Ultima vânătoare de Jean-Christoph Grange, Editura Crime Scene Press - recenzie

Ultima vânătoare

(La dernière chasse – 2019)

Jean-Christophe Grange

Editura Crime Scene Press

An apariție: 2021

Nr. pagini: 408

Traducător: Horia Nicola Ursu

Jean-Christophe Grangé (n. 15 iulie 1961 la Boulogne-Billancourt) este un jurnalist, reporter, scriitor, scenarist și autor de benzi desenate francez. Opera sa a fost tradusă în peste treizeci de limbi, Grangé devenind, astfel, unul dintre cei mai de succes autori francezi contemporani de polar. În 1994, debutează în roman cu Le Vol des cigognes, un volum mai bine primit de criticii literari (care îi laudă imaginația bogată) decât de public. Totuși, al doilea său roman, apărut în 1998, Les Rivières pourpres, devine bestseller absolut. În 2000, Les Rivières Pourpres e adaptat pentru cinema de către Mathieu Kassovitz. Un alt succes răsunător: filmul depășește 3,5 milioane de bilete vândute în Franța și are încasări importante cam peste tot în Europa, dar mai ales în Italia. După apariția romanelor Le Concile de pierre (2000) și L’Empire des loups (2003), reputația lui Jean-Christophe Grangé de maestru al thriller-ului francez devine de necontestat.

Trupul neînsuflețit al unui bărbat e descoperit la câțiva kilometri de lacul Titisee. Victima, Jürgen von Geyersberg, moștenitorul uneia dintre cele mai mari averi din Germania, a fost mutilat.
Comandantul Pierre Niémans și colega lui, locotonentul Ivana Bogdanoviç, membri ai unui organism nou care ajută poliția și jandarmeria în cazurile dificile, sunt trimiși în Munții Pădurea Neagră. Ancheta îi poartă pe urmele Vânătorilor negri, un batalion de nelegiuiți înrolați de Himmler în 1941, specializați în vânătoarea de oameni.
Pe măsură ce se întorc în trecut la sursa răului au parte de întâlniri tot mai stranii – o preoteasă a apelor termale, crescători de câini, vindecători. Însă fiara ucigașă nu e ceea ce cred ei…
Ultima vânătoare a început.

„O carte care te captivează, te tulbură, te devorează încă de la prima pagină.” – Le Monde

„O acțiune cizelată, un cadru bine închegat care intră direct în subiect. Nu are niciun timp mort.” – Laurence Caracalla, „Le Figaro”

„O poveste orchestrată magistral care, pe rând, te tulbură și te entuziasmează și se dovedește teribil de eficientă.” – François Vey, „Le Journal du dimanche”

„Cu o mână de maestru, Grangé reușește să ofere un roman bulversant. Când termini să-l citești ești în stare de șoc și, deja, în sevraj.” – Le Point

De când am citit „Tărâmul morților„, roman a cărui recenzie o găsiți pe Delicatese Literare, am fost captivată de stilul autorului și de imaginația sa debordantă, astfel încât mi-am propus să-mi completez colecția de cărți scrise de autor și, bineînțeles, să mă bucur de poveștile sale pline de suspans.

În „Ultima vânătoare„, Jean-Christoph Grange propune o călătorie plină de mister în Germania, creionând, cu o mare bogăție a detaliilor, atmosfera și cadrele acțiunii, într-o lume inaccesibilă oamenilor de rând, lumea aristrocratiei germane, în Munții Pădurea Neagră, făcând cunoscute secretele vânătorii de animale, dar și de … oameni!

Protagoniștii acestui thriller incitant sunt comandantul Pierre Niemans și locotenentul Ivana Bogdanovic. Cariera lui Niemans în poliție s-a sfârșit când, în timpul unei teribile investigații, a fost căsăpit, trecând apoi printr-o lungă convalescență ce l-a dus la depresie. Frustrat că nu-și mai găsea locul într-un sistem în care activase cu succes atâția ani, i se propune misiunea de a-și înființa o echipă care să ajute jandarmeria și politia în cazul anchetării unor crime deosebite. Posesor al unui stil milităros, morocănosul comandant o alege drept parteneră pe locotenentul Ivana Bogdanovic, o tânără croată frumoasa și deșteaptă, cu origini modeste și cu o poveste de viață absolut tulburătoare, ce ascunde sub fragilitatea aparentă determinare și loialitate.

Niemans o cunoaște de când era o adolescentă pierdută pe străzi, salvând-o din ghearele întunericului, drogurilor și violenței, bătrânul polițist rămânând în mintea Ivanei drept îngerul salvator. Așa că cei doi fac echipă în ancheta unui caz ciudat, uciderea unui tânăr german, Jurgen Geyersberg, principalul moștenitor al unui renumit concern din industria automobilelor și al unei averi fabuloase, care este găsit mort într-o pădure din Alsacia, decapitat și mutilat într-un mod ce sugerează ritualul unui anumit tip de vânătoare ce are la bază tehnica pirsch., o ”artă” de a-i ucide pe cei fără apărare.

Si cum familia miliardarului stăpânește un teritoriu vast din Mulții Pădurea Neagră iar crima a avut loc pe propriul lor domeniu de pe teritoriul francez, această anchetă se va desfășura în colaborare cu poliția germană. Astfel, ne îndreptăm privirea spre lumea nobilimii germane, a bogăției, banilor, mofturilor, dar și a ideologiei după care se conduc familiile aristocrate. Adepți ai purității Sângelui albastru și ai manipulării și fanatici ai unor reguli demente adânc înrădăcinate în existența lor, nobilii acestei familii ciudate ascund secrete bine îngropate pe care Niemans și Ivana vor fi nevoiți să le scoată la suprafață, chiar dacă asta înseamnă să treacă prin întâmplări bizare sau să lupte pentru propria viață.

Circumstanțele în care a fost înfăptuită crima, teoriile și ipotezele care se nasc în timpul anchetei arată legătura dintre această familie și o grupare formată din scursuri ale societății, barbari cărora le făcea plăcere violența extremă, experți în vânarea oamenilor, „extrema extremelor ticăloșiei naziste”. Să fie ei cei responsabili de crima ce a răsturnat ierarhia celor care cred că sunt intangibili, sau monstrul ucigaș pândește în întuneric, așteptând ultima vânătoare?

„Atunci când trecutul îți iese în cale e vremea să-i iei la întrebări pe cei bătrâni”.

Vă invit să trăiți cu sufletul la gură aventurile pline de adrenalină din „Ultima vânătoare”, o călătorie literară ce posedă toate calitățile unui mistery-crime de calitate!

„Noaptea se înstăpânea peste pădure și, odată cu aceasta, frigul necruțător, cu blestemata sa umezeală care se strecura până în măduva oaselor. Ivana își încheie jacheta de piele și aruncă o privire către Niemans, care, așa cum îi stătea în fire, nu părea să simtă nimic din toate astea. Afișând o atitudine de mascul alfa, cu ochelarii lui de învățător din Al Doilea Război Mondial și părul cenușiu tuns periuță, comandantul se îndreptă cu pași hotărâți spre omologul său german, de parcă ar fi fost gata să se ia la bătaie.”