Trei cuvinte, cinci minciuni de Michel Stanovici, Editura Curtea Veche – recenzie

Trei cuvinte, cinci minciuni

Michel Stanovici

Editura Curtea Veche Publishing

Colecție: In afara colecțiilor

Anul apariției: 2018

Număr pagini: 160

Titlu original: Trois mots, cinq mensonges

Traducător: Doina Jela

„Cred foarte tare în această carte pentru că vorbim despre o experienţă autentică. Şi cred că oamenii vor să citească poveşti adevărate”

Scrisul mă readucea la viață, ca prin farmec, ca și cum trupul și sufletul meu nu făcuseră altceva decât să aștepte momentul când aveau, în fine, să se curețe de toată murdăria invizibilă cu ochiul liber, dar care se adunase în adâncul ființei mele. MICHEL STANOVICI

A te întâlni, înseamnă, în profunzime, a exista și -a-l aduce la existență și pe celălalt. E ca o căutare nesfârșită de sine, între dorințele și nevoile din noi, în drumul nostru spre o viață deplină.
Pe parcursul acestei cărți, autorul ne propune, prin confruntarea cu reflecțiile și reperele sufletești ale personajelor, un mod de a ne pregăti să intrăm într-o anumită maturitate relațională. O maturitate a ființei omenești, o împlinire a vieții, care să nu se îndrepte doar spre succesul material sau social, ci care, printr-un stăruitor efort personal, să se deschidă către o îmbogățire a ceea ce-i mai bun din resursele noastre interioare, pentru ca, apoi, să le putem împărtăși cu ceilalți. JACQUES SALOMÉ

De câte ori putem risca ignorându-ne instinctul, prima impresie, cel de-al șaselea simț? Toate aceste presentimente, al căror scop este acela de a ne proteja de ceilalți, adesea chiar de noi înșine…
După o viață complicată, plină de trădări și dezamăgiri, Raphaël se hotărăște, în sfârșit, să nu mai cedeze ispitei prea ușor. Dar, odată cu hotărârea lui, apare și femeia ideală. O cheamă Anaïs și este, pur și simplu, perfectă. Femeia visurilor lui, despre care, în adâncul sufletului, știa prea bine că nu poate exista…

” Eram vrăjit de femeia pe care o aveam înaintea ochilor, pe monitor. O brunetă seducătoare, cu un zâmbet radios, care transmitea o mare bucurie de a trăi. În unele fotografii, afişa chiar un mic aer uşor maliţios, aproape obraznic, şi atât de provovator, încât era evident că te putea scula din morţi.”

O descriere care mă duce cu gândul la un roman cu tentă psihologică, motivațional chiar. Dar, am și nu am dreptate.

Știu că nimeni nu-i perfect, dar totuși, există suflete pereche. Cineva, acolo Sus, sigur are grijă ca fiecăruia dintre noi să-i apară în cale persoana care i-a fost destinată. Mai trebuie să o și recunoaștem, desigur! Așa cum, unele persoane apar în viața noastră pentru a ne învăța câte ceva.

“Viața mea este o piesă muzicală ritmată de accese de nebunie. Sunt impulsivă. Excesivă. Nebunia mă face să simt că trăiesc, că vibrez. Face parte din ființa mea.”

Cu acest fragment, autorul a reușit să-mi stârnească curiozitatea încă din primele pagini.

O carte despre autocunoaștere, despre acceptarea propriei persoane așa cum este. Și bineînțeles, alergarea continuă în căutarea sufletului pereche sau a dragostei până la adânci bătrâneți… chiar și dincolo de ea, dacă se poate.

“Mă întrebam cum de mi se aprinseseră călcâiele în așa hal, și asta doar la vederea unei fotografii. Eram gelos pe o femeie pe care n-o întâlnisem niciodată. Eu, care nu fusesem niciodată gelos pe cineva! Trăiam ceva ieșit din comun!”

Autorul, prin intermediul cuvintelor simple și al acțiunilor de fiecare zi, ne redă obsesia unui bărbat pentru o femeie. Vedem și auzim totul, datorită gândurilor sale liber exprimate. Într-un mod ușor ironic, pe care îl vom înțelege spre final… Totuși, câteva adevăruri ies în evidență:

“Am încheiat discuția căzând de acord asupra a două aspecte: numai trădarea poate justifica transformarea iubirii în ură, iar dialogul este o condiție sine qua non pentru ca un cuplu să dureze.”

Un roman despre o viață petrecută în căutarea sufletului pereche. Cu ușoare tente psihologice. O carte care se citește ușor datorită stilului de tip jurnal, în care a fost scrisă. De ceva vreme, îmi place genul acesta de cărți. Mă face să-mi pun întrebarea: ce aș fi făcut eu în locul personajului? Dar mai ales, ce pot învăța din experiența lui.

Raphael este un bărbat divorțat, cu doi copii, care vrea să-și găsească adevărata dragoste. Dacă Anais este sau nu această dragoste până la adânci bătrâneți, rămâne să descoperim citind “Trei cuvinte, cinci minciuni”.

Titlul acestei cărți mi-a adus un zâmbet pe buze prima dată când am văzut cartea. Mă așteptam la un roman amuzant și ușurel, de tip chick-lit, dar am fost surprinsă și plăcut impresionată de povestea profundă pe care am descoperit-o între paginile cărții.

Anais, personajul feminin al acestui roman, este o tânără interesantă, cu multe fațete și cam promiscuă din punctul meu de vedere. Autorul pare hotărât să ne zugrăvească, prin intermediul lui Raphael, portretul acesteia. După câte îmi dau eu seama, Anais nu este foarte încrezătoare în ea și în resursele ei, este superficială pe alocuri și uneori, reacționează fără să gândească foarte matur.

Povestea începe să mă facă să-mi pun din ce în ce mai multe întrebări cu privire la această apariție atât de aproape de perfecțiune, dar în zidurile căreia încep să apară fisuri…

Pe măsură ce am citit romanul, am realizat că, Raphael a trebuit să învețe o lecție importantă în viață: din greșeli, omul are de învățat. Deci, a fost sau nu, Anais o greșeală?

Anais poate reprezenta un anumit tip de femeie: seducătoarea. Cameleonul capabil de a se infiltra în viața unui bărbat și de a se bucura de iubirea acestuia pentru o perioadă. Sincer, mi s-a părut o flușturatică care trăia viața și o savura, căutând să facă numai ceea ce își dorea ea. Ceea ce sufletul și trupul ei aveau nevoie, era tot ce conta!

Cu toate acestea, lui Raphael i-a fost o bună profesoară în materie de iubire veșnică. L-a convins poate definitiv, că nu există femeia ideală.

Un roman captivant, care la final te face să te simți răscolit și gânditor. Reflectând la această poveste, realizez că lui Raphael îi erau necesare aceste lecții de viață. De ce? Pentru a-l ajuta să se maturizeze, aș spune eu.

“O nebunie a cărei miză era totul sau nimic, de la alb la negru, de la plăcere la plictis, de la înger la demon, de la aparență la realitate.”

Aceasta era Anais…

Mulțumim Diverta pentru cartea oferită!

Cartea Trei cuvinte, cinci minciuni de Michel Stoianovici poate fi comandată de pe dol.ro.