Trei ani în labirint de Jay Hosking, Editura RAO – recenzie

Trei ani în labirint

Jay Hosking

Editura RAO

An apariție: 2018

Nr. pagini: 300

Titlu Original: Three Years With the Rat

Traducător: Lingua Tradom

Jay Hosking a absolvit cursurile de neuroștiință ale Universității din Toronto, magna cum laude și continuă studiile asupra șoarecilor de laborator, în cercetările sale.

Încercarea unui tânăr de a-și găsi sora dispărută îl catapultează într-un labirint periculos de secrete. După ani de pendulări între diverse joburi, un bărbat se întoarce în orașul tinereții sale, atras de perspectiva de a se afla în preajma surorii sale mai mari, Grace: inteligentă și charismatică, deși rebelă și impetuoasă, această a fost mereu modelul și eroina sa. Ea este acum o promițătoare absolventă de psihofizică și centrul unui grup de prieteni care îl adoptă imediat pe „fratele mai mic”, oferindu-i camaraderie, dragoste și chiar un loc de muncă decent. Dincolo de clasicul complot noir sugerat de dispariția unei femei, acest roman oferă perspectiva unei așa-zise realități ce se prăbușește în știință speculativă, amintind de House of Leaves a lui Danielewski. Trei ani în labirint ne oferă, în același timp, un mister care solicită la maximum mintea, punând la îndoială însăși natura timpului, dar și povestea unui tânăr care trebuie să facă față forțelor periculoase de distrugere pe care le purtăm cu toții în noi.

Cartea Trei ani în labirint este romanul de debut al autorului Jay Hosking, o combinație de roman science-fiction și thriller psihologic, care te face să pui la îndoială modul în care percepi realitatea și să te întrebi dacă tot ceea ce vezi și cunoști este real sau nu.

Suntem în secolul 21,  în anul 2009, și cum ar fi dacă într-o zi ai primi un telefon de la cineva și ți-ar spune că sora ta și prietenul acesteia au dispărut, iar tot ce găsești în apartamentul lor este doar o cutie bizară și un bilet cu mesajul: ”Această este singura cale de întoarcere pentru noi”…

Pentru a înțelege cum s-a ajuns aici, ne întoarcem în urmă cu doi ani, în anul 2007, în orașul Toronto – unde îi cunoaștem pe Ben, Grace și John, prietenul ei – oraș în care Ben s-a mutat recent pentru a fi cât mai aproape de sora sa, Grace.

Datorită unor evenimente neplăcute petrecute când Grace era adolescentă, relația dificilă a acesteia cu părinții, mai ales că tatăl a divorțat  de mama lor, îi fac pe cei doi frați să aibă o legătură deosebită, Ben simțindu-se mai tot timpul protejat de către aceasta. De aceea, când este chemat  să se mute în același oraș, Ben nu ezită, își face bagajele și pleacă din locul unde a copilărit.

În grupul de prieteni ai lui John și Grace, Ben o cunoaște pe Natalie, și începe o relație de dragoste, după un timp relația lor devenind destul de serioasă pentru a se muta în același apartament cu ea. O perioadă are parte de distracție și fericire, atât în relația cu Natalie, cât și în cea cu Grace, mai ales că simte și vede că John o iubește așa cum merită, că o sprijină atât ca partener de viață și iubit, dar și ca partener de  serviciu, ambii lucrând în domeniul științei.

”-Ascultă, mi-a spus ea. Am găsit o oportunitate de a face ceva măreț, ceva ce nu aș fi putut să fac dacă aș fi pierdut timpul în mod stupid cu științele umaniste. Așa că mi-am schimbat domeniul de interes. John făcea și el parte din acest plan, așa că l-am convins să vină cu mine. Suntem în același laborator acum.”

Considerându-se om de știință, Grace încearcă să-i explice că, împreună cu John, vrea să cuantifice o experiență subiectivă, în ultima instanță să facă asta în absența obiectivității, printr-o simplă întrebare ”cum poți fi atât de sigur că universul există?”. Răspunsul la această întrebare îl dă tot ea, prin ”paradoxul copacului din pădure”, care spune așa:

”Dacă într-o pădure cade un copac, fără că acolo să fie vreun observator, de nici o natură, acel copac în cădere face sau nu zgomot? Adică, la fel ca oricare dimensiune, timpul obiectiv poate fi cuantificat și analizat, dar când vorbim despre timpul subiectiv, acesta pare să accelereze și să încetinească în funcție de anumiți factori.”

Ben nu înțelege felul în care Grace percepe realitatea lucrurilor, nu își dă seama cât de departe este dispusă să meargă, pentru el ”timpul este prea dificil de măsurat”, dar în momentul în care John îi mărturisește că au făcut unele experimente reușite pe șobolani și că după aceea Grace a dispărut, își dă seama cât de gravă este situația și că nimic nu este ceea ce pare a fi.

Datorită dispariției lui Grace, John suferă o cădere nervoasă, este internat la psihiatrie o perioada scurtă de timp, însă își da seama că fără Grace el nu poate trăi, așa că se hotărăște să se ducă după ea. Însă, înainte de asta, îi lasă în apartament un mesaj scris lui Ben, de aici revenind cu acțiunea cărții în anul 2009.

Din nefericire pentru Ben, dispariția celor doi îl aduce într-o stare deplorabilă, iar Natalie renunță la el și îl părăsește, însă el este atât de hotărât să-și găsească sora, încât ajunge să își riște propria realitate și să își facă singur rău pentru a rezolva misterul dispariției ei.

Dacă o găsește sau nu, dacă se salvează pe el sau nu, vă las pe voi să descoperiți, pot doar să vă spun că pentru mine această carte a fost exact ca un labirint  greu de descoperit, ca un puzzle  cu o piesă lipsă, și că am rămas să-mi pun foarte multe întrebări la care încă nu găsesc un răspuns concret.

Dacă timpul și spațiul sunt două concepte fluide, vă las pe voi să hotărâți; recunosc că pe parcursul lecturii nu m-am simțit absolut deloc în zona mea de confort, nu este o carte din genurile mele preferate, însă m-a captivat și mi-a plăcut și cu siguranță aveți ce învăța din ea. Și poate voi veți reuși să vă răspundeți singuri la întrebări. Eu v-o recomand și vă invit la citit!

Mulțumim Editura Rao pentru cartea Trei ani în labirint de Jay Hosking, oferită pentru recenzie

Cartea Trei ani în labirint de Jay Hosking

 poate fi comandată de pe raobooks.ro, elefant.ro,  libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro