Umbra sahistului de Sali Sadri, Smart Publishing – recenzie

Umbra șahistului

Sali Sadri

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 162

"Romanul "Umbra șahistului" este primul pas al tânărului autor Sali Sadri spre o lume magică în care poate să-și folosească talentul prin muncă și seriozitate, dăruind semenilor din frumusețea sufletului său." - Dora Alina Romanescu, scriitor.

Servind "le petit dejeuner" la Hotelul Crillon de Nice, detectivul Abel Ranjacques flirtează cu o tânără de la masa alăturată. Între timp, primește o telegramă nesemnată, greu de descifrat pentru un ochi neantrenat. După câteva clipe de analiză, acesta observă că, de fapt, este vorba despre o mutare de șah, o rocadă. Ulterior, află despre ultima crimă săvârșită pe Coasta de Azur, victima fiind o prostituată rusoaică. Însoțit de noua lui cucerire, Mademoiselle Isabella Regazzi, el acceptă provocarea lansată în telegrama misterioasă...un nou caz sub simbolul jocului de șah. Cu cât Ranjacques avansează în descoperirea detaliilor ce alcătuiesc profilul ucigașului, cu atât și relația dintre cei doi pare a deveni mai mult decât profesională.

Finalul, ca în orice roman polițist, neașteptat...

Cât despre viața eroilor noștri...

O carte bună pentru un autor debutant. Foarte bună, chiar. Este bine structurată, cu o poveste interesantă și captivantă. Ca să nu mai spun nimic de copertă!

O femeie grăbită și un domn, micul dejun la mese apropiate, comandă același meniu…o conversație ciudată, că flirt nu aș putea să zic că a fost…

„- …Rocada mare și rocada mică! strigă mulțumit.

– Ce răspuns este acesta, domnule? Ce treabă are șahul în discuția noastră? întrebă fata.”

Cu toate acestea, tânăra domnișoară decide să meargă cu el deși nu îl cunoaște… Când fata îi spune cum o cheamă, răspunsul este sec:

„- Deci nu erați deloc interesat să-mi știți numele? Să știți alături de cine stați și pe cine ați luat în mașina dumneavoastră de colecție?

– Mais si! Însă, pe deasupra, doream să știu și cât de mult vă puteți abține. Puteam să bag mâna în foc, fiind convins, că mi-l veți spune la ieșirea pe ușa hotelului. Spre mirarea mea, ați așteptat…câteva minute… Sunt impresionat! Sunteți o femeie, pe care trebuie să o cunosc foarte bine, iar, în plus, sunteți „pe gustul meu”, dacă îmi permiteți expresia! se scuză imediat chipeșul de la volan și se uită afectuos în ochii ei…”

Cam ironic acest comentariu, chiar dacă se vrea a fi un compliment…

La destinație, tânăra domnișoară află că domnul este detectiv, venit să ancheteze o crimă. Și asta nu este tot: Isabella se amestecă în anchetă, punând întrebări martorilor și suspecților… ceea ce sub nici o formă nu se face! Nu are absolut nici o calitate care să-i permită implicarea în anchetă.

O carte bine scrisă, scurtă și la obiect. Pe alocuri amuzantă. Detectivul Ranjacques mi se pare un cinic, dar, cu toate acestea, îmi place! O carte ce se citește ușor, te prinde în mrejele ei prin îmbinarea de credibil și incredibil care conferă cărții o notă aparte. Curiozitatea fiind stârnită, cititorul nu o mai poate lăsa din mână, dorind să afle dacă Abel și Isabella vor descoperi criminalul care lasă la locul crimei piese de șah.

Cine este Isabella Regazzi? Este un chirurg care a profesat timp de doi ani și care, încă nu știe exact ce-și dorește de la viață. Vrea ceva care să-i stârnească emoțiile, să o scoată din sfera cotidianului, să-i facă sângele să circule cu viteză.

Cine este Abel Ranjacques? Ne-o spune chiar el:

„Sunt detectiv particular, adică lucrez pe cont propriu. De obicei, aleg cazuri palpitante și greu de rezolvat. De ce? Recompensa este mai mare: fie primesc un cec cu cinci zerouri, fie stimă și respect. Am lucrat în cadrul Departamentului de omucideri de la Marseille, unde am fost sergent, dar m-am retras acum cinci ani. De atunci, caut lunar cazuri noi și stau zilnic la alt hotel pentru a nu fi găsit de cei ce mă vor dispărut. Cred că viața ta nu mai poate fi considerată „ratată” în comparație cu a mea.”

Relația celor doi nu mă convinge..nici ca prieteni, nici ca parteneri… absolut deloc. Doi necunoscuți care încep să lucreze împreună la găsirea unui criminal în serie…nu prea este verosimil. Pentru o carte de ficțiune merge, dar în viața de zi cu zi sub nici o formă nu ai putea întâlni așa ceva! În nici un caz!

„- Nu pot să cred cât de răbdătoare poți fi, Isabella! Ești ceea ce caut dintotdeauna. O femeie frumoasă și cu mult calm, care ar face orice să obțină ce o interesează. De acum, poți fi partenera mea, dacă te atrage această ofertă, îi propune Abel, cu un zâmbet ademenitor.”

Deși nu cred sub nici o formă că în viața reală aș putea întâlni o asemenea situație, în carte sună bine. Se vede că acest tânăr autor are un stil aparte de a reda anumite lucruri.

Călătoria la Paris pentru a discuta cu proprietarul casei în care a fost descoperit cadavrul prostituatei încurcă și mai mult firele acțiunii. Cumva, în loc să pornești pe drumul descoperirii criminalului, te trezești învăluit în ceață…

„… am primit un plic din partea tatălui meu, care a decedat acum câțiva ani. Ciudățenia era că apăreau mutările corespunzătoare rocadelor.”

Hmmm…oare ce să însemne asta? Descoperim noi! Până atunci, următoarea mișcare a detectivilor este o discuție cu tatăl vitreg al victimei: Alexei Kozlov. Aceste discuții cu suspecții oferă cititorului o nouă piesă din puzzle-ul încurcat pe care îl reprezintă dezlegarea acestei crime și prinderea ucigașului.

Între timp, ceea ce mă intrigă pe mine cel mai mult este relația dintre cei doi, care pare a fi și nu prea o relație în adevăratul sens al cuvântului…

Îmi place personajul nostru masculin principal. Ironia și cinismul lui Abel Ranjacques, deși de cele mai multe ori nu sunt pe gustul meu, sunt sursele mele de amuzament și în același timp, îl fac pe detectivul nostru un personaj de neuitat.

O carte pe care o citești foarte ușor, cu o acțiune alertă. Autorul nu se complică în detalii și descrieri inutile. Se observă că are talent, dar tinerețea își spune cuvântul. Sper că, pe mai departe, se va vedea o evoluție substanțială în scrierile sale. Debutul său este promițător, așa că îi aștept cu interes următoarea carte.

„Abel și Isabella se privesc. El îi vede ochii și încearcă să pătrundă mai adânc. Vede cum o înghite din priviri, o mistuie cu ochii lui înflăcărați, iar ea descoase acest moment cu un zâmbet, apoi râde în sinea ei. Înțelege gestul și bufnește în râs pentru a ieși din starea euforico- afrodisiacă ce i-a cuprins de nicăieri.„

O îmbinare măiastră de romantism cu acțiune. Un strop de romantism, o picătură de atracție cât să suscite interesul cititorului de a lectura această carte până la capăt, dorind să se asigure dacă cei doi vor fi sau nu împreună.

Suspansul creat în Această vânătoare de vrăjitoare îndreptată spre aflarea identității, ca și ținta finală a detectivului este foarte bine redată în carte, printr-un suspans bine gradat, ceea ce ne face să nu putem lăsa cartea din mână până la final. Paginile se citesc cu viteză, absorbiți fiind de personalitățile celor doi eroi, și de curiozitatea de a vedea dacă află sau nu cine este criminalul, toate acestea ne poartă spre un sfârșit de neînchipuit.

Se descoperă într-un final criminalul sau cazul rămâne neelucidat? Ce se întâmplă cu Abel și Isabella?

Păi… citiți cartea că sigur aflați!

„- Draga mea, a fost un joc de șah de la bun început, precum am și menționat. Ceea ce nu știam era culoarea fiecărei părți. Așadar, acum am aflat adevărul. S-a jucat la un singur capăt: cel alb, iar cei eliminați se preschimbau în negru.”

Recenzii și prezentări cărți autori români