Delicatese Literare
Recenzii

Ultima pictură a Sarei de Vos de Dominic Smith, Editura RAO – recenzie

Ultima pictură a Sarei de Vos

(The Last Painting of Sara de Vos – 2016)

Dominic Smith

Editura RAO

Traducere: Daniela Preda prin LINGUA CONNECTION

Nr. de pagini: 366

An apariție: 2020

Dominic Smith s-a născut la Brisbane, Australia în 1971. Tatăl său este de origine americană iar mama sa este de origine australiană.  Scrierile sale au apărut în The New York TimesThe AtlanticTexas Monthly și The Australian. Romanul său Ultima pictură a Sarei de Vos a fost bestseller The New York Times.
În centrul romanului Ultima pictură a Sarei de Vos se află o pictură tulburătoare, provenită din secolul al XVII-lea. Este vorba de unica lucrare a Sarei de Vos, o pictoriță olandeză de excepție din Epoca de Aur, una dintre puținele femei care au reușit să fie acceptate într-o lume a bărbaților, recunoscută ca membră a breslei pictorilor din Olanda.
Trei sute de ani mai târziu, pictură ei răvășește viețile celor cu care intră în contact. Binecuvântările și blestemele ce par a fi ascunse între straturile vopselelor așezate cu durere de autoare în scenă copleșitoare de iarnă se infiltrează în sufletele fiecărui proprietar al tabloului.

Ultima pictură a Sarei de Vos”, romanul lui Dominic Smith, se concentrează asupra lumii operelor de artă, nu atât pe viața pictorilor, deși nici aceasta nu e lăsată deoparte, cât pe cea a restauratorilor, curatorilor, colecționarilor și universitarilor care își duc existența în jurul pânzelor create de artiști ai secolelor trecute.
Prim-planul romanului îl deține opera unei pictorițe olandeze din secolul al șaptesprezecelea, Sara de Vos. Una dintre puținele femei care făceau parte, în acele timpuri, din Ghilda Sfântului Luca, ea a lăsat în urmă un tablou remarcabil, „La marginea unei păduri”. De fapt, cu descrierea acestui tablou începe romanul, el este protagonist la fel de mult ca și oamenii al căror destin este influențat de existența lui.
Autorul plasează acțiunea pe trei planuri temporale și trei locații diferite ale planetei: Țările de Jos, sec. al XVII-lea, New York, finele anilor ’50 ai secolului XX și, în fine, Sydney, anul 2000.
În Țările de Jos trăiește Sara de Vos, o pictoriță încercată de soartă, care și-a pierdut fiica, pe Kathrijn, din cauza ciumei și al cărui soț, artist și el, a părăsit-o ulterior, neputând face față durerii și datoriilor. În acea epocă, femeile pictau cel mai adesea naturi moarte, însă Sara, fiica unui peisagist și soția altuia, îndrăznește să picteze o scenă inedită pentru o femeie a vremii – un peisaj tulburător, de iarnă, unde integrează o fată misterioasă și un grup de săteni.
În New York, Marty de Groot este urmașul unor aristocrați olandezi, care a moștenit, printre multe alte bunuri și niște opere de artă, printre care „La marginea unei păduri”, tablou care tronează chiar în dormitorul pe care îl împarte cu soția Rachel, în apartamentul său întins pe trei etaje din Upper East Side. Marty este avocat la o firmă de prestigiu, însă duce o existență destul de anostă, până în momentul în care dă o petrecere de caritate. Acel moment îi schimbă viața, fiindcă tabloul lui vechi de trei sute de ani este înlocuit cu un fals.
Ellie Shipley este o tânără australiancă foarte talentată, care studiază arta la New York. A învățat tehnicile de restaurare la Londra, însă identitatea ei artistică nu este bine conturată. În ea se lupta artista cu restauratorul și cu expertul în artă, de aceea trăiește într-un apartament minuscul și mizer, dedicându-și timpul restaurărilor și reproducerilor. Când i se propune să realizeze o copie după un tablou, nu stă pe gânduri. Astfel, viața ei și cea a lui Marty ajung, la un moment dat, să se intersecteze, vrând-nevrând.
Totul gravitează în jurul acestui tablou, însă peste ani și ani, la începutul noului mileniu, Ellie se vede pusă în fața unor decizii dificile: originalul și falsul se întorc iar în drumul său, ba chiar mai mult decât atât, lucrarea ei de dizertație asupra operei Sarei de Vos devine incompletă, întrucât apare la lumină un alt tablou atribuit artistei, despre care se credea că nu a mai pictat nimic ulterior celui despre care vă vorbeam – „La marginea unei păduri”, ba chiar se spunea că artista nu ar fi supraviețuit. Ce anume va face Ellie în această situație?
Autorul jonglează cu aceste trei planuri temporale, intercalându-le pe rând și brodând atât pe marginea tablourilor, cât și pe zona vieții intime a protagoniștilor – Sara, Marty și Ellie. Dezvăluie cititorului misterele vieții Sarei de Vos treptat, pas cu pas, timp în care dezvăluie însă și taina care planează asupra operelor sale. Abia la final descoperim povestea adevărată a ultimului tablou al artistei.
Poate și puțin subiectiv, am găsit planul new-yorkez al anilor ’50 foarte bine realizat din punct de vedere al atmosferei și a culorii locale. În comparație, planul anilor 2000 pare puțin fad și steril, însă era nevoie de acel plan pentru a închide cercul.
Acțiunea nu este foarte alertă, povestea se țese destul de migălos, însă ajută acea intercalare a planurilor la menținerea unei anume doze de curiozitate. Ceea ce mi-a trezit interesul în special este descrierea modului în care se realizează restaurarea tablourilor și, totodată, a falsurilor. Este un domeniu care adeseori rămâne în umbră, deși este înrudit îndeaproape cu tehnica marilor artiști. Tehnică fără aportul creativ, am putea-o numi.
Stilul autorului este relativ lipsit de înflorituri, dar și de intensitate. Ritmul este același, calm și susținut, de la început până la final.
„Ultima pictură a Sarei de Vos”, un titlu care se evidențiază cu un font schițat cu negru din mai multe trăsături de penel, de pe o copertă plină de culoare. Un roman interesant, mai ales pentru iubitorii de artă.
„Ar fi fost mai adevărat dacă ar fi spus că se folosise de tabloul lui de Vos ca de un teren de încercări pentru propriile-i talente irosite, că fusese nesăbuită, singuratică și furioasă pe lume, că tânjise după un fel de comuniune, că încercase să găsească un strat, dedesubtul lacurilor și învelișurilor și plumbului alb unde Sara însăși înainta încă prin clarobscurul lustrului antic, agonizând de durere, și totuși reușind să împartă înțelepciune prin pictura sa. Timp de o mie de ore, am vrut să gândesc cu mintea și mâinile Sarei și lumea întreagă să nu mai existe pentru mine. Astfel de confesiuni erau mult mai aproape de adevăr, gândise ea. Dar nu avea cui să împărtășească – și în niciun caz lui Hendrik – astfel de autoexaminări. Și, până la urmă, cui în afară de ea îi păsa cu adevărat care era motivul pentru care pictase falsul?”

Cartea Ultima pictură a Sarei de Vos de Dominic Smith poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, emag.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți cu mister

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *