicană de treisprezece ani care se maturizează admirabil și atât de credibil. O cunoaștem la început ca fiind o copilă veselă, prietenoasă cu toată lumea și ușor răsfățată, având o familie fericită și iubitoare și condiții de trai foarte confortabile, chiar luxoase, la El Rancho de las rosas, proprietatea familiei sale, care avea o profitabilă plantație de viță de vie. În urma unei tragedii – moartea complet neașteptată a tatălui, chiar în ajunul aniversării zilei de naștere a Esperanzei – a pierdut nu doar un părinte, ci și căminul, și modul de viață, și tot ceea ce îi era cunoscut.

După moartea tatălui ei, Esperanza este forțată să se mute cu mama și slujitorii credincioși familiei ei – Miguel, prieten din copilărie cu Esperanza și părinții acestuia, care erau nu doar servitori, ci se considerau ca aproape făcând parte din familie, deși adevărul e că îi despărțea o barieră socială și materială de netrecut, căci între ei ”curge o apă adâncă” – în sudul Californiei, fugind din calea uneltirilor unchilor ei, care voiau să le confiște viața, începând prin a le sabota și a le da foc plantației, pentru a fi la mâna lor. Ramona, mama Esperanzei, putea, ce-i drept să dacă și o altă alegere, dar a simțit că ar fi încheiat un pact cu diavolul.

În California, trebuie să devină lucrători care culeg fructe și legume și să trăiască într-o tabără de migranți. Au acum cu totul alt statut, diferențele sociale dispar, iar Esperanza și familia ei devin egale cu Miguel și familia lui, ba chiar le sunt profund îndatorate. Prin ochii acestui copil cândva privilegiat, cititorul învață cum se simte când se „coboară” în viață și, de asemenea, cum se simte să fie privit și judecat de către ceilalți din cauza etniei și poziției sociale, sau a lipsei acestora. Sunt foarte bine surprinse prejudecățile rasiale. 

„Bogatul are grijă de bogat, în vreme ce săracul se îngrijește de cel care are chiar mai puțin decât el.”

Esperanza e complet dată peste cap, suferă după tot ce a lăsat în urmă, mai ales după bunica ei, un personaj admirabil, o femeie iubitoare și înțeleaptă – care le-a promis că le va urma imediat ce sănătatea i-o va permite – și, în doar câteva luni, a evoluat forțat și s-a maturizat, realizând ce este cu adevărat important în viață. 

„Omul avut când sărăcește devine mai bogat decât săracul care ajunge să cunoască bogăția.” (proverb mexican)

Am fost impresionată de felul plin de demnitate în care Ramona, mama Esperanzei, a renunțat la tot ceea ce era obișnuită, la toate luxurile, la toate bogățiile, adoptând din mers o altă perspectivă asupra vieții și asupra celor din jur, pentru a da un exemplu pozitiv fiicei ei. Condițiile din tabăra de muncă erau cumplite, mai ales prin comparație cu ce avuseseră, iar ele trebuie nu doar să reziste, ci și să se adapteze rapid, întrucât un spirit slab cu siguranță ar fi fost înfrânt. 

Pam Muñoz Ryan face o treabă excelentă de a picta decorul cărții în mintea cititorului și de a dezvolta fiecare dintre personaje. Surprinde într-un mod foarte bine nuanțat atmosfera acelor vremuri, prăpastia dintre bogați și săraci, realitățile mexicane, dar și cele americane în anii 1930, din perspectiva imigranților mexicani. 

Romanul Trandafirii din Mexic a fost adaptat pentru teatru și piesa s-a jucat în mai multe orașe din Statele Unite.

Cartea Trandafirii din Mexic de Pam Muñoz Ryan poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Arthur