Ultimul rebel de Lorraine Heath, Editura Litera, Colectia Iubiri de poveste

Ultimul rebel (The Last Wicked Scoundrel)

Seria Rebelii din St. James (Scoundrels of St. James)

Un pact cu diavolul (In Bed with the Devil – 2008) – prezentare carte
Între diavol și dorință (Between the Devil and Desire – 2008) – prezentare carte
În căutarea plăcerilor interzise (Surrender to the Devil – 2009) – prezentare carte
Plăcerile nopţii (Midnight Pleasures with a Scoundrel – 2009) – prezentare carte
Ultimul rebel (The Last Wicked Scoundrel – 2014)

William Graves este ultimul dintre ticăloșii lui Feagan.
Fost hoț de morminte devenit medic al reginei, el și-a dedicat viața salvării semenilor – fiindcă nu are nici o șansă să se salveze pe sine însuși. Mai ales când se află în preajma unei lady precum Winnie. În ciuda diferenței de rang, el nu se poate opune atracției năvalnice. Pasiunea lui nu poate fi îmblânzită… nici chiar în fața pericolelor.
Winnie, ducesă de Avendale, nu a cunoscut niciodată liniștea până la moartea violentului ei soț. Cu William a descoperit dorința arzătoare… și puterea vindecătoare a dragostei. Dar acum, confruntată cu trecutul pe care crezuse că-l lăsase în urmă, Winnie trebuie să-și sfideze temerile… sau riscă să-l piardă pe bărbatul care îi poate împlini visurile.

ULTIMUL REBEL încheie „Rebelii din St. James“, seria care i-a fascinat pe cititori cu poveștile aventurilor celor mai doriți burlaci din Anglia. Iar acești bărbați cu cele mai scandaloase reputații au dovedit că, pentru femeia potrivită, chiar și cel mai încăpățânat rebel poate fi făcut să o ia pe calea cea dreaptă…

„Muzica amuţi și, foarte lent, încetară și mișcările lor. El păru că vrea să spună ceva, poate să îi ceară încă un dans. Sau cel puţin asta nădăjduia ea să audă. Nu îi păsa că se cuveneau doar două dansuri. Ar fi dansat toată seara numai cu el dacă i-ar fi cerut-o.”

„O privea atât de atent, de parcă i-ar fi memorat fiecare rid,
fiecare trăsătură, fiecare cucui și fiecare cicatrice. Intensitatea cu care o scruta o făcu să-i vină tot felul de gânduri, gânduri pe care o doamnăcuviincioasă nu ar fi trebuit să le aibă.”

„Ea râse cu hohote. Adora să o audă râzând și, în ultima vreme, părea că râdea tot mai mult. Nu mai avea nici o grijă, nici un necaz. Îi lumina zilele, îi ușura greutăţile, îi aducea bucurie nopţilor. Cum își închipuise vreodată că și-ar fi putut petrece viaţa fără ea?”