Trilogia Eve de Anna Carey, Editura Leda
Eve
Anna Carey
Editura Leda
Trilogia Eve:
1. Eve
2. Sacrificiul (Once)
3. Răzvratirea (Rise)
O distopie impresionantă, a cărei acțiune se petrece în 2032, la şaisprezece ani după ce un virus mortal a decimat aproape întreaga populaţie a globului.
Este o care despre trădare și lașitate, curaj și sacrificiu, speranță și dragoste într-o lume stearpă, cenuşie și tristă. E povestea unor destine nemiloase, în care copii nevinovați au fost condamnați de proprii lor semeni.
„Poate că nici nu vreau cu adevărat să ştiu ce se petrece. Poate că aş preferă să nu ştiu. Poate că nu aş putea suportă să ştiu. Prăbuşirea a fost de la ignoranţa la cunoaştere.”
”Ştiu că voi muri curând. Molima îi doboară pe toţi cei cărora le-a fost administrat vaccinul. Nu mai există zboruri. Nu mai există trenuri. Drumurile către ieşirea din oraș au fost blocate, iar acum suntem cu toţii în aşteptare. Telefoanele şi internetul au încetat de mult să mai funcţioneze. Robinetele sunt uscate şi, rând pe rând, oraşele îşi pierd energia. Curând, întreagă lume se va cufunda în întuneric.”
Sunt ultimele gânduri ale unei tinere care se confruntă cu conștientizarea iminentului sfârșit. În urma ei, a rămas o micuță orfană, Eve. Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva acesteia, pe care o regăsim câțiva ani mai târziu, la 17 ani, în ajunul absolvirii școlii de fete.
Însă adulții supraviețuitori, câți au mai rămas, au format o lume cu o ordine nouă, fundamental greșită.
Acești monștri cu chip uman construiseră un cumplit scenariu pentru pentru a popula Noua Americă și îl puneau în practică folosindu-se de ignoranța și neputința ”generației de sacrificiu” – orfanii supraviețuitori în urma molimei.
”- După molimă, am fost dus la un orfelinat improvizat, într-o biserică abandonată. Copiii – fete și băieți, dormeau pe bănci și în dulapuri, uneori cîte cinci, îngrămădiți pentru a-și ține de cald. Nu-mi aduc aminte decât de un singur adult – femeia care deschidea conservele de mâncare pentru noi. Ne numea ”resturile”. După câteva luni au sosit camioanele și au luat fetele pentru a le duce la Școli. Băieții au mers în lagăre – lagăre de muncă – unde construiam lucruri zilnic, de dimineța până seara.”
Fetele mergeau la școli, separat de băieți. Li se inocula ideea că bărbații sunt periculoși, iar ele credeau, având în vedere că ajungeau la vârsta adolescenței fără a cunoaște vreun astfel de ”specimen” periculos. Multe dintre ele, nici nu știau cum arată băieții. Cât despre bărbți, nici atâta! Singura excepție era regele, ale cărui poze erau la loc de cinste în școală. Regele trăia în Orașul de Nisip, unde fetele erau dornice să ajungă după ce învățau meserie, pentru a contribui la reconstrucția Noii Americi. Asta li se spunea, asta credeau. Cât de departe erau de adevăr!
Eve dorea să devină pictoriţă. Clădirea albă, mare şi fără ferestre în care urma să înveţe meserie se afla în vecinătatea şcolii de fete, dar odată ieşite pe poarta şcolii, absolventele întrerupeau orice legătură cu fostele colege. Dacă cineva se mira de acest lucru, o făcea în tăcere, dar marea majoritate accepta acest fapt fără să ceară explicaţii, ca pe ceva de la sine înţeles. Nu și Eve, iar ignoranţa ei a luat sfârșit în acea seară. Curioasă, a ieșit pe furiș din curtea școlii pentru a încerca să arunce o privire în interiorul inaccesibilei și misterioasei clădirii de alături și a descoperit un lucru atât de revoltător, că dacă n-ar fi văzut cu proprii ochii, n-ar fi crezut ce soartă le aștepta pe absolvente: erau folosite ca animale de prăsilă, numite generic ”scroafe”, urmând să-și petreacă următorii ani din viață legate de pat, drogate și ”însămânțate” pentru a da naștere câte unui prunc în fiecare an, pentru a popula Noua Americă! În urma acestei descoperiri cutremurătoare, Eve evadează în acea seară, ajutată de o profesoară. Singurul sfat pe care i l-a putut da a fost să urmeze drumul cu marcajul 80, dar fără a merge pe el, și să încerce să ajungă la tabăra de la Califia. Acolo ar fi în siguranță, dar până la acel liman avea de înfruntat sălbăticia, animale periculoase, locuri părăsite, bande de pribegi și nelegiuiți, foamete, secetă și frig.
De-a lungul drumului va întâlni mărturii mute ale vieții ce a fost cândva: gospodării părăginite, benzinării, magazine, sedii de bănci, toate pustii…
”O luasem spre vest, așa cum mă îndrumase profesoara Florence, către asfințit. Noaptea, când temperatura scădea, dormeam în dulapurile caselor abandonate sau în garaje, lângă caroseriile mașinilor vechi.”
O însoțim pe Eve în drumul ei pe ”Cărarea” din sălbăticie, care făcea legătura între taberele de fugari, cum era și Califia, și suntem martorii evoluției ei ca persoană, fiind nevoită să-și reanalizeze și reevalueze întregul sistem de valori în care fusese crescută. De-a lungul cărții, o urmărim pe Eve în plin proces de transformare, maturizare și descoperire de sine.
”-Uneori, se pare ca toate lucrurile pe care trebuie să le stiu, nu le stiu. Iar toate lucrurile pe care le stiu sunt complet eronate.”
Va face inevitabil și greșeli, iar unele dintre acestea vor avea consecințe tragice. Sincer, au fost momente pe parcursul cărții când m-a dezamăgit.
Personajele cărții, cele pe care Eve le va întâlni în drumul ei, sunt bine conturate și credibile, iar poveștile acestora la fel de impresionante ca ei. Unii doar niște copii, cu toții evadați din lagăre de muncă unde erau exploatați copii. Aceștia se refugiaseră într-un buncăr, pe malul Lacului Tahoe. O vom urmări pe Eve integrându-se în viața de zi cu zi din tabăra băieților, învățându-i să citească pe cei mici, și …îndrăgostindu-se! Tot ce i se spusese de rău despre băieți s-a risipit în momentul în care l-a cunoscut pe Caleb.
”Și-a lipit buzele de ale mele și m-a strâns mai tare în brațe. Am ridicat bărbia, lăsându-mă în voia sărutului său. Nu mă puteam opri. M-am gândit fugitiv la anii de lecții – la nesăbuința Julietei și la Anna Karenina și la Edna Pontellier. Dar pentru prima dată, știam: totul era pentru moment. Totul era prea bun ca să fie ratat.”
”-Ce faci cu toate cartile astea?
-Fac uneori chestia asta amuzantă, a spus el,oferindu-mi un zâmbet poznaș. Deschid o carte și mă uit la fiecare pagină. Se numește citire.”
E captivantă povestea Evei, care încearcă să răzbească într-o lume profund distrusă, curajul de care dă dovadă, dragostea care îi dă putere, și speranța care o motivează să meargă înainte.
Cartea ne oferă multe situații tensionate și dramatice, personajele sunt nevoite să facă alegeri, sacrificii și, mai mult, să se confrunte și să-și asume urmările propriilor alegeri. Despre ce este vorba, veți vedea, iar finalul primului volum e tulburător și imprevizibil.
Eve. Sacrificiul
Volumul al doilea al seriei este mai complex decît primul, acțiunea e mai închegată, iar pe Eve o așteaptă noi provocări cărora trebuie să le facă față. Povestea se dezvoltă și decorul se schimbă: părăsim pădurea și drumurile prin pustietate pentru a ajunge în Califia, plasată în carte pe dealurile de la Sausalito, pe malul oceanului, și apoi în Orașul de nisip, capitala Noii americi. Dar să nu anticipăm…
Pentru început, o regăsim pe Eve în Califia, unde reușise să ajungă, cu ajutorul lui Caleb. Însă aici nu erau primite decât femei, așa încât cei doi se despart…
Pentru prima oară de când a evadat de la Școală, Eve și-a gasit pacea. Locuiește în Califia, un paradis pentru femei, la adăpost de soarta îngrozitoare care le așteaptă pe orfanele Noii Americi. Dar sigurața ei are un preț: a fost obligată să-l abandoneze pe Caleb, singur și rănit, la porțile orașului.”
Deși Eve sperase că ajunsă aici va fi în siguranță, va descoperi că siguranța e relativă, iar bunătatea femeilor de aici nu e dezinteresată: Eve era vânată de soldații regelui – veți vedea de ce – iar pe capul ei se pusese o recompensă, așa că era un ”bun de schimb” valoros în caz că așezarea era descoperită, iar bunele samaritence erau dispuse să o sacrifice, după cum va descoperi Eve. Îngrijorată de soarta lui Caleb, ca și de propriile perspective în lumina celor aflate, Eve și Arden (care ajunsese și ea aici între timp) fug din Califia, dar…sunt capturate!
Arden este dusă înapoi la Școala de fete, unde o aștepta înfricoșătoarea soartă de a fi folosită pe post de animal de prăsilă, după cum știm din primul volum, iar Eve este dusă în Orașul de nisip pentru a fi predată regelui.
Orașul de nisip e descris ca fiind înălțat pe ”scheletul” fostului Las Vegas. De aici începuse reconstrucția Noii lumi, dar ce preț plăteau orfanii Vechii lumi pentru aceasta!
De ce era Eve căutată de soldații regelui? Pregătiți-vă să fiți surprinși: era, nici mai mult, nici mai puțin decât… fiica regelui, lucru pe care și ea îl află cu stupoare! Regele o iubise pe mama ei, avea și acum o poză cu ei doi, care dovedea acest lucru, și oricum, asemănarea lui Eve cu el era evidentă! Încearcă să îi explice lui Eve că destinul i-a despărțit când molima a făcut ravagii, și că regretă că nu le-a putut fi alături, fiind acum dornic să o recunoască și să o prezinte tuturor drept ”Prințesa Genevieve”. Pe Eve n-o convinge și nici n-o impresionează. Suferea după Caleb, iar deznădejdea ei era evidentă.
După câteva zile însă, regele a decis să o prezinte oficial oamenilor.
”Mulțimea a fost copleșită…Un bărbat stătea la un metru de baricada de metal. Restul lumii era absorbită de muzică. El se afla în mijlocul lor. Nu se mișca. Nu se uita la copiii din spatele meu, la Locotenentul Stark sau la Rege. Se uita doar la mine. Apoi a zâmbit. Un gest de-abia vizibil – doar o mică mișcare din buze, o lumină în ochii lui verzi. Capul îi era ras. Era mai slab.. Dar întreg corpul meu l-a recunoscut, lacrimile au început să curgă în timp ce ne uitam unul la altul, conștientizând adevărul. Caleb mă găsise.”
Cartea m-a dus cu gândul la o altă distopie îndrăgită, Jocurile foamei, existând similitudini cu aceasta: atmosfera cărții, vârsta protagoniștilor, desfășurarea acțiunii, organizarea revoltei, lumea devastată, mai puțin Orașul de nisip, care era prosper…
În continuare, acțiunea se petrece pe două planuri: pe de o parte urmărim viața de la palat, cu personajele de aici, cu regele, care încerca să o convingă pe Eve de justețea acțiunilor sale și cu Charles Harris – șeful proiectului de restaurare al orașului, care începuse – cu asentimentul regelui – să o curteze pe Eve; pe de altă parte suntem martorii vieții de dincolo de zidurile palatului a celor nemulțumiți, care începuseră să se organizeze pentru a se opune regimului, iar Caleb era unul din capii acestora. Revolta era pe cale să izbucnească!
Eve se strecura noaptea din palat pentru a se întâlni cu Caleb, pe care îl iubea din suflet, iar el îi răspundea cu aceleași sentimente.
”M-a privit, mângâindu-mi cu degetul obrajii, nasul și toată fața. Apoi și-a lipit buzele de ale mele, rămânând așa pentru o clipă. Am savurat mirosul familiar al pielii lui, barba lui pe obrazul meu, mâinile lui în părul meu. L-am îmbrățișat, dorindu-mi să putem sta așa pentru totdeauna, cu luna mereu pe cer și cu pământul oprit din rotația propriei axe.”
Un episod impresionant e cel în care Eve face o călătorie la Școala de fete unde învățase, în speranța că le va putea ajuta cumva pe prietenele ei. Va reuși oare?
Finalul volumului doi ne bulversează complet! Când Caleb este prins și condamnat la moarte, Eve va face, în disperare de cauză o înțelegere cu tiranul care îi era tată. Ce a promis în schimbul vieții lui Caleb, veți vedea. Și a sperat că regele își va respecta, la rândul lui, promisiunea. Deșartă speranță…
Eve. Razvratirea
Când şi-a pierdut sufletul-pereche, pe Caleb, Eve a simţit că lumea ei a pierit. Acum, captivă în palat, mireasă şovăielnică şi prinţesă nefericită, Eve simte că întreaga ei viaţă este o minciună.Tot ce o determină să continue este amintirea lui Caleb… şi revoluţia declanşată de el. Eve plănuieşte să distrugă Noua Americă, începând cu capitala: Oraşul de Nisip.
Ce a promis Eve în schimbul vieții lui Caleb? A fost de acord să se căsătorească cu cel pe care îl dorea tatăl ei ca ginere – Charles Harris – șeful proiectului de restaurare al orașului, și de care verișoara ei Clara era îndrăgostită. Cu toate că ea își ține promisiunea, regele încalcă partea lui de înțelegere, iar Caleb este împușcat chiar sub ochii ei!
Din acest moment, ura ei nu mai cunoaște margini, și se va răzbuna cu vârf și îndesat, deși recunosc că eu am considerat un pic discutabile acțiunile ei…
Cât despre noul ei soț, Charles, acesta era un om cumsecade, și o plăcea sincer pe Eve, începând chiar să se îndrăgostească de ea, dar ea nu îl putea accepta ca partener, deși el făcea eforturi în acest sens. Mi-a plăcut acest personaj și, din punctul meu de vedere, aș fi vrut ca Eve să-i dea o șansă…
Eve este devastată în urma pierderii suferite, iar ura și dorința de răzbunare sunt singurele motivații care o fac să meargă înainte. În curând însă, va mai avea un motiv care o va face să reziste: va descoperi că e însărcinată! Rodul dragostei ei cu Caleb.
Când Reginald – șeful de presă al regelui – în realitate conducătorul disidenților – îi propune lui Eve să-l otrăvească pe tatăl ei, turnându-i otravă în capsulele pentru tensiune pe care le lua, ea este de acord fără să stea pe gânduri, însă otrava, deși îl va afecta puternic, nu va fi suficientă să-l ucidă.
În acest timp, fetele din Școli, cele care erau folosite pentru creșterea natalității sunt aduse cu camioanele și plasate în spitalul din oraș.
Acțiunea devine din ce în ce mai intensă și antrenantă, iar revolta izbucnește. Lupte, execuții în piața publică, victime colaterale, trădări, demascări vor urma ca un tăvălug în care va fi prinsă inclusiv Eve, care reușește în cele din urmă să fugă din orașul sub asediu, după o urmărire dramatică. Nu va fugi însă singură, ci urmată de verișoara ei, Clara, și de câteva din fetele pe care reușește să le elibereze din spital.
”Ploaia cădea nemiloasă, biciuindu-mi mâinile, gâtul, fața. Șuvoaie mari se revărsau peste periferie, își săpau drum prin nisip și transformau pământul într-o mâzgă groasă. Când am privit înapoi, am văzut-o pe Clara, desculță, înaintând cu greu printr-o baltă care îi ajungea până la genunchi. În spatele ei, fetele, nouă la număr, cu hainele ude leoarcă, abia își târau picioarele”
Părăsind Orașul Nisipurilor, ne întoarcem, însoțind-o pe Eve și grupul ei, prin ținuturile devastate și pustii înapoi spre tabăra de la Califia, cu soldații regelui pe urme, constituind o amenințare permanentă. Relațiile dintre fetele din grup se deteriorează pe măsură ce le răzbesc greutățile drumului.
Grupul ajunge în drumul său și la tabăra băieților de la Lacul Tahoe – unde Eve trăise cu câteva luni în urmă alături de Caleb și tovarășii săi – și are parte de o întâlnire neaștepată, iar această parte a cărții m-a impresionat. Veți vedea despre ce este vorba…
Îi reîntâlnește de asemenea pe băieții cei mici, pe care îi învățase să citească, și care suferiseră enorm când Eve fusese nevoită să îi părăsească.
Mi-a plăcut curajul fetelor din grup, și felul cum au reacționat puse în situații-limită. Mi-a plăcut mult de Clara, care se maturizează la rândul ei de-a lungul acestei călătorii.
Eve va ajunge în cele din urmă din nou la Califia, dar din păcate, drumul și-a luat prețul său, iar grupul nu mai era complet. Cum și câți din ei vor ajunge la destinație, veți vedea…
Eve însă nu a uitat de promisiunea pe care și-a făcut-o sieși, de a face orice e nevoie pentru a contribui la căderea regimului, așa că se hotărăște să se întoarcă în capitală.
” La Califia, nu puteam decât să aștept: să despre aștept să mă găsească soldații, să aștept să văd dacă mă va trăda Maeve. Să aștept vești un nou asediu și o nouă înfrângere. Să aștept ca tata să îmi fure copilul.
– Mă întorc, am anunțat-o.
– Și ce-ai de gând să faci?
– O să-l ucid pe tata, am spus.”
Cum și dacă va reuși să-și ducă la îndeplinire planul, vă las să descoperiți.
Am urmărit în prezentarea mea doar o parte din firul principal al acțiunii, dar sunt încă multe altele de descoperit, personaje cu poveștile lor, întorsături de situații, momente impresionante și emoționante, toate acestea făcând din această serie una deosebită, care merită citită!
În acest ultim volum al trilogiei am avut parte de o abordare mai dură evenimentelor, de multă acțiune, situații-limită și dramatism, dar deznodământul întregii povești nu m-a mulțumit pe deplin. Deși autoarea a reușit să ofere un happy-end, a fost unul puțin forțat, iar finalul prea brusc. Mi-aș fi dorit ceva mai mult, încă un capitol, sau un epilog, sau, de ce nu, încă un volum. Din acest punct de vedere, finalul este unul ofertant, și chiar ar putea fi foarte bine dezvoltat. Nu vă spun despre ce este vorba, dar veți avea parte de o surpriză!
13 Comments
Luiza
Mai convins!Vol 1 il am,deci imediat ce mi le iau si pe urmatoarele intru la lectura
Oli
Ce bine imi pare!!! Lectura placuta Luy, si iti astept parerea!
Diana
Unde pot gasi volumul II? Nu mai exista la nici o editura, nici la anticariate…. Multumesc
Oli
Doar pe la anticariate. Așa l-am găsit și eu.
Mirela Nenciu
Foarte frumoasa recenzia,Oli!Nu stiam de aceasta trilogie.
Oli
Multumesc Mirela! Ma bucur ca ti-am atras atentia asupra ei! E una din cele mai reusite distopii pe care le-am citit, desi la final, asa cum am spus si in recenzie, as fi vrut ceva mai mult…
Geo
Eu nu am citit seria asta! Si ca sa fiu sincera nici nu ma prea tenteaza!
Oli
De ce nu te tenteaza? E foarte captivanta!
Cornelia
Foarte frumoasă recenzia trilogiei, nu am citit-o si nici nu o am, dar sună interesant si dacă voi avea ocazia vi siguranță o voi citi.
FALLON
Suna interesant. Nu am auzit de seria asta.
Barbalata Mirela
Frumoasa recenzia Oli . Sincer insa nu ma atrage
Dana Petraru
Eu sunt tentata la maxim de aceasta serie pe care nu stiu de ce am ocolit-o pana acum…..
Oli
Nu stiu nici eu de ce ai ocolit-o, te asigur ca merita citita!