Tyll de Daniel Kehlman, Editura Pandora M – recenzie

Tyll

(Tyll – 2017)

Daniel Kehlman

Editura Pandora M

Colecția Anansi Contemporan

Traducere din limba germană de Maria Irod

Nr. de pagini: 384

An apariție: 2022

Daniel Kehlmann (n. 1975) este fiul regizorului Michael Kehlmann și al actriței Dagmar Mettler. Romanul său din 2005, Die Vermessung der Welt (Măsurarea lumii), este cel mai bine vândut roman de limbă germană din istorie, după Parfumul lui Patrick Süskind. Tyll, publicat în 2017, a vândut doar în Germania peste 600 000 de exemplare și este în curs de adaptare sub forma unui serial Netflix, de către producătorii seriei Dark. Cărțile sale au fost recompensate cu numeroase premii, naționale și internaționale (WELTLiteraturpreis, Thomas-Mann-Preis).

Toate romanele sale au ajuns pe primul loc pe lista de bestselleruri Spiegel din Germania și au fost traduse în limba engleză. A colaborat cu Jonathan Franzen și Paul Reitter la cartea lui Franzen din 2013, The Kraus Project. Piesa de teatru a lui Kehlmann, The Mentor, tradusă de Christopher Hampton, a avut premiera la Theatre Royal, Bath, în aprilie 2017, cu F. Murray Abraham în rolul principal și a fost transferată la London West End în iulie 2017. În octombrie 2017, piesa sa Christmas Eve, tradusă tot de Christopher Hampton, a avut premiera la Theatre Royal, iar piesa de teatru Die Reise der Verlorenen a fost adaptată pentru BBC de Tom Stoppard sub titlul The Voyage of the St. Louis. Nuvela sa You Should Have Have Left (2016) a fost adaptată într-un film cu Kevin Bacon și Amanda Seyfried.

Romanul Tyll este considerat drept cea mai ambițioasă lucrare a lui Daniel Kehlmann, „cel mai mare scriitor german în viață”, în viziunea criticului Maxim Biller. Cartea a avut și cea mai lungă perioadă de gestație, este romanul la care Kehlmann a scris aproape cinci ani, de două ori mai mult decât la oricare dintre celelalte romane ale sale.

Nominalizat la International Booker Prize în 2020 și aflat în curs de ecranizare pentru un viitor serial Netflix, bestsellerul internațional Tyll, dincolo de succesul comercial, interesul lumii cinematografice pentru roman și sutele de cronici apărute în publicații din întreaga lume, este o carte care a cucerit și nume mari ale literaturii contemporane de astăzi precum Ian McEwan, care o consideră „o operă plină de măiestrie artistică”, sau Salman Rushdie: „Sclipitor! Prin figura legendarului bufon Tyll Ulenspiegel, Kehlmann și-a găsit avatarul perfect”. 

Daniel Kehlmann împletește cu măiestrie poveștile unor figuri istorice reale, într-un roman ce urmărește aventurile celebrului bufon prin Europa devastată de Războiul de Treizeci de Ani. Printre regi blestemați, regine ce complotează neobosit, iezuiți care vânează vrăjitori și blasfematori, printre obuze ucigătoare și țărani-alchimiști, Tyll dansează și păcălește moartea, aducând la lumină nebunia regilor și înțelepciunea nebunilor. Exploatând legendele medievale germane, Daniel Kehlmann realizează portretul plin de umor macabru al unui personaj aflat în căutarea libertății absolute, un spirit rebel.

În copilărie am avut o carte, care numea „Întâmplările și faptele de pomină ale năzdrăvanului Til Buhoglindă”. Au trecut mulți ani de atunci și recunosc că nu îmi mai aminteam mai nimic din cuprinsul cărții, însă nu uitasem senzația plăcută asociată cu această carte și simpatia pe care o nutream pentru eroul ei. Astfel, nu e de mirare că, atunci când am văzut printre aparițiile colecției Anansi, de la Pandora M, pe aceasta intitulată, pur și simplu, „Tyll”, sub semnătura autorului german Daniel Kehlmann, am știut că vreau să o citesc.

Till Eulenspiegel, stilizat aici Tyll Ulenspiegel, este un bufon care se presupune că a trăit undeva în secolul al XIV-lea, pe teritoriul Sfântului Imperiu Roman (Imperiul Romano-German). Prima carte despre aventurile sale a fost publicată în 1515. Daniel Kehlmann îl aduce în plin secol al XVII-lea, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, într-o epocă dominată de violență și de superstiții, unde cei mari purtau războaie cu orice pretext, cel mai des invocat fiind cel religios, între partea catolică și cea protestantă.

Romanul începe abrupt, cu una dintre celebrele farse ale lui Tyll, care, alături de însoțitoarea sa, Nele, și restul ansamblului său ajunge într-o localitate unde provoacă haos, prin îndemnul către poporul venit să caște gura la giumbușlucuri, de a-și arunca în sus încălțările, iar apoi de a le căuta. În timpul acestor căutări, oamenii își reglează conturile, împărțindu-și pumni și palme, sau chiar mai rău. Cu un simplu gest, Tyll a demonstrat cât de ușor iese la iveală sâmburele violenței din om, cât de puțin îi trebuie ca să își ia la bătaie vecinii sau rudele. De cât e nevoie pentru a provoca un război care să ia nenumărate vieți și să provoace pagube însemnate tuturor părților implicate? Nu de prea mult.

Cei mai mulți oameni din sat vor fi șterși de pe fața pământului chiar de acest val al războiului, iar micile lor meschinării vor fi uitate.

Cartea aduce apoi în prim-plan copilăria lui Tyll, pe tatăl lui, Claus, un morar cu deschidere către tot soiul de învățături și meditații asupra sensului vieții și misterelor ascunse, care i se vor dovedi fatale, pe mama Agneta, precum și alte figuri tipice satului vremii, dominat de superstiții, de acea dorință a omului de a da vina pe oricine altcineva în afară de el însuși, pentru orișice lucru care nu iese cum trebuie. Speriați de iezuiți, toți sătenii, inclusiv Agneta și Tyll mărturisesc împotriva lui Claus, care va fi condamnat la moarte prin spânzurare. Dorința de cunoaștere, de a trece de bariera mundanului l-a costat viața pe morar, iar fiul său fuge din sat fără să privească înapoi, însoțit de Nele, o prietenă care nu vrea să accepte soarta de a se mărita cu unul dintre săteni și de a duce o viață cenușie și searbădă.

Autorul redă apoi secvențe importante din viața lui Tyll, atât însoțit de Nele, cât și după despărțirea de ea. Personaj picaresc plasat într-o lume sumbră, nomadul Tyll se află pretutindeni: în cătune sau în castele, la masa săracilor sau în sălile regilor și prinților. El este un supraviețuitor, fiindcă a învățat că râsul, fie el și cel amar, e singurul mod de a merge mai departe, de a nu fi atras ca într-un vârtej de marea nebunie a lumii.

Kehlmann atinge episoade ale momentelor importante din război, cu figurile de marcă aferente lor, în același timp recreând atmosfera acelor vremuri, disperarea și neputința în fața haosului. Povestirea curge fără sentimentalisme, întocmai ca la Sapkowski, însă tocmai această detașare face lucrurile și mai impresionante.

Tyll Ulenspiegel – acrobat, comediant, jongler. Bufon de curte. Om.

Monarhii timpurilor păstrau pe lângă ei un astfel de om, de o istețime aparte, singurul care avea dreptul să râdă pe seama lor sau să le spună în față adevăruri mai puțin plăcute. Necosmetizat. Fără anestezie. O variantă medievală a lui memento mori șoptit în carul de triumf.

Tyll este omul de rând care iese din rând.

Este nebunul care contemplă nebunia lumii, călătorul singuratic ce refuză să-și dea duhul în pace. Ce refuză să-și dea duhul, punct. Umorul aspru care străbate epocile și de care omenirea are nevoie pentru a merge înainte, în ciuda tuturor.

Este Tyll Ulenspiegel, așa cum l-a văzut Daniel Kehlmann și așteaptă să îl cunoașteți.

„ – Șobolanilor, zbiară el, popândăi idioți, melci neisprăviți, nu sunteți buni de nimic, nu-i de mirare că v-au alungat părinții!

– Nu-i adevărat, se opune Nele. Noi am fugit.

– Da, da, strigă Pirmin, iar pe taică-său l-a ars călăul pe rug, cunosc povestea, am auzit-o de o mie de ori!

– L-a spânzurat, spune băiatul. Nu l-a ars.

– Ai văzut tu?

Băiatul tace.

– Să sperăm, să zburăm! râde Pirmin. Să sperăm, să dăm, să ridicăm, nu știi nimic, taci chitic. Cine e spânzurat ca vrăjitor e ars după moarte, așa merg lucrurile, așa se face. Vasăzică l-au ars și l-au și spânzurat.

Pirmin se așază pe vine, aranjează mormăind lemnele, freacă bețele între ele și bolborosește în șoaptă, ca pentru el. Băiatul recunoaște câteva expresii – arde, foc, foc divin, îngeri, adă-ncoace, aprinde-mi vreascul, scapără amnarul, arde lemnul. E o formulă veche, pe care o folosea și Claus. Și, într-adevăr, nu durează mult până când băiatul simte aroma familiară a focului de lemne. Deschide ochii și aplaudă. Rânjind, Pirmin schițează o plecăciune. Își umflă obrajii și suflă în foc. Jarul i se reflectă jucăuș pe față. În spate, umbra lui, supradimensionată, dansează pe trunchiurile copacilor.

– Iar acum să vă văd cum jucați!

– Suntem obosiți, zice Nele.

– Dacă vreți să mâncați, dați un spectacol. Așa-i treaba. Faceți parte din neamul nomad, nimeni nu vă protejează, iar când plouă n-aveți acoperiș deasupra capului. N-aveți casă. N-aveți prieteni, în afară de unii ca voi, care n-o să vă îndrăgească prea tare, fiindcă mâncarea-i puțină. În schimb, sunteți liberi. Nu trebuie să ascultați de nimeni. Trebuie doar să fugiți repede când se-mpute treaba. Și când vă e foame trebuie să dați spectacole.”

Cartea Tyll de Daniel Kehlman poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Pandora M