Trilogia În țara norului alb de Sarah Lark, Editura RAO

Trilogia În țara norului alb

Sarah Lark

Editura RAO

Trilogia In tara norului alb/ Neuseeland-Saga/ In the Land of the Long White Cloud:

1. În țara norului alb/ In the Land of the Long White Cloud – 2007

2. Cântecul maorilor/ Song of the Spirits – 2008

3. Strigătul pasarii Kiwi/ Call of the Kiwi – 2009

4. O speranță la capătul lumii/ A Hope at the End of the World – 2015 – recenzie

Născută la Bochum, în Germania, Sarah Lark, pe numele ei adevărat Christiane Gohl, a studiat istoria şi literatura. A descoperit Noua Zeelandă lucrând ca ghid turistic, îndrăgostindu-se iremediabil de oamenii şi locurile acestei lumi îndepărtate. Pasionată de călărie încă de la vârsta de 10 ani, Sarah Lark a abordat această temă în numeroase din scrierile sale, dintre care multe au devenit bestseller-uri internaţionale. În prezent locuieşte la o fermă situată în sudul Spaniei, unde scrie, cântă la chitară şi îşi cultivă pasiunea pentru cai.

În țara norului alb

An apariţie: 2010

Nr. pagini: 704

O saga de familie plină de culoare în minunatele ținuturi din Nouă Zeelandă.

Londra, anul 1852

Două tinere femei pornesc la drum spre Noua Zeelandă. Pentru ele călătoria reprezintă începutul unei vieți noi – ca viitoare soții ale unor bărbați pe care nu-i cunosc.

Nobila Gwyneira a fost promisă fiului unui bogat „baron al oilor” și tânăra guvernantă Helen a acceptat să se căsătorească cu un fermier. Destinul lor se va împlini în această țară străină, care le-a fost descrisă ca un paradis. Oare își vor găsi fericirea și dragostea la celălalt capăt al lumii?

“ – Ținutul care mă înconjoară este de o frumusețe și o întindere nesfârșită, dar pare să lipsească miezul, care ar aduce lumină și dragoste în viața mea.Pe scurt, visez să găsesc un om care să împartă cu mine această existență, care să împartă cu mine succesul construirii acestei ferme, dar care să fie gata să mă ajute să suport eșecurile. Da, îmi este dor de o femeie, care să fie gata să își lege soarta de a mea. Ați putea oare să fiți Dumneavoastră această femeie?”

Un roman fascinant despre dragostea și ura, încrederea si dușmănia a două familii ale căror destine se întrepătrund.

Cântecul maorilor

An aparitie: 2014

Nr. pagini: 620

O saga de familie plină de culoare în minunatele ținuturi din Nouă Zeelandă.

Nouă Zeelandă, 1893

William Martyn este un bărbat mult mai cultivat și mai elegant decât oamenii care ajung în mod obișnuit în căutare de aur la Queenstown. Nici nu e de mirare, căci Will este fiul unor nobili irlandezi.

Temperamentala Elaine se îndrăgostește de el, iar el pare să-i împărtășească sentimentele.

Însă deodată sosește în vizită Kura-Maro-Tini, verișoara lui Elaine, care e pe jumătate maori și a cărei frumusețe și libertinism îl cuceresc definitiv pe William.

Strigătul păsării Kiwi

An aparitie: 2016

Nr. pagini: 624

O saga de familie plină de culoare în minunatele ținuturi din Nouă Zeelandă. Povestea continuă în acest al treilea volum al seriei începute de Sarah Lark odată cu romanul În țara norului alb.

Finalul trilogiei se anunță a fi unul palpitant, în care Gloria, strănepoata Gwynerei McKenzie, trebuie se lase în urmă ținuturile familiare ale Noii Zeelande și să călătorească… în jurul lumii, în zorii secolului XX.
O poveste pasionantă despre dragoste, război, maturizare, pierdere, umilințe și izbăvire.

”Cea mai bună carte a trilogiei!“- Goodreads

„Trilogia se încheie cu o poveste incredibilă şi câteva surprize. În acest al treilea roman al seriei veţi reîntâlni prieteni dragi, al căror viitor vă va ţine cu sufletul la gură.“ – Amazon.com

„Saga începută cu volumul În ţara norului alb se încheie cu Strigătul păsării kiwi, iar această ultimă parte este profundă, tristă, dar în acelaşi timp plină de căldură… Un final perfect.“ – Audible.com

„Strigătul păsării kiwi este o încheiere perfectă a unei saga care a fermecat cititorii de pretutindeni.“ – Brillianceaudio.com

Fragment:

„Charlotte McKenzie avu nevoie să-și revină după călătoria pă mare de la Blenheim la Wellington. Jack făcu tot posibilul să transforme călătoria într-una de plăcere, iar Charlotte se strădui să savureze obiectivele excursiei, pe care el le propunea mereu. În Kaikou ea mânca homar și se prefăcu a fi cu adevărat interesată de balenele, focile și delfinii care puteau fi observați acolo din bărci de mici dimensiuni. Dădu vină pentru durerile ei de cap din Blenheim pe alcoolul pe care nu era obișnuită să-l savureze, pe care îl băuse la o degustare de vin, invitați find la o familie aflată în relațîi de prietenie cu ei. Gwyneira McKenzie vanduse familiei Burton, în urmă cu mulți ani, o turmă de oi. Jack, pe atunci încă un copil, avusese voie sä ajute la mănatul animalelor într-acolo. Această întâmplare devenise una dintre cele mai frumoase amintiri ale sale și nu mai contenea să povestească despre ea. Charlotte îl ascultă zâmbind și își luă tinctura de opiu pe care dr. Barrington i-o prescrisese. Nu îi făcea însă bine. Pe termen lung nu ajută, iar atunci începeai să iei din ce în ce mai multă. Charlotte era supărată și pe faptul că drogul o făcea să fie obosită și lipsită de orice chef. Voia să perceapă lumea cu toate simțurile sale — și nu voia sä piardă nicio clipă din cele petrecute cu Jack.
Transferul pe Insula de Nord fusese, totuși, prea mult pentru ea. În Cook Strait urlau încă o dată temutele „Roaring Forties”, oceanul era agitat, iar Charlotte avusese dintotdeauna rău de mare.
Icerca sä povestească, plină de umor, cât de rău îi fusese în timpul călătoriei spre Anglia și pe drumul de întoarcere, dar apoi nu mai rezistă și se lasă în voia sorțîi, vomitand întruna. În cele din urmă, fu atât de rău, încât abia se mai putu ține pe picioare. Jack aproape el o duse în brațe de la chei la trăsura și, într-un final, în camera ei de hotel. 
– Trebuie să plecăm spre Auckland de îndată ce îți e mai bine, spuse el îngrijorat atunci când ea drapa din nou ferestrele și își lua șalul din lână.
Însă căldură și întunericul nu mai aduceau de multă vreme atâta câtă era Charlotte obișnuită să primească de la migrenele ei din trecut. De fapt, nu mai ajută decât opiumul, dar el nu făcea doar că durerile de cap să fie mai difuze, ci și sentimentele și percepțiile ei.
– Dar voiai să vezi atât de multe, protesta Charlotte. Pădurea tropicală. Și rotorua, izvoarele fierbinți. Gheizerele…
Jack scutură furios din cap.
– La dracu’ cu gheizerele și copacii și cu toată insula asta de nord. Am venit aici pentru a merge la dr. Friedman. Toate celelalte sunt tâmpenii, am spus-o numai așa, fiindcă…
 – Fiindcă trebuia să fie totuși un concediu, zise ea blajin. Și fiindcă nu voiai să mă sperii.
 – Însă Waitangi, acolo unde voiai tu să mergi, pe lângă el am putea trece…
Jack încerca să o liniștească.
Charlotte scutură însă din cap.
– Și eu am spus-o doar așa, șopti ea. Jack o privi neajutorat, însă îi veni o idee.
– O putem face la întoarcere! Mai întâi mergem la doctorul ăla și când… când va spune că totul e în regulă, străbatem insula în lung și-n lat. De acord?
Charlotte zâmbi.
– Așa facem, spuse ea încet. „

O speranță la capătul lumii

An apariție: 2020

Nr. pagini: 288

Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, surorile poloneze Helena și Luzyna ajung într-o tabără de refugiați din Persia.

Când află că Noua Zeelandă primește un număr mare de orfani de război, acestea întrezăresc speranța unei vieți mai bune. Dar doar unadintre surori va putea pleca.

În acest timp, James McKenzie părăsește Noua Zeelandă, împotriva voinței părinților săi, pentru a lupta în Europa. Drumurile tinerei poloneze și ale îndrăznețului pilot se întâlnesc.

Vor reuși cei doi tineri să-și învingă soarta și să își găsească fericirea?

Volumul este continuarea neoficială a trilogiei În ţara norului alb, publicată integral la editura Rao, preluând personaje din aceasta şi extinzând preocuparea pentru cei aflaţi în căutarea unei vieţi mai bune, o temă favorită a autoarei.  

„O poveste dramatică, emoționantă și plină de speranță, proiectată în cadrul fascinant al Noii Zeelande.“ – www.lovelybooks.de

„Un roman pasionant, despre suferință, dragoste, prietenie şi izbăvire.“ – www.buecher.de

Cartea, pe lângă decorul preferat al poveștilor scrise de autoare, respectiv Noua Zeelandă, reia o temă des întâlnită în cărțile sale: plecarea pe meleaguri îndepărtate, în căutarea unei vieți mai bune, a unor noi începuturi. Totodată, povestea este o continuare a trilogiei În țara norului alb – extraordinara saga de familie plină de culoare petrecută în minunatele ținuturi din Nouă Zeelandă -, deși nu face parte oficial din aceasta. Sunt multe referiri la Gwynera McKenzie, formidabilul personaj din volumul ”În țara norului alb”, iar James McKenzie, personajul principal masculin din cartea de față este strănepotul ei și fiul Gloriei și al lui Jack, a căror poveste de viață și iubire încheie trilogia, în volumul ”Strigătul păsării Kiwi”, și pe care avem bucuria să îi regăsim, la Kiward Station, ferma  de oi pe care o conduc. 

O speranță la capătul lumii este de o întindere mai mică decât celelalte cărți ale autoarei, însă acțiunea este bine închegată și nu am simțit că ar lipsi ceva, din acest punct de vedere, deși recunosc că mi-ar fi plăcut o poveste mai amplă.

Ca și în celelalte cărți ale autoarei, cartea de față ne poartă în ținuturile populate de maori. Aflăm despre istoria, legendele și obiceiurile acestora și suntem încântați cu descrieri despre superbele ținuturi ale Noii Zeelande. Dragostea lui Sarah Lark pentru aceste meleaguri și pentru oamenii lor răzbate din fiecare rând, iar pe mine, ca cititor, m-a fascinat cu cele scrise, purtându-mă în atmosfera timpurilor respective, în acele îndepărtate și exotice locuri.

O poveste despre suferință, război, pierdere, sacrificiu, maturizare, prietenie, dragoste și regăsire. Despre prețul libertății, dar și al alegerilor pe care le facem în viață.

”Helena se lăsă furată de atmosferă. Câțiva oieri pakeha își aduseseră muzicuțe și chitare, iar maorii îi acompaniau la fluiere. Sunetul instrumentelor se combina cu behăitul oilor și sforăitul cailor care alergau în padocurile lor amenajate la repezeală. Aerul rece, dar curat, siluetele întunecate ale munților și cerul presărat cu stele o făcură pe Helena să se simtă aproape fericită. Dar, ca întotdeauna când începea să se relaxeze și să scape de griji, gândul ei se îndrepta către Luzyna și o năpădea un sentiment de vinovăție. Această fericire era una furată, nu ei i se cuvenea.”

”În timp ce își legăna bebelușul, în mină răzbătu o rază de lumină. Bărbații eliberară imediat intrarea. Lumina proiectoarelor mari ale acestora căzu pe chipul micuței. Aceasta clipi iritată, dar nu țipă.

Moana surâse.

– Acum are un nume. Turama. Lumină.”

Cărţile autoarei pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, raobooks.com

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, dol.ro

Recenzii, prezentări cărți și articole Editura RAO

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII