Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii de Colleen Hoover, Editura Epica – recenzie

Despre fața urâtă a iubirii

Colleen Hoover

Editura EPICA

347 pagini

Traducere : Cristina Buzoianu

Titlul original : Ugly Love

An apariție în România : 2016

”Numai Colleen Hoover poate adăuga unui singur roman atât de multă strălucire” – Jamie McGuire, autoarea romanului Fericirea începe azi

Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea este conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut; nu te aștepta la un viitor împreună.
Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă:

INIMILE SUNT INVADATE
PROMISIUNILE SUNT ÎNCĂLCATE
REGULILE SUNT SPULBERATE
IAR IUBIREA DEVINE URÂTĂ

Intensă, răscolitoare și profund emoționantă – așa aș caracteriza această carte superbă, pe care nu o voi uita prea ușor. O carte care te face să plângi cu lacrimi, ca apoi să zâmbești iar.

Așa cum spune și titlul, este o carte în care aflăm despre partea urâtă a iubirii, când deznodământul unei relații lasă o persoană secătuită de orice emoție, fără speranță sau gânduri de viitor, doar un robot ce trăiește numai clipa prezentă, blocându-și orice sentimente.

În același timp însă este vorba și de partea frumoasă a iubirii, acel sentiment atât de puternic, pur și necondiționat care poate determina pe cineva să facă orice sacrificiu pentru persoana iubită, inclusiv a-și călca în picioare mândria, a-și ignora propriile dorințe, a nega realitatea, numai cu speranța firavă că, poate, într-o zi, cândva, sentimentul îi va fi împărtășit.

Acțiunea cărții se desfășoară sub forma a două fire de narațiune, împletite unul cu celălalt. Primul fir ne prezintă evenimentele din prezent și este relatat la persoana întâi din perspectiva lui Tate, iar din al doilea fir aflăm ce s-a întâmplat cu șase ani înainte și este relatat din perspectiva lui Miles. Gândurile lui Miles din prezent le vom afla doar la sfârșitul cărții.

Ambele fire te captivează imediat și este evident că evenimentele petrecute în urmă cu șase ani au avut o influență covârșitoare asupra lui Miles cel din prezent.

Primul capitol începe din perspectiva lui Tate, o tânără de douăzeci și trei de ani, care vine să stea la fratele ei Corbin în San Francisco pentru a urma un master de asistenți medicali anesteziști, angajându-se în același timp ca asistent medical la un spital de urgență. Corbin era pilot, la fel cum fusese și tatăl și bunicul lor. Tate este impresionată de la prima vedere de clădirea în care era situat apartamentul lui Corbin, un zgârie-nori pretențios, situat chiar în centrul orașului San Francisco. La intrare o întâmpină Cap, un bătrânel simpatic, de vreo optzeci de ani bătuți pe muchie, liftierul clădirii. Vorbele lui pline de înțelepciune o vor ajuta mult pe Tate în perioada următoare. Ajunsă la etajul optsprezece, unde locuia fratele ei, Tate are surpriza neplăcută să găsească un bărbat beat mort căzut pe jos și sprijinit de ușa acestuia. Telefonându-i lui Corbin, acesta îi spune că îl sună pe vecinul lui Miles, să îi vină în ajutor. Surpriză! Chiar Miles era bărbatul căzut în fața ușii, iar Corbin o roagă să îl ajute să intre în apartament și să doarmă pe canapeaua lui. După un timp, observă că Miles plângea în hohote, sfâșietor, implorând o femeie pe nume Rachel să îl ierte.

”-Îmi pare atât de rău, Rachel, îmi spune, întinzând o mână către mine.

Mi-o înfășoară în jurul cefei și mă trage spre el, îngropându-și fața în spațiul dintre gât și umăr.

– Îmi pare atât de rău!

Habar n-am cine e Rachel sau ce i-a făcut, dar, dacă el suferă atât de rău, mi-e groază să mă gândesc la ce simte ea.”

În al doilea capitol aflăm evenimente petrecute în urmă cu șase ani, relatate din perspectiva lui Miles, în vârstă de optsprezece ani atunci. Este rugat de secretara școlii să o conducă pe noua elevă, Rachel, la sala ei de curs. Pentru Miles, e dragoste la prima vedere.

”Gura mea uită cum să formeze cuvintele. Brațele mele uită cum să se întindă și să-l prezinte pe cel de care sunt atașate. Inima mea uită să aștepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să își croiască drum afară din pieptul meu, ca să ajungă la ea.”

Miles este fermecat de ochii ei verzi, despre care speră că într-o zi vor zâmbi doar pentru el, de părul ei roșu ca văpaia, neîmblânzit, de gura ei, puțin asimetrică și de felul în care rostește cuvintele și își promite în gând că o va face să se îndrăgostească de el. Mai mult, o fotografiază discret și îi trimite poza lui Ian, prietenul lui cel mai bun, spunându-i că ea este viitoarea mamă a copiilor lui. Te înduioșează acea iubire pură, curată și modul în care el o descrie, ca pe o poezie frumoasă. Oare ce se întâmplase între timp? Știm deja că lucrurile s-au sfârșit prost.

Revenind în prezent, a doua zi după sosirea sa, Tate se trezește în cameră cu un Miles complet diferit de cel din seara precedentă și care nu își mai aducea aminte nimic din ce se întâmplase.

”Mă holbez și eu, la rândul meu, întrebându-mă cum poate fi acesta același tip care zăcea, mort de beat, pe coridor. Cum poate fi același tip, care, aseară, a plâns până a adormit.

Bărbatul de acum e intimidant. Și supărat. Și mă privește ca și cum ar aștepta o scuză sau o explicație din partea mea.”

În curând, Tate se va lămuri că episodul din seara respectivă a fost unul complet izolat, provocat de o cauză obscură pentru ea. Miles nu bea de obicei și era obsedat de muncă, fiind pilot ca și fratele său.

Fulgerător și independent de voința ei, Tate se îndrăgostește de Miles, ai cărui ochi, cu o nuanță deschisă de albastru precum apele din Caraibe, o fascinează și o fac să vrea să se piardă în ei. În același timp, nu poate ghici nimic din ei, Miles fiind complet impenetrabil, nezâmbind deloc, nearătând nici o emoție și nefiind prea comunicativ. Apartamentul lui o intrigă, de asemenea.

”Niciun tablou pe pereții albi, sterili. Nici o decorațiune. Niciun fel de culoare. Chiar și masa masivă, din stejar, care separă bucătăria de sufragerie, este nedecorată.”

Părea că numai ce se mutase, dar de fapt stătea în acel apartament de peste patru ani. Totul arăta o persoană obsedată de muncă, fără o viață socială. Tate ar vrea să afle povestea lui, care sigur i-a produs multă durere dar, în același timp, simte o dorință impulsivă să-i redea puțină fericire.

”Simt o nevoie imperioasă de a pune mâna pe cardul de credit, de a mă duce direct la magazin și de a-i cumpăra niște draperii, un set nou de veselă colorată, câteva tablouri, poate chiar și câteva plante. Locul ăsta are nevoie de puțină viață.”

Corbin îl invită pe Miles să petreacă împreună cu familia lor Ziua Recunoștinței. Acolo, în timp ce Tate îi pansa o rană la mână lui Miles, are loc primul sărut între ei, care pe Tate o copleșește, spulberându-i orice gând rațional.

”Mâna lui urcă, lin, pe spate, până îmi atinge gâtul. Simt urma căldurii lui pe fiecare parte a corpului, pe care a atins-o. Are degetele la ceafa mea și gura la mai puțin de trei centimetri distanță de maxilarul meu. Atât de aproape, încât nu îmi pot da seama dacă îmi mângâie pielea cu buzele sau cu respirația.

Mă simt de parcă sunt la un pas de moarte, și nu e nimic în blestemata aia de trusă de prim ajutor care să mă poată salva.

Îmi strânge mai tare gâtul… și apoi mă ucide.

Sau mă sărută. Nu pot să-mi dau seama, pentru că sunt convinsă că ambele se simt cam la fel. Buzele lui peste ale mele înglobează toate sentimentele posibile. De parcă aș muri și aș renaște, în același timp.”

Reacția lui după sărut o rănește însă, el părând aproape furios și cerându-i să nu-l mai lase să facă ”asta” niciodată.

La masă, mama lui Tate, simțind atracția acesteia față de el, îl întreabă pe Miles dacă are iubită, ținând cont că este o adevărată partidă – pilot, arătos și politicos. Corbin, încurcat, încearcă să o lămurească pe mama lui că pe Miles nu îl interesează fetele, întrucât este gay. Miles și Tate protestează în același timp. În curând se risipește confuzia. Miles îi mărturisise lui Corbin că nu avusese nici o iubită de șase ani de zile, iar din acest lucru Corbin subînțelesese că este gay.

Bineînțeles că Miles nu era gay, iar atracția lui față de Tate era evidentă. Din păcate, propunerea pe care el i-o face în curând nu este nici pe departe ce și-ar fi dorit ea. Miles îi spune că vrea o relație bazată doar pe sex, fără o implicare emoțională.

”Tocmai a recunoscut că vrea să facă sex cu mine, dar nu vrea ca asta să ducă la nimic altceva. Nu știu de ce mă simt flatată. Ar trebui să mă facă să-i trag un pumn în față, dar faptul că a ales să mă sărute după ce nu a mai sărutat pe nimeni, timp de șase ani întregi, face ca această confesiune să-mi dea sentimentul că aș fi câștigat premiul Pulitzer.”

Așteptând răspunsul ei, Miles pare emoționat și puțin speriat să nu o fi supărat. Dar Tate este departe de a-l refuza. Îl iubește atât de mult, încât ar accepta orice formă de relație i-ar oferi, doar să facă parte cumva din viața lui. Astfel că, deși nu îi convin, acceptă și regulile lui.

”-Nu-mi pune întrebări despre trecut, îmi spune ferm. Și nu te aștepta la un viitor.”

”Nu-mi plac deloc niciuna din regulile astea. Amândouă mă fac să vreau să mă răzgândesc cu privire la aranjamentul ăsta, să mă întorc și să o iau la fugă. Dar, în schimb, încuviințez din cap. Sunt de acord, pentru că o să accept orice poate să îmi dea. Nu mai sunt Tate când sunt în preajma lui Miles. Sunt lichid, și lichidul nu știe cum să fie ferm sau să-și ia apărarea, de unul singur. Lichidul curge. Asta e tot ce vreau să fac cu Miles.”

Deși nu o spune cu voce tare, de teamă să nu îl piardă, tot ceea ce își dorește ea de fapt este să facă parte din viitorul lui.

”Nu știu dacă pot face asta, Miles. Nu știu dacă pot să respect cea de-a doua regulă, pentru că, dintr-o dată, îmi doresc să ajung în viitorul tău mai mult decât vreau să ajung cu tine, pe bancheta din spate.”

”Nu vreau să fiu un program. Vreau să fiu un plan. O hartă. Vreau să fiu harta viitorului său.”

Din al doilea fir narativ, cel povestit de Miles cu șase ani în urmă, aflăm mai departe povestea celor doi adolescenți. Amândoi au suferit un șoc în momentul în care au aflat că vor deveni frați vitregi, tatăl lui Miles și mama lui Rachel urmând să se căsătorească. Acest lucru nu a putut să stea în calea dragostei lor, din ce în ce mai puternică și mai plină de pasiune, cei doi ajungând iubiți în scurt timp. Păreau hotărâți să înlăture orice piedică din calea lor, să se căsătorească și să fie fericiți până la adânci bătrâneți. Își făcuseră și planuri în acest sens, ce păreau complet realizabile, încurajându-se reciproc că au totul sub control. Și totuși, ceva rău se întâmplase, care îl schimbase radical pe Miles.

În prezent, Tate și Miles își încep relația lor neconvențională, greu de definit. Împărtășesc amândoi clipe pline de pasiune, complet mulțumitoare pentru amândoi dar după aceea, de fiecare dată, Miles îi dă subtil de înțeles lui Tate că trebuie să plece, nedormind niciodată împreună. Pe Tate, relația o devastează total, nemaiștiind ce să creadă. Miles ba o face să creadă că simte ceva pentru ea, arătându-i tandrețe și înțelegere, ba chiar dovedindu-se și gelos pe alți bărbați. În același timp, o face să sufere insistând că nu dorește nici o implicare emoțională, că nu poate să o iubească.

”- Dacă aș fi capabil să iubesc pe cineva… te-aș iubi pe tine.”

Confuză, trecând prea des de la cald la rece, încearcă să afle răspunsul de la Cap. Răspunsul acestuia, ambiguu, nu reușește să o lămurească însă.

”-Care crezi că este motivul pentru care un bărbat să nu vrea să se mai îndrăgostească vreodată? (…)

– Presupun că, dacă un om a cunoscut cea mai urâtă față a iubirii, e posibil să nu vrea s-o mai trăiască a doua oară.”

Ce se întâmplase în urmă cu șase ani? Care va fi deznodământul relației dintre Miles și Tate? Aflați răspunsurile în carte.

Mi-au plăcut enorm ambele personaje.

Din gândurile lui Miles din urmă cu șase ani, ne dăm seama că este un tip deosebit de sensibil, tandru, responsabil, capabil de sentimente puternice. Din păcate, evenimentele petrecute atunci l-au zdruncinat din temelii, multă vreme vegetând într-o formă goală, lipsită de conținut, refuzându-și orice bucurie, munca fiind singurul lui refugiu. Tate a reușit să crape carcasa de gheață în care își înconjurase inima, simțind emoții de mult uitate. Din păcate, Miles se considera, pe nedrept de altfel, responsabil de tragedia petrecută în urmă cu șase ani, astfel că își refuza, conștient sau nu, șansa la fericire, ca și cum nu ar fi meritat acest lucru. Relația lui cu Tate nu putea avea vreun viitor până când el nu reușea să se ierte singur și să își depășească complexul de vinovăție.

Tate este o persoană caldă, bună și altruistă. În același timp este și independentă, întreținându-se singură în timpul masterului. Iubirea ei față de Miles este fără limite și necondiționată. Știe că el ascunde secrete din trecut, care l-au făcut să se închidă față de ceilalți, dar nu îl presează. Așteaptă, cu o răbdare infinită, ca el să-și depășească traumele și să conștientizeze sentimentele pe care le are față de ea. Îi dă zeci de șanse, iertându-l de fiecare dată când o făcea să sufere, având doar o speranță infimă că vor reuși cândva să aibă un viitor împreună. Cine nu ar dori să aibă lângă el o astfel de persoană în momentele grele?

Cartea este deosebit de sensibilă, își încălzește sufletul și îți înmoaie inima, făcându-te să crezi că o persoană poate căpăta o a doua șansă miraculoasă la fericire, când are lângă ea pe cineva suficient de încăpățânat care să creadă în viitorul lor împreună.

”- Îmi pare rău că mi-a luat atât de mult, spune el mai departe, cu glasul plin de remușcare. Dar niciodată nu voi putea să îți mulțumesc suficient de mult, pentru că nu ai renunțat la mine. Ai văzut în mine ceva ce ți-a dat speranță pentru noi, și nu ai renunțat la asta.”

”Momentele frumoase, ca acesta, sunt cele care compensează fața urâtă a iubirii.”

Am menționat cartea în Top 10 cupluri memorabile din cărțile young adult

Cărțile autoarei Colleen Hoover pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Epica

Recenzii și prezentări cărți emoționante